Scapă cine poate?

Degeaba și-au astupat guvernații urechile cu cantități imense de vată spre a nu auzi avertismentele categorice și argumentate ale economiștilor de bună calitate și nu minciunile lui Dragnea, Teodorovici și Vâlcov.
Adevărul a ieșit cum nu se poate mai dureros și mai amenințător la iveală așa încât nici măcar cel supranumit Ministrul Discotecă nu a mai putut să nege evidențele. Situația bugetului țării este disperată, dl. Teodorovici s-a văzut nevoit să admită că se înregistrează deja un minus de 11 miliarde, așa încât din pământ, din piatră seacă trebuie să se facă rost, în regim de maximă urgență, de cel puțin 7 miliarde de lei. Dl. Orlando Eugen Teodorovici care s-a făcut ales la recentul Congres extraordinar al PSD președinte executiv al partidului și nutrește ambiții de prezidențiabil văzându-și astfel poziția de ministru securizată, aceasta în pofida faptului că, în orice țară civilizată, greșeala de proporții comisă de el la întocmirea bugetului se plătește imediat cu funcția, dacă nu cumva chiar cu mai mult decât atât, a devenit dintr-o dată categoric.
La CExN al PSD de la mijlocul săptămânii trecute, dl. Teodorovici a făcut cunoscute și ceea ce crede domnia sa că ar putea funcționa drept soluții de salvare. De pildă, reducerea cheltuielilor de personal ceea ce pe românește înseamnă concedieri care nici nu ar fi inutile dacă ar fi făcute cu cap și nicidecum în funcție de fidelitatea sau apartenența la PSD sau ALDE având în vedere că iar a fost supradimensionat cu pile și amante aparatul birocratic. Sau impozitarea progresivă a pensiilor speciale, o soluție despre care economiștii spun că nu ar fi una nicidecum nepotrivită, cu atât mai puțin una imorală, numai că ceea ce se va câștiga astfel nu va ajunge nici măcar pe o măsea. S-ar putea renunța la continuarea unor programe sociale, cum ar fi cel cunoscut sub numele generic Cornul și laptele la fel cum se plănuiește amânarea sine idee a altora a căror punere în aplicare era anunțată drept iminentă. Câțiva parlamentari PSD, în frunte cu bihoreanul Dumitru Gherman, a cărui figură trebuie să admitem că emană o imensă cantitate de inteligență, au înregistrat săptămâna trecută o inițiativă legislativă care, în cazul în care va deveni lege, îi va obliga pe urmașii ajunși la maturitate să își ajute financiar părinții. Ceea ce numai semn bun nu e. El poate anunța chiar faptul că guvernul ar lua în calcul chiar imposibilitatea achitării integrale și la termen a pensiilor obișnuite. Între timp, Executivul și conducerea PSD s-au delimitat de propunere. Numai că porumbelul a ieșit pe gură. Iar de unde nu e foc, nu iese fum. Marele gânditor și universitar Cristian Socol, contributor de bază la programul economic al lui Dragnea, aplică deja proverbul fugii care o fi ea rușinoasă, dar e izvor de sănătate. Nu e prea clar care sunt intențiile reale ale puterii cu rezerva de aur a țării care urmează a fi adusă de Londra. Bine ar fi ca președintele Iohannis să nu promulge legea concepută de Șerban Nicolae, Dragnea și alți diletanți în domeniul economic, pe neașteptate lăudată de eternul Adrian Vasilescu de la BNR. Repede contrazis de guvernatorul Isărescu.
Marea problemă e că în viitoarele 16 luni ne așteaptă trei rânduri de alegeri. Așa că e foarte greu de crezut că guvernarea PSD-ALDE își va risca oricum tot mai împuținatele șanse electorale adoptând măsuri prea radicale. Sunt analiști care susțin că adoptarea unor măsuri dure, cu accentuate costuri sociale, ar putea fi amânată până după alegerile prezidențiale, atunci când ar fi de așteptat însăși căderea guvernului condus de doamna Viorica Dăncilă. Alții analiști apreciază că se vor găsi soluții de supraviețuire chiar cu complicitatea guvernatorului BNR, dl. Mugur Isărescu, în mod clar neașteptat reconfirmat în funcție. Aceasta după ce de luni bune de zile, aproape de la începutul guvernării acestea cum nu se poate mai falimentare, era acuzat de putere de toate relele din lume.
Oricum, nu va fi vorba decât despre amânări. Decontul diletantismului guvernării PSD-ALDE tot va ajunge el odată și odară în actualitate. Iar atunci, probabil, scapă cine poate.