marți, martie 19, 2024

Scandalul de la Campionatele Europene de Box generează o problemă între România şi Polonia (4-5 iunie 1969)

În perioada 30 mai – 8 iunie 1969 s-au desfăşurat la Bucureşti Campionatele Europene de Box Amator. La competiţiile respective au luat parte 180 de sportivi din 25 de ţări şi, la finalul acestora, primul loc a fost obţinut de România – cu patru medalii de aur (Constantin Ciucă, Aurel Dumitrescu, Calistrat Cuţov şi Ion Alexe), două de argint (Victor Zilberman şi Ion Monea) şi una de bronz (Ion Covaci).
Nicolae Ceauşescu se pregătea atunci pentru a participa la Moscova la o consfătuire internaţională cu 75 de partide comuniste şi muncitoreşti, organizată de autorităţile sovietice (5-17 iunie 1969). Reuniunea fusese deja anunţată în mass-media şi liderul comunist român nu dorea să asiste din nou la discursuri şi critici dure ale sovieticilor şi ale aliaţilor acestora împotriva conducătorilor politici chinezi – aşa cum se întâmpla mereu de la începutul deceniului respectiv.
Doar o simplă coincidenţă a făcut ca, în ajunul plecării lui Nicolae Ceauşescu în Uniunea Sovietică, publicul român care asista la meciurile de la Campionatele Europene de Box Amator să protesteze vehement şi să arunce cu o piatră în ring, după ce un sportiv polonez (considerat mai slab de public) a fost declarat câştigător în lupta sa cu un sportiv turc.

A doua zi, Virgil Trofin (şef al Secţiei Organizaţiilor de Partid a C.C. al P.C.R.) a întocmit o informare pentru Nicolae Ceauşescu – aşa cum proceda de fiecare dată când şeful partidului şi statului era în vizită în străinătate. Textul documentului respectiv îl redăm în continuare, în întregime, fără a dispune şi de un material în care să fie descrisă reacţia pe care a avut-o Nicolae Ceauşescu după scandalul provocat la Bucureşti de publicul român în seara de 4 iunie 1969.
În actualul stadiu al cercetării putem doar să înaintăm ipoteza că publicul român care a asistat la competiţiile desfăşurate în primele zile a avut o atitudine foarte critică la adresa sportivilor care proveneau din R.P. Polonă, Uniunea Sovietică şi Republica Democrată Germană şi dintr-un motiv politico-sentimental: invadarea Cehoslovaciei de unităţi militare sovietice, est-germane, poloneze, ungare şi bulgare, în noaptea de 20 spre 21 august 1968. Nicolae Ceauşescu nu a fost invitat de liderii celorlalte state comuniste menţionate să participe la reuniunile în care s-a hotărât operaţiunea militară deoarece, probabil, aceştia nu contau pe o aprobare de către politicianul român a deciziei militare care se profila tot mai clar în vara anului 1968. Nicolae Ceauşescu a devenit însă erou naţional la Bucureşti în dimineaţa zilei de 21 august 1968, când a criticat foarte dur intervenţia impusă de politicienii sovietici împotriva Cehoslovaciei.
În informarea trimisă de Virgil Trofin lui Nicolae Ceauşescu se mai poate remarca un aspect care a devenit evident în decembrie 1989: reacţia comuniştilor împotriva unor cetăţenilor români care protestau atunci când considerau că au dreptate. Decizia anunţată de Virgil Trofin – de a aduce în sala de sport cetăţeni consideraţi fideli regimului comunist, oferindu-se bilete de intrare, gratis – a avut ca scop controlarea reacţiilor mulţimii. În cazul în care mai avea loc un incident asemănător cu cel din seara de 4 iunie 1969, sportivii şi activiştii de partid puteau să intervină imediat, inclusiv prin forţă, pentru a-i izola pe cetăţenii nemulţumiţi, a-i scoate din sala de sport, iar la ieşire aşteptau subunităţile de Miliţie.

Arhiva Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R.
Nr. 1099 / 10.06.1969

Tovarăşe Ceauşescu,

În ţară totul se desfăşoară normal. În problemele discutate cu Dumneavoastră înaintea plecării la Moscova s-au luat deja o seamă de măsuri atât pe linie de partid cât şi de către Consiliul de Miniştri. La Consiliul de Miniştri se lucrează la graficul pe baza căruia se va acţiona pentru încheierea din timp a contractelor de lungă durată cu celelalte ţări. Se lucrează intens la definitivarea planului de stat pe anul 1970 în conformitate cu graficul stabilit. Problemele legate de îndeplinirea planului de stat pe acest an s-au discutat cu ministerele şi instituţiile centrale şi urmează să se stabilească noi măsuri în şedinţa Consiliului de Miniştri care va avea loc luni (9 iunie 1969 – nota P. Opriş).
Vă informăm că planul de livrări pentru export a fost îndeplinit pe primele 5 luni ale anului în proporţie de 102,8%, iar contractele scadente cu 104,4%.
Pe linie de partid s-au luat măsurile necesare în scopul mobilizării organizaţiilor de partid şi a oamenilor muncii la recuperarea rămânerilor în urmă şi îndeplinirea angajamentelor.
Pentru rezolvarea problemelor din agricultură s-au trimis în 15 judeţe colective formate din activişti de partid şi de stat, care se vor ocupa de realizarea sarcinilor discutate cu Dumneavoastră (legume, realizarea suprafeţelor însămânţate cu porumb etc.). În ziua de 4 iunie au intrat în fondul de stat 726 tone legume faţă de 722 prevăzute în grafic şi faţă de 570 tone cât au intrat în ziua de 3 iunie. Ploaia care a căzut în toată ţara în ultimele două zile a fost de mare folos (în anul precedent a fost secetă în întreaga ţară, în aceeaşi perioadă calendaristică – nota P. Opriş).
Situaţia şi atmosfera în ţară este bună, nu sunt probleme deosebite.
În legătură cu desfăşurarea Campionatului european de box s-a creat o anumită situaţie care este bine să o cunoaşteţi. De la începutul desfăşurării competiţiilor şi îndeosebi în seara zilei de miercuri 4 iunie, publicul din sala unde au loc întrecerile, când luptau boxerii din unele ţări socialiste (polonezi, din R.D.G. şi U.R.S.S.) erau fluieraţi şi chiar huiduiţi. Datorită unei decizii eronate date de juriu în favoarea unui luptător polonez, care a fost mult mai slab decât luptătorul turc, publicul a huiduit când s-a anunţat decizia şi a scandat: „Turcia”, „Turcia”. S-a azvârlit din tribune pe ring şi o piatră. S-au luat măsuri pentru a evita în zilele următoare orice manifestări de huliganism şi s-a asigurat participarea la competiţii a unui număr mai mare de sportivi, activişti ai U.C.F.S., U.T.C. etc.
V-am dat aceste detalii datorită faptului că în ziua de 5 iunie, secretarul I al Ambasadei poloneze s-a prezentat la Ministerul Afacerilor Externe şi şi-a manifestat nemulţumirea afirmând că „manifestările din sala unde are loc Campionatul european de box sunt neprieteneşti faţă de poporul polonez”. I s-a explicat că nu poate fi interpretată în acest fel atitudinea publicului care participă la o gală de box, insistându-se asupra relaţiilor bune, de prietenie dintre ţările noastre.

5 VI 1969 (ss.) Virgil Trofin

• Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 176/1969, f. 2-3.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Textele originale din epoca de piatră sunt ceva nou în spațiul public românesc. Continuați:

    …”… S-au luat măsuri pentru a evita în zilele următoare orice manifestări de huliganism şi s-a asigurat participarea la competiţii a unui număr mai mare de sportivi, activişti ai U.C.F.S., U.T.C. etc….”…

    România a fost de 4 ori campioană mondială la handbal. Acum e campionatul mondial de handbal în Egipt sub amenințarea pandemiei virusului sarscov2.
    Suporterii pentru handbal, fotbal, box etc sunt mai spontani, au fost mai greu de controlat în spațiul public românesc decât ceilalți cetățeni la întâlniri internationale înainte de 1989.
    Înainte de 1989 partidul, securitatea încerca să controleze absolut totul. Handbaliștii români în deplasare în vest aveau câte un „securist sub pat”. Totuși jucătorul tânar de 18 ani de la Steua, H. Schmidt din Teremia Mare/Marienfeld a fugit din hotel la un meci în RFG. Scandal? Intern da. Internațional nu. Federația română de handbal cu medalia de aur ca campionă mondială nu dorea scandal public, avea o pondere mare, un cuvânt de spus „SUS” chiar și în momentul când handbalistul roman H. Schmidt, acum jucător în RFG s-a întors în țară pentru un meci între echipe din RSR si RFG. Pe cale diplomatică la nivel înalt (ministrul de externe RFG H.D. Genscher + partea din București) s-a ajuns la o înțelegere prin care handbalistul român refugiat în vest nu era derangat sau penalizat în România. Meciul s-a desfăsurat normal, cum știu suporterii de handbal ale echipei românesti de 4 ori campioană mondială. Acum handbalul românesc ….

    • Vă mulţumesc pentru comentariu.
      În copilărie eram suporter fidel al Universităţii Craiova. Atunci nu conta pe ce loc se afla echipa favorită atâta vreme cât Steaua şi Dinamo erau învinse pe stadionul din Bănie. Provincialism, aş putea spune acum! Totodată, era vorba despre recunoaşterea valorii adversarilor.
      Urmăream şi meciurile echipei naţionale de handbal, comentate extraordinar de regretatul Cristian Ţopescu.

      Pentru a fi în ton cu începutul comentariului dumneavoastră, vă pot expune principiul fundamental al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej: „O singură forţă este aceea care poate să te scoată sau poate să te menţină: este partidul, conducerea partidului. Nu corespunzi, te-a scos”.
      Acest principiu a fost exprimat în şedinţa din 3 octombrie 1955 (orele 08.30 – 09.00) a Consiliului de Miniştri.
      La reuniunea respectivă a vorbit doar Gheorghe Gheorghiu-Dej şi la ordinea de zi a fost un singur punct: „Despre schimbările organizatorice care urmează să fie efectuate” (reorganizarea guvernului prin eliberarea tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej din postul de preşedinte al Consiliului de Miniştri).

      • Handbalul comentat de Cristian Topescu a rămas una din cele mai frumoase amintiri ca elev și student. Spiritul olimpic nu mai trebuia explicat. Era medalia de aur la handbal care a câstigat mulți tineri pentru sport.
        Era G.G. Dej e prea departe pentru tinerii de azi. Pare de pe altă planetă. Părinții și bunicii care au fost activi în anii după WW2 au trăit schimbările radicale și totalitare, trebuiau să supraviețuiască. Într-un secol au fost trei rupturi totale care au zguduit societatea civică și statul: cea mai gravă, dăunătoare si radicală 1944-1947 cu consecințe dureroase până azi. Eliberarea din dictatura ceaușistă 1989 nu a adus roadele dorite. Rămân multe întrebări. Proiectul romănesc îndrăzneț si promitător „Declarația de la Alba Iulia 1918” și crearea statului România Mare a avut puțin timp până la cea mai mare ruptură din istoria țării.

        Continuați, nu a căzut din cer cea ce prezentați.
        Cu stimă

  2. Galeria lipsita de respect a inceput sa strige la aparitaia echipei F C Scornicesti:

    ”Cine v-a adus din B (”be” categoria a doua a campionatului din care se promova in ”A”)…

    deci
    Cine v-a adus din B// Ceausescu PCR
    Cine v-a adus in A / Ceausescu si Lea-na !

    Ca urmare numele echipei a fost schimbat in F C Olt.

  3. echipa din scornicesti, echipa lui ceausescu, a miltiei sau armatei. panem et circenses. aceste scursuri si lepadaturi le gasiti si astazi in gazetele „sportive” si cluburile armatei sau militiei. sa nu mai vorbim de generalii de armata si militie (ilie nastase, iordanescu si citi altii cu grade mai mici vor fi fiind). n am auzit de jimmy connors general puscas marin, de chicago bulls echipa fbi ului sau orlando magic a cia eului

    • N-o sa auziti despre „Jimmy Conors general american sau Stanley Smith comisar/general de poilitie ………. ci o sa continuati sa auziti, in continuare in, Romania de generalii Nastase, Iordanescu, Gheorge Turda (muzica poulara) si alte sute de generali la o armata aproape inexistenta.
      In „Romania originala” se doreste o „tara ca afara” dar in stil romanesc. Si in aceasta tara o sa auziti in continuare cu teatre de stat subventionate din bugetul national sau de la primarii, 10% taxa pe salarii si nu taxe pe venit si progresive, pensii speciale/profesionale/ocupationale sau alte denumiri dar toate fara contributivitate, oameni indispensabili care cumuleaza pensia cu salariul de bugetar – ambele foarte mari – ca prefectul de Bucuresti (celebrul Berbeceanu fost politist pensionat) , scutiri de taxe – forever -, impartirea functiilor de conducere (sau si mai jos) activistilor de partid (care au lucrat vreodata in mdeiul privat sau au lucrat in functii fara nici o legatura cu noile functii), exact ca numirile activistilor de partid in vremea PCR (sau PMR) ……….Si cat multe altele.

      Comportamentalul clasei politice de azi este 99% identica cu aceea a activistilor de partid de dinainte de 1989.
      Oare poezia „Epigonii” de Mihail Eminescu …..?

      • i agree one hundred percent. eu „latru” pe aici stiind ca unii chiar inteleg. cei mai multi nu stiu insa de unde le vine nenorocirea (aceleasi caste abjecte pastrate intacte de dinainte de 89). aducatorii de plusvaloare reala sint in regres, Romania nu mai produce nimic (ti se da n cap cu loganul frantuzesc, mallul, superbetul si supermarcheul !), totul se reduce la jaful bugetar si wage led growth ul „economistilor” bransati total (cu neveste, copii, nasi, fini si cumetri) la banul public (provenit din decimarea resurselor naturale si jecmanirea putinilor creatori ce au mai ramas in tara)

      • Ei, haideti! Sa mai lasam de la noi…
        „Sistemul” nu-i putea rasplati altfel pe acesti sportivi/artisti de exceptie. Si, atunci, le dadea grade onorifice (de altfel, nebagate in seama nici macar de ultimul racan de a dilibau) doar ca sa le asigure o renta, o sursa de venit mai consistenta decat o simpla indemnizatie; o indemnizatie care, daca ar fi fost sa fie remunerati conform legii ar fi facut – de exemplu – din Nastase, un jucator cu cota – in afara tarii -de milioane, un amarat de pensionar al statului.
        Faptul ca Nastase chiar s-a crezut general al Armatei Romane, e alta poveste… Atat l-a dus mintea! Nu am cunostinta ca, de exemplu, generalul Iordanescu sa fi fost prins beat la volan de agentii de circulatie si sa se fi prevalat de grad…
        Pe de alta parte, peste Ocean, in democratia model, cati sportivi au primit burse in colegii de prestigiu doar pentru ca se miscau dumnezeieste pe teren inaintea unora care se speteau sa-si ia examenele prin biblioteci… si au fost platiti si rasplatiti pentru asta?
        De altfel, sunt trecuti cu vederea parazitii, lipitorile, care chiar traiau capusind sportul, gen Mitica Dragomir (marele impresar de la Viitorul Scornicesti care – el insusi se lauda cu asta – ne obliga sa cedam cate zece lei la salariu pentru bilete la meciuri care erau deja jucate, ca sa faca bani pentru club si sa-i iasa si lui ceva, sau mai incoace, bisnitari precum clanul Becali care chiar au parazitat Armata ani de zile si inca se mai invart in „lumea buna”.

        • asa, si ? daca zice bine din gura, tri li li si tra la la (Gheorge Turda dupa cum remarca Jimi H, nu stiam ca generalii s au extins si n lumea rapsozilor) trebuie sa l sustin din banul meu ? nu mi place nici nastase, nici turda, nici dragomir sau alti neica nimeni, sa mearga pe broadway si sa se umple de bani daca s talentati ! sa terfelesti o uniforma (sint tineri care au venit schiloditi din afganistan, saraci lipiti) mi se pare o mare nesimtire. Nadia Comaneci n a fost facuta general in USA (pentru ca nu statul / guvernul o plateste), isi cistiga traiul prin ce poate ea ca fosta / sportiva.

          • Nu-i tin partea in nicun caz lui Nastase (il consider si eu o pata pe onoarea Armatei, desi realitatea e ca a produs mult pentru tara), dar am vrut sa zic numai ca trebuie sa judecam lucrurile cum erau, nu cu reperele de acum (na… de exemplu Stefan cel Mare, judecat cu morala de acum, in loc sa fie sfant, ar trebui sa fie condamnat drept un criminal odios, nu mai zic de preacurvie… un exemplu dintre mii).
            Si, pe total, nici nu au fost asa de multi, ca sa fie o povara pentru bugetul statului. Daca n-ar fi Nastase asa de idiot, nici nu ati fi auzit ca exista. Sunt multi altii, mii de „capuse” indivizi care nu s-au remarcat decat prin talentul de a spolia bugetul, de a specula, de a corupe… care au tras si trag din buget fara rusine…
            Daca nu venea revolutia, Hagi ar fi primit si el niste stele pe epoleti, poate chiar i se facea statuie :-) . Alte vremuri!
            Dupa 89 au avut posibilitatea sa castige limitat doar de masura valorii proprii, ceea ce inainte de 89 era INTERZIS daca mai tineti minte…

            PS: Ivan Patzaichin – pentru mine, un erou – este si el colonel in rezerva (probabil tot un mod mascat sa i se asigure o pensie mai consistenta. Doar colonel, ca a fost dupa revolutie… resurse limitate si liber la contestare.
            E diferenta ca de la cer la pamant fata de rasfatatul Nastase.
            PPS. Nadia Comaneci nu din cauza de lipsuri materiale s-a hotarat sa „dezerteze”.

            • lasati i in plata domnului, trogloditul nu nvirte racheta sau bate mingea din mindrie patriotica ! sigur astia merita oaresce consideratie, sint ca bufonii regelui, doar ca n spatele lor s a dezvoltat o ntreaga fauna : analisti, stiristi, ziaristi, comentatori, producatori de chiloti si tenisi ! cind un analfabet e platit cu milioane ca plesneste basica cu piciorul ceva nu i in regula !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petre Opris
Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Apariţii editoriale recente: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019) şi „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2021). În prezent, îndeplineşte funcţia de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Varşovia. Opiniile exprimate pe Contributors.ro aparţin autorului şi nu reprezintă poziţia Institutului Cultural Român.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro