Săptămâna patimilor pandemice

Ce nu pot pricepe toti sustinatorii bisericii ca „ateii, agnosticii , neomarxistii si influencerii si progresistii” nu au nici o treaba cu credinta si cu aspectele teologice si spirituale ale crestinismului si in speta cu cele ale ortodocsiei rominesti.
Ce deranjeaza si este combatut si criticat este tocmai partea lumeasca a bisericii – de la fondurile nesimtit de mari primite de la stat incepind cu salarii – Prefericitul are 20 000 /pe luna – pina la imixtiunea bisericii in treburile publice – de la invatamintul de stat infestat cu ore de religie pina la protocoale bizare ca cel care a facut atita vilva cu privinta la relaxarea carantinei.
In plus, nu vor sa inteleaga ca religia este un aspect intim personal si privat. Nu o sa fim „mintuiti” fiindca exista un minister al credintei/agentie/comisie, ci daca credem sau nu in Isus Cristos.
Amestecul acesta intre ceva esentialmente privat si unitati si entitati publice este deosebit de rau mirositor si generator de sciziune grava a societatii.
Pe scurt – biserica sa isi plateasca taxele, sa organizeze invatamint religios simbata si duminica in propriile spatii pt cine doreste asa ceva, preotii sa isi caute ceva de munca si sa fie preoti in timpul lor liber (tot au chemare, nu?) iar preafericitul sa ia metroul si trenul, ca are destul timp si deloc nevoie de Audi ultimil model.
Iar credinciosii sa isi finanteze singuri fiecare cultul de care apartin, prin donatii benevole si directe.
Cind se va ajunge la asa ceva – toata lumea va fi impacata. Bisericile vor fi separate clar de stat, nu vor mai trebui face curte nici unui politician, credinciosii vor avea cita religie isi finanteaza, copii vor invata cita religie vor duminica la biserica, preotii isi vor cistiga piine din munca cinstita si utila , statul va avea eliberate o serie de fonduri pt investitii mai utile decit catedrale faraonice….iar ateii, agnosticii , neomarxistii si influencerii si progresistii nu vor mai avea ce critica.
Isus a fost timplar si Petru pescar – nu aveau salar de la buget si ultimul racnet de masina _ avion charter de adus lumina de la 3000 km ….

Ca si in alte situatii , ex. Referendumul pt. ´familia traditionala´ , agitatia , de o parte si de cealalta , este provocata de grupuri si grupuscule de activisti care par multi , prin zgomot , antrenindu-i si pe altii . De partea ´conservatorilor´ pot fi remarcate , la modul mai general , citeva aspecte .
In primul rind o tendinta , mai prudenta sau mai vehementa , spre ´coronascepticism´. Este simptomul unui element constitutiv al ´mentalului conservator´ , manifest prin darwinismul social ( v. doar ultimele declaratii populiste de la cel mai inalt nivel ! ) , un nume pt. o conceptie mult mai veche , aceea a dreptului celui mai tare , a unei superioritati naturale , vointa de putere si de glorie ´pagina´ , Virtu , Ubermensch , un virilism romantic , estetic si obscen, reversul fiind un anti-individualism care mascheaza un anti-umanism , dispretul fata de omul considerat inferior si vulgar , fata de ´prea-omenesc´ si care se intimpla sa fie singura umanitate vie , reala si normala . Religia conservatoare-traditionalista e un cult al ordinii si autoritatii , intruchipate , ´katechontic´ , in Marele inchizitor , idealul ei tribal e un amestec de gradinita , ferma , cazarma si manastire iar ´pesimismul tragic´ antropologic nu are nimic crestin , este o religie idealist-romantica si fundamental politica , la fel de utopica si de pavloviana ca si suratele ei progresiste . E o mentalitate sub incidenta careia intra si intelectuali crestini sinceri , pe nebagare de seama , ex. , de ieri si de azi , sint cu nemiluita . Un conservatorism ortodoxist-evanghelic muscular , in stilul ´seminaristic´ autohton , cu toate tentativele , dialectice , de modernizare si americanizare , si care sufoca si consuma circuitele nervoase . Este strident contrar ethosului evanghelic si poruncii iubirii aproapelui .
Problema e daca nu cumva Crestinismul a devenit parte dintr-o religie ´conservatoare´ mai larga , cultural-politica sau ´teologico-politica´ . Drept dovada , sint cazuri de intelectuali zelosi si zeloti care , cind sint nevoiti , aleg mai degraba dogmele acestei pseudo-religii hibride , umar la umar cu adepti ai ei atei , nihilisti sau ´pagini´ , intr-un discurs fundamental polemic , categoric si vindicativ , al dezbinarii .
Cit despre ritualism , care inseamna hipertrofia ritualului ,´formalism´ , adica fatarnicie , fara sa absolutizam , e totusi una din trasaturile Bisericii orientale , de pe vremea fastului bizantin imperial – sub jugul despotilor orientali ( deja Sf. Ioan Gura de Aur , care murea pe calea exilului , lua pozitie ferma impotriva intromisiunilor ) , cu birocratia ´functionarilor ceresti´ si coruptia ce anuntau totalitarismele ( dincolo de idealizarile pudice ale istoricilor-teologi de meserie ) , cu logoreea si nomenclatura dulcelui stil mieros pastoral , de la reformele petrine si nationalizare si pina la asuprirea comunista , care s-a asternut cumva firesc peste un colectivism popular preexistent ; clericalismul nostru se prezinta ca un amestec de ceremonialism rustic-baroc si magie rurala sau agrara , medievala , in care orice trimitere la ´spirit´ este suspecta de deviatie ´neo-protestanta´ . Sapte din zece preoti iti vor debita pe nerasuflate comploturi iudeo-masonico-papistaso-marxisto-ecumeniste . Asa cum catolicii au invatat , prin grele incercari , secularizarea este un prilej de penitenta si renastere , nu a Bisericii , ci a clerului , care trebuie ofere ex. vii de prudenta si nu de smintire si de ispitire, caci suferintele membrelor vin de la cap , cauzele nu sint alogene . Ceea ce e valabil si pt. salciile dialectice care sint clericii seculari .

A disparut oare emotia colectiva creata an de an de ceea ce noi credinciosii numim pastele ortodox ? A disparut oare imaginea intrunirii fiului omului cu apostolii in Grădina Ghetsimani sau suferinta -Cristului – ce trece prin drumul Dolorosa aplecat de povara crucii si viitoarelor lui cuvinte -Doamne de ce mai parasit . Golgota , unde IISUS este rastignit , a disparut oare din memoria noastra ? .Bisericile lipsite de multimea credinciosilor si chiar a unora ce nu se declara astfel , izolarea obligatorie ca forma de supravietuire ,strazile pustii in ceas tirziu de noapte , fripura de miel si vinul rosu obligatorii ca parte a traditiei pascale si liturghia vazuta doar la televizor sau ascultata doar de pe balconul caselor noastre acolo unde in linistea desavirsita a noptii unii dintre noi binevoitori fiind au maximizat si au transmis in -eter – sfinta liturghie , poate au facut ca noi toti sa ne intristam, ba chiar sa ne dorim intorcerea la atit de mult iubita noastra normalitate . Totusi , iubitori de Dumnezeu si iubitori ai povestirii atit de minunata a nasterii , vietii , mortii si invierii lui IISUS – fiul omului , pare a contrasta in aceste vremuri de jale si doliu national (cit de multi dintre concetatenii nostri nu s au prapadit in aceste zile)cu imaginea de bogatie afisata in singuratea catedralelor, a simplelor biserici , unde prelatii , poate un pic prea frumos invesmintati si-au tinut liturghile, din obligatia ecleziastica ce le revine .Poate lipsa enoriasilor in aceste locase ale Domnului (lipsa cauzata de efectele dramatice produse de coronavirus) a amplificat ca imagine diferenta intre bogatia unora si saracia momentului(nu neaparat material ) ce il traim . Dincolo de frumusetea textelor religiose , ca parte a traditiei Pascale ,poate pe undeva credinta noastra ortodoxa ar fi trebuit sa ne arate si latura de smerenie , de compasiune fata de semenii nostri aflati in suferinta si poate cumva toate acestea ar fi trebuit sa faca parte din mometul pascal ce ne-a tinut treji pina dis de dimineata . Fara sa vrem ,punem fata in fata suferinta Fiului lui dumnezeu -IISUS- cu suferinta noastra a tuturor ,suferinta ce – vrem nu vrem – ne transforma intelegerea . Viitorul nostru ne aduce deja in fata si regindirea politicii statului ca parte a nevoii de protejare a natiei si poate ne arata clar nevoia momentului ce tine de o regindire a procedurilor ce sustin teoriile religioase si nevoia noastra de DUMNEZEU . Este un moment de schimbare , asa cum mereu ele au existat pe parcursul milenar al parcursului ce a facut posibila trecerea omului pe pamint si asa cum religia crestina a schimbat la un moment dat intreaga omenire . Un rau atit de mare produs de ceva atit de mic descopera in noi toti momentul adevarului . Fara o schimbare majora , omenirea nu poate trece mai departe . Lumina ce insoteste invierea domnului , ca modalitate de intelegere , ne va transforma decisiv si este doar sansa noastra de a determina politicul si biserica sa treaca impreuna cu noi intr-o alta etapa de dezvolare a omenescului . Sa speram ca Divinitatea va produce ea singura in mintea noastra nevoia de aceasta schimbare . – HRISTOS A INVIAT – va spun acum si cu jerfele umane de zi cu zi , ca parte a unei golgote colective , ce ne-a fost data sa o traim cu totii in aceste zile .

Superb eseu crestin.

Adevărat a Înviat !

Poate ca acum, ca am gustat viata in izolare fata de semeni, vom aprecia mai mult prezenta impreuna, comuniunea liturgica si in lume. Adevarat a inviat!

„Paștele 2020, la izolare, sub un stop-cardiac planetar.”

… Relevă cum nu se poate mai bine impotența sistemului sanitar românesc și efectele catastrofale ale corupției, manifestate malgn, „cancerigen”, în cazul guvernării cleptocratice din România.

Cel mai bine organizat spital românesc, administrat de cadre militare cu „înaltă cpompetență”, sub coordonarea strictă și „vrednică” a ministrului Sănătății însuși, care l-a vizitat în repetate rânduri, Spitalul din Suceava, NU are infirmiere, NU are brancardieri, NU are condiții pentru tratarea bolnavilor de SRS-CoV-2.

Întreaga „structură militarizată” de la conducerea celui mai mediatizat spital din focarul „COVID” al României, este o glumă cu nuanțe sinistre…. https://beta.dela0.ro/nu-avem-infirmiere-nu-avem-brancardieri-nu-avem-conditii-nu-puteam-risca-in-cazul-inaltpreasfintitului-pimen/

Dumnezeule! În ce țară trăim și ce politicieni ticăloși ne-am ales să o conducă de-a lungul ultimelor trei decenii?!

Am vazut oameni care considera ca aceasta sarbatoare petrecuta in izolare a fost mai „spirituala” decat cele precedente. Noi mergeam la biserica si in ultimii ani am ramas si la slujba (intr-un an a inceput sa ploua si ne-am adapostit inauntru – si atat ne-a placut de mult atmosfera incat am ramas si in alti ani, chiar daca uneori obositi dar incercand sa prelungim acea stare printre oameni pe care cu fiecare an am inceput sa ii recunoastem). Cred ca unii oameni au o forta sufleteasca mai mare, si poate nu au nevoie si nici nu o pot intelege pe a noastra, a celor mai slabi decat ei. Ce ma intristeaza este ca mi se spune in continuu ca e spre binele meu, caci aveam impresia ca macar am ajuns la varsta unde as fi putut sa am de ales. Multumesc autorului articolului ca imi da speranta ca ratiunea ajutata de credinta este ceva ce poate fi obtinut de oameni.