vineri, decembrie 8, 2023

Scăparea de perspectiva pușcăriei a d-lui Dragnea și ce așteaptă UDMR de la Legea educației

L-am văzut miercuri seara în emisiunile de știri ale diverselor posturi de televiziune pe dl. Kelemen Hunor explicând de ce UDMR nu va mota moțiunea de cenzură împotriva guvernului Dăncilă.
Argumentele d-lui Kelemen mi s-au părut mai mult decât rezonabile. Președintele UDMR arăta fără putință de tăgadă că Opoziția nu s-a pregătit îndeajuns, nu s-a coagulat, s-a amăgit cu pseudo-succesul de imagine din Camera Deputaților de săptămâna trecută. Atunci când a lăsat impresia că domnii Dragnea și Iordache ar fi fost demiși din funcțiile pe care le dețin.
Spunea dl. Kelemen Hunor că le-a adresat domnilor Dan Barna, președintele USR, și d-lui Eugen Tomac, președintele PMP, câteva îmtrebări simple. Ca, de pildă, care vor fi prioritățile viitorului Cabinet în cazul în care moțiunea ar fi încununat de succes, cine va deține ministerele- cheie și, în fine, cine va fi persoana care își va asuma responsabilitățile de premier. Dl. Kelemen a precizat că nu a primit nici un răspuns clar și că doar i s-ar fi spus că cei care ar putea să îi ofere lămuriri ar fi liberalii.
Partea proastă e că, din câte se pare, nici liberalii nu știu, nu pot sau nu vor să formuleze un răspuns categoric acestor întrebări elementare. Impresia mea e că le e teamă să facă publică o realitate pe care, de fapt, o știe orii măcar o bănuiește toată lumea. Și anume, apriga dorință a președintelui lor, dl. Ludovic Orban, de a se vedea succesorul doamnei Dăncilă.
Or, aici e aici. Nu doar partidul Pro România al d-lui Victor Ponta nu este dispus să voteze gonirea unui guvern PSD în locul căruia s-ar instala un Executiv condus de dl. Orban. Poate și pentru motivul că fostul prim-ministru speră că, odată Liviu Dragnea gonit de la șefia partidului, după un rezultat catastrofal la proximele alegeri- europarlamentare, prezidențiale, legislative-, va putea negocia cu ceea ce va mai rămâne din tabără social-democrată o unificare și revenirea în fruntea PSD. Însă nici PMP, nici USR nu se împacă cu Ludovic Orban în calitate de deținător al postului de prim-ministru. Ajunge să ne amintim câtă bășcălie a făcut și continuă să facă fostul președinte Traian Băsescu, senator PMP, pe seama d-lui Orban și ne dăm seama că pemepiștii nu îl vor accepta în ruptul capului pe dl. Ludovic Orban la Palatul Victoria.
La lucrul acesta ar trebui să se gândească ceva mai profund încă de pe acum liberalii fiindcă sunt absolut convins că problema se va pune exact în aceiași termini și peste doi ani, în cazul în care PSD va fi învins drastic la viitoarele legislative. Când anticipez că iar se va discuta despre oportunitatea/posibilitatea unei guvernări în coaliție.
Dincolo însă de logica din argumentația d-lui Kelemen, argumentație de la care a pornit editorialul meu de astăzi, nu pot însă să nu observ că joi același UDMR și-a făcut publice propunerile pe care ar vrea să le negocieze cu PSD în perspectiva unei noi legi a Educației. Lege pe care ministrul de resort, d-na Ecaterina Andronescu, ar dori să o pună în dezbatere publică undeva, către sfârșitul lunii ianuarie.
Ce vrea UDMR? Extinderea învățământului în limbile minorităților, transport decontat integral pentru elevii aparținând minorităților, dublarea costului standard per elev și dublarea finanțării de bază per student în cazul minorităților, examene în limba minorităților. Adică mai mult chiar decât s-au putea înțelege prin discriminare pozitivă. Unde mai pui că UDMR vrea să le traseze tot felul de indicații prețioase profesorilor, printre care reglementarea numărului de teme pentru acasă.
Încă din 1990, UDMR a fost, indiscutabil, cel mai bun actor de pe scena politică a țării. A știut de fiecare dată să își apere la sânge interesele, să profite de slăbiciunile celorlaltor partide politice, să facă să-i fie, cel mai adesea, acceptate pretențiile maximaliste. UDMR a intuit întotdeauna contextele favorabile. Cel de acum, cu un Liviu Dragnea aflat la mare înghesuială, bântuit de spaima pierderii puterii ca și de aceea a pierderii libertății, este unul ideal pentru Uniune. Iar cum pe dl. Dragnea îl interesează mai presus de toate propria salvare, este cum nu se poate mai probabil ca el să îi ceară doamnei Andronescu să accepte târgul.
Rămâne de văzut dacă actualul ministru al Educației va avea tăria de a-i spune șefului domniei -sale de partid că deja este prea mult. Că aiasta nu se poate, Maiestate!


Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro