vineri, martie 29, 2024

Scenarii idilice, post-pandemice, post-capitaliste

Chiar dacă orice criză crează și oportunități e greu de crezut că „visul” unei societăți asistențiale de tipul Matrix #stăm acasă, împărtășit de mulți europeni și aplaudat de intelectuali proeminenți, va rezista la confruntarea cu realitatea economică și socială

Predicțiile pentru perioada imediat următoare în materie de epidemie și economie ne aruncă într-o adevărată zona crepusculară. Deși se face trimitere obsesiv la „știință” pentru a avansa tot felul de ipoteze, știința în materie de modele epidemiologice a dat rateuri peste rateuri iar în ceea ce privește soluțiile medicale concrete împotriva noului coronavirus, tratamente sau vaccin, veștile bune anunțate periodic au fost pînă acum fie infirmate fie însoțite destul de repede de nuanțări sau semne de întrebare. De pildă, spun medicii, este notoriu faptul că vaccinurile respiratorii sunt greu de produs în laborator și, pentru că incumbă riscuri deosebite pentru pacienți, trebuie testate extensiv. În plus, virușii respiratorii fac mutații rapide. Este dat de exemplu virusul gripei care înregistrează mutații atît de importante încît anticorpii produși de vaccin nu-l mai recunosc, deci nu-l mai pot neutraliza, doar la un an distanță. Acesta este și motivul pentru care vaccinurile anti-gripale trebuie repetate anual. Asta înseamnă că așteptările optimiste privind apariția unui vaccin miraculos care să ne readucă într-un viitor relativ apropiat la viața anterioară trebuie privite cu multe rezerve.

Pe acest fond lucrurile au devenit și mai complicate din cauza politizării excesive. Deși, „nu ar trebui să există o modalitate liberală sau conservatoare de luptă împotriva unei epidemii„, scrie Richard Thompson Ford în The American Interest. Numai că exact asta se întîmplă în prezent, totul este văzut în cheie politică sau ideologică. În opinia lui Ford este un efect direct al campaniei duse în mediile academice occidentale în anii ’70 – ’80, al cărui rezultat a fost invazia abordărilor ideologice în fiecare domeniu al științei. Orice chestiune considerată în trecut factual obiectivă sau neutrală din punct de vedere politic, de la sociologie sau artă la istorie și jurisprudență, a ajuns să fie privită, în cheie ideologică. S-a instaurat astfel convingerea, toxică, că fiecare problemă ar trebui evaluată în funcție de cui folosește, din perspectiva diviziunii partizane stînga – dreapta.

Previzibil, la fel se întîmplă și cînd intrăm pe teritoriul prognozelor economice, unde domnește același înalt grad de incertitudine, și mai ales atunci cînd se avansează tot felul de scenarii privind felul în care ar trebui să arate societatea în viitor. De exemplu campionii radicali ai titanicei bătălii împotriva Schimbărilor Climatice au salutat imediat felul în care arată, ideal după ei, „lumea în pandemie„: fără mașini și avioane, fără vacanțe și petreceri în oraș cu prietenii, cu „imersiuni în realitatea virtuală”, de acasă. Iată, spun ei, New Green Deal-ul american și Green Deal-ul din UE sunt posibile, se pot găsi bani pentru a renunța rapid la sursele de energie tradiționale și la o serie întreagă de activități economice „dăunătoare”. Problemele legate de faptul că zeci de milioane de oameni au rămas fără slujbă, că sectoare întregi din economie sunt în colaps, unele dintre ele cu puține șanse de a-și reveni într-un viitor previzibil, sau că banii guvernamentali injectați pe piață, trilioane de dolari și de euro, aruncă pur și simplu în aer datoriile publice ale statelor, aflate oricum la cote de avarie încă înainte de pandemie, sunt văzute doar ca niște necesare și relativ minore neajunsuri pe drumul pentru îndeplinirea obiectivului măreț de „salvare a planetei”.

Soluțiile miraculoase: UBI, statul asistențial și renunțarea la capitalism

În mod paradoxal deși știm atît de puțin despre cum va arăta lumea în care vom trăi în perioada următoare avem o imagine mult mai clară privind felul în care mulți europeni și-ar dori să arate. Concluzia de ansamblu este aceea că ei își doresc niște schimbări radicale. Un procent covîrșitor, 71de procente dintre europeni, se declară în favoarea introducerii unui venit de bază universal garantat, așa numitul UBI (Universal Basic Income), potrivit unui sondaj de opinie realizat, în luna martie, de către o echipă de cercetători de la Universitatea Oxford, coordonată de Timothy Garton Ash, profesor de studii europene la aceeași universitate. UBI, formulă pe care guvernul socialist spaniol, care vrea să o introducă experimental pentru un segment limitat din populație, o vede permanentizată în viitor, înseamnă în esență să primești un venit de bază garantat de la stat necondiționat, indiferent dacă muncești sau nu, indiferent dacă vrei să muncești sau doar vrei să stai acasă, ca acum în perioada de izolare. Timothy Garton Ash se arată, „încurajat”, chiar încîntat, de această posibilitate, într-un articol pe această temă publicat în The Guardian.

Propunerea pentru un venit de bază universal a fost, până de curînd, adesea respinsă ca fiind îndepărtată și utopică”, scrie el. „Dar, în timpul blocajelor anti-pandemice, multe țări dezvoltate au introdus ceva apropiat, pentru o mare parte a populației. Aproape că nu trece nici o zi acum fără să citesc un alt articol care sugerează că venitul de bază universal, sau o variantă a acestuia, este o idee al cărei timp a venit”. În acest punct trebuie spus că ideea UBI a fost avansată ca o modalitate de susține a financiar persoanele care ar urma să fie afectate în viitor de introducerea roboților și algoritmilor bazați pe Inteligența Artificială. Fondurile necesare urmînd a fi obținute prin ceea ce ar fi o „taxă pe roboți” aplicată companiilor, o variantă destul de diferită de cea discutată mai sus.

Dar de ce este Timothy Garton Ash atît de încîntat? Pentru că, spune el, UBI ar fi una dintre pietrele de temelie ale unui posibil viitor în care am reuși să transformăm o enormă criză într-o mare oportunitate. Ar fi o soluție-răspuns la „inegalitatea în creștere, atît economică, cît și culturală, care a erodat chiar bazele democrațiilor liberale consacrate, precum cele din Marea Britanie și Statele Unite. După ce am învățat în timpul blocajului să lucrăm în diferite moduri, mai mult de acasă și cu mai puține călătorii inutile, putem transforma acest lucru într-un nou model de muncă. După ce am apreciat aerul mai curat și cerul mai limpede, sunetele păsărilor care nu sunt înecate de trafic, și schimbările lente ale naturii pe care am fost până acum prea ocupați să le observăm, vom privi în sfîrșit cu seriozitate măsurile radicale necesare atît pentru abordarea combaterii schimbărilor climatice cît și pentru o creștere a calității vieții”.

Deși Timothy Garton Ash nu spune asta explicit acest viitor idilic, cu cîntec de păsărele pe fondul unui cer albastru, și cu oameni care se bucură, liberi de orice constrîngeri și slujbe obositoare, de toate bucuriile vieții încasînd regulat banii trimiși de guvern seamănă foarte bine cu societatea comunistă despre care vorbea și Lenin în 1917, în „Statul și Revoluția„, în care se înfăptuia principiul „de la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi” (cu accentul pus mai degrabă pe nevoi, în forma sa modernă). Renunțarea la capitalism, la economia de piață, pentru „salvarea Planetei„, este de altfel o temă care apare tot mai des în discursul intelectual și în cel politic, cu trimitere la democrații socialiști din America, ale căror idei au fost preluate în parte și de Joe Biden, contracandidatul lui Donald Trump la alegerile din noiembrie. Conform unui articol din același The Guardian, cotidian care propune să nu mai folosim termenul „Schimbări Climatice”, pentru că nu sperie suficient, ci de „Climate Emergency” (Urgența Climatică), pentru „combaterea schimbărilor climatice se impune renunțarea la capitalism”. La fel, un alt articol, din Foreign Policy subtitrează că este dificil să susții simultan și capitalismul și mediul înconjurător.

Nu este important dacă un argument este factual corect ci dacă este corect din punct de vedere moral” (Alexandria Ocasio-Cortez

Problema cu aceste scenarii intelectuale este că ele intră în contradicție cu elementele fundamentale definitorii ale naturii umane și cu mecanismele sociale. O primă observație este aceea că a pleda pentru o și mai pronunțată izolare socială într-o lume în care oricum se văd efectele negative al refugiului, mai ales al tinerilor, într-o lume virtuală dominată de rețelele sociale este aproape iresponsabil. Suntem chiar atît de nerăbdători să creăm un univers de tip Matrix #stămacasă perpetuu? Și în aceeași ordine de idei ce efecte psihologice va avea asupra oamenilor faptul că deși vor primi o sumă lunară de bani, admițînd că acest lucru este posibil din punct de vedere economic, nu vor mai avea practic nici un rost, rostul pe care doar o activitate concretă, o responsabilitate, ți-l dă? E adevărat, este o temere, exprimată și de Yuval Noah Harari, aceea că oamenii ar putea deveni la un moment dat dispensabili, dar nu ar trebui să aplaudăm o astfel de tendință, ci mai degrabă să încercăm să găsim soluții, pe cît posibil.

Pe de altă parte astfel de politici economice socialiste au dat greș oricînd și oriunde au fost aplicate, degenerînd în regimuri totalitare brutale și corupte, precum cele din Uniunea Sovietică, China lui Mao, Coreea de Nord, Cuba, Cambodgia, Venezuela, care au lăsat în urmă zeci de milioane de victime. Cooperativele agricole de producție și industria socialistă din comunism au fost eșecuri monumentale. După cum descria plastic situația dna Thatcher „problema socialismului este că la un moment dat se termină banii altora”.

Ideea că cineva se va zbate să fie creativ, să-și sacrifice viața personală pentru a pune în operă o idee de afacere doar pentru ca ulterior să vină statul să-i ia cam de tot ce produce pentru a repartiza ulterior banii în sistem UBI, este complet ruptă de realitate. O parte dintre noi care am prins perioada comunistă am văzut cum aratau magazinele, restaurantele sau hotelurile aflate în proprietatea statului, ca să dăm doar cîteva exemple. În lumea reală oamenii fie își vor muta capitalul fie se vor muta cu totul în spații mai prietenoase. Așa cum se întîmplă deja acum în Honk Kong pe fondul liniei tot mai represive adoptate la Beijing, care practic va duce la anularea de facto a aranjamentului „o țară, două sisteme” convenit prin tratatul semnat cu Marea Britanie. Ușurința cu care se vorbește despre renunțarea la economia de piață, ca și cînd ai schimba doar firma de la intrarea unui birou, fie din rațiuni exclusiv morale fie avansînd scenarii catastrofale cu care ar urma să ne confruntăm peste 30 de ani în condițiile în care am văzut cum modelele de prognoză epidemiologice, mult mai simple decît cele climatice, au dat greș sistematic chiar pe un interval de cîteva luni, a căpătat pentru mulți statut de dogmă oficială. Dar chiar dacă admitem că în economia schimbărilor climatice există și o influență a omului o logică de bun simț ar trebui să ne spună că soluțiile tehnologice pot veni, ca și pînă acum, doar de la energia creativă pe care doar o piață liberă și competiția o pot genera.

Cum poate fi caracterizată alocarea de către UE a unei sume de 100 miliarde euro pentru Green Deal în condițiile crizei economice dramatice pe care o traversăm. Și nu e vorba doar de asta, costul plătit între altele și de țări ca România va fi considerabil. De pildă, un astfel de demers motivat exclusiv ideologic a făcut ca prețul energiei în California să fie dublu decît cel din restul Statelor Unite. La baza abordărilor de acest fel stă o concepție exprimată non-șalant de Alexandria Ocasio-Cortez într-un interviu la CNN, dar utilizată la un moment dat și de Barack Obama: “Nu este important dacă un argument este factual corect ci dacă este corect din punct de vedere moral”. E tipul de atitudine pe care un cunoscut economist o descria, cu trimitere la cineva care, fără să aibă cele mai elementare cunoștințe în domeniu, pleda cu pasiune pentru o serie de politici economice fără să fie interesat de consecințele acestora. „Nu se întreba dacă este apă sau benzină ceea ce vrea să toarne peste focul economic, ci doar dacă este un act bine intenționat”.

