Praful şi pulberea s-au ales de „moldovenismul proeuropean” al Republicii Moldova, îngropat sub mormanul de corupţie, mediocritate, kitsch discursiv, duplicitate şi ipocrizie postsovietică din politica de la Chişinău. Prea mici sau prea slabi, se pare, pentru o fereastră de oportunitate strategică şi o miză geopolitică atât de mare, liderii actuali ai Moldovei se acoperă, de la dreapta la stânga spectrului politic, cu sau fără o misiune primită în acest sens de undeva, de ridicolul şi ruşinea unui eşec istoric.
În esenţă, avem acum confirmarea că nu există nici resurse umane, nici soluţii politice pe plan local pentru a menţine o direcţie suverană reformistă, autentic prooccidentală şi integră moral. Rezistenţele la schimbare, capcanele şi vulnerabilităţile de tot felul copleşesc sistemul de guvernământ al unui stat creat artificial. Arestarea lui Vlad Filat este începutul sfârşitului unor iluzii pe care obişnuiam să le numim, din inerţie cred, „proeuropene”. Nu este startul unei revoluţii binefăcătoare a justiţiei, cum am putea crede, ci doar devoalarea unei mizerii specifice periferiei corupte a Europei şi, posibil, semnalul războiului crunt între grupări infracţionale ajunse la vârful puterilor statului. Aici nu e nimeni de susţinut. Într-un fel, ar fi poate mai bine ca exploziile în lanţ să meargă până la capăt, ca în memorabila scenă finală din „Casino”. Pe termen scurt, ar fi desigur un dezastru politic şi economic, dar poate peste opt sau doisprezece ani o nouă generaţie de lideri proeuropeni va face ceea ce trebuia făcut demult. Următoarele alegeri legislative de peste Prut, când vor fi fiind acestea, vor arăta mai clar, în procente, ce vreau să spun. Lehamitea oamenilor de rând este cuvântul de ordine. Din păcate, ştim şi cine va profita curând de ea, cu cea mai mare probabilitate, ştim cine va pescui în apele tulburi ale dezamăgirii „proeuropene”.
N-aş fi vrut să mai scriu despre Republica Moldova multă vreme de acum înainte, tema părându-mi deja epuizată din perspectivă analitică. În esenţă, credeam că am spus tot ce era de spus. Pe 29 iulie a.c., la votarea guvernului neconvingător al AIE 3, condus, printr-un compromis politicianist de ultim moment, de un deputat backbencher, care nu se evidenţiase până atunci prin nimic, scriam, în articolul „Derută, mediocritate şi lipsă de soluţii credibile la Chişinău. Ce şanse mai are occidentalizarea Republicii Moldova?”[1], pe care unii l-au considerat prea dur, că: „…rămâne impresia generală cenuşie a mediocrităţii politice de la Chişinău, a lipsei de soluţii credibile şi de voinţă politică. Bula de speranţă de acum câţiva ani s-a spart. Opţiunea retrogradă prorusă reîncepe să fie o ameninţare reală peste Prut. […] Înnoirea politică urgentă a reprezentării proeuropene, reducerea masivă a corupţiei politico-administrative de la Chişinău şi reconstrucţia partidelor reformiste au devenit condiţii sine qua non ale resuscitării speranţelor peste Prut, precum şi ale evitării instalării viitoare a comuniştilor sau socialiştilor rusofoni la putere”.
Aşa cum am prevăzut, gogoaşa proeuropeană a unor lideri ofiliţi şi corupţi s-a spart, nemaiputând ascunde groapa de gunoi a partidelor de peste Prut. Dezamăgiţi, cetăţenii republicii ar vota şi mâine cu largă majoritate, dacă li s-ar oferi ocazia, pentru orice altceva decât guvernarea actuală, dar mulţi dintre ei nu ştiu că ar împinge de fapt ţara, din lipsă de alternative credibile, în zodia celeilalte grupări corupte, adică a socialiştilor, comuniştilor şi mafioţilor proruşi. Pe care corupţi să-i alegi, dacă nivelul de viaţă oricum este în scădere, speranţele dispar şi ţara se depopulează?
Politica de la Chişinău a intrat astfel pe drumul sigur al statului eşuat, din care va ieşi, peste ani, prin voinţa generaţiei următoare de lideri pe care societatea moldovenească îi va alege, ori spre unirea reparatorie cu România, ori în braţele consolatoare ale Rusiei. Această versiune duplicitară a Republicii Moldova, un simulacru de stat vopsit în culorile europene, coafat strident şi neconvingător pentru poza cu liderii de la Bruxelles dar ros până la temelie de tarele trecutului, fără identitate naţională, va dispărea la un moment dat, într-un sens (Bucureşti) sau în celălalt (Moscova). În acest moment, şansele reunificării naţionale sunt infime, dar speranţele trebuie păstrate şi e bine că tinerii duc ideea mai departe. Perspectiva (re)întoarcerii corpului electoral din stânga Prutului la un vot majoritar pro-Rusia este, realist vorbind, mai mare decât triumful opţiunii proromâneşti, la ora la care vorbim. Cale de mijloc oricum nu mai există.
Criza actuală de la Chişinău arată limpede limitele politicii şi societăţii moldoveneşti. Un fost premier şi lider de partid proeuropean, aflat continuu la guvernare din 2009, arestat pentru corupţie. Un autodenunţ exploziv legat de darea de mită, al unui dubios lider politic rusofon (primar într-un oraş de provincie) şi totodată om de afaceri controversat, bănuit a fi fost implicat în „furtul miliardului” din băncile locale. Actualul premier, coleg de partid cu cel arestat, cere înlocuirea din funcţie a şefului anti-corupţiei (tocmai acum?), în cel mai nepotrivit moment posibil, decredibilizând complet aplicarea principiilor „statului de drept” în Republica Moldova, aflată, culmea!, din 2009 chiar sub guvernare liberal-democrată.
Se vehiculează scenarii conspirative şi se vorbeşte de „mâna Moscovei”. Lumea în stradă. Fierbere în piaţa centrală şi în jurul sediilor instituţiilor reprezentative ale democraţiei. Apar primele demisii, la nivelul partidelor (vor mai urma şi altele, în cele trei ramuri ale puterii de stat). Ai zice că Moldova s-a trezit brusc din letargia corupţiei şi stagnării epocii postsovietice, că a început „revoluţia justiţiei”, după modelul românesc, dacă nu ai realiza imediat că acest episod este, dimpotrivă, spasmul dinaintea prăbuşirii în prăpastia unei crize politice, economice şi societale care s-ar putea dovedi decisivă pentru viitorul statului moldovean. Nici nu se putea, din păcate, un moment mai prost ales pentru ca guvernul României să finanţeze cu 150 de milioane de euro sacul fără fund al unui regim corupt, mediocru, neperformant, oricum indiferent la ideea apropierii sincere de Bucureşti. Impactul politic este zero.
Societatea moldovenească pare mai divizată ca oricând. Citind presa de peste Prut, îţi sar în ochi de la o poştă opţiunile partizane, simpliste, menite să manipuleze audienţa cea mai naivă, de o parte şi de cealaltă a baricadei politice. Fiecare ştie câte „ceva”, fiecare mai aruncă pe piaţă un „detaliu bombă”, o „dovadă”, un „argument distrugător” anti-Filat, anti-Plahotniuc, anti-Ilan Shor, anti-Lupu etc. Ai uneori impresia că unii nu mai văd pădurea de copaci, că nu mai înţeleg ansamblul poveştii de atâtea amănunte derizorii şi de atâtea scenarii. Dar, privit mai de departe, în sinteză, ce ne spune acest tablou deprimant?
Din nefericire, diagnosticul e simplu şi sumbru: Republica Moldova arată cum nu se poate mai prost din perspectiva unui eventual proces de integrare europeană, tot mai puţin probabil dealtfel, neavând nici elementele politice, de leadership şi de societate civilă necesare, nici măcar premisele culturale şi educaţionale (pe care, de bine, de rău, România le avea în perioada pre-aderare) pentru a se reconstrui din mers ca stat modern european, compatibil cu valorile occidentale, sau măcar pentru a începe o schimbare autentică de structuri de putere şi de practici administrative. Nu are nimic din toate acestea. Republica Moldova a fost de la început şi este şi acum un stat eşuat, care a fost creat din capul locului pentru a rămâne asistat, dinspre Est sau dinspre Vest, pe toată durata existenţei lui.
Să păstrăm deci un moment de reculegere pentru opţiunea proeuropeană a Chişinăului, în versiunea reprezentată de această garnitură de lideri eşuaţi, şi să nutrim speranţa, fie şi pur teoretică astăzi, a unei noi generaţii de lideri politici, capabili să evolueze, peste ani, în alt sistem de gândire şi în altă paradigmă de cultură politică.
NOTE_______________
[1] https://www.contributors.ro/global-europa/deruta-mediocritate-si-lipsa-de-solutii-credibile-la-chisinau-ce-sanse-reale-mai-are-occidentalizarea-basarabiei/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ce ton funebru… Niciodata presa romaneasca nu a dus lipsa de cucuvele. La fel se spunea si despre Romania candva : vom ramane PE VECI in sfera de influenta a rusilor, nu vom fi NICIODATA membri ai UE, suntem prea saraci si prea corupti ; NATO ? O pacaleala ! Au unii o placere deosebita de a nega ca ceva s-a intamplat sau ca urmeaza sa se intample. Si de a da sentinte definitive, ca si cum istoria se opreste AZI pentru totdeauna. In privinta R.Moldova, da, e un moment greu si europenizarea va fi un proces de durata. Dar se va intampla.
N-am citit decat fugar articolul, dar in mod sigur concluzia e corecta!
PS: pe primarul Chirtoaca il vedeti ca un viitor al „politicii proeuropene” sau a fost deja tarat in imoralitatea politica moldoveneasca? Mai sunt alti exponenti ai unui asemenea viitor curent politic?
Cu gropi in sosele si excremente de caini pe trotuare nici Romania nu este occidentalizata, ce sa mai vorbim de Moldova de peste Prut…
Excremente de câini pe trotuare vezi și-n Spania la tot pasul. Să nu amestecăm nesimțirea oamenilor cu perspectiva europeană pentru că Europa nu înseamnă doar rigoarea germană. E loc și pentru alții.
Era previzibila evolutia asta a „statului” Republica Moldova, dar unii dintre noi au mai sperat ca teritoriul ala poate fi numit „tara” si populatia aia rusificata poate fi numita „popor”. Ei, acum iluziile s-au spulberat si e bine ca s-a intamplat acum, nu peste cateva zeci de ani, dupa ce Romania investea bani si alte resurse in acest sac fara fund. Dragoste cu forta nu fac decat rusii, iar violul cazacilor cred ca va veni in scurt timp.
Sa nu uitam nici responsabilitatea clasei politice romanesti. Desi sustinea ca Moldova ar trebui sa fie proiectul de tara al Romaniei, in afara unor declaratii aproape iresponsabile, fostul presedinte n-a facut nimic in aceasta directie. Daca Romania ar fi avut un program coerent, si ar fi investit macar 100 de milioane pe an in ultimii 10 ani in proiecte economice reale (nu subventii), acum ar fi existat o legatura economica mult mai stransa care ar fi dus inevitabil si la o apropiere politica.
Am uitat ca 1918 n-a venit de la sine, para malaiata, a existat o clasa politica si o intelectualitete capabile sa exploateze la maxim niste oportunitati aparute de nicaieri, in ciuda situatiei extrem de dramatice in care se afla tara. Terenul a fost pregatit cu mult timp inainte, chiar daca sansele pareau inexistente. Acum am avut doua oportunitati majore intr-o singura generatie, si le-am ratat pe ambele. Ma tem ca prea curand nu ne mai intalnim cu a treia, presupunand ca va mai exista. Clasa politica si diplomatia romaneasca ar trebui sa se treazeasca, daca vrem sa primim vreodata mai mult decat batai prietenesti pe umar.
Diagnosticul este pus excelent.Cei de facut!??
Momentul 1918 a venit dintr-o conjunctura norocoasa. Si asa se face ca Romania a devenit un stat unde traiau nenumarte minoritati – rromi, maghiari, evrei, germani, rusi, ucrainieni, bulgari. In momentul cand 28% din populatie este formata din minoritari cred ca se impunea o alta strategie de dezvoltare a Romaniei decat cea de dinainte de 1914.
Basarabia era un fel de colonie unde functionarii din Regat se simteau ca in exil.
Unde suntem acum – germanii si evreii au parasit tara cu concursul nemijlocit al administratiei romane. Comentariile despre alti minoritari numerosi inca in tara, merg in general pe doua linii
– acestia nu sunt romani
– afara cu ei din tara
Vi se pare normal ca cineva care are radacini in Romania de 500 de ani sa auda tampenii de genul „Aceasta nu e tara voastra”
Si in acest context, romanii bat din pinteni ca doresc ca Moldova sa se uneasca cu Romania. Oare s-or gandi ce loc vor avea in proiectul acesta cetatenii Moldovei care nu sunt de origine romana? Oare cum vor fi perceputi cetatenii de origine romani din Moldova – vor fi tratati drept rusi sau moldoveni prosti ?
Poate ca inainte de a fauri vise de genul: o tara rotunda ca soarele pe cer, dezvoltarea unei strategii a cooperarii intre minoritati si majoritate in Romania ar fi mai folositoare. La fel ca si sustinerea cetatenilor moldoveni care au cetatenia romana.
Altfel, s-ar face o unire care ar mai dura iar vre-o douazeci de ani.
Am fost si raman, constant, un sustinator fervent al independentei Rep. Moldova si cred in sansa acestei tari de a evolua spre o democratie sustenabila de tip european. Romania poate ajuta, rational si eficient, pe multiple planuri RM, dar unificarea este si va ramane, cert, o eventualitate pe termen foarte lung. Doar faptul ca cele doua tari au o limba similara si elemente tranziente de istorie comuna nu este suficient pentru a justifica un efort spre unire (vezi ex. Rusia-Ucraina, mult mai apropiate istoric si cultural). La randul sau, Romania este o economie emergenta (tara in curs de dezvoltare) de peste un secol, cu riscuri majore de instabilitate economica, politica si sociala, care are inca un lung drum de parcurs spre conditia unui stat civilizat de nivel european, precum Cehia.
Poate o actiune publica mai ampla si ferma de reducere a influentei nefaste a ortodoxismului ar accelera apropierea si ar mari pasii Romaniei spre civilizatia autentica europeana.
„… cele doua tari au o limba similara si elemente tranziente de istorie comuna nu este suficient pentru a justifica un efort spre unire (vezi ex. Rusia-Ucraina, mult mai apropiate istoric si cultural)…”
Pai dumneata ori esti postac rus ori nu cunosti istoria.
In sfârşit, fraţii moldoveni îşi demonstrează ferm opţiunea fermă pro-europeană aplicînd exact politicile tipice eurocraţiei: corupţie, mediocritate, kitsch discursiv, duplicitate şi ipocrizie postsovietică. Uniunea îi va primi cu braţele deschise, parcă-l şi văd pe bufonul Juncker trăgându-l de obrăjori pe Streleţ şi apostrofîndu-l blând, europeneşte: mă mafiotule!
Foarte tare ! Bravo ! Cred ca articolul reprezinta in general psihologia romaneasca si de aici , si de peste Prut. Macar cei de peste Prut au o scuza ca au fost aproape 200 ani sub un process continuu de deznationalizare si rusificare. Dar noi, cei de aici , ce scuza avem sa renuntam cu atata usurinta la orice ?! Astfel de replici :Gata, e sfarsitul ! nu mai avem ce face, am pierdut , sunt de a dreptul penibile ! Stam si deja plangem dupa cei 150 mln de dolari dati moldovenilor.
Dragilor ! Ca sa pierdem ceva mai intai ar fi trebuit sa castigam ! Noi macar nici nu am incercat !
Deci sa nu ne mire de ce se intampla . Etse foarte comod sa stai de o parte si sa comentezi cat de lamentabil au esuat ei… de fapt noi suntem cei care au esuat.
Concluzia:
RADE UN HARB DE-O OALA SPARTA !
Noi cu cine votam ? Cu mafiotii de stanga sau cu mafiotii de dreapta ?
Romania nu difera cu nimic de cele de mai sus.
De fapt inca o dovada, se pare ca oricite ar aparea tot nu este suficient, ca mentalitatile nu se schimba peste noapte. In plus actioneaza si proverbul cu cioara si vrabia.
„It ain’t over till the fat lady sings.”
Soarta Republicii Moldova nu se decide nici la Bucuresti, nici la Chisinau.
Oricum, daca vrem sa ne implicam si sa miscam lucrurile, am putea sa-l „exportam” pe Traian Basescu, acolo. Pentru vreo doua mandate. :)
Oare putem folosi Moldova pentru a exemplifica rusofililor/euroscepticilor din Romania incotro duce optiunea lor?
Miza romaniei in republica moldova pe termen scurt? Sa faca tot ce este posibil ca viitorul/ viitoarele guverne de la chisinau sa nu legitimeze si permanentizeze prezenta federatiei ruse in republica moldova, costurile si eforturile sunt greu de calculat, dar o astfel de pierdere inseamna efectiv renuntarea de facto la Basarabia. Cam asta e tot ce poate spera romania, orice alta implicare materiala, cel putin la nivel central va avea acelasi succes cu aruncarea banilor intr-o gaura neagra. In momentul in care federatia rusa devine subiect legitim in republica moldova, orice discutie despre unire devine practic, inutila… incat toate sentimentele, potentialul sau alte ganduri de bine ce le-am putea avea pentru basarabia devin inutile, aceasta provincie cu amaraciune o spun devine un instrument de manevrare a romaniei, cam cum este transnistria astazi pentru republica moldova.
Pe termen mediu… toate guvernele care vor urma vor da chix, nici moscova si nici gloata politica din republica moldova nu vor fi capabile sa stabilizeze tara chiar si in cea mai mediocra pozitie… caderea ei va continua.
Reunificarea ar putea veni, dar doar in vreo 10 ani si pe baza la evolutiile pe termen scurt si mediu. Daca evitam ratificarea prezentei ruse… am putea spera ca intr-o zi vor fi fortati sa se retraga… Si mai e opinia publica din romania, care devine din ce in ce mai distanta si mai iritata de ezitarea celor din republica moldova… dar vom vedea.
Autorul a surprins foarte exact, cauzele directe, imediate ale situatiei de tara esuata a R.Moldova si ale imposibilitatii de a evolua politic, economic si social, catre familia europeana.
In cele ce urmeaza, incerc insa, sa expun si cauzele/ vinovatiile generale, directe sau indirecte, care au condus la aceasta stare pe fratii nostri romani.
Din capul locului, trebuie sa admitem ca natiunea si temeiul national al statelor este la fel de atual si viabil in UE, ca si la inceputul epocii moderne.
1.Romania este la fel de vinovata de evolutia esuanta a R.Moldova, pentru aceeasi stare de natiune esuata economic: emigratia unui sfert din populatie, lipsa a 5 milioane de locuri de munca, 3 milioane de salariati cu salariul minim pe economie, datorie externa catre 100 miliarde de Euro, lipsa in viitor de asigurari sociale si pensii pentru jumatate din populatie, incapacitatea de a integra economic etnia roma, moartea a zeci de mii de persone anual, datorita sustinerii de avarie a sistemului sanitar si de pensii, etc., etc.
Ca prima concluzie, Romania care era datoare sa-si reintregeasca teritoriul si populatia pierdute in anii 40, nu este in stare sa-si sustina la nivel de supravietuire nici macar propria populatie, cu atit mai putin sa-si indeplineasca indatoririle ,,nationale”, mai précis de ,,unitate a natiunii” cu romanii rupti fortat de tara.
A doua concluzie, este ca Romania are o clasa corupta si incapabila sa conduca tara spre o dezvoltare economica si industriala, la fel ca R.Moldova.Nimic nu reflecta acest lucru mai pregnant, decit manipularea PIB, prin adaugarea realizarilor firmelor straine industriale si comerciale, coruptia sistemica ori ,,seceta” din investitiile straine industriale, dupa 2008.
A treia concluzie, este ca asa cum evolueaza Romania, fara busola si aparate de bord in economie, la fel merg treburile si in R.Moldova.Romania care este la fel de esuata economic ca R.Moldova, avind in compensatie ceva intreprinderi industriale revigorate de capitalul strain, nu putea sustine in nici un fel asanarea generala politica, economica sau morala a R.Moldova.
Ultima concluzie, este ca dupa ce Romania a ,,pacalit” lumea si s-a integrat – Uniunea care a primit teapa, nu mai era dispusa sa integreze si o R.Moldova (aproape) identica cu Romania – chiar si la momentul ,,revolutiei sale portocalii”.Pentru UE, lipsa capacitatii de a oferi tarilor ,,integrabile” ca R.Moldova, Serbia sau Ucaraina cit si ,,flancului sudic” (inapoiat economic), un ,,proiect de dezvoltare economica rapida”, reprezinta un imens handicap ,,integrator spre dezvoltare”.(Acest handicap constituie principala cauza a slabiciunii sale economice si politice, dar asta-i alta poveste.)
2.In orice situatie de dezastru national, exista multe cauze concurente, insa determinate intotdeauna de o cauza de ,,fond”, generatoare sau favorizanta a acestora.
Fara a teoretiza prea mult, trebuie sa plecam de la ceeace a determinat iesirea unor tari din stagnare economica si saracie endemica, din zona de feudalism asiatic tirziu, ori pur si simplu, prin asumarea politca a unei dezvoltari economice rapide, in epoca moderna, industriala.
In urma unei astfel de analize, devine evident ca singurele tari care s-au dezvoltat rapid in epoca moderna, au fost cele care au construit si implementat un ,,proiect natonal” de dezvoltare economica si industriala rapida, cu obiective, termene si responsabilitati concrete, pe termen scurt, mediu si lung.
Stagnarea si apoi dezintegrarea industriala si economica a R. Moldova, identica cu cea a Romaniei, au exact aceeasi cauza:lipsa:de 25 de ani a proiectului national, al primeia pentru integrare, iar a Romaniei, cel postintegrare, in lipsa caruia integrarea in UE conduce doar la depopularea accelerata a tarii!
3.Daca Romania, prin d-l Basescu, P.M. Boc, P.M. Viorel P. sau Presed. Johaniss aveau sau evaluau si implementau in Romania ,,proiectul de reconstructie economica si industriala” a tarii, oferit de mine dupa 2010 acestora, Romania era capabila sa isi sustina propria dezvoltare, care atingea azi o crestere economica anuala de 5-6 la suta peste nivelul UE si dublarea PIB-ului.
,,Livrind” acest proiect R. Moldova pentru a accede in UE, plus ajutoare economice, financiare, materiale, logistice, stiintifice, etc. consistente – statul romin de peste Prut se putea unifica cu tara-mama Romania, cel tirziu in 2018.
Obiectiunea ca asumarea dezvoltarii economice rapide nu poate vindeca de coruptie si lipsa de responsabilitate economica – nu rezista unei analize profunde, deoarece din moment ce un guvern isi asuma ,,dezvoltarea economica”, aceasta indatorire se DISTRIBUIE simultan la toate nivelele.Din acest moment, liderii politicii raspund nu numai pentru numarul de voturi si bani pentru partid, ci si pentru atingerea indicilor de CRESTERE ECONOMICA la nivel de comuna, oras, judet, regiune economica si la nivelul national.Din acest moment, se produce o ruptura pozitiva cu stagnarea economica si sociala, fiindca pentru a ramine primar, presed. sau vicepresedinte la Cons. Judetean, in comisiile locale de dezvoltare economica, etc., trebuie sa asezi tehnicieni si executanti capabili in fruntea institutiilor, altfel, zbori ca incapabil…
4.Apreciez mult analiza si evaluarile autorului (mai putin prohodul Unirii), asigurind Romania si R.Moldova, ca SOLUTIA EXISTA si trebuie cautata acolo unde se afla.Adica in ,,proiecte nationale” economice ale ambelor tari cu obiectivele aratate, odata cu obiectivul suprem al acestora:UNIREA NECONDITIONATA de starea economica sau de acordul UE! La aceasta cale trebuie sa achieseze si partidele patriotice din Romania, inscriind ca obiectiv politic numarul1 in Statut, programul de guvernare si cel de alegeri din 2016.Astfel lipsa de initiativa si defetismul pentru cauza UNIRII vor fi puse in inferioritate, cu toata situatia dezastruoasa a Romaniei si R.Moldova, care au acum, instrumentul depasirii tuturor crizelor actuale.Trebuie doar ca cineva de ,,sus” sa solicite proiectul economic pentru cunoastere si evaluare.Apoi, totul evolueaza pentru Romania si R.Moldova simplu si in …linie dreapta.
O concluzie prefabricată care nu are nici un temei în realitate. Dovada implacabilă este că dl. V. naumescu susține această teză atât de dragă propagandei Moscovei de mulți ani, de pe vremea când niciunul din motivele invocate acum nu existau.
Lehamitea omului de rand a devenit regula si la vest de Prut. Au avut grija de asta comunistii, securistii, kgb-istii, dar si occidentalii, care in 1990 au inchis ochii si urechile la extraordinara eruptie de entuziasm si speranta, la dorinta de a invata si de a-si schimba viata a romanilor, dar si la manipularea, mineriadele si crimele impotriva propriului popor ale esalonului 2 de comunisti securisti.
Nu mai zic de USA, care n-au facut niciun efort atunci si au binecuvantat alegerea criminalului kgb-ist Iliescu si instaurarea „democratiei originale” si de cumetrie.
La scurt timp, aratandu-ne morcovul intrarii in UE, ne-au fortat sa radem din temelii industria si agricultura pentru a ne transforma doar in piete de desfacere si au deschis portile pentru migrarea fortei de munca calificata, i-au curtat si i-au tolerat pe imbogatitii prin furtul averii unei tari intregi.
Cand au avut nevoie de piete de desfacere, de brate de munca si de creiere gata pregatite, de zone militarizate, atunci si-au adus aminte de noi.
Tot asa si cu moldovenii de peste Prut – daca occidentalii vor avea nevoie de ei, se vor folosi de ei. Sincer, vazand unde a ajuns Romania, o tara devalizata si pustiita, o vaca de muls, pe care orice sef de stat occidental isi permite sa o urecheze si sa o puna la colt la primul semn de nesupunere cat de mica, nu prea vad de ce ar fi de plans moldovenii vis-à-vis de situatia de acum. Sa-si vada linistiti de interesele lor si sa munceasca pentru ei si tara lor, ca nu le da nimeni nimic gratis, si s-ar putea sa piarda si bruma pe care o mai au acum daca o iau spre vest. Moldova este frumoasa si are bogatiile ei; moldovenii trebuie sa-si apere avutul si sa-l exploateze cu cap, sa-si pastreze tineretul acasa si sa nu se vanda pe cateva margele colorate.
În loc să observăm și să ne minunăm de ce s-a putut întâmpla, poate că ar trebui să
și analizăm puțin situația, că poate cine știe, data viitoare ne vom da seama ceva mai
devreme de ceea ce întâmplă. Asistăm la un joc perfid făcut de Rusia în care aceasta
achiziționează 1 md USD, falimentând o țară mică (Rep. Moldova), pentru a acuza de
aceasta tocmai elementele `progresiste` de acolo (care nu sunt tocmai îngeri și s-au
lasat momiți căzându-le rușilor în capcană) și în cele din urmă a le compromite cauza
acestora, aproprierea de Europa.
Este win-win for Rusia!!!
Da, din păcate națiunea română nu s-a ridicat nici de această dată la nivelul responsabilității
istorice. Nici noi, dar nici cei responsabili, diplomația și serviciile de informații care par să
furnizeze anumite informații despre Orientul Mijlociu, dar care sunt sterile când vine vorba
despre Rep. Moldova. Măcar dacă am înțelege ceea ce se întâmplă de fapt acolo și
jocul făcut de ruși cu `atâta succes` că agenții lor din Donbas nu par a fi decât
niște ageamii. Căci da, totul se întâmplă predictibil pentru Rusia, ca într-un joc strategic, ca pe
o tablă de șah, în care sacrificarea unui pion la un moment dat va duce în final
la câștigarea partidei.
Să nu uităm că intelectualitatea românească din Basarabia a fost decimată, și exilată
în Siberia. În locul acesteia au fost aduși profesori, doctori și ingineri ruși, iar aceștia
sau urmașii lor sunt prezenți în toate orașele din Rep. Moldova. Apoi să nu uităm că
Rep. Moldova este de fapt un stat oligarhic, după modelul și asemănarea Rusiei.
Guvernările de tip oligarhic nu sunt noi și au existat și în orașele stat din Grecia Antică,
care este și cea care a inventat democrația ca formă de guvernare. Problema cea mai mare
pentru Rep. Moldova este că oligarhii de acolo sunt de fapt agenți ruși și acționează
după cum li se dictează de la Moscova.
La fel ca la șah, rușii și-au apropriat și apoi indus în eroare adversarii (în acest caz
adversarii lor sunt cei din conducerea partidelor pro-europene din Rep. Moldova)
s-au ales cu tot profitul și i-au înfundat adversarii, posibil compromițând opțiunea
pro-europeană, deși `alternativa` rusă este mult mai proastă. Rusia a preluat 1 md USD
din băncile din Rep. Moldova, pe care de fapt le și controla prin oligarhi. Statul moldovean
susține aceste bănci, dar în schimb întră în complicații financiare și economice majore
inflația în Rep. Moldova a atins aproape 20%. Vinovații vizibili însă nu sunt oligarhii sau
păpușarii din spatele acestora, ci cei care au fost mituiți și apoi denunțati de aceleași
persoane care le-au și mituit. Întâmplător aceste persoane erau și cele cu vederi pro-europene.
Oligarhii și-au cumpărat voturile și au ajuns între timp primari sau sunt în conducerea
unor partide pro-ruse care acum ar putea să ajungă la putere, deoarece aparent nu au
de a face corupția. Însă tocmai aceștia au corupt, șantajat, amenințat dar și denunțat
pe cei care le-au primit `mălaiul`.
Din nou stau și mă întreb dacă Diplomația și Serviciile romăne au înțeles ce s-a petrecut
în Rep. Moldova. Iar dacă aceștia nu au înțeles, oare cine va putea să le explice cetățenilor
basabeni, cu subiect și predicat, dedesupturile evenimentelor la care asistă ei acolo.
Ilan Shor, cel care s-a autodenunțat nu este lider politic; a devenit (culmea!) primar la Orhei după ce i-a fost deschis dosar penal pentru furtul miliardului. Zvonurile spuneau că s-a aventurat în electorală pentru a avea imunitate.