vineri, martie 29, 2024

Sarajevo, 28 iunie 1914: Resurectia barbariei

Motto: „Der Weg der neuern Bildung geht /Von Humanität/ Durch Nationalität/Zur Bestialität.” Franz Grillparzer

Nu vom sti, probabil, niciodata, toate resorturile care l-au facut pe Gavrilo Princip sa-l ucida pe arhiducele Franz Ferdinand, mostenitorul tronului K&K. In al doilea proces-spectacol de la Moscova, Karl Radek, unul din cei mai infocati propagatori ai revolutiei mondiale ajuns in boxa acuzatilor ca spion fascist, rostea o fraza enigmatica. Spunea el ca secretul Primului Razboi Mondial l-au stiut doar doi oameni, Gavrilo Princip si Lenin. Sigur, putea fi una din nalucirile lui Radek. Dar este clar ca, gratie razboiului, secta bolsevica, o miscare marginala si fara sorti de a ajunge vreodata la putere, a reusit inimaginabilul. Venise, odata cu naufragiul vechii lumi, vremea „supraoamenilor” bolsevici.

Pentru Lenin, era clar, razboiul imperialist trebuia transformat in razboi civil. Asa incepea ceea ce George Lichtheim a numit razboiul civil european (termenul a fost preluat, mai tarziu, de catre Ernst Nolte). Intr-o carte aparuta in 1965, Sigmund Neumann a scris despre totalitarism in perioada razboiului civil international. In acest razboi, intemeiat pe proiecte ideologice globale, se organizeaza ura, se distruge mai intai in efigie, apoi in plan concret inamicul, se demonizeaza, prin dezumanizare, alteritatea. Metastaza utopiilor purificatoare se va produce intre 1930 si 1945, pe teritoriul numit de Timothy Snyder bloodlands (taramul mortii).

Conjuratia „Tinerei Bosnii” era doar una dintre multele care se urzeau in subteranele unei Europe nauce, tot mai asemanatoare cu o corabie a nebunilor. Iluzia pacii eterne s-a prabusit in cateva saptamani. I-a luat locul realitatea unei barbarii renascute. La o conferinta tinuta la Potsdam in 2005, istoricul Eric Hobsbawm accentua ca Primul Razboi Mondial a dus la barbarizarea lumii. Mai precis, el vorbea despre o barbarizare graduala a standardelor morale. Tehnologiile moderne s-au combinat cu masificarea sociala. Incepea o epoca in care individul era strivit de puterea combinata a miscarilor demagogice de masa si a angrenajelor propagandistice menite sa anihileze gandirea autonoma. Rosa Luxemburg pronunta tonitruant necrologul Internationalei a II-a, devenita, spunea ea, „un cadavru imputit”. Nationalismul distrusese mitul internationalismului marxist.

Pe 31 iulie 1914, murea asasinat Jean Jaurès. Dintr-un cantec al lui Jacques Brel:

Si par malheur ils survivaient
C´était pour partir à la guerre
C´était pour finir à la guerre
Aux ordres de quelque sabreur
Qui exigeait du bout des lèvres
Qu´ils aillent ouvrir au champ d´horreur
Leurs vingt ans qui n´avaient pu naître
Et ils mouraient à pleine peur
Tout miséreux oui notre bon Maître
Couverts de prèles oui notre Monsieur
Demandez-vous belle jeunesse
Le temps de l´ombre d´un souvenir
Le temps de souffle d´un soupir

Pourquoi ont-ils tué Jaurès?
Pourquoi ont-ils tué Jaurès?

Lev Trotki, la Viena, se gandea de-acum la explozia terminala, razboiul social ajuns la paroxism, revolutia eterna, apocaliptica, permanenta. In Germania, un tanar emaciat, cu ochii scaparand de patima, un ratat fara o identitate sociala precisa, in fond un declasat, venit din imperiul habsburgic, pe nume Adolf Schickelgruber, se inrola voluntar. Se nasteau noi mituri, noi escatologii revolutionare, pe solul fertil al unei Europe inecata in sange. Atunci a inceput, de fapt, secolul ideologiilor genocidare, comunismul, fascismul si national-socialismul. Incepea ceea ce Elie Halevy a numit era tiraniilor.

Franz Marc (1880-1916): Soarta animalelor (1913)
Franz Marc (1880-1916): Soarta animalelor (1913)

Recomandari:

http://www.lapunkt.ro/2014/06/28/sarajevo-28-iunie-1914-acolo-unde-totul-a-inceput/

https://www.contributors.ro/cultura/pesimismul-lui-walter-benjamin-%c8%99i-ingerul-istoriei/

http://www.nytimes.com/2014/06/28/opinion/if-franz-ferdinand-had-lived.html?_r=0

http://www.humanitas.ro/humanitas/primul-r%C4%83zboi-mondial

Distribuie acest articol

46 COMENTARII

  1. Sârbii din partea de est a capitalei bosniace tocmai au inaugurat un monument dedicat lui Gavrilo Princip. După ce și-a pierdut aproape un sfert din populație în timpul primei conflagrații mondiale, după masacrele hitleriste, războiul civil între cetnici și titoiști, cel cu Croația fascistă și apoi cel al dezintegrării iugoslave, pare că Serbia revine istoric la „căsuța de plecare”. Urmăream nu demult un documentar despre jocurile olimpice de iarnă de la Sarajevo și mi-era greu să suprapun imaginile cu cadavrele sfârtecate ale celor care au fost supuși unui bombardament cu mortiere stând la coadă. Și tot ca în 1914, cel mai fidel aliat al Serbiei este Rusia, într-o reîncarnare modernă a țarismului. Pare că adevăratul opiu al popoarelor este istoria și nu religia.

    • Nu e nici istoria, e tribalismul, înrudirea ”de sânge”. Sârbii se consideră frați cu rușii, așa că totul este evaluat prin prisma asta.

      Problema este că educația fiecărui individ pornește de la zero. Adică un standard de civilizație atins de o anumită generație poate ajuta la educarea următoareia, dar nu se moștenește de la sine. Și realitatea asta o trăim cu toții.

      • Revenind la tema originală a articolului profesorului Tismăneanu, există multe comentarii pe tema compromiterii socialismului european prin susținerea necondiționată a măcelului generat de primul război mondial și consecințele tragice ale extremizării stângii, și practic ieșirii ei din sistemul parlamentar (fără a mai vorbi de asocierea cu hegemonismul sovietic).
        În ce-i privește pe sârbi, sigur, există simpatie față de ruși- istoria însă „conspiră” de multe ori pentru a nega ceea ce pe hârtie ar părea firesc : astfel, găsim în repetate rânduri pe bulgari într-un „conflict de interese” cu rușii, deși teoretic ar trebui să fi fost în aceeași categorie a „frăției” slave. Până în prima jumătate a secolului XIX, principalul aliat al sârbilor a fost Austria. În același timp, a constituit și principalul partener comercial, situație care a continuat chiar după ce Rusia țaristă a preluat patronajul. Anexarea Bosniei-Herțegovina în 1878 de către Austro-Ungaria a fost probabil momentul cheie care a permis realinierea strategică în zonă. Și apoi să nu uităm că sârbii, ca și bulgarii, au avut un imperiu, chiar dacă s-a dovedit efemer. Sînt lucruri care se uită greu…

      • Principiul de baza de la care incepem cu totii este realitatea instinctuala, animalica, informatia transmisa genetic (si eventual cea transmisa transcendental, dincolo de intelesul stiintei actuale).

        Desi incepem de la zero, totusi fiecare individ sfirseste inevitabil prin a fi un produs cultural, o suma a optiunilor constiente sau a celor impuse de colectivitate.

        Inevitabil vom regasi in societatea moderna toata istoria evolutiei culturale si sociale, toate inclinatiile, ideile si aberatiile care s-au manifestat in istoria umanitatii. Toate relele si toate bunele individuale si colective se regasesc mai mult sau mai putin in societatile si culturile lumii.

        Singurul fenomen care inclina balanta decisiv in favoarea intelepciunii, cred ca este procesul natural de imbatrinire a populatiei. Insinuez de-a dreptul aici ca batrinii sint mai intelepti decit tinerii, desi realitatea nu-mi da dreptate decit statistic. E mai mult o intuitie. Imbatrinirea populatiei ar trebui sa conduca (banuiesc) la o stabilitate sociala, la rezistenta fata de razboi, la conservatorism si echilibru. Pe de alta parte, imbatrinirea populatiei are si efecte negative, fara indoiala.

        In final, indiferent de valoarea intuitiilor, oamenii vor cu totii sa traiasca mai mult si chiar au sanse sa traiasca mai mult decit aveau generatiile trecute. Deci imbatrinirea populatiei e un fenomen inevitabil intr-o planeta limitata. Scenariile de stopare a imbatrinirii populatiei ar fi razboiul, criza economica planetara, sau un alt cataclism, ceva care sa distruga sistemul social si progresul tehnologic. Cit timp nu ne va lovi asa ceva, generatiile tinere vor trai mai mult, din ce in ce mai mult. Iar lumea pe ansamblu va fi din ce in ce mai imbatrinita. Foarte imbatrinita. Tehnologia actuala pare fara limite.

        • „Inevitabil vom regasi in societatea moderna toata istoria evolutiei culturale si sociale, toate inclinatiile, ideile si aberatiile care s-au manifestat in istoria umanitatii. Toate relele si toate bunele individuale si colective se regasesc mai mult sau mai putin in societatile si culturile lumii.” Ba, mai mult, în orice moment „istoric”, colectivitatea îşi conţine, nu numai întreg trecutul, ci şi viitorul, reprezentarea verticală devenind orizontală, iar „evoluţia” o mutaţie, nici reversibilă, nici ireversibilă, ci joc al indeterminismului contextual. Nu istoria moare, ci reprezentarea ei deterministă, mecanicistă. Analizele şi teoriile evoluţionismului social trebuie să… evolueze, nu omul şi lumea – înţelegerea lor – care-şi sunt, cum corect susţine citatul, suficiente.

          • Intr-adevar. Ceva din viitor se regaseste in prezent. Foarte interesant. O enigma adinca si pentru mecanica cuantica. Ecuatiile fundamentale indica la nivelul particulelor elementare simetria trecutului fata de viitor. E un mare mister de ce timpul are doar un sens. De ce nu avem amintiri din viitor.

            Deocamdata avem acces la viitor doar prin logica. Teoriile evolutionismului social pot fi schimbate prin analiza in dublu sens. Dinspre trecut spre viitor si invers. Iar notiunile tehnologice nu mai pot lipsi din asemenea analize. Tendintele tehnologice si limitele planetare se pot distinge, se pot prognoza corect pentru viitorul apropiat.

      • Ce noroc au avut sarbii, ca daca ajungea Romania gubernie si Rusia ingloba si Serbia, le iesea fratietatea pe nas – vezi cum au tratat rusii pe fratii lor slavi: ucraineeni, polonezi.

  2. Este o axioma, Primul Razboi Mondial a fost un masacru groaznic al popoarelor Europei, aparent total lipsit de sens.Dar, stand stramb si judecand drept, fara acest macel general, am mai fi avut o Romanie -cu frontierele,in linii mari- ca cele de astazi?Evident, ca nu!Problema e ca natiunile civilizate ale Europei n-au reusit-asa cum se dorise- ca acesta sa fie ultimul razboi in Europa!

    • Am citit link-ul pe care l-ați postat. Nu știu cât de anti-sârb era FF dar cu siguranță nu-i iubea pe maghiari- iar ideile lui de resuscitare a imperiului printr-un fel de federalizare a națiunilor și nu o relație verticală, au dat multe speranțe românilor din el. Nu întâmplător, Aurel Popovici, cel care a scris Statele Unite ale Austriei, era bănățean și unul din consilierii apropiați ai moștenitorului tronului chezaro-crăiesc. De altfel, a fost și unul din semnatarii Memorandumului. Probabil că în iunie 1914 și la Budapesta s-a auzit un răsuflat de ușurare… Prin ceea ce americanii numesc 20/20 hindsight, astăzi ne surprinde totala lipsă de realism a unor participanți la conflict- fie că vorbim de visele pentru deschidere la Egee ale austro-ungarilor, fie de aspirațiile constantinopolitane ale rușilor. Este oarecum o constantă a istoriei extremismului că cele mai periculoase personaje sînt tocmai moderații- fără a pretinde o plasare pe o scară valorică „absolută”, prin comparație cu multe alte personaje politice chezaro-crăiești, FF era un reformator (în limitele mentalității imperiale). Deci ( o idee dragă bolșevicilor și revoluționarilor de profesie), istoria trebuie „accelerată” tocmai prin eliminarea celor care au tendința de a o „încetini”, introducând un dram de bun-simț. O soartă similară a avut și țarul Alexandrul II, de departe cel mai „liberal” din câți a cunoscut Rusia țaristă în ultimul veac de existență. Tind să dau crezare celor care spun că activitățile spionajului sârb de susținere a elementelor subversive din Bosnia nu erau cauționate în totalitate de guvernul de la Belgrad. Asasinării arhiducelui i-a urmat un ultimatum austro-ungar care nu putea fi adresat ca ton decât unei națiuni vasale. Cu toate acestea, guvernul sârb l-a acceptat aproape în totalitate. Date fiind urmările catastrofale pentru Serbia, atitudinea pare justificată. Ar fi mult de spus dacă e să depănăm comparații 1914-2014, în măsura în care sînt pertinente. Dar două idei s-ar desprinde din conflictul mondial care a încheiat La Belle Epoque, două noțiuni care la acea vreme aveau tăria unei dogme : Comerțul internațional este prea sofisticat și prea dispersat pentru a permite un război cu consecințe materiale catastrofale; întinderea conflictelor, geografică și temporală, este un lucru controlabil.

  3. Exact. Odata cu ‘emanciparea popoarelor” le-a fost inoculat nationalismul. Strecurat perfid prin invatamint si prin istorie. Prostii se imbata usor cu „valori nationale” , au credinta ca apartenenta la o turma care are si valori ii valorizea si pe ei. E simplu de verificat la tara: risti sa iei o sapa in cap daca zici ceva de Stefan cel Mare si Sfint (sic!) sau cine stie ce alt domnitor apropo de care interlocutorul are informatii la nivel de clase primare. Si cam asa si daca incerci sa contrazici pe careva in Bavaria de exemplu….Pina cind primul razboi sa distruga imperiile in care traiau laolalta populatii de diverse origini care nu aveau practic deloc constiinta nationala si care nu gustasera DIN STATUL NATIONAL ura ce a provocat atrocitatile celui de al doilea razboi nu fusese inca inventata.
    Acum „multiculturalismul” fortat provoaca un curent de sens contrar foarte puternic – in subteran tarile cele mai atinse de nebunia multiculturalismului dezvolta mecanisme de aparare pe care „oficialii” nu le recunosc sau nu vor sa le stie/recunoasca. In caz ca Europa Comunitara clacheaza aceste curente se vor manifesta furibund. Fenomenul nu e nou deloc, acum doar iese usor la iveala prin votul trimis catre extremisti – si inainte sa ii condamnati ar trebui sa traiti un pic in marile orase europene ca sa simtiti…….
    bolsevicii au incercar si ei sa destructureze sentimentele nationaliste cu o exceptie: maica rusie…. Pentru ailalti prostovani din internationala nationalismul era interzis – a fost astfel inventat „national socialismul cu fata umana” si lagare ascunse.
    Americanii incearca inlocuirea nationalismului cu consumerismul – mixat cu credinta in dolar si sentimentul ca apartii USA.
    Speranta tine popoarele in friu. Cind sentimentul ca nu mai e nici o speranta apare, orice popor este o victima sigura la dispozitia formatiunilor teroriste si/sau sectar-religioase. Si asta fiindca, cu exceptia americanilor care pun accent pe individualism total, ceilalti sintem aducati ca fiind parte a ceva sau din ceva – si asta se muleaza perfect pe structura gregara a speciei.
    Pina cind o sa invatam ca sintem mai intii indivizi, barbat sau femeie, fiu, parinte, profesionist, …..etc, inainte de a fi roman/pakistanez/rus/etc vom fi mereu in pericol de a porni razboaie pe motive nationaliste. E adevarat pe de alta parte ca nationalismul impiedica astazi reimpartirea lumii in sfere de influenta de catre multinationalele ce inlocuie treptat imperiile

    • cred ca ideologiile (ca or fi nationaliste, internationaliste, socialiste etc.) nu fac decat sa ofere o scuza eternei rautati umane si, in principal, arogantei-orgoliului-narcisismuli, dupa care altii sunt niste gunoaie.

      apartenena la un grup (religios, national, doctrinar etc.) nu face decat sa intareasca acest sentiment prin incurajarea lui de catre proximi.

      dar ideea de baza ramane acelasi adevar de milenii formulat de latini: „homo homini lupus est”

  4. Lucrurile nu au inceput in 1914… nici in 1900… ci in 1871 cu ideologia pangermanista.
    Germania Mare vs. Germania Mica… ceilalti au luat notite si au incercat sa faca si ei la fel.
    Iar ideologia poporanista (in sensul folosit de Slavici adica völkisch nu narodnik) a intors lumea cu fundul in sus. Creaturile considerate cele mai sinistre, proaste, idioate, &c au devenit pastratorii intelepciunii multimilenare, a traditiilor, a valorilor &c. Cand a incepus razboiul… nu mai conta cine pe cine anume ataca. Toata lumea era fericita ca in fine poporul… se va afirma. Si exact asta au facut. Toata elita tratitionala politica s’a dus de rapa. Revolutii peste revolutii, populism desantat… ideologii imbecile care sa faca gloata sa se simta aritocrata, superioara, aleasa… Or, ei erau tot narodul, cretinii, mujicii de mai inainte. La inceput au cazut imperiile, apoi dupa o mica criza de douazeci de ani au cazut si regimurile democratice. Nu mai apara nimeni sistemul reprezentativ care era de esenta liberala… toti mizau pe individul colectiv, pe personificarea gloatei.

    Azi crizele acelui inceput de secol sunt acelasi. Am trecut prin doua sisteme criminale dar nu am rezolvat crizele respective. Ele sunt tot aici. Aparent liberalismul a invins ca ideologie… dar… societatea nu mai este nici pe departe o societate liberala si nici liberalismul nu mai este acelasi. Avem un fel de neo-liberalism care mai mult creaza si mai multe crize decat rezolva. In anii ’80 a fost genial cand a putut sa ingenuncheze blocul sovietic dar… eu ma astept la lucruri destul de neplacute. Cum ziceam cu alta ocazie, 1719, 1815, 1918… suntem abia in 2014… secolul XX nu s’a terminat inca. Crizele sunt aceleasi.

  5. Interesanta idee. Asadar Lenin a reusit, ca la jocul Marocco (Mikado), sa traga de batul Gavrilo Pricop, ca sa darame esafodajul subred al intregii lumi. Dar, cum nu cred ca Lenin a fost un Dumnezeu, banuiesc ca nici Lenin, nici Pricop, nu stiau ce va urma. Sigur ca Lenin, ca orice anarhist care se respecta, a incercat mereu sa bage bete in rotile lumii. Eu zic ca, la fel ca la jocul de Marocco, miscarea a fost pur intaplatoare. Atata doar ca esafodajul oranduirii era destul de subred incat sa banuim ca erau mai multe bete, gen Pricop, care puteau fi trase cu aceleasi consecinte.

    In concluzie, cum ceea ce s-a intamplat, s-a intamplat cu adevarat, eu inclin sa cred ca nodul istoric numit primul razboi mondial era inevitabil. Daca nu era Lenin si Pricop, ar fi fost altcineva.

    Asta nu inseamna ca Primul Razboi Mondial (si nici un nod important in istorie) ar fi fost inevitabil. Nu cred in deteminism si in soarta lumii scrisa undeva pe un raboj inca de la inceputuri. Dar cred in noduri istorice care permit variante multiple de parcurs. O data ce omenirea a ales o varianta, urmatorul nod e inevotabil.

    Unde vreau sa ajung? La ideea ca originile si cauzele Primului Razboi Mondial trebuie cautate mult inainte, in precedemtul nod istoroc. Problema e, care a a fost acela?

    • „… originile si cauzele … trebuie cautate mult inainte, in precedentul nod istoroc. ”

      SI tot asa inapoi, pina la originea Universului. Ca daca Univers nu era, nici razboi nu era. Sau , cine stie …

    • @ Kor – nu e chiar așa simplu. Evenimentele derivă într-adevăr unele din altele, dar nu pe principiul ăsta al nodurilor. Există întotdeauna un alt curs posibil al evenimentelor, iar Primul Război Mondial putea fi evitat, dacă liderii ar fi fost mai responsabili. Însă în acel moment, Germania se considera capabilă să învingă pe oricine și probabil chiar era. La momentul 1914, intervenția Statelor Unite nu cred că a fost anticipată de cineva, nici măcar de Statele Unite :P

      Chiar Churchill a rămas celebru cu un interviu în care înfiera, prin anii ’30, intervenția Statelor Unite, considerând că s-au amestecat unde nu le fierbea oala. S-a ajuns după cățiva ani inclusiv la tribunal, pentru că ulterior nu a mai recunoscut interviul respectiv, dar între timp începuse WWII, așa că în Europa era din nou mare nevoie de o intervenție a Statelor Unite.

      Și nici despre WWII nu se poate spune că și-a datorat originea Primului Război, ci mai degrabă unei păci prost organizate. Pacea de după WWII a fost mult mai bine organizată și chiar a durat mult mai mult decât orice altă pace precedentă. Iar azi, după 3 generații de ocupație americană, nu cred că Germania mai visează să mai invadeze pe nimeni. Și poate că de fapt asta a fost tot timpul problema, obsesia Germaniei de a-și invada în fiecare generație vecinii. Cred că mai degrabă din asta se poate trasa direct originea Primului Război.

      • al doilea razboi mondial a fost trecut in tratatul de pace de la versailes ,
        atunci un general francez care a vazut clauzele capitularii a exclamat ne-am asigurat pacea pe 20 de ani nu gresit decaqt cu vreo 60 si ceva de zile

  6. Serios domnule Tismaneanu, barbarie a fost initierea si prima rata platita europenilor de Federal Reserve de 400 de milioane pentru declansarea razboiului. Rothschild & company au decis sa distruga monarhiile europene, mai ales, pe Tarul Rusiei. Razboiul ruso-japonez a fost finantat tot de bancheri. Daca barbaria a fost in Europa , atunci cum explicati ca intrarea britanicilor in razboi s-a facut prin atacul localitatii …Basra , din actualul Irak ?? Tot petrolul bata-l vina !
    Ce parere aveti de arhiva enorma, pe subiect, de la Stanford , au trecut 100 de ani si tot nu se de- secretizeaza?.? Trotskistii aia din California tin cu dintii de secretele razboiului !

    • Va stiam om de stanga, veniti acum cu basmele despre plutocratia evreiasca care voia sa-l nimiceasca pe tatucul tar? Asta e tema extremei drepte, daca nu ma insel. Trotkistii de la Hoover Institution, iata cauza relelor din lume :)

      • Domnule Tismaneanu, am convingerea ferma ca va veni o zi in care tanara generatie , pretutindeni, va putea deosebi intre adevarul istoric si basme !

        • Un jour pourtant un jour viendra couleur d’orange
          Un jour de palme un jour de feuillages au front
          Un jour d’épaule nue où les gens s’aimeront
          Un jour comme un oiseau sur la plus haute branche

          Louis Aragon

        • Cu totii traim in basmele pe care ni le cream singuri.
          Unii traiesc in basme cu demoni si eroi care lupta contra fortelor raului,
          altii traiesc in basme de iubire.
          Din pacate, cei dintai nu pot fi fericiti decat daca schimba basmul.
          Altminteri demonii nostri sunt eroi lor si invers iar asta e o situatie care se perpetueaza.

          De exemplu – viziunea comunista originala e cea cantata de John Lennon in „Imagine”
          „Imagine no possessions (= no private property)
          I wonder if you can
          No need for greed or hunger
          A brotherhood of man
          Imagine all the people sharing all the world”
          http://www.youtube.com/watch?v=XLgYAHHkPFs&feature=kp
          Totusi, dupa ce au luat puterea, comunistii au creat un sistem dictatorial feroce si au inceput sa omoare pe oricine nu era de acord cu ei si chiar sa se omoare intre ei – despre Trotski se spune ca ultimele lui cuvinte au fost „Nu trageti tovarasi”.

          Alt exemplu – „Islam” inseamna pace in limba araba. Din cate inteleg eu mesajul original lui Mahomed era asemanator cu cantecul lui John Lennon – pacea mondiala. Si totusi – sunt multi in ziua de azi care isi zic musulmani si (probabil) „lupta pentru pace”!

    • Trotskistii aia din California tin cu dintii de secretele razboiului !

      Hahahahahaha! N-am mai citit asa porumbita de mult timp ! You may want to change the pot brand, mister!

      • Domnule Lupu Monarhist, la sfarsitul razboiului, bancherii au hotarat sa stearga urmele implicarii lor in declansarea si desfasurarea razboiului . In acest scop, au angajat 800 de ofiteri americani care au ” cules” , din toate statele beligerante ,documentele care incriminau actiunile bancherilor. Aceste documente se afla in archiva de la Stanford.Administratia Reagan a fost invadata de indivizi de la Stanford. Se numeau trotskisti, pentru ca erau adeptii socialismului intrenationalist , spre deosebire de cei de la New York , stalinistii, adepti ai socialismului nationalist.

  7. Schimbati putin axele geografice, datele calendaristice si personajele razboiului civil european (1914-1991) cu cele ale unui eveniment, relativ similar, produs cu circa o jumatate de secol inaintea sa, si veti vedea ce veti obtine. Adica puneti Nord si Sud in loc de Est si Vest, 1861-1865 in loc de1914-1991, si pe Grant in locul lui Stalin sau, daca vreti, alte nume, ca si intriga nu conteaza, sunt mereu schimbatoare, importante sunt scenariul si rezultatele. Un scenariu cu repetitie duce la istorii repetitive. Priviti la ce se intampla, acum, in Ucraina.

  8. „Quelle vie ont eu nos grand-parents…”
    Adevarul este ca standardele de viata au crescut dramatic in secolul 20.

    Eu am indoieli ca in vremea celor care au ridicat Notre-Dame de Paris (1163-1182) barbaria era mai putin prezenta decat in vremea noastra sau in vremea lui Jean Jaurès (cand s-a construit La Tour Eiffel – 1887-1889). De exemplu in 1191 – prima renastere – regele Frantei Philippe Auguste a ordonat ca 100 de evrei sa fie arsi de vii (v. http://en.wikipedia.org/wiki/Burned_alive).

    „Quinze heures par jour…”

    Ma intreb cum traiau cei care au ridicat piramidele, ziguratele si buddhasii din Bamiyan (dinamitati in 2001 de musulmani) sau monumentele incase (construite in munti de oameni care nu foloseau roata!).

    Din cate am inteles eu Amenhotep IV si regina lui Nefertiti au incercat sa reduca influenta grupurilor mistico-religioase prin declararea monoteismului ca religie de stat – Aton (sau Aten) devenea singurul zeu si Amenhotep isi schimba numele in Akhenaten. Se pare ca s-a luat de „cine nu trebuia”, a fost dat afara si si in locul lui a fost pus Ramses care s-a apucat de construit chestii monumentale pentru „propaganda” restauratiei. Oare cum traiau cei care le-au ridicat? Aveau dreptul la opinie? Observatie interesanta : e foarte posibil ca Moise sa fi fost consilierul lui Akhenaten care apoi s-a refugiat si a intemeiat prima comunitate monoteista care mai dainuie si azi.

    Eu cred ca problema centrala are de-a face cu psihologia umana. Nevoia de „mai mult”… care-i face pe multi sa-si asume diverse fanatisme pentru a-si satisface ego-ul mereu nesatul. Eu cred ca pana nu vom gasi o solutie la aceasta problema de psihologie „era barbariei” nu se va incheia.

    • Soluția e cunoscută deja în psihologie, doar că societatea nu e încă pregătită să și-o asume. Psihopații nu apar din senin, ei sunt rezultatul abuzurilor din copilărie (poate și pe o structură ”hardware” mai fragilă, dar asta nu trebuie neapărat compromisă ulterior). Societățile își manifestă barbaria ca o formă prin care indivizii se despăgubesc psihic pentru abuzurile suferite de ei înșiși.

      Asta se poate manifesta la nivel fizic (psihopați care omoară ei înșiși oameni) dar și la nivel mental, depersonalizat (psihopați care ordonă moartea unor oameni sau chiar a unor categorii întregi, pe criterii etnice, religioase etc.). Toți aceștia au susținători care au suferit la rândul lor abuzuri mai mărunte sau poate au fost abuzați suficient încât să nu mai viseze răzbunare.

      Orice politician de succes este un psiholog înnăscut, chiar dacă nu e neapărat conștient de asta. Și Hitler chiar avea milioane de susținători, dornici să se despăgubească pentru abuzurile suferite. Astfel că soluția e destul de simplă: trebuie împiedicate abuzurile în masă (fizice și/sau psihice) pentru a nu mai crea categorii de populație care să viseze la răzbunare. Însă revenind la un comentariu de mai sus, fiecare individ pornește de la zero. Ceea ce poate fi atât o binecuvântare, cât și un blestem :)

      • din paragraful 2 lipsește finalul frazei: [au fost abuzați suficient încât să nu mai viseze răzbunare] înfăptuită de ei înșiși, dar sunt gata să urmeze pe cineva mai hotărât care merge în direcția asta.

      • exista si incercari de creare a unei societati formate exclusiv din psihopati: socialismul, cu cele doua derivate ale lui, respectiv nazismul si comunismul.

        radacina raului este chiar depersonalizarea individului, care este eliminat ca valoare, in locul sau acceptandu-se doar structuri caruia el nu ii este decat o rotita de angrenaj mecanic: rasa ori clasa.

        frapant este ca multi intelctuali sustin aceste ideologii dezumanizante, probabil din invidie si narcisim: fiind invatati sa creada ca apartenena lor la mediul academic ii face sa fie cei mai valorosi, nu pot accepa ca altii reusesc mai bine decat ei si, atunci, cauta sa ii distruga.

        „Qu’est-ce qui a fait la révolution ? La vanité. La liberté n’a été qu’un prétexte.” – Napoléon

        • Despre intelectualii de azi, mi-am mai exprimat părerea asta: nu au nicio scuză să se comporte ca intelectualii de la 1848 sau 1938, pentru că astăzi există psihologia. Așa că fiecare intelectual mândru de acest statut ar face bine să studieze ceva psihologie, după care să se uite atent în oglindă și să spună dacă-i place ceea ce vede. Pentru că a fi intelectual nu îl scutește de posibilitatea de a fi în același timp și psihopat :P

      • Bine spus. Si cei care „se despagubesc” creaza noi abuzuri si alti abuzati care vor sa se depagubeasca la randul lor. E un cerc vicios care nu face decat sa amplifice ura, furia si frica.

        Solutia – dupa cum spunea o voce binecunoscuta acum peste 2000 de ani – e iertarea. O treaba grea dar din pacate singura alternativa posibila.

        • In particular Jean Jaurès a fost ucis de un nationalist francez care dorea sa se despagubeasca pentru pierderea Alsaciei si Lorenei de catre Franta. Iar Franz Ferdinand a fost ucis de un nationalist sarb cu probleme similare (se gandeste cineva la Basarabia?). Apoi s-a escaladat ura si furia si a devenit razboi.

        • Nu e suficientă doar iertarea, mai e necesară și responsabilitatea de a asigura bunăstarea celor dispuși să ierte.

          Revoluția islamică din Iran nu a avut drept cauză de bază charisma lui Khomeini, ci modul cum trăiau oamenii pe vremea șahului. Khomeini doar și-a făcut podium (sau poate scenă) din nemulțumirea cât se poate de justificată a oamenilor simpli. Hitler a fost cam în aceeași situație, nemulțumirea nemților după primul război era cât se poate de justificată, iar traiul omului simplu era incredibil de greu, în Germania acelor vremuri.

          Din punctul ăsta de vedere, americanii au dat dovadă de o responsabilitate nemaiîntâlnită în istorie, au reconstruit pe banii lor bunăstarea națiunilor învinse (Germania, respectiv Japonia) până când acele națiuni au fost capabile să se descurce singure mai departe. Astfel că cercul vicios a fost întrerupt, iar la conducerea celor două țări nu au apărut noi psihopați militariști, dornici de răzbunare. Ei probabil existau undeva în marea masă a populației și erau disponibili, dar în condiții de bunăstare materială nu au avut niciun fel de suport popular.

          La o scară mult mai mică decât războaiele mondiale, asta nu e capabil să priceapă Victor Ponta, el și-a făcut rost de suport popular din nemulțumirea oamenilor cât era în opoziție, dar odată ajuns la putere trebuie să fii capabil să le asiguri oamenilor bunăstarea, ceea ce la el nu e cazul. Și toate partidele naționaliste din Europa sunt cam în aceeași situație, nu sunt capabile să aducă bunăstare și nu vor să priceapă asta.

          • Corect. Intr-adevar contributia americanilor e nemaiintalnita. Marturisesc ca nu ma gandisem la asta. Sa vedem daca va fi suficienta…

      • „Soluția e cunoscută deja în psihologie, doar că societatea nu e încă pregătită să și-o asume.”

        Sper sincer sa nici nu si-o „asume” vreodata, ca mi s-a cam acrit de pretextele psihologice invocate pentru a face scapati criminalii si violatorii. Asta mai lipsea: „Onorata curte, clientul meu isi recunoste fapta, doar ca a avut o copilarie nefericita”.

        • N-ai înțeles mare lucru din discuția de mai sus :)

          Ideea nu e de a scuza infracțiunea sau agresiunea, ci de a preveni apariția cauzelor care duc la acea agresiune sau barbarie. De exemplu, dacă vezi o femeie de 25-30 de ani că bate cu convingere un băiețel de 4-5 ani, să nu te miri dacă acel băiețel va ajunge mai târziu să-și bată nevasta.

          La fel merg lucrurile și cu grupurile mari de oameni, rușii au violat sute de mii de femei în zonele germane ocupate de ei, în mare măsură ca represalii la adresa nemților ca națiune. Dacă Germania nazistă n-ar fi invadat URSS, acele sute de mii de violuri n-ar fi avut loc, 5-6 ani mai târziu.

          Psihopații sunt psihopați și odată ce încep să se manifeste, ei trebuie internați în instituții speciale, nu vrea nimeni să le găsească scuze. Numai că unui Hitler, unui Stalin sau chiar unui Miloșevici, n-aveai cum să le faci așa ceva, pentru că aveau suport popular. Și-atunci, ca să n-ai astfel de surprize și pe viitor, e important să asiguri bunăstarea oamenilor simpli, astfel încât să nu apară suport popular pentru vreun psihopat dispus să pornească războiul lui cu lumea.

          • Stai linistit, am inteles foarte bine, doar ca nu cred ca expicatia este chiar atat de simpla.
            Sau altfel spus, exista o corelatie intre traumele din copilarie si tendinta spre comportament antisocial, dar aceasta corelatie este destul de slaba ca sa nu poata fi folosita in mod eficient ca metoda de predictie. Mai mult, o astfel de metoda nici nu ar fi acceptabila social (decat prin filme gen Minority Report) ;)

            • Dar n-o vrea nimeni ca metodă de predicție. Nu există garanții că acel băiețel își va bate mai târziu nevasta, dar ăsta nu e un motiv să o lași pe maică-sa să-l bată în continuare. La fel și cu naționalismul, bunăstarea asigurată oamenilor are scop preventiv și nu suferă nimeni din cauza asta. Când oamenii trăiesc în bunăstare, se uită la Dogaru sau la Ghișe ca la niște ciudățenii bune de dus la grădina zoologică.

  9. @Harlad – Jocul presupunerilor „What if?” nu duce nicaieri daca e aplicat in orice secunda a istoriei.

    1. In primul rand pentru ca, argument oarecum de bun simt, ceea ce s-a intamplat, s-a intamplat.
    2. Lanturile cauzale sunt complexe. Este motivul pentru care o prognoza meteo poate fi precisa cat de cat pentru 2 zile, cu o probabilitate de peste 50% pentru 2 -3 saptamani, si cam atat. Si asta in conditiile in care cunoastem, pentru ca lucram in prezent, mare parte din conditiile initiale.
    3. Cand e vorba de sisteme sociale, umane deci, , capacitatea de prognoza scade drastic. Nu intru in detalii acum.

    Unde vreau sa ajung?

    Primul razboi mondial nu putea fi evitat. In primul rand pentru ca a avut loc :) Dar eu cred ca, daca tii mortis la interpretarile gen „what if?”, daca s-ar fi schimbat usor cateva evenimente, ar fi fost amanat. La fel de bine ar fi putut izbucni mai repede. Nici macar castigatorii nu c8nteaza, pentru ca daca germanii ar fi castigat, al doilea urmator nod, WW2, tot ar fi avut loc, din aceleasi cauze profunde, dar cu motivatii in oglinda.

    Daca principuil nedeterminarii e valabil in fizica cuantica (si asta nu impiedoca o particula sa existe cu adevarat, si sa aibe propia ei istorie), ma intreb: oare nu la fel, sau intr-un alt mod cat de cat asemanator, se comporta si umanitatea?.

    • „Jocul presupunerilor “What if?” nu duce nicaieri daca e aplicat in orice secunda a istoriei.”

      Desigur ca nu, doar in momentele de echilibru instabil! La fel cum o bila de otel poate fi dezechilibrata de un fulg, daca se afla in echilibru instabil, se poate spune ca si omenirea se afla uneori in echilibru instabil si este suficient un „fulg” pentru a o arunca pe o parte sau alta a pantei… De-acolo, lucrurile prind viteza de la sine iar „bila” poate cauza distrugeri, dar asta nu ne indreptateste sa afirmam ca aceste distrugeri au fost cauzate de existenta fulgului.

      Pentru o analogie cu stiintele exacte va sugerez sa cititi Teoria Catastrofelor [René Thom] si mai ales aspectele aplicate ale acesteia [Christopher Zeeman].

    • @Kor – trecutul e trecut și e foarte bine să rămână așa. Însă ar trebui să învățăm una-alta din acel trecut, iar eu zic că învățăm. Din Primul Război nu a învățat nimeni nimic, 20 de ani mai târziu, aproximativ aceleași tabere începeau un nou război. Însă din WWII s-au tras învățămintele necesare, învățăminte care n-ar fi apărut în lipsa celor două conflagrații. Astfel că probabil ai dreptate, dacă Primul Război nu ar fi început atunci, ar fi fost doar amânat. Când zeci sau sute de milioane de oameni sunt pregătiți de război și își doresc acel război, izbucnirea lui nu poate fi decât o chestiune de timp.

      Însă astăzi, cel puțin pentru națiunile vest-europene, războiul nu mai e o modalitate acceptabilă de a-și rezolva problemele. Tocmai ca urmare a celor două deja derulate.

  10. Gavrilo Princip si Mlada Bosna (Tanara Bosnie) credeau ca servesc nationalismul sarb prin asasinarea lui Franz Ferdinand.

    O responsabilitate la fel de mare ca si ei pentru declansarea macelului o poarta oamenii de stat ai Austro-Ungariei care au declansat razboiul printr-un ultimatum inacceptabil caruia Belgradul i s-a supus aproape in totalitate.

    Stefan Zweig a scris o carte impresionanta despre lumea de dinainte de 1914; omeneste e emotionant dar si el descrie nebunia colectiva care cuprinsese Europa, in care „bucatareasa austriaca credea ca Imparatia nu poate trai fara Sangeac”.

    Criza morala incepuse inainte de focurile de revolver ale lui Gavrilo Princip. Dubla Monarhie dupa cum scrie AJP Taylor declansase procese politice liderilor sarbi si croati pe baza unor dovezi falsificate. Aceste procese au fost primele procese din cele ale secolului XX.

    Iar in timpul crizei din iulie pentru prima data au rasunat cuvintele care aveau sa caracterizeze atitudinea Marilor Puteri fata de angajamentele asumate. Nu vreun ministru sarb, ci cancelarul german a caracterizat tratatul care garanta neutralitatea Belgiei drept un petec de hartie…

    Si apoi, dupa marele macel european, macar romanii, polonezii, cehii (chiar si slovacii) au avut parte de renastere si de doua decenii de dezvoltare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro