miercuri, august 12, 2020

Scăparea de perspectiva pușcăriei a d-lui Dragnea și ce așteaptă UDMR de la Legea educației

L-am văzut miercuri seara în emisiunile de știri ale diverselor posturi de televiziune pe dl. Kelemen Hunor explicând de ce UDMR nu va mota moțiunea de cenzură împotriva guvernului Dăncilă.
Argumentele d-lui Kelemen mi s-au părut mai mult decât rezonabile. Președintele UDMR arăta fără putință de tăgadă că Opoziția nu s-a pregătit îndeajuns, nu s-a coagulat, s-a amăgit cu pseudo-succesul de imagine din Camera Deputaților de săptămâna trecută. Atunci când a lăsat impresia că domnii Dragnea și Iordache ar fi fost demiși din funcțiile pe care le dețin.
Spunea dl. Kelemen Hunor că le-a adresat domnilor Dan Barna, președintele USR, și d-lui Eugen Tomac, președintele PMP, câteva îmtrebări simple. Ca, de pildă, care vor fi prioritățile viitorului Cabinet în cazul în care moțiunea ar fi încununat de succes, cine va deține ministerele- cheie și, în fine, cine va fi persoana care își va asuma responsabilitățile de premier. Dl. Kelemen a precizat că nu a primit nici un răspuns clar și că doar i s-ar fi spus că cei care ar putea să îi ofere lămuriri ar fi liberalii.
Partea proastă e că, din câte se pare, nici liberalii nu știu, nu pot sau nu vor să formuleze un răspuns categoric acestor întrebări elementare. Impresia mea e că le e teamă să facă publică o realitate pe care, de fapt, o știe orii măcar o bănuiește toată lumea. Și anume, apriga dorință a președintelui lor, dl. Ludovic Orban, de a se vedea succesorul doamnei Dăncilă.
Or, aici e aici. Nu doar partidul Pro România al d-lui Victor Ponta nu este dispus să voteze gonirea unui guvern PSD în locul căruia s-ar instala un Executiv condus de dl. Orban. Poate și pentru motivul că fostul prim-ministru speră că, odată Liviu Dragnea gonit de la șefia partidului, după un rezultat catastrofal la proximele alegeri- europarlamentare, prezidențiale, legislative-, va putea negocia cu ceea ce va mai rămâne din tabără social-democrată o unificare și revenirea în fruntea PSD. Însă nici PMP, nici USR nu se împacă cu Ludovic Orban în calitate de deținător al postului de prim-ministru. Ajunge să ne amintim câtă bășcălie a făcut și continuă să facă fostul președinte Traian Băsescu, senator PMP, pe seama d-lui Orban și ne dăm seama că pemepiștii nu îl vor accepta în ruptul capului pe dl. Ludovic Orban la Palatul Victoria.
La lucrul acesta ar trebui să se gândească ceva mai profund încă de pe acum liberalii fiindcă sunt absolut convins că problema se va pune exact în aceiași termini și peste doi ani, în cazul în care PSD va fi învins drastic la viitoarele legislative. Când anticipez că iar se va discuta despre oportunitatea/posibilitatea unei guvernări în coaliție.
Dincolo însă de logica din argumentația d-lui Kelemen, argumentație de la care a pornit editorialul meu de astăzi, nu pot însă să nu observ că joi același UDMR și-a făcut publice propunerile pe care ar vrea să le negocieze cu PSD în perspectiva unei noi legi a Educației. Lege pe care ministrul de resort, d-na Ecaterina Andronescu, ar dori să o pună în dezbatere publică undeva, către sfârșitul lunii ianuarie.
Ce vrea UDMR? Extinderea învățământului în limbile minorităților, transport decontat integral pentru elevii aparținând minorităților, dublarea costului standard per elev și dublarea finanțării de bază per student în cazul minorităților, examene în limba minorităților. Adică mai mult chiar decât s-au putea înțelege prin discriminare pozitivă. Unde mai pui că UDMR vrea să le traseze tot felul de indicații prețioase profesorilor, printre care reglementarea numărului de teme pentru acasă.
Încă din 1990, UDMR a fost, indiscutabil, cel mai bun actor de pe scena politică a țării. A știut de fiecare dată să își apere la sânge interesele, să profite de slăbiciunile celorlaltor partide politice, să facă să-i fie, cel mai adesea, acceptate pretențiile maximaliste. UDMR a intuit întotdeauna contextele favorabile. Cel de acum, cu un Liviu Dragnea aflat la mare înghesuială, bântuit de spaima pierderii puterii ca și de aceea a pierderii libertății, este unul ideal pentru Uniune. Iar cum pe dl. Dragnea îl interesează mai presus de toate propria salvare, este cum nu se poate mai probabil ca el să îi ceară doamnei Andronescu să accepte târgul.
Rămâne de văzut dacă actualul ministru al Educației va avea tăria de a-i spune șefului domniei -sale de partid că deja este prea mult. Că aiasta nu se poate, Maiestate!


Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

Alegerile prezidențiale din Belarus: începutul sfârșitului pentru Lukașenko?

Duminică, 9 august, vor avea loc – într-o atmosferă extrem de tensionată - alegeri...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.