Sărbătorirea Centenarului a fost ratată!

Nu mai încape nici cea mai mică îndoială. Sărbătorirea Centenarului a fost ratată, chiar dacă ne punem inteligența între paranteze și acceptăm zicerile inepte ale ministrului Culturii și Identității Naționale, dl. George Ivascu, care pretinde că ea se va extinde până în 2020.
Nu mai e loc de recuperări și nici de puneri de cenușă în cap. Oricum complet nesincere și total lipsite de orice urmă de credibilitate.
Vina ratării nu cade nici în sarcina Budapestei, nici în aceea a guvernului condus de Viktor Orbán, cu toate acțiunile lui neprietenești care nu pot trece fără a nu fi băgate în seamă, nici a maghiarilor cu toate obsesiile lor legate de nedreptatea, de pretinsa rană istorică de la Trianon. Vina aparține în totalitate coaliției PSD-ALDE care, încă din momentul preluării guvernării, a făcut tot ceea ce a fost posibil să-i dezbine pe români doar-doar îl va face scăpat de pușcărie pe președintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea. Operațiune în care a avut adesea drept complice UDMR.
Poate ea de azi încolo Academia Română să scrie și să lanseze în spațiul public câte pronunciamente o duce pixul și o ajută mintea. Apeluri ba pentru unitate, ba în favoarea salvării familiei tradiționale, ba pentru conservarea locului deținut de umanioare în programele școlare. Asemenea Bisericii Ortodoxe, Academia a fost absentă din spațiul public atunci când se cuvenea mai abitir să fie. Vineri, 10 august sau câteva zile după aceea, atunci când puterea politică cu care coabitează, care o stipendiază și care îi cumpără astfel tăcerea a mai adăugat o piatră monumentului jalnic al războiului româno-român.
Dacă Academia a tăcut chitic, Biserica Ortodoxă Română a mimat luarea de poziție, mimând deopotrivă și apolitismul. La urma urmei cum putea ea Biserica Națională să denunțe natura criminală a unei guvernări care tocmai i-a vârât în pușculiță încă o sută de milioane în vederea terminării Catedralei Mântuirii Neamului? O mântuirea care se reprogramează la Sfântul Așteaptă câtă vreme și ierarhii, și academicienii îi inoculează neamului lecția supunerii, a tăcerii lașe, a capului plecat pe care sabia nu îl taie.
Centenarul a ajuns să fie în România de astăzi ceva care seamănă teribil cu peștii de sticlă din vremea copilăriei mele. Kitsch, obiect și subiect de manipulare, de încercare de ascundere a vinovățiilor și ticăloșiilor evidente. Lucrul acesta s-a văzut cu ochiul liber marțea trecută, atunci când un domn pe nume Sebastian Cucoș, șef al Jandarmeriei Române în ziua în care instituția domniei-sale s-a pus nu în slujba românilor, ci în aceea a puterii politice, a guvernării PSD-ALDE și a oferit țării un spectacol trist. S-a plasat dl. Cucoș în vecinătatea Drapelului național, ba chiar l-a întinat la un moment dat atingându-l, chemându-l a-i fi chezaș minciunilor debitate în cascadă, s-a poziționat același domn Cucoș între Arhangheli, și, desigur, și-a făcut elogiul propriei persoane.
Mai încolo dl. Cucoș a marșat pe pedala recunoștinței pe care s-ar cuveni să o arătăm jandarmilor nu doar atunci când aceștia ne salvează de nămeți și de inundații, ci și atunci când respectivii abuzează de gaze lacrimogene, de pulane, de țestoase spre a îndeplini ordine criminale. Pentru ca mai apoi același domn Sebastian Cucoș să facă apel la sărbătoarea Centenarului. În numele căruia am fi chemați, vezi Doamne! să ne iubim, să ne înfrățim cu brutele, cu torționarii.
Precum doamna Carmen Dan, dl. Cucoș nu are să-și reproșeze nimic. Nici nu se gândește la demisie. Din contră. Aspiră la definitivarea pe post. Prin întreg comportamentul său de marțea trecută, dl. Sebastian Cucoș s-a arătat net inferior ministrului ceaușist Tudorel Postelnicu. Acela a avut măcar puterea de a spune “Am fost un dobitoc!”. 28 de ani mai târziu dl. Cucoș vrea să își ascundă lipsa de caracter și de demnitate învocă mișelește Centenarul și visează la o avansare.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro