duminică, mai 22, 2022

Sărbătorile pascale din România anului 2018

De câțiva ani încoace, mai exact din momentul în care am început să scriu regulat pe blogurile “adevărul.ro” și, mai recent, pe site-ul „contributors.ro”, încerc să le împărtășesc cititorilor măcar o parte dintre gândurile mele din preajma ori din ziua marilor sărbători creștine.
Nefiind nici teolog, nici din cale afară de religios (plătesc, poate, astfel, tribut celor 30 de ani și mai bine trăiți în comunism) mi s-ar părea nedrept și iluzoriu să se aștepte de la mine reflecții legate de filosofia, esența ori necesitatea credinței. În cazul de față, despre taina Învierii, despre îndestructibila îngemănare dintre aparențe, sensuri, aparențe și profunzimi tulburătoare iscată de vestea în fiecare an reînnoită a vieții care învinge moartea.
Pe de altă parte, de fiecare dată mi se pare imposibil să nu fac legătura dintre cele două momente cheie din istoria creștinătății – Paștele și Crăciunul- și evenimente din existența noastră imediată. Mai întâi fiindcă, dincolo de minunea divină, , Paștele și Crăciunul reprezintă un îndemn la înnoirea omului și a societății. În al doilea rând fiindcă trăim vremuri parcă mult prea trepidante, din nefericire aș spune că și din cale afară de tulburi ca, cel puțin după părerea mea, să ne putem permite astăzi luxul de a ne abstrage cu totul, fie și numai pentru câteva zile, semnelor și relelor realității.
Poate că în România interbelică, cea pe care unii o idealizează în vreme ce alții o văd ca situându-se ceva aproape de ceea ce desemnăm prin cuvântul normalitate, cu o organizare politică, economică, socială departe de a fi perfectă însă la o distanță apreciabilă de anormalitatea adusă cu sine de instaurarea comunismului, lucrurile să fi stat altfel. Însă după anul 1944 și, mai cu seamă după 30 decembrie 1947 încoace, atunci când comuniștii români au făcut astfel încât cetățenii țării să fie obligați să sărbătorească și Paștele, și Crăciunul în semi-clandestinitate, ambele mari sărbători creștine au interferat cu politicul.
Fără doar și poate, în toate țările Europei de Est și Paștele, și Crăciunul au dobândit vădite conotații politice. Fapt dovedit fie și numai prin faptul că au existat regimuri comuniste, îndeosebi în țările majoritar catolice, care s-au dovedit ceva mai tolerante, ai căror conducători au recurs la subterfugii ce le-au îngăduit credincioșilor să marcheze fără teamă, așa cum se cuvine, Nașterea și Învierea Domnului nostru, Iisus Hristos. Și aici, și la acest capitol, s-a făcut simțită ceea ce, îndeobște, numim excepția românească.
Sigur, aș exagera dacă aș spune că între 1948 și decembrie 1989 românii nu au sărbătorit Paștele și Crăciunul, că Bisericile nu ar fi fost pline. Pe de altă parte, e un adevăr că au existat categorii sociale mai expuse prin profesie controlului ideologic. Pentru care trecutul pragului unei Biserici, în seara de Crăciun ori în Noaptea Învierii, putea avea oricând consecințe nu tocmai dintre cele mai confortabile.
Normal era ca după decembrie 1989 lucrurile să stea fundamental diferit. Mai exact ca nici cea mai mică urmă de politic să nu se simtă în zilele Sărbătorilor pascale ori în acelea ale Crăciunului. Nu prea a fost să fie. Desigur, nimeni nu le mai interzice astăzi românilor să sărbătorească marile sărbători ale creștinătății în voie, fără opreliști și fără teama că pentru aceasta ar urma să dea socoteală la poliție. Există însă ceva impur, ceva în neregulă pe mai departe.
Paștele din România 2018 este, indiscutabil, marcat de tensiunile politice la care este supusă o societate pe care actuala coaliție guvernamentală și-ar dori să o confiște în totalitate. Disperată că nu poate sau că nu poate deocamdată, că zi de zi apar noi probe că actualii conducători ai României se dovedesc tot mai incapabili să identifice dreapta cale al cărei rost principal ar fi acela de a le asigura cetățenilor țării un minim climat de normalitate, coaliția PSD –ALDE caută tot felul de subterfugii. Totul cu gândul necreștinesc de a cumpăra, de a supune, de a perverti conștiințe. Așa s-a întâmplat și cu încercarea eșuată de a mai câștiga un plus de bunăvoință din partea măcar unei părți a populației prin plata cu anticipație a salariilor din sectorul bugetar.
Asistăm, în ultimele luni, la un veritabil asalt asupra conștiinței românilor.Celor ce nu acceptă jocul, minciuna, falsul găștii aflate azi la guvernare li se spune tot mai frecvent și tot mai apăsat că nu ar fi adevărați români. Că își defăimeaza țara, că pentru asta ar trebui să plătească. La începutul lunii martie, președintele PSD a amenințat că în Parlament se va ticlui o lege anti-defăimare, reactivându-se zicala bolșevică “cine nu e cu noi e împotriva noastră”.
Tocmai de aceea cred că am putea folosi cu toții timpul de răgaz oferit de Sărbătorile pascale pentru a mai medita o dată asupra importanței adevărului în traiul, în acțiunea, în vorbele zilnice.
Asupra importanței adevărului, cinstei, onoarei și înțelepciunii!

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. CRISTOS A INVIAT!!
    In aceasta perioada,cred, societatea civila ROMANEASCA are datoria sa intervina pemtru
    prezent si viitor!!Perceptul, „Indrazniti.Eu am cucerit lumea,”presupun ca o vizeaza, din ce in ce
    mai insistent si neconditionat!

  2. Hristos a înviat! Am fost la Paris în acest weekend și m-am încărcat spiritual, chiar dacă eram intr-o tara catolică, cu slujbe ținute în franceză. Va recomand, este superb!

  3. Hristos a inviat!

    Pastele este o mare traditie, cumul de credinte si obiceiuri de primavara, prilej gastronomic de exceptie, moment de petrecut bine in familia reunita dar nu tocmai ocazia unor considerari teologice, metafizice, astea fiind chestii sofisticate.

    PSD, ALDE adica politica la zi, constituie inevitabilul…

    Nici acum 2000 de ani nu erau lucrurile impecabile, pentru ca inainte de-al treilea cantat al cocosului, iar pe meleagurile Palestinei soarele rasare ceva mai devreme!, deja se dezisesera de Iisus cei mai de nadejde apropiati si fideli!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro