Cu peste un secol în urmă Oscar Wilde punea în gura unui personaj din comedia Soțul idealo observație amară:„Pe vremuri, oamenii foloseau scaunul de tortură. Acum au Presa”. Scriitorul nu își imagina cât de adevărată va deveni afirmația în epoca presei online și a rețelelor sociale. Cercetătorii mass-media de peste tot au fost siliți să investigheze și să înțeleagă fenomenul hate-speech, inducerea urii în mase și stimularea sciziunii sociale tocmai în era globalizării, a accesului liber la informație prin Internet, a recuperării aparente a dialogului prin intermediul rețelelor sociale. S-au scris sute de cărți pe această temă.The Net Delusion.The Dark side of Internet Freedom semnată în 2011 de un american originar din Belarus, Evgeny Morozov, ajunge la concluzia îngrijorătoare că Internetul – un adevărat călcâi ahilean al democrației – creează un egalitarism vicios dând voce cinismului, sarcasmului, urii, care acoperă vocile rațiunii și ale decenței. L-au contrazis adepții optimiști ai utopiilor cibernetice, însă n-au putut demonta demonstrația că noile tehnologii pot deveni deopotrivă instrument de cenzură și de tortură psihică. În comparația pe criterii etice cu presa clasică, noile media sunt pline de noi păcate – susține Matt Taibbi, autorul unei cărți de referință Hate Inc.How, and Why, the Media Makes Us Hate One Another:„Păcatele vechii prese, așa rea cum era, sunt zero față de păcatele noii prese.Mass-media a degenerat nu doar într-un furnizor de bârfe, de teorii ale conspirației și de divertisment obscen, ci, încă mai rău, într-un furnizor de ură”.
În spațiul cultural românesc a apărut recent Anii urii. Volumul de cinci sute de pagini a lui Horia Roman Patapievici este o vivisecție: autorul acceptă, după ani de renunțare la publicistica de ziar, să scoată la vedere trauma de a fi fost subiectul defăimării, stigmatizării, calomniei și urii promovate prin mass-media. Pe lângă articolele scrise între 2006 și 2010, partea introductivă intitulată Există undeva o minciună analizează cum, prin mecanismele fricii, „ura de conjunctură” s-a transformat în „ură de principiu” cu consecințe sociale grave:„Intoxicarea societății cu ură este cea care a făcut ca azi să fim conduși, cu aplomb și dezinvoltură, de derbedei. Derbedeii fac justiția (de fapt,injustiția), derbedeii fac politicile publice (de fapt,le desfac pe cele care mergeau), derbedeii conduc parlamentul (rău și în folos propriu)…derbedeii sunt miniștri (producând enorme pagube țării, prin corupție și incompetență…)”.
Patapievici își amintește cu o uimire care persistă peste ani că oameni complet necunoscuți, care n-au citit un rând din cărțile sale, l-au agresat, l-au pus la zid ca „băsist” sau ca „denigrator al lui Eminescu” stimulați de televiziunile oligarhilor, Antenelelui Dan Voiculescu fiind promotoarele de mare audiență ale „ceremoniilor înjosirii”. Strategul media Ryan Holiday le descrie în bestseller-ul Crede-mă, te mint!:„Scopul lor este de a permite publicului să-l aleagă și să-l acuze pe unul dintre membrii săi, să îi slăbească statutul sau să-l expulzeze din grup. Să-și verse furia colectivă pe el lăsându-l fără demnitate…Totul despre acea persoană este distrus și rescris”. Linșajul mediatic are efect garantat în contextul digital care lansează defăimarea pe circuitul online-televiziune-Facebook,Twitter, blogosferă cu viteza luminii. Lumea în care ne mișcăm este atât de întoarsă pe dos, încât o mare parte din publicul românesc preferă să îl privească cu îngăduință pe infractorul Voiculescu, condamnat la pușcărie pentru corupție, în schimb este gata să îl scuipe pe Patapievici, intelectual cu deosebite merite culturale și civice.„În mod clar, am ajuns la capăt”– spune autorul – „nu se mai poate continua așa. Ura de semenii noștri ne îneacă. Te uiți la televizor: vezi ură și ești învățat să o practici.Te duci la piață, intri în vorbă cu oamenii și simți imediat cum ești luat în colimator: o sete de linșaj face ca vocile să tremure și argumentele să dispară…Avem o uluitoare imaginație a distrugerii și o descurajantă incapacitate de a construi… Soluții practice? Soluția morală, de totdeauna”.
Volumul Anii urii este mai mult o exorcizare a răului, decât o terapie, fiindcă cel care se privește pe sine în timp ce se află pe scaunul de tortură, expus unei condamnări fără apel, are rănile deschise. Mai ales că tortura a avut efectul scontat de orchestratorii execuției: din 2010 Patapievici a încetat să publice riguroasele sale analize politice, iar din 2012 s-a retras din viața publică. De o luciditate îndurerată, cartea, lipsită de orice frază revanșardă, rămâne „un manifest în favoarea bunătăţii“, cum accentua autorul la una dintre lansări.
Articol apărut în revista „22”
S-au schimbat mijloacele, dar scopul si propaganda raman. Imi aduc aminte de anii’ 90, ani cand erai tratat cu ura si riscai si bataia daca indrazneai sa spui ca FSN-ul nu e solutia potrivita. Cred ca trebuie sa existe o potrivire intre mesajul propagandei si profilul tintei, publicul tinta. Ori, se pare, astazi suntem in situatia in care acest profil se schimba, cel putin in Romania.
Un text din care se desprinde o idee eminamente falsa. Generalizind aceasta tema de discutie se ataseaza notiunii de presa si libertate de exprimare ideea de neadevar spus si pus- In gura presei – Practic se inverseaza notiunile . Presa nu face altceva , dealtfel asa cum facem noi toti ,sa reactionam la spusele altora . Presa nu are aspiratia de detinatoare de adevar absolut ,ci doar aduce in fata publicului cititor (acela care are curiozitatea sa nu citeasca doar titlul ) a unor evenimente , sau ziceri ale unor persoane , ce isi asuma un rol public in societate . Modul de interpretare al textelor aparute in presa ramine la latitudnea fiecaruia dintre noi si este _la mintea cocosului _ ca aceste interpretari sunt diferite ,functie de pasiuni sau puterea de intelegere a cititorului .Este o vorba ce zice : toti citim acelasi lucru , dar fiecare intelege altceva si acest lucru poate fi generalizat si la – toti credem ca vedem acelasi lucru, dar de fapt fiecare vede altceva . Din acest motiv , justitia isi bazeaza in mare parte decizia aflarii unui adevar , pe spusele a mai multor martori(spuse ce trebuie sa fie considerate apropiate ca intelegere ) si pe analiza faptelor si nu pe ziceri contradictorii ce fara discutie reprezinta doar pareri personale si nu esnta unui adevar .Puterea cititorului atunci cind incearca sa isi expuna o parere asupra unui text ,consta in posibilitatea acestuia de a se informa si de a desprinde partea de realitate , inlaturind cu pricepere neadevarul sau minciuna . Doar asa putem intelege daca textul este un fake sau nu .
D-stra ati trait in Romania in ultimii sapte ani? Ati asistat la campanii de presa impotriva cuiva? V-ati uitat vreodata la Antena 3?
Latrinele nu fac altceva decat sa calce pe urmele bine batatorite ale mass mediei occidentale.
Exemplul 1: Dennis Prager, cunoscut comentator conservator evreu american, care a tinut prelegeri si in Romania: ” On this issue [of voting for liberals], jews are stupid and blacks are stupid” . Documentar BBC despre rasismul in SUA taie asa: „Blacks are stupid.”
Exemplul 2: Roger Scruton, filosof conservator britanic, intr-un interviu New Statesman: ‘They [the communist government] are creating robots out of their own people… each Chinese person is a kind of replica of the next one and that is a very frightening thing.’ Asta a citat autorul interviului: ‘Each Chinese person is a kind of replica of the next one and that is a very frightening thing.’ Ca urmare, Roger Scruton si-a pierdut pozitia pe care o avea in guvern.
Exemplul 3: Donald Trump [Fresno County Sheriff Margaret Mims] “There could be an MS-13 member that I know about” and yet can’t report to Immigration and Customs Enforcement.”
[Trump]: “These aren’t people. These are animals.” Presa raporteaza: „[email protected] on people asking for asylum “These aren’t people. These are animals.” pic.twitter.com/pTKY08Obm2”
Exemplul 4: New York Times a publicat un articol despre periplul tanarului Caleb Cain printre ideologii politice pe Youtube, social media . Nu este altceva decat un linsaj mediatic impotriva competitorilor, Youtube si utilizatorii lor.
Exemplul 5: Interviu CNN al lui Fareed Zakaria cu Jared Taylor. Urmariti interviul in intregime pe canalul lui Taylor si vedeti apoi ce a scos CNN din el, si mai ziceti ca CNN e canal de stiri.
Si astia au tupeul sa ii acuze pe altii de „hate speech”.
Am zis ceva de funie in casa spinzuratului?
Pe vremuri nici despre URSS nu era voie sa-ti exprimi nemultumirile. Acum e Germania.
Scaunul de tortura al presei; bine zis,
Desigur, ceilalti il folosesc.
Da, presa aia „buna”, care ma tortureaza zilnic cu destituirea lui Trump, a mai luat o palma.
https://www.hotnews.ro/stiri-international-23264117-congresul-sua-respins-larga-majoritate-prima-tentativa-incepe-procedura-destituire-presedintelui-trump.htm