marți, octombrie 26, 2021

Sărbătorirea Centenarului a fost ratată!

Nu mai încape nici cea mai mică îndoială. Sărbătorirea Centenarului a fost ratată, chiar dacă ne punem inteligența între paranteze și acceptăm zicerile inepte ale ministrului Culturii și Identității Naționale, dl. George Ivascu, care pretinde că ea se va extinde până în 2020.
Nu mai e loc de recuperări și nici de puneri de cenușă în cap. Oricum complet nesincere și total lipsite de orice urmă de credibilitate.
Vina ratării nu cade nici în sarcina Budapestei, nici în aceea a guvernului condus de Viktor Orbán, cu toate acțiunile lui neprietenești care nu pot trece fără a nu fi băgate în seamă, nici a maghiarilor cu toate obsesiile lor legate de nedreptatea, de pretinsa rană istorică de la Trianon. Vina aparține în totalitate coaliției PSD-ALDE care, încă din momentul preluării guvernării, a făcut tot ceea ce a fost posibil să-i dezbine pe români doar-doar îl va face scăpat de pușcărie pe președintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea. Operațiune în care a avut adesea drept complice UDMR.
Poate ea de azi încolo Academia Română să scrie și să lanseze în spațiul public câte pronunciamente o duce pixul și o ajută mintea. Apeluri ba pentru unitate, ba în favoarea salvării familiei tradiționale, ba pentru conservarea locului deținut de umanioare în programele școlare. Asemenea Bisericii Ortodoxe, Academia a fost absentă din spațiul public atunci când se cuvenea mai abitir să fie. Vineri, 10 august sau câteva zile după aceea, atunci când puterea politică cu care coabitează, care o stipendiază și care îi cumpără astfel tăcerea a mai adăugat o piatră monumentului jalnic al războiului româno-român.
Dacă Academia a tăcut chitic, Biserica Ortodoxă Română a mimat luarea de poziție, mimând deopotrivă și apolitismul. La urma urmei cum putea ea Biserica Națională să denunțe natura criminală a unei guvernări care tocmai i-a vârât în pușculiță încă o sută de milioane în vederea terminării Catedralei Mântuirii Neamului? O mântuirea care se reprogramează la Sfântul Așteaptă câtă vreme și ierarhii, și academicienii îi inoculează neamului lecția supunerii, a tăcerii lașe, a capului plecat pe care sabia nu îl taie.
Centenarul a ajuns să fie în România de astăzi ceva care seamănă teribil cu peștii de sticlă din vremea copilăriei mele. Kitsch, obiect și subiect de manipulare, de încercare de ascundere a vinovățiilor și ticăloșiilor evidente. Lucrul acesta s-a văzut cu ochiul liber marțea trecută, atunci când un domn pe nume Sebastian Cucoș, șef al Jandarmeriei Române în ziua în care instituția domniei-sale s-a pus nu în slujba românilor, ci în aceea a puterii politice, a guvernării PSD-ALDE și a oferit țării un spectacol trist. S-a plasat dl. Cucoș în vecinătatea Drapelului național, ba chiar l-a întinat la un moment dat atingându-l, chemându-l a-i fi chezaș minciunilor debitate în cascadă, s-a poziționat același domn Cucoș între Arhangheli, și, desigur, și-a făcut elogiul propriei persoane.
Mai încolo dl. Cucoș a marșat pe pedala recunoștinței pe care s-ar cuveni să o arătăm jandarmilor nu doar atunci când aceștia ne salvează de nămeți și de inundații, ci și atunci când respectivii abuzează de gaze lacrimogene, de pulane, de țestoase spre a îndeplini ordine criminale. Pentru ca mai apoi același domn Sebastian Cucoș să facă apel la sărbătoarea Centenarului. În numele căruia am fi chemați, vezi Doamne! să ne iubim, să ne înfrățim cu brutele, cu torționarii.
Precum doamna Carmen Dan, dl. Cucoș nu are să-și reproșeze nimic. Nici nu se gândește la demisie. Din contră. Aspiră la definitivarea pe post. Prin întreg comportamentul său de marțea trecută, dl. Sebastian Cucoș s-a arătat net inferior ministrului ceaușist Tudorel Postelnicu. Acela a avut măcar puterea de a spune “Am fost un dobitoc!”. 28 de ani mai târziu dl. Cucoș vrea să își ascundă lipsa de caracter și de demnitate învocă mișelește Centenarul și visează la o avansare.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. „Sărbătorirea Centenarului a fost ratată!”

    Nu s-a ratat nimic!
    Guvernul a decis prelungirea sărbătoririi cu încă doi ani. Adică, până în 20_20.
    Dacă nu se reușește încadrarea în timp, exsită resurse pentru prelungirea și mai mult…

    Apoi, piața internă a profitat folosind „Centenarul’ ca pretext de marketing la „Încins grătarul”.
    Adică, ce s-o mai lungim cu manifestări cultural-științifice prin străinătate?! Să ne exprimăm în limbi straine?! Facem în România câteva bannere, prublicăm [pe banii mei] câteva „capodopere” literare despre eveniment și apoi vedem cum tocăm restul resurselor alocate de la Buget.

    Nu s-a ratat nimic, a ieșit exact așa cum doreau reprezentanții PSD-ALDE-UDMR.

  2. Actualii guvernanti nu sint capabili pentru un an Centenar, iar noi, ceilalti, ridem de ne scuturam pe margini.
    Nu uitam sa plingem cu lacrimi de crocodil de nereusita pesedista.

  3. Oh, domnule Morariu, politica Budapestana în anul centenarului sau lăbărțarea „patriotismului” acelui domn pe nume Cucoș cu mâna pe drapel sunt doar niște asperități în realitatea factuală a României. Escaladarea, până la epuizare, a tuturor pervertirilor constituționale, dublată de emascularea tuturor regulilor și cutumelor ce compun normele unui stat de drept este descrierea timpului pe care-l trăiește România. Inițiate de fostul președinte ca instrumente de luptă împotriva oligarhilor și adversarilor politici, dar căzute în mâini nepotrivite, ele devin astăzi tăișuri eficace în instaurarea autocratiei și, folosite cu încă și mai multă rapacitate, crestează adânc în realizările, și așa insuficiente, ale democrației românești.
    România va depăși și obstacolul ăsta, nu mă îndoiesc, căci uleiul se alege în mod natural de apă, dar câte cicatrici noi oare ne vor brăzda obrazul și, mai ales, câte învățăminte vom putea extrage din această perioadă bogată în evenimente?

  4. Centenar, nu stiu cite zeci de ani, bimilenar etc, conventii bune pentru o lume pe duca. Altfel ce inseamna 100 de ani? Un an mai mult decit 99, unul mai putin decit 101. Asta asa, ca idee, nu ca sa-i scuz cumva pe ineptii de la psd.

  5. La ceea ce se numește centenar pentru lupta care au dus-o înaintașii noștri pentru întregirea poporului Român și nu puțini au plătit cu viața ca acum sa ne trezim conduși de o mâna de impostori care au furat românilor revoluția din 1989 și de atunci încoace ne fura și dezbina poporul român cu orice posibilitate și nu puțini am ajuns pribegi și hoinari în lumea întreagă nu pentru ca nu ne iubim țara dar mulți nu ne mai găsim locul văzând atâta nedreptate. Europa și nu numai abia așteaptă sa vadă așa ceva ca sa întregească locurile ramase goale din cauza problemei demografice în care se afla. Tot această țară ai cărui cetățeni suntem și ai cărui limbă o vorbim a ajuns și ajunge sa fie închinată sultanului de către guvernul care îl are România la momentul de fata. România și români până când să rămânem îngenunchea-ti în fata unor neispraviti. Treziți-vă și haide sa ne trezim cu toții. Diaspora a dat un semn de mare curaj

  6. oare cine isi bate joc de romani? noi sintem o parte a problemei, cealalta e in fluxul cu o singura directie care ne lasa fara generatii intregi si de lideri. cine a organizat acest macel e ‘genial’.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.