marți, august 11, 2020

Săptămâna patimilor pandemice

Paștele 2020, la izolare, sub un stop-cardiac planetar. Biserici fără prezența comunității creștine. Anul acesta (pe care puțini îl voi uita) întâmpinăm Învierea lui Iisus Hristos – deci evenimentul fondator al religiei care a dat omenirii o altă cronologie și Occidentului un tonus global – din case, conectați digital la serviciul liturgic ortodox (cel catolic și protestant s-a desfășurat anterior, în condiții similare). Ciudată situație! Tulburarea psihosocială legată de ”negocierea” prezenței la biserici arată, pe dos, cât de important e ritualul și câtă lume se simte depeizată în absența lui. Onest vorbind, noi avem un creștinism ”patrimonial”: respectăm religia strămoșilor noștri. Comunitățile creștine ”practicante” – nucleul dur al vieții ecleziale – nu se suprapun cu cifra totală a populației. Încă din comunism, când Biserica a fost semi-interzisă, mulțimile erau totuși prezente la punctul culminant al anului, de Înviere. Deși pe atunci nu trăiam pentru a consuma mărfuri și nu aveam libertate (mai ales religioasă), Partidul unic închidea ochii în acea noapte pascală, căci nu prea avea de ales: mase de oameni se îndreptau oricum, la miezul nopții dintre Sâmbăta Mare și Duminica Învierii, către lăcașurile de cult, așa că nici Miliția, nici Securitatea nu mai puteau ”gestiona” acest elan mistic făcut din puterea tradiției și atracția spirituală a convingerii, oricât de superficiale, că moartea poate fi copleșită. E o speranță fundamentală, profund înrădăcinată în psihismul colectiv al societăților modelate de Evanghelii, al căror sens suprem se dezvăluie în realitatea, mărturisită ocular, a ”mormântului gol”. Carantina actuală, impusă manu militari, sub puterea stării de urgență, le-a adus multora aminte de anii totalitarismului, chit că motivația ei – să salvăm vieți, să protejăm categoriile vulnerabile, să nu supralicităm spitalele! – nu are de-a face cu sistemul comunist, ci mai curând cu umanismul democratic al lumii contemporane.

Aminteam ”tulburările” legate de prezența/absența de Paști, la biserici. Ele au depășit în intensitate grijile față de costul economic (usturător) al pandemiei și politicii de shutdown. Și ne-au dezvăluit societatea așa cum e de fapt. Mai întâi, e foarte divizată. Apoi, e neîncrezătoare în stat. Diviziunile cele mai fățișe sunt între creștini și atei sau agnosticii adepți ai unui ”progresism” politic corect, cu latențe dictatoriale, care ar vedea Biserica în catacombe și predică exilarea faptului religios în sfera strict ”privată” (asta își propusese și marxism-leninismul, ajuns la putere pe tancurile sovietice, în 1947). Diverși influenceri” cuadragenari au etalat pe rețelele sociale viziunea lor discriminatorie: creștinii ar trebui carantinați definitiv, asemenea persoanelor vârstnice. Un festival grotesc de rasism generațional și fanatism ideologic… După mintea încinsă a acestor figuri publice auto-legitimate prin violența limbajului și o cascadă de anateme, nu te infectezi în magazinele sau piețele deschise, nici în aeroportul care te duce spre tarlaua germană de sparanghel, dar sigur devii un pericol public dacă te apropii de sfintele lăcașuri! Există însă fracturi și între creștini. Unii se arătau dispuși, pentru a-și dovedi ”fermitatea” în credință, să sfideze recluziunea impusă de autorități. Preoți neliniștiți de situație au criticat ierarhia episcopală. Alții și-au amintit că, încă din veacurile de persecuție și în pofida lor, creștinii s-au dorit cetățeni loaiali ai imperiului roman, adică au dat nu doar ”banul dajdiei”, ca plătitori de taxe, ci și cota lor de supunere față de legile în vigoare. Asta a devenit cu atât mai banal după convertirea lui Constantin cel Mare și oficializarea noii religii, la finalul veacului IV, sub domnia lui Teodosie cel Mare. Iată că acum, sub asediul covid-19, până și îndeobște docila comunitate creștină a fost curentată de o nervozitate surprinzătoare (care dovedește cât de secularizată e, de fapt, și societas christiana). Pe scurt, zâzania moștenirii comuniste, confuziile axiologice ale tranziției și diferențierea tot mai vizibilă a stilurilor de viață și-au dat mâna, pentru a ne face pe toți și mai expuși la ambiguitățile panicate ale etapei.

Ne-am dat în stambă, care încotro, însă Paștele și Săptămâna Luminată vor aduce, prin forța lor spirituală, o binemeritată acalmie. S-au copt cozonaci, pe baza drojdiei (”cu suflet românesc și producător turc). Mesele pascale împacă familiile, rudele, vecinii, prietenii. WhatsApp e iarăși congestionat de iureșul clasicului ”fie ca…”. De ce? Pentru că normalitatea acum interzisă implică nu doar terase pline sau reuniuni de afaceri, ci și oameni cumsecade, care cred în Învierea Domnului. Oameni care știu că, și dacă scapă nevătămați din haotica noastră confruntare cu o entitate invizibilă, vor muri într-o zi și nu vor fi deloc dornici, în acea clipă tragică, să îmbrățișeze neantul. Așadar, să nu ne temem și să ne bucurăm, căci Hristos a înviat!

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Ce nu pot pricepe toti sustinatorii bisericii ca „ateii, agnosticii , neomarxistii si influencerii si progresistii” nu au nici o treaba cu credinta si cu aspectele teologice si spirituale ale crestinismului si in speta cu cele ale ortodocsiei rominesti.
    Ce deranjeaza si este combatut si criticat este tocmai partea lumeasca a bisericii – de la fondurile nesimtit de mari primite de la stat incepind cu salarii – Prefericitul are 20 000 /pe luna – pina la imixtiunea bisericii in treburile publice – de la invatamintul de stat infestat cu ore de religie pina la protocoale bizare ca cel care a facut atita vilva cu privinta la relaxarea carantinei.
    In plus, nu vor sa inteleaga ca religia este un aspect intim personal si privat. Nu o sa fim „mintuiti” fiindca exista un minister al credintei/agentie/comisie, ci daca credem sau nu in Isus Cristos.
    Amestecul acesta intre ceva esentialmente privat si unitati si entitati publice este deosebit de rau mirositor si generator de sciziune grava a societatii.
    Pe scurt – biserica sa isi plateasca taxele, sa organizeze invatamint religios simbata si duminica in propriile spatii pt cine doreste asa ceva, preotii sa isi caute ceva de munca si sa fie preoti in timpul lor liber (tot au chemare, nu?) iar preafericitul sa ia metroul si trenul, ca are destul timp si deloc nevoie de Audi ultimil model.
    Iar credinciosii sa isi finanteze singuri fiecare cultul de care apartin, prin donatii benevole si directe.
    Cind se va ajunge la asa ceva – toata lumea va fi impacata. Bisericile vor fi separate clar de stat, nu vor mai trebui face curte nici unui politician, credinciosii vor avea cita religie isi finanteaza, copii vor invata cita religie vor duminica la biserica, preotii isi vor cistiga piine din munca cinstita si utila , statul va avea eliberate o serie de fonduri pt investitii mai utile decit catedrale faraonice….iar ateii, agnosticii , neomarxistii si influencerii si progresistii nu vor mai avea ce critica.
    Isus a fost timplar si Petru pescar – nu aveau salar de la buget si ultimul racnet de masina _ avion charter de adus lumina de la 3000 km ….

    • @alex – eu zic să propui și demolarea bisericilor. Să se roage fiecare doar la el acasă, că pe tine te-au investit însuși Marx, Derrida și Foucault să stabilești reguli pentru credincioși :)

      Ce legitimitate ai tu, ca să impui altora cum să se comporte? Paradele LGBT pe străzi sunt OK, alea nu trebuie să se rezume la ”cadrul intim personal și privat”? Relațiile între persoanele de același sex nu țin de ”cadrul intim personal și privat”, ele trebuie oficializate la primărie? :)

      • Credinta si evlavia este una si ritualurile sunt alta. Din pacate ritualurile sunt prea in evidenta si profit in fata unei imagini decente si rationale. Un singur exemplu, evaluati, hainele preotesti ale catolicilor, budistilor, musulmanilor, reformatilor, mult mai simple si decente fata de inalt clerul ortodox de la noi cu straie ce costa zeci de mii de lei, unele cusute cu fir de argint si de aur. Cu banii acestia se pot ajuta mai multe familii sarace.

        • @Aristotel – ce treabă ai tu cu vestimentația diverselor religii, ce legătură are cu măsurile excesive adoptate în prezent de statul român? La un articol precedent voiai să impui BOR modificări ale serviciului religios, sub pretextul că te-ai ocupat de nu știu ce relație cu diverse culte, în timp ce în alte comentarii susțineai că ai predat 40 de ani geografie economică. Cam câte biografii ai tu?

          • @Harald; Treaba cu îmbrăcatul este evidentă. Stilul fusion între Elvis și rapper din Bronx, cu lanțuri, pietre colorate, ceaprazuri și firet de aur, bască cu insigne și baston de abanos cu măciulie de argint era mișto acum cîteva sute de ani cînd trebuiau impresionați amărăștenii, astăzi are iz de cocalar.

            • @cetățeanul turmentat – aia e vestimentația de ceremonie, e treaba lor cum umblă îmbrăcați. De-acord că e anacronică și uneori chiar ridicolă, dar e problema lor și a celor cărora li se adresează. Și militarii au uniforme de paradă discutabile, și judecătorii CEDO au robe discutabile etc. L-ai văzut pe Ilie Năstase la Roland Garros? Nu era tot ridicol, în uniforma lui de dictator sud-american? Ce treabă ai tu să dictezi vestimentația altora?

            • Exemplu de vestimentație de ceremonie: o fanfară a armatei olandeze interpretând Arrival, o melodie de Abba, după o prelucrare din folclorul suedez.

              https://www.youtube.com/watch?v=RoQDRZP1yvQ

              Nu vi se pare că sună dumnezeiește, deși n-are nimic de-a face cu religia? Dacă vestimentația fanfarei militare olandeze nu vă deranjează, de ce v-ar deranja cea a preoților ortodocși?

      • De bună seamă că ești ușor idiot, măi Harald. De câteva zile încoace, la orice comentariu, la oricare comentator, după două-trei cuvinte ajungi la neomarxism. Am o satisfacție imensa să-ți văd zbaterea și zbuciumul in lipsa de subiecte concrete de care sa te agăți. Uite că lumea a stat acasă, uite că soldații n-au violat pe nimeni, uite că nu s-au semnalat jafuri și revolte nicăieri în lume ( în ciuda încurajărilor unora că Trump), uite că cei cu abordarea relaxată sau întârziată au cele mai multe victime, uite că infectarea nu a progresat in populatie și ca urmare încă nu avem imunitate de turma, uite că rata de mortalitate a depășit gripa sezoniera … Daca vrei îți mai înșir, dintr-o lungă listă de previziuni aruncate de tine in ultimele 4 săptămâni, din care nu s-au validat niciuna. Ce credibilitate crezi că ți-a mai rămas pe aici? Ai ajuns sa dai replici total aiurea, fara logica, cu asocieri fortate, tuturor celor care și-au exprimat opinii rezonabile, de bun simt, să-i etichetezi pe toti, într-o încercare disperată de a-i intimida, de a deturna atenția de la părerile exprimate, cu speranța că discuțiile vor degenera in confruntări sterile interminabile. Nu știu dacă ai sesizat comentariul de aseară a lui @Sorin la articolul doamnei Adela Toplean, dispărut între timp pe motiv de limbaj licentios , dar cu tine cam așa ar trebui discutat.

        • @Ioan – nu poți să împarți lumea în victime și opresori, dar în același timp să susții că nu e vorba de neomarxism.

          Pentru informarea ta, ”idiot” e la origine un termen medical, din psihiatrie. Faptul că la nivelul ăsta ești tu capabil să-ți argumentezi ideile, te privește direct și personal. În esență e vorba de bullying, așa îți imaginezi tu că poți câștiga o dispută. Deocamdată, la fel ca și în cazul celorlalți postaci ai Berlinului, încă n-ai reușit să prezinți vreun dezacord între opiniile tale și cele ale regimului de la Berlin. Despre asta e toată povestea.

          • @Ioan – later edit – un mic amănunt, pe care coordonatorul tău nu ți l-a spus la instruire, dar oamenii cinstiți îl știu – dacă tu consideri că un comentator merită insultat pentru ceea ce scrie, asta înseamnă că îi validezi inevitabil punctele de vedere :) :)

            • @Harald- nu cred ca tu esti cel mai in masura sa vorbesti de insultarea unui comentator, tu care insulti sistematic aproape pe toata lumea de pe aici.

          • @ Harald – idiot in acceptiunea moderna inseamna prostalau, da’ suna mai frumos. De vreme ce te-ai gandit imediat la sensul medical mai vechi, cine sunt eu sa te contrazic?
            Cand suferi de o inadecvare la realitate, cand evolutia evenimentelor te lasa in offside, cand rata ta de predictie e zero absolut, cand vezi ca nu poti mobiliza pe nimeni, ba mai mult majoritatea iti da de inteles ca, de fapt, are o opinii contrare, da, poate fi frustrant. Termenul de postac berlinez exista numai in vocabularul tau, in timp despre narativele Rusiei s-au scris tone de documente. Sunt sigur ca nu au fost intamplatoare ideile vehiculate de tine in primele saptamani de epidemie si nici timingul lor. Sper ca nu ne crezi atata de idioti, incat sa ne asteptam ca un troll rus sa faca propaganda pro-rusa pe fata. Deghizarea intr-un neocon este mult mai dezirabila, mai ales ca pana la un loc interesele celor doua tabere in privinta Europei occidentale continentale coincid.

            • @Ioan – dacă ai avea câteva exemple de divergențe între opiniile tale și opiniile Cancelariei de la Berlin, ai fi credibil. Și nu e vorba doar de tine, e vorba și ceilalți 7-8 dintre tovarășii tăi de pe-aici. Așa cum am anticipat în 2018, v-ați înmulțit. Nu ai cum să fii într-un grup de 7-8 inși, pliat 100% pe viziunea Berlinului, dar să pretinzi că nu primești dispozițiile de-acolo. Mai ales că incidentul meu cu Deutsche Welle e de notorietate publică, l-am relatat de mai multe ori.

              În rest, am sute de comentarii despre Rusia, despre Rogozin și despre Putin, toate sunt publice pentru că au trecut de moderare (spre deosebire de unele despre Berlin) așa că oricine își poate face o idee despre opiniile mele la capitolul ăsta. Nivelul tău de educație și capacitatea ta de înțelegere te privesc direct și personal, ele reies foarte bine din comentariile pe care le scrii. Keep up the good work! :) Salut-o și pe @Alina din partea mea, zi-i să-ți mai dea câte-o pauză și să se războiască ea cu mine, că are totuși un nivel la care tu nu ajungi nici peste 50 de ani :)

      • Adevaratul Harlad e aici (http://www.contributors.ro/editorial/iarta-ne-doamne/):

        Harald spune:
        19/04/2020 la 11:55
        @Alui – te-a obligat cineva să mergi la împărtășanie?! Aveam cam 6 ani când am fost ultima dată, mă dusese bunică-mea, dar m-a dezgustat tocmai ritualul cu lingurița, așa că am spus că eu altădată nu mai merg. Toată lumea din familie a fost de-acord că o să mai merg doar când și dacă o să vreau eu și asta a fost tot.

        În altă ordine de idei, nu fi convins că te contaminezi de la procedura respectivă, dar ar mai trebui să citești vreo 2 metri de raft de bibliotecă de stejar, ca să înțelegi cum merg lucrurile la capitolul ăsta. Deocamdată, spitalele au fost soluția statului român pentru a contamina masiv populația, că la Suceava, Deva sau Filiași nu prea veneau avioane din China, ca la Milano, New York sau Los Angeles.

        • @Fake Harald – ambele comentarii îmi aparțin, iar predilecția ta pentru a fi @Fake Harald s-a manifestat de destule ori.

          Opinia mea despre BOR e foarte nuanțată, iar între cele două comentarii nu există contradicții. Ceea ce apăr eu nu este biserica reală de azi, ceea ce apăr eu este biserica așa cum ar trebui să fie ea. Am avut preoți în familie, dar erau cu toții bătrâni, niciunul nu mai trăia după anul 2000. Însă erau preoți adevărați, care credeau ei înșiși în ceea ce fac, spre deosebire de păcălicii de azi, cu fețe de căpetenii de tâlhari.

          • @Harald (20/04/2020 la 17:39)

            Ca orice postac te bagi in orice subiect. Cand cineva iti atrage atentia asupra discrepantelor, raspunzi persifland cu „nuantari” (ca orice politruc).

            Atata vreme cat nu esti un religios practicant / enorias (de la varsta de 6 ani), ce autoritate ai sa definesti „biserica așa cum ar trebui să fie ea”.

            Iti arogi postura de reformator ?

            Si cum vrei sa procedezi cu „păcălicii de azi, cu fețe de căpetenii de tâlhari.” ?

            Opinia mea despre BOR e foarte nuanțată, iar între cele două comentarii nu există contradicții. Ceea ce apăr eu nu este biserica reală de azi, ceea ce apăr eu este biserica așa cum ar trebui să fie ea. Am avut preoți în familie, dar erau cu toții bătrâni, niciunul nu mai trăia după anul 2000. Însă erau preoți adevărați, care credeau ei înșiși în ceea ce fac, spre deosebire de păcălicii de azi, cu fețe de căpetenii de tâlhari.

            • @Fake Harald – când ”cineva îmi atrage atenția”, ar trebui să ia în calcul faptul că n-o să-i placă ecoul :) Crezi că decizi tu unde am și unde n-am voie să comentez?

              Cel cu autoritatea supremă în cadrul bisericii e tocmai cel care umblă cu Mercedes S600, dar arată ca o căpetenie de tâlhari. Asta te-a deranjat? :)

            • @ Harald (21/04/2020 la 19:04)

              Cainelui carui ii dai atentie continua sa te latre.

            • @Fake Harald – câinele nu prea latră la oameni cinstiți, de-obicei câinele la hoți latră. Ce zici? :)

            • @ Harald (22/04/2020 la 15:54)

              Trebuia sa stii ca orice caine are un spatiu delimitat de catre proprietar lui (curte, gradina, stana, turma etc.).

              Cainele latra la orice persoana necunoscuta – dupa miros – care patrunde in acel spatiu si poate si in proximitate. Daca nu-i dai atentie, dupa ce te-ai indeparta de zona lui inceteaza sa mai latre.

              El nu diferentiaza hotul de omul cinstit, ci strainul de ce-l de-al casei.

              Probabil ca rasa inventata de Harald este una speciala care LATRA DOAR LA HOTI.
              Ca om de afaceri cred ca deja ai inregistrat-o ca „trade mark” si ai inceput sa faci bani din aceasta oportunitate.

              Presupun ca bunica/bunicul, preoti si alte rubedenii din familia ta care, din cate spui au lucrat la tara, nu ti-au spus care-i sensul acelui proverb romanesc.

            • @Fake Harald – poate ar fi o idee bună să recitești schimbul ăsta de replici și te lămurești repede care dintre noi latră la străini :) Bunică-mea ar fi avut două proverbe pentru tine: ”cine spune, ăla este” și ”gura păcătosului, adevăr grăiește” :) :)

      • Una, doua, hai sa dam si cu LGBT, Harald, daca putem, nu? Desi cel la care raspunzi nu a deschis subiectul. LGBT are acelasi drept sa iasa in strada ca si biserica ortodoxa, si tot la fel adunarile pot fi restrictionate de masuri sanitare. Si mai zici ca nu esti homofob. Transpira did toti porii.

        • @John Doe – nu mă deranjează orientarea ta sexuală, e treaba ta ce faci în dormitor. Mă deranjează manifestările indecente în spațiul public. Dacă te aduni cu încă 100 de-ai tăi și vociferați pe stradă, fluturând steaguri în timp ce sunteți îmbrăcați doar în lenjerie intimă și cu pene de struț, asta vă face indecenți, nu semizei.

          • @Harald,

            Incerci sa te ascunzi dupa cires, insa nu merge. Nici mie nu imi plac mormonii sau adventistii aparand la mine la usa si incercand cu de-a sila sa ma converteasca, insa nu pun toti crestinii in aceeasi oala in masura in care pui toti homosexualii in aceeasi categorie, care de fapt se cheama homofobie…

            • @John Doe – de ce ții tu neapărat să te consideri victimă? De asta ai nevoie să faci acuzații de homofobie, ca să te poți victimiza. Useful hint: dacă ai fi împăcat cu alegerile tale, n-ai avea nevoie să te victimizezi :)

            • @Harald,

              Las-o moale, ca devii de rasul curcilor. Alt argument nu mai ai decat sa spui ca ma consider o victima? O victima a ce? Nu sunt nici in LGBT si legile din SUA ma protejeaza destul impotriva practicilor pradatoare. Daca vin misionari la usa, le trantesc usa in nas. Nu ma consider victima a lor, si nici macar nu ii condamn pentru ce fac. Sunt doar o neplacere, si atata tot.

            • @John Doe – de ce te-ar deranja dacă devin eu de râsul curcilor? :) Atât de mare îți este compasiunea, încât ai grijă să nu mă fac de râs, în timp ce te cerți cu mine? :)

  2. Ca si in alte situatii , ex. Referendumul pt. ´familia traditionala´ , agitatia , de o parte si de cealalta , este provocata de grupuri si grupuscule de activisti care par multi , prin zgomot , antrenindu-i si pe altii . De partea ´conservatorilor´ pot fi remarcate , la modul mai general , citeva aspecte .
    In primul rind o tendinta , mai prudenta sau mai vehementa , spre ´coronascepticism´. Este simptomul unui element constitutiv al ´mentalului conservator´ , manifest prin darwinismul social ( v. doar ultimele declaratii populiste de la cel mai inalt nivel ! ) , un nume pt. o conceptie mult mai veche , aceea a dreptului celui mai tare , a unei superioritati naturale , vointa de putere si de glorie ´pagina´ , Virtu , Ubermensch , un virilism romantic , estetic si obscen, reversul fiind un anti-individualism care mascheaza un anti-umanism , dispretul fata de omul considerat inferior si vulgar , fata de ´prea-omenesc´ si care se intimpla sa fie singura umanitate vie , reala si normala . Religia conservatoare-traditionalista e un cult al ordinii si autoritatii , intruchipate , ´katechontic´ , in Marele inchizitor , idealul ei tribal e un amestec de gradinita , ferma , cazarma si manastire iar ´pesimismul tragic´ antropologic nu are nimic crestin , este o religie idealist-romantica si fundamental politica , la fel de utopica si de pavloviana ca si suratele ei progresiste . E o mentalitate sub incidenta careia intra si intelectuali crestini sinceri , pe nebagare de seama , ex. , de ieri si de azi , sint cu nemiluita . Un conservatorism ortodoxist-evanghelic muscular , in stilul ´seminaristic´ autohton , cu toate tentativele , dialectice , de modernizare si americanizare , si care sufoca si consuma circuitele nervoase . Este strident contrar ethosului evanghelic si poruncii iubirii aproapelui .
    Problema e daca nu cumva Crestinismul a devenit parte dintr-o religie ´conservatoare´ mai larga , cultural-politica sau ´teologico-politica´ . Drept dovada , sint cazuri de intelectuali zelosi si zeloti care , cind sint nevoiti , aleg mai degraba dogmele acestei pseudo-religii hibride , umar la umar cu adepti ai ei atei , nihilisti sau ´pagini´ , intr-un discurs fundamental polemic , categoric si vindicativ , al dezbinarii .
    Cit despre ritualism , care inseamna hipertrofia ritualului ,´formalism´ , adica fatarnicie , fara sa absolutizam , e totusi una din trasaturile Bisericii orientale , de pe vremea fastului bizantin imperial – sub jugul despotilor orientali ( deja Sf. Ioan Gura de Aur , care murea pe calea exilului , lua pozitie ferma impotriva intromisiunilor ) , cu birocratia ´functionarilor ceresti´ si coruptia ce anuntau totalitarismele ( dincolo de idealizarile pudice ale istoricilor-teologi de meserie ) , cu logoreea si nomenclatura dulcelui stil mieros pastoral , de la reformele petrine si nationalizare si pina la asuprirea comunista , care s-a asternut cumva firesc peste un colectivism popular preexistent ; clericalismul nostru se prezinta ca un amestec de ceremonialism rustic-baroc si magie rurala sau agrara , medievala , in care orice trimitere la ´spirit´ este suspecta de deviatie ´neo-protestanta´ . Sapte din zece preoti iti vor debita pe nerasuflate comploturi iudeo-masonico-papistaso-marxisto-ecumeniste . Asa cum catolicii au invatat , prin grele incercari , secularizarea este un prilej de penitenta si renastere , nu a Bisericii , ci a clerului , care trebuie ofere ex. vii de prudenta si nu de smintire si de ispitire, caci suferintele membrelor vin de la cap , cauzele nu sint alogene . Ceea ce e valabil si pt. salciile dialectice care sint clericii seculari .

  3. A disparut oare emotia colectiva creata an de an de ceea ce noi credinciosii numim pastele ortodox ? A disparut oare imaginea intrunirii fiului omului cu apostolii in Grădina Ghetsimani sau suferinta -Cristului – ce trece prin drumul Dolorosa aplecat de povara crucii si viitoarelor lui cuvinte -Doamne de ce mai parasit . Golgota , unde IISUS este rastignit , a disparut oare din memoria noastra ? .Bisericile lipsite de multimea credinciosilor si chiar a unora ce nu se declara astfel , izolarea obligatorie ca forma de supravietuire ,strazile pustii in ceas tirziu de noapte , fripura de miel si vinul rosu obligatorii ca parte a traditiei pascale si liturghia vazuta doar la televizor sau ascultata doar de pe balconul caselor noastre acolo unde in linistea desavirsita a noptii unii dintre noi binevoitori fiind au maximizat si au transmis in -eter – sfinta liturghie , poate au facut ca noi toti sa ne intristam, ba chiar sa ne dorim intorcerea la atit de mult iubita noastra normalitate . Totusi , iubitori de Dumnezeu si iubitori ai povestirii atit de minunata a nasterii , vietii , mortii si invierii lui IISUS – fiul omului , pare a contrasta in aceste vremuri de jale si doliu national (cit de multi dintre concetatenii nostri nu s au prapadit in aceste zile)cu imaginea de bogatie afisata in singuratea catedralelor, a simplelor biserici , unde prelatii , poate un pic prea frumos invesmintati si-au tinut liturghile, din obligatia ecleziastica ce le revine .Poate lipsa enoriasilor in aceste locase ale Domnului (lipsa cauzata de efectele dramatice produse de coronavirus) a amplificat ca imagine diferenta intre bogatia unora si saracia momentului(nu neaparat material ) ce il traim . Dincolo de frumusetea textelor religiose , ca parte a traditiei Pascale ,poate pe undeva credinta noastra ortodoxa ar fi trebuit sa ne arate si latura de smerenie , de compasiune fata de semenii nostri aflati in suferinta si poate cumva toate acestea ar fi trebuit sa faca parte din mometul pascal ce ne-a tinut treji pina dis de dimineata . Fara sa vrem ,punem fata in fata suferinta Fiului lui dumnezeu -IISUS- cu suferinta noastra a tuturor ,suferinta ce – vrem nu vrem – ne transforma intelegerea . Viitorul nostru ne aduce deja in fata si regindirea politicii statului ca parte a nevoii de protejare a natiei si poate ne arata clar nevoia momentului ce tine de o regindire a procedurilor ce sustin teoriile religioase si nevoia noastra de DUMNEZEU . Este un moment de schimbare , asa cum mereu ele au existat pe parcursul milenar al parcursului ce a facut posibila trecerea omului pe pamint si asa cum religia crestina a schimbat la un moment dat intreaga omenire . Un rau atit de mare produs de ceva atit de mic descopera in noi toti momentul adevarului . Fara o schimbare majora , omenirea nu poate trece mai departe . Lumina ce insoteste invierea domnului , ca modalitate de intelegere , ne va transforma decisiv si este doar sansa noastra de a determina politicul si biserica sa treaca impreuna cu noi intr-o alta etapa de dezvolare a omenescului . Sa speram ca Divinitatea va produce ea singura in mintea noastra nevoia de aceasta schimbare . – HRISTOS A INVIAT – va spun acum si cu jerfele umane de zi cu zi , ca parte a unei golgote colective , ce ne-a fost data sa o traim cu totii in aceste zile .

    • @Quovadis,

      Cred ca notiunile sunt mult mai nuantate in privinta sarbatorilor pascale. Cand eram copil imi aduc aminte de fiorul de care spuneti, insa nu in context religios. Pentru noi, copiii, nu era nici un fel de fior legat de mersul la biserica sau vreo traire religioasa. Era mai curand vorba de primit hainute noi, vizitatul bunicilor la tara cu revederea cu verii primari, un ospat pe cinste urmat de multe dulciuri, si altele ca astea.

      Cate ceva din astea s-au transferat si la adultul din zilele astea, insa si acum lucrurile sunt diferite. Pe vremea comunismului lipseau toate cele de baza si saracul roman indoia masa doar de Pasti si de Craciun. In ziua de azi abia daca gatesc ceva mai special pentru sarbatori, si atunci limitarea apare la un singur preparat traditional. Ca adult, am mai mers si la biserica de Pasti, insa mai mult dintr-un sens de solidaritate cu comunitatea decat dintr-un sentiment religios. In SUA, bisericile sunt considerate mai mult locuri de intalnire cu unii impartasind aceeasi cultura si limba decat locuri unde se tine o slujba religioasa. Gurile rele spun ca motivul de mers la biserica apare dupa slujba, cand se aduna poporenii in sala de servicii sociale pentru vreo pomana, cafeluta, sau ceva mai tare. Nu mai vorbesc de nunti, botezuri, concerte sau petreceri in acelasi spatiu…

  4. Poate ca acum, ca am gustat viata in izolare fata de semeni, vom aprecia mai mult prezenta impreuna, comuniunea liturgica si in lume. Adevarat a inviat!

  5. „Paștele 2020, la izolare, sub un stop-cardiac planetar.”

    … Relevă cum nu se poate mai bine impotența sistemului sanitar românesc și efectele catastrofale ale corupției, manifestate malgn, „cancerigen”, în cazul guvernării cleptocratice din România.

    Cel mai bine organizat spital românesc, administrat de cadre militare cu „înaltă cpompetență”, sub coordonarea strictă și „vrednică” a ministrului Sănătății însuși, care l-a vizitat în repetate rânduri, Spitalul din Suceava, NU are infirmiere, NU are brancardieri, NU are condiții pentru tratarea bolnavilor de SRS-CoV-2.

    Întreaga „structură militarizată” de la conducerea celui mai mediatizat spital din focarul „COVID” al României, este o glumă cu nuanțe sinistre…. https://beta.dela0.ro/nu-avem-infirmiere-nu-avem-brancardieri-nu-avem-conditii-nu-puteam-risca-in-cazul-inaltpreasfintitului-pimen/

    Dumnezeule! În ce țară trăim și ce politicieni ticăloși ne-am ales să o conducă de-a lungul ultimelor trei decenii?!

  6. Am vazut oameni care considera ca aceasta sarbatoare petrecuta in izolare a fost mai „spirituala” decat cele precedente. Noi mergeam la biserica si in ultimii ani am ramas si la slujba (intr-un an a inceput sa ploua si ne-am adapostit inauntru – si atat ne-a placut de mult atmosfera incat am ramas si in alti ani, chiar daca uneori obositi dar incercand sa prelungim acea stare printre oameni pe care cu fiecare an am inceput sa ii recunoastem). Cred ca unii oameni au o forta sufleteasca mai mare, si poate nu au nevoie si nici nu o pot intelege pe a noastra, a celor mai slabi decat ei. Ce ma intristeaza este ca mi se spune in continuu ca e spre binele meu, caci aveam impresia ca macar am ajuns la varsta unde as fi putut sa am de ales. Multumesc autorului articolului ca imi da speranta ca ratiunea ajutata de credinta este ceva ce poate fi obtinut de oameni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Teodor Baconschi
Teodor Baconschi
După un doctorat în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor la Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV, 1995), a urmat studii post-doctorale la New Europe College (București, 1996). A fost director al Editurii Anastasia (1995–1996), apoi redactor-șef în TVR (emisiunea Viața spirituală, 1997). În 1997 a intrat în diplomaţie, fiind, pe rând, ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Militar Suveran de Malta și Republica San Marino (1997–2000); director general în Ministerul Afacerilor Externe (2001–2002); ambasador al României în Republica Portugheză (2002–2004); secretar de stat pentru afaceri globale (MAE, 2004–2006); consilier prezidențial (2006–2007); ambasador al României în Republica Franceză și Principatul de Monaco (2007–2009); ministru al afacerilor externe (2009–2012). A fost distins cu Marea Cruce a Ordinului Pius IX (Vatican), Ordinul Sfintei Agatha (San Marino), Comandor Stella della solidarieta italiana, Cavaler al Ordinului de Merit (Portugalia), Comandor al Legiunii de Onoare (Franța), Cavaler al Ordinului Serviciu Credincios (România). Publicații, sub semnătura de autor Teodor Baconsky: Le rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, Desclée de Brouwer, Paris, 1996 (Râsul Patriarhilor, Anastasia, 1996; Humanitas, 2008); Iacob şi îngerul, Anastasia, 1996; Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, Anastasia, 1997; Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică, Curtea Veche, 1999; Roma caput mundi (împreună cu Horia Bernea), Humanitas, 2000; Pe ce lume trăim, Editura Pro, 2004; Insula Cetății. Jurnal parizian, Curtea Veche, 2005. Despre necunoscut, Humanitas, 2007; 111 incursiuni în Cotidianul românesc (ilustrații de Devis Grebu), Curtea Veche, 2009; Bisericile de lemn din Maramureș (album UNESCO), 2010. Sub semnătura Teodor Baconschi: Creștinism și democrație, Curtea Veche, 2011; Legătura de chei. Mărturii diplomatice (în dialog cu Armand Goșu),Curtea Veche, 2013.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Alegerile prezidențiale din Belarus: începutul sfârșitului pentru Lukașenko?

Duminică, 9 august, vor avea loc – într-o atmosferă extrem de tensionată - alegeri...

Molecula mea de gaz din aragaz

În aragazul nevestei se întâlnesc trei molecule de gaz. Acestea sunt: CH4 – Petrom, CH4 – Romgaz și...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.