vineri, mai 7, 2021

Sărbătorirea Centenarului a fost ratată!

Nu mai încape nici cea mai mică îndoială. Sărbătorirea Centenarului a fost ratată, chiar dacă ne punem inteligența între paranteze și acceptăm zicerile inepte ale ministrului Culturii și Identității Naționale, dl. George Ivascu, care pretinde că ea se va extinde până în 2020.
Nu mai e loc de recuperări și nici de puneri de cenușă în cap. Oricum complet nesincere și total lipsite de orice urmă de credibilitate.
Vina ratării nu cade nici în sarcina Budapestei, nici în aceea a guvernului condus de Viktor Orbán, cu toate acțiunile lui neprietenești care nu pot trece fără a nu fi băgate în seamă, nici a maghiarilor cu toate obsesiile lor legate de nedreptatea, de pretinsa rană istorică de la Trianon. Vina aparține în totalitate coaliției PSD-ALDE care, încă din momentul preluării guvernării, a făcut tot ceea ce a fost posibil să-i dezbine pe români doar-doar îl va face scăpat de pușcărie pe președintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea. Operațiune în care a avut adesea drept complice UDMR.
Poate ea de azi încolo Academia Română să scrie și să lanseze în spațiul public câte pronunciamente o duce pixul și o ajută mintea. Apeluri ba pentru unitate, ba în favoarea salvării familiei tradiționale, ba pentru conservarea locului deținut de umanioare în programele școlare. Asemenea Bisericii Ortodoxe, Academia a fost absentă din spațiul public atunci când se cuvenea mai abitir să fie. Vineri, 10 august sau câteva zile după aceea, atunci când puterea politică cu care coabitează, care o stipendiază și care îi cumpără astfel tăcerea a mai adăugat o piatră monumentului jalnic al războiului româno-român.
Dacă Academia a tăcut chitic, Biserica Ortodoxă Română a mimat luarea de poziție, mimând deopotrivă și apolitismul. La urma urmei cum putea ea Biserica Națională să denunțe natura criminală a unei guvernări care tocmai i-a vârât în pușculiță încă o sută de milioane în vederea terminării Catedralei Mântuirii Neamului? O mântuirea care se reprogramează la Sfântul Așteaptă câtă vreme și ierarhii, și academicienii îi inoculează neamului lecția supunerii, a tăcerii lașe, a capului plecat pe care sabia nu îl taie.
Centenarul a ajuns să fie în România de astăzi ceva care seamănă teribil cu peștii de sticlă din vremea copilăriei mele. Kitsch, obiect și subiect de manipulare, de încercare de ascundere a vinovățiilor și ticăloșiilor evidente. Lucrul acesta s-a văzut cu ochiul liber marțea trecută, atunci când un domn pe nume Sebastian Cucoș, șef al Jandarmeriei Române în ziua în care instituția domniei-sale s-a pus nu în slujba românilor, ci în aceea a puterii politice, a guvernării PSD-ALDE și a oferit țării un spectacol trist. S-a plasat dl. Cucoș în vecinătatea Drapelului național, ba chiar l-a întinat la un moment dat atingându-l, chemându-l a-i fi chezaș minciunilor debitate în cascadă, s-a poziționat același domn Cucoș între Arhangheli, și, desigur, și-a făcut elogiul propriei persoane.
Mai încolo dl. Cucoș a marșat pe pedala recunoștinței pe care s-ar cuveni să o arătăm jandarmilor nu doar atunci când aceștia ne salvează de nămeți și de inundații, ci și atunci când respectivii abuzează de gaze lacrimogene, de pulane, de țestoase spre a îndeplini ordine criminale. Pentru ca mai apoi același domn Sebastian Cucoș să facă apel la sărbătoarea Centenarului. În numele căruia am fi chemați, vezi Doamne! să ne iubim, să ne înfrățim cu brutele, cu torționarii.
Precum doamna Carmen Dan, dl. Cucoș nu are să-și reproșeze nimic. Nici nu se gândește la demisie. Din contră. Aspiră la definitivarea pe post. Prin întreg comportamentul său de marțea trecută, dl. Sebastian Cucoș s-a arătat net inferior ministrului ceaușist Tudorel Postelnicu. Acela a avut măcar puterea de a spune “Am fost un dobitoc!”. 28 de ani mai târziu dl. Cucoș vrea să își ascundă lipsa de caracter și de demnitate învocă mișelește Centenarul și visează la o avansare.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. „Sărbătorirea Centenarului a fost ratată!”

    Nu s-a ratat nimic!
    Guvernul a decis prelungirea sărbătoririi cu încă doi ani. Adică, până în 20_20.
    Dacă nu se reușește încadrarea în timp, exsită resurse pentru prelungirea și mai mult…

    Apoi, piața internă a profitat folosind „Centenarul’ ca pretext de marketing la „Încins grătarul”.
    Adică, ce s-o mai lungim cu manifestări cultural-științifice prin străinătate?! Să ne exprimăm în limbi straine?! Facem în România câteva bannere, prublicăm [pe banii mei] câteva „capodopere” literare despre eveniment și apoi vedem cum tocăm restul resurselor alocate de la Buget.

    Nu s-a ratat nimic, a ieșit exact așa cum doreau reprezentanții PSD-ALDE-UDMR.

  2. Actualii guvernanti nu sint capabili pentru un an Centenar, iar noi, ceilalti, ridem de ne scuturam pe margini.
    Nu uitam sa plingem cu lacrimi de crocodil de nereusita pesedista.

  3. Oh, domnule Morariu, politica Budapestana în anul centenarului sau lăbărțarea „patriotismului” acelui domn pe nume Cucoș cu mâna pe drapel sunt doar niște asperități în realitatea factuală a României. Escaladarea, până la epuizare, a tuturor pervertirilor constituționale, dublată de emascularea tuturor regulilor și cutumelor ce compun normele unui stat de drept este descrierea timpului pe care-l trăiește România. Inițiate de fostul președinte ca instrumente de luptă împotriva oligarhilor și adversarilor politici, dar căzute în mâini nepotrivite, ele devin astăzi tăișuri eficace în instaurarea autocratiei și, folosite cu încă și mai multă rapacitate, crestează adânc în realizările, și așa insuficiente, ale democrației românești.
    România va depăși și obstacolul ăsta, nu mă îndoiesc, căci uleiul se alege în mod natural de apă, dar câte cicatrici noi oare ne vor brăzda obrazul și, mai ales, câte învățăminte vom putea extrage din această perioadă bogată în evenimente?

  4. Centenar, nu stiu cite zeci de ani, bimilenar etc, conventii bune pentru o lume pe duca. Altfel ce inseamna 100 de ani? Un an mai mult decit 99, unul mai putin decit 101. Asta asa, ca idee, nu ca sa-i scuz cumva pe ineptii de la psd.

  5. La ceea ce se numește centenar pentru lupta care au dus-o înaintașii noștri pentru întregirea poporului Român și nu puțini au plătit cu viața ca acum sa ne trezim conduși de o mâna de impostori care au furat românilor revoluția din 1989 și de atunci încoace ne fura și dezbina poporul român cu orice posibilitate și nu puțini am ajuns pribegi și hoinari în lumea întreagă nu pentru ca nu ne iubim țara dar mulți nu ne mai găsim locul văzând atâta nedreptate. Europa și nu numai abia așteaptă sa vadă așa ceva ca sa întregească locurile ramase goale din cauza problemei demografice în care se afla. Tot această țară ai cărui cetățeni suntem și ai cărui limbă o vorbim a ajuns și ajunge sa fie închinată sultanului de către guvernul care îl are România la momentul de fata. România și români până când să rămânem îngenunchea-ti în fata unor neispraviti. Treziți-vă și haide sa ne trezim cu toții. Diaspora a dat un semn de mare curaj

  6. oare cine isi bate joc de romani? noi sintem o parte a problemei, cealalta e in fluxul cu o singura directie care ne lasa fara generatii intregi si de lideri. cine a organizat acest macel e ‘genial’.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro