În articolul de acum două săptămâni calculam că din cele 80 de miliarde alocate de UE României prin diverse programe, minim 10% trebuie alocați construcției unor noi capacități energetice securitare (gaz, nuclear, eventual cărbune prin gazeificare). Am fost întrebat cum am ajuns la acest 10%. Am calculat empiric că pentru fiecare miliard investit sunt necesari 100 MW capacități noi de consum. În general investiția actuală pentru un MW de capacitate securitară nouă este un milion de euro. Rezultă 8 miliarde de euro ce trebuie îndreptați către noi capacități energetice securitare. Adică 10%. Acest calcul coincide cu vechile calcule (aplicate încă din vremea comuniștilor) introduse în studiile marilor investiții, prin care se alocau aceste 10% asigurării energiei necesare funcționării.
Studiind mai atent programele guvernamentale de dezvoltare am constatat că puțini bani sunt alocați noilor capacități, majoritatea sumelor fiind destinate înlocuirii și retehnologizării actualelor capacități energetice de producție sau continuării investițiilor ce de mult au avut termen de punere în funcțiune (mă gândesc la Iernut).
Și aducându-mi aminte de euroria din începutul anului cu privire la hidrogen, pentru care guvernanții au organizat câteva conferințe, am constatat că nu există nici o investitie privitoare la această direcție dată de UE prin Green Deal.
Dar să ne întoarcem la sărăcia energetică. Considerăm estul Munteniei zona de la Ploiești la Galați și de la Focșani la Giurgiu. Bucureștiul consumă aproape 800 MW în perioada de vârf. Zona metropolitană se apropie de 1000 MW. Singurul producător este Electrocentrale București care la capacitate maxima, adică iarna, poate produce un maxim de 620 de MW. La 50 de kilometri se află termocentrala OMV-ului de la Brazi cu o capacitate maximâ de 860 MW. La 100 de kilometri se află și Centrala Nuclearelectrica cu încă 1400 MW. Nu socotesc parcurile eoliene sau solare deoarece consumatorii nu consumă după cum bate vântul sau strălucește soarele.
Cu alte cuvinte, zona metropolitană a Bucureștiului nu se poate baza pe producția locală, fiind necesar transportul energiei pe linia de 400 MW și scăderea tensiunii în cele câteva stații de transformare. Specialiștii sunt de părere că acestea nu vor face față creșterii consumului.
Cu cât ar putea crește consumul? Istoric, investițiile în București si zona Ilfov au fost peste 20% din total. Într-unul din planurile guvernamentale se aloca acestei zone 12,5%. Pentru a simplifica socotelile spunem că în această zonă (de dezvoltare) vor fi atrase minim 10%, adică 8 miliarde. (Sigur vor fi 12!) Cu alte cuvinte trebuie investiții noi în energie de aproximativ 800 MW, care ar costa 800 milioane de euro.
Nu am avut curajul să fac harta Romaniei în care să evidențiez capacitățile existente și cele noi deoarece harta s-ar răsturna spre vest (Severinul și Gorjul sunt vinovate). Totuși am pus pe o hartă a estului Munteniei capacitățile de producție actuale. Reamintesc că peste cățiva ani, Reactorul 1 de la Cernavoda, va împlini 30 de ani și necesită modernizări pentru a i se prelungi perioada de viață. Asta înseamnă un minus in SEN de 700 MW pentru doi ani.
Fig. 1: Capacitățile energetice securitare din partea de sud a Munteniei
Se observă din tabelul (de mai jos) în care am adunat toate proiectele energetice făcute în acest an (pe proiecția banilor europeni ) că doar 700 MW sunt investiții noi, restul fiind up-gradări ale centralelor vechi, cărora le expiră licențele de producție. De asemenea observații că CEOltenia nu a fost trecută deoarece este neclar ce se dorește de fapt.
Fig. 2: Proiectele energetice prevăzute în următorii ani
Și la sfârșit mai pun o întrebare (retorică): dacă 8000 MW sunt necesari pentru a funcționa investitiile de 80 de miliarde de euro, care este necesarul de energie pentru realizarea acestora și de unde îi luăm?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
sincer sa fiu nu am inteles nici acum cum ati calculat cei 10%?
Poate n-ar strica sa analizam http://www.sistemulenergetic.ro
Observatii, pe perioada iulie-octombrie 2020:
1. Consumul de energie e, in general, mai mare decit productia, f rar e invers.
2. Energia eoliana ajunge chiar la -9 (minus 9), cum se ajunge la asta nu stiu, precum si cea fotovoltaica la -1 (minus).
3. Hidro a produs max 3426 si min 488, se pare ca a fost folosita ca puffer. Nu rezulta care ar fi minimul critic dependent de ploaie sau seceta.
4. consumul maxim a fost de 7500, se intimpla seara.
5. as putea presupune ca iarna, in vremuri normale, nu cele frinate de Corona, consumul ar ajunge la 10000.
Concluzia fireasca ar fi ca e necesara constructia de capacitati securitate noi si nu putine, ci enorm de multe, de peste 4000 Mw, mult mai multe decit a calculat autorul, deci ar fi necesara jumatate din suma de 80 de miliarde si nu 10%.
Celelalte 40 de miliarde pot fi folosite pt regenerabile, pe de o parte ca sa ia ochii EUului care pune conditii si pe de alta parte pt a folosi totusi natura. Cele 40 mrd pt regenerabile ar reailza o putere instalata de 4000 Mw, care ar produce ca. 2000, deci jumate.
Pe total, avem ca. 2000Mw actuali, vorbesc de cei care nu au nevoie de investitii urgente, plus 4000 noi securizati, plus 2000 regenerabile, fara sa socotim hidro care va fi folosit doar ca puffer. Cine a fost atent vede ca totalul ar fi de 8000 (cu hidro 9000) si nu 10000 cum am socotit, deci nu am reusi sa acoperim consumul in perioadele de virf, dar probabilitatea ca exact in momentele critice sa ne lase toate regenerabilele e extrem de mica si va fi acoperita prin import.
Sper ca s-a inteles, din mica mea analiza, ca este absolut necesara construirea noilor blocuri nucleare, de altfel singurele care ofera un compromis intre mult criticata emisie de codoi si producere energie constanta.
As vrea sa atrag atentia asupra excrocheriei practicata de ecologi. De ex. Germania se lauda f des cum ca se produce chiar 58% din energia electrica din regenerabile. Cind se face aceasta socoteala insa se folosesc tot timpul cumulari de energie si se-mpart pe unitatea de timp, astfel incit sa nu se vada variatia enorma de la o perioada la alta. Uitindu-ma in statisticile serioase se observa ca minimul energiei produsa de vint a fost de 1500 MW, iar maximul 35.000. Deci sunt necesare sisteme care sa acopere diferenta enorma, de fapt e vorba de o dublare a puterii instalate. Fie ca sunt statii de producere energie, fie ca sunt sisteme de acumulare existente mai ales in filmele SF, acestea costa bani, multi bani, deci o dublare a investitiilor.
E ca si cum azi am de mincare in surplus, iar saptamina viitoare mor de foame, sau azi am in casa -30 de grade, iar miine +60, in medie o duc extrem de bine!
1 MW = investiție de 1 milion euro, linia de transport de 400 MW? De ce nu întrebați niste specialiști inainte sa faceti aceste erori atat de mari?
Sa subventionam fabricarea de panouri solare si pompe de caldura de catre producatori romani si sa dotam gospodariile populatiei cu ele nu sa ne propunem sa-i racrodam pe toti la gaz.
„…care este necesarul de energie pentru realizarea acestora și de unde îi luăm?” De ce nu intrebati in Berleymont? Acolo sunt cei care au astfel de solutii. Utopia socialista verde a fost fabricata in laboratoarele de acolo.
Sa acoperim ALL tenia cu pa nouri solare, ca sa avem si noi ceva gaze pe piata libera!
Rezultă ca avem nevoie de inca 4 blocuri energetice, la cernavoda, asa cum si era programat initial, +inca vreo doua mari prin Moldova de generatia a patra cel putin!
Intrebati „Cu cât ar putea crește consumul? Istoric, investițiile în București si zona Ilfov au fost peste 20% din total. Într-unul din planurile guvernamentale se aloca acestei zone 12,5%. ”
Poate mai potrivita ar fi întrebarea de ce trebuie investit asa de mult in jurul Bucurestiului?
Poate ar fi timpul sa nu mai aruncam cu bani in acest oraș levantin si in hinterlandul pitoresc din jurul sau, de la care vin toate relele României.
Care 80 de miliarde?
In primul rand ca intra si imprumuturi, nu e doar pomana. In al doilea rand ca vor fi si conditionalitati. In al treilea rand, bizonul roman se va repezi sa construiasca si sa betoneze tot ce vede in fata ochilor, fie ca e nevoie fie ca nu.
In al doilea rand obsev cu amaraciune ca din nou sectorul de afaceri e lasat deoaparte in dezbaterea respectiva. Statul face, statul drege…. Dar pe beneficiari s-a obosit cineva sa ii intrebe?
Adica toata povestea e asa: cinve sta intr-un birou, cu manecute negre si scurma prin rapoarte. Cineva acela nu a avut in viata lui macar o gogoserie in grija. Si minunea se produce! Din rapoarte sare „nevoia”! Sa investim in sud, in nord, in cazane, in reactoare…
Dar de ce?
Ca sa nu mai spun ca am o mare nelamurire fata de cum a fost posibil ca in cateva luni (cu larghete) cineva sa se hotarasca pe ce sa cheltuiasca nu 80 de milioane de lei, ci 80 de miliarde de euro! Daca Dvs, nu va vine sa radeti de asa o „performanta” – mie imi vine!
* al patrulea rand