În plus, aplicarea măsurilor radicale anti-economice de tipul „Green Deal”, cu efecte destructive asupra economiei europene (și americane dacă democrații socialiști își impun proiectul), într-un moment în care China este în plină ofensivă de obținere a dominației globale aduce aminte de curentele pacifiste din perioada premergătoare izbucnirii celui de-al doilea război mondial, în care regăsim nume de marcă, ca Bertrand Russell sau John Dewey, care susțineau dezarmarea totală cu puțin înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Asta pe fondul înarmării masive a Germaniei hitleriste. De pildă Dewey, un important psiholog și pedagog american, spunea că doar „inerția mentală” ar putea explica de ce unii oameni nu erau dispuși să-și riște securitatea națională în scopul nobil al renunțărilor la război pe plan internațional. În opinia sa motivele lor „erau mai degrabă psihologice decît practice sau logice”.

O societate care pune nivelarea egalitară forțată deasupra libertății va sfîrși prin a nu avea în final nici una nici alta” (Milton Friedman)

Economistul și filosoful american Thomas Sowell explică această atitudine împărtășită de o bună parte a elitelor intelectuale occidentale prin credința absolută în superioritatea morală a ideilor avansate de ei în spațiul public și prin aceea că trăiesc cu convingerea că fiecare problemă, oricît de complexă, are în final o soluție perfectă. Cînd în realitate, crede Thomas Sowell, nu există niciodată soluții miraculoase ci doar unele variante de compromis. Numai că ei nu se arată deloc interesați să-și testeze ipotezele în lumea reală iar dacă ele au fost totuși încercate în trecut și au dat greș acest lucru nu este un indiciu că nu ar putea avea succes în viitor. În timpul unei bune părți a secolului trecut, remarcă Thomas Sowell, „milioane de oameni au fugit din țări privite favorabil de intelighenție pentru a merge în țări privite nefavorabil de aceasta. A supune teoriile rigorilor scrutării logice și verificărilor empirice poate fi o intreprindere obositoare, dar supunerea unor populații întregi fanteziilor intelectualilor și politicienilor s-a dovedit a fi, în mod repetat, mortală”.

În al doilea rînd, mai spune el, mulți dintre intelectualii, al cărui exponent este și Timothy Garton Ash, nu sunt deloc interesați în analizarea mecanismelor care crează bogăție, prosperitate, sau a celor care, din contra, inhibă crearea acesteia. Ei sunt preocupați doar de distribuția bogăției, de combaterea inegalității, ca și cînd bogația, banii, ar fi un dat, ar exista pur si simplu indiferent de politicile adoptate. Evită asta pentru că ar fi incomod, le-ar distruge complet întreaga viziune generoasă. Însă, „o societate care pune nivelarea egalitară forțată deasupra libertății va sfîrși prin a nu avea în final nici egalitate și nici libertate”, spunea Milton Friedman. „Impunerea cu forța a egalității va distruge libertatea, iar forța, introdusă poate cu bune intenții, va ajunge un instrument în mîinile unora care o vor folosi pentru a-și promova propriile interese ”.

Există însă și nori la orizont care întunecă acest posibil „vis” despre care vorbește Timothy Garton Ash. „O altă constatare uimitoare în sondajul nostru: nu mai puțin de 53 la sută dintre tinerii europeni au mai multă încredere în statele autoritare decît în democrații în ceea ce privește gestiunea crizei Schimbărilor Climatice”. Previzibil, el vede amenințările la adresa democrațiilor liberale venind în principal din partea lui Xi Jinping dar și din partea lui Donald Trump. E drept, îl îngrijorează și lipsa de solidaritate din interiorul Uniunii Europene sau mișcările populiste ca aceea a lui Matteo Salvini din Italia. Însă, la fel de previzibil, nu face nicidecum trimitere la efectele destructive induse în societate și la faliile identitare provocate de curentele radicale neomarxiste care au ajuns să domine spațiul academic și intelectual occidental. Acesta este creuzetul academic, în care mesajul principal este acela că civilizația și modelul de societate occidentale sunt toxice, trebuie schimbate din temelii, în care s-au format cele 53 de procente dintre tineri care, deprimați, speriați, de tot felul de scenarii climatice catastrofale care s-ar datora factorului uman (cele emise în ultimii zeci de ani s-au dovedit pînă acum, toate, complet eronate), ajung să vadă salvarea în modelul autoritar de societate de tip chinezesc.

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

  1. zero poluare, zero alcool, zero tutun, ciocu mic sa intre n masca si izolare. aveti grija cind iesiti la supermarket sa aveti capul bine aerisit sa nu va detecteze stigoiul cu pistolul termometric la intrare. in evul mediu halebardierii suveranului marsaluiau pe strazi miriind zgomotos : cetateni, este ora x, dormiti in pace, regele vegheaza linistea voastra

  2. Sarmanul Pingelica!

    Sigur, cand vad ca: „nu mai puțin de 53 la sută dintre tinerii europeni au mai multă încredere în statele autoritare decît în democrații” sunt ingrijoarat in peimul rand pentu MINE, nu imi va palce sa traiesc din nou intr-o societate autoritare, represiva.
    Dar am avut si o clipa de compasiune pentru calfa de cizmar: noi l-am impuscat de Craciun, dar iata ca avea dreptate, capitalismul si democratiile orccidentale sunt rele, in vreme ce socialism si dictatura sunt bune!

    • Intuitia imi spune ca ne bazam prea mult pe un singur sondaj si acela facut cu metode si in conditii despre care nu ni se ofera niciun detaliu.

      Oare putem confirma cumva informatia asta cu atractia tinerilor fata de regimurile totalitare si din alte surse?

  3. Cum poate fi caracterizată alocarea de către UE a unei sume de 100 miliarde euro pentru Green Deal în condițiile crizei economice dramatice pe care o traversăm.

    Daca nu ma-nsel cred ca e vorba de 1000 de miliarde, nu de 100
    *********
    Așa numitul UBI exista deja in Germania, cel putin. In principiu oricine are un venit, ca se numeste ajutor de somaj, ajutor social Hartz. In cele citeva luni in Ge, pe vremuri, cind NU aveam dreptul la munca, am primit si eu acest ajutor. Dupa cele doua-trei luni am gasit totusi un job si cistigam chiar mai putin decit ajutorul social. Dar totusi am fost motivat sa muncesc, speram sa obtin ceva mai bun, ceea ce s-a si intimplat rapid, si intr-adevar, am inteles cit de important e sa ai aceasta posibilitate, sa muncesti.

  4. Bazele capitalismului sunt date de profit, cat mai mare, de o marja de piata cat mai extinsa, de o concurenta cat mai puternica, din care cei mici sunt mereu perdanti. Dar in contextul cand apar dileme serioase de poluare si calitate a mediului, problema ce se pune, este ce ne dorim, crestere economica cu orice pret, sau dezvoltare economica si sociala echitabila pentru toate tarile de pe glob. A vorbi mereu de neomarksism sau de progresisti este o tema falsa, ar trebui sa ne intrebam, cat ne poate suporta planeta ca resurse si echilibru ecologic actualul sistem socio-economic?!!

  5. Aceleasi idei conservatoare si capitaliste, reciclate, fara nimic nou.

    In primul rand, da, capitalismul trebuie schimbat, nu neaparat din cauza pandemiei, ci din cauza starii in care se gaseste mediul inconjurator. Testoasele mor cu gaturile prinse in sticle de plastic, pescarusii mor cu pungi in burta iar noi ne ingropam pe zi ce trece din ce in ce mai mult in munti de gunoaie si noxe poluante in aer.

    In al doilea rand, legat de UBI. Nu este normal ca mega-companiile sa se foloseasca de oameni pentru a crea roboti/AI, pentru ca mai apoi sa dea oamenii afara si sa automatizeze productia (aproape) in intregime. Vom ajunge (mergand pe drumul acesta pe care am apucat-o) sa avem productie si servicii automatizate complet si somaj de 100%. E irational. E normal ca macar o parte din bunastarea creata de roboti sa fie intoarsa umanitatii sub forma de UBI. (Ganditi-va cate obiecte nepatentate folosesc companiile, obiecte care apartin umanitatii: nu am auzit ca Tesla sau oricare companie de masini sa plateasca drepturi de autor umanitatii pentru roata!)

    In al trelea rand, facand trimitere la ce spunea Tatcher: nu se pune problema socialismului, care termina banii altora (pe care nu ii termina, ca in ziua de azi banii aia sunt facuti de roboti/AI); se pune problema capitalismului, care nu poate avea crestere la nesfarsit. E ilogic sa speri crestere economica infinita pe o planeta finita.

    In al patrulea rand, referintele la China, URSS, Coreea de Nord, Cuba et al, devenite deja un cliseu gretos, nu merita comentate.

    • Testoasele mor cu gaturile prinse in sticle de plastic, pescarusii mor cu pungi in burta

      Iar pasarile se lovesc de celebrele eoliene si cam mor. Si broscutele sunt calcate de masini, pe strazi, si ursii.. si vulpitele, si mai ales, liliecii, berzele sunt absorbite de motoarele avioanelor, casutele hirciogilor sunt distruse de aratura adinca de toamna, pestii sunt pur si simplu pescuiti si mincati, unde te uiti se intimpla crime. Am auzit ca lupii maninca sfioasele mioare, rechinii, nenorocitii draqu, si ei…

      P.S Am auzit ca supa de testose e extrem de gustoasa si sanatoasa!

      • @ neamtu tiganu:

        Amestecati capra cu varza.
        Una sunt animalele care mor in accidente cu masini, avioane, eoliene etc. La o adica, daca am opri toata masinile, avioanele si eolienele (prin absurd), da, acele animale nu ar mai muri, am rezolva situatia.

        In schimb tonele de gunoi care plutesc in ocean si muntii de gunoi care ne ingroapa pe uscat sunt scapate de sub control. Nu e ca eoliana, pe care o poti opri maine. Cu gunoiul asta nu mai ai ce sa faci.

        • confundati oile cu alfabetul…
          toate animalele sunt atrase de gunoi
          multe chiar de mortaciuni
          unele gunoie, precum epavele, chiar creaza mici paradisuri acvatice
          gunoiul unuia, paradisul altuia

            • oare ce cauta ursii prin tomberoane ? sau pescarusii prin mizeriile de pe plajele supraaglomerate ? sau pasarile de curte care scurma ? sau porcul care rama ?
              sau dvs care scoateti argumentele din tomberon ?

            • Ursii cauta in tomberoane mancare pentru ca este mai la indemana. Pentru ca e foarte mult gunoi cu alte cuvinte. Dar gunoiul si cautatul lor in gunoi nu e natural si nici sanatos.

              Oricum o dati cu tomberoane sau nu, nu puteti spune ca gunoiul este bun pentru animale.
              Au trait milioane de ani foarte bine fara gunoi.

    • faptul ca tu existi si poti sa ii expui parerea este dovada ca suntem intr-un punct bun al istoriei.
      faptul ca existi si verbalizezi asemenea ineptii este dovada ca, pentru echilibrarea situatiei, lucruri mai putin bune se vor intampla.
      nu uita sa treci pe la caserie sa iti iei banii pt patentul rotii (chiar daca a fost inventata acum niste mii de ani de cineva care nu iti e apropiat, pt ca a fost un homo spaiens, te indreptateste si pe tine sa iei ceva, acolo, ca doar e dupa nevoi…)

    • 1300 euro pe cap de locuitor . Dar imi dau seama de ce e mult , pentru ca e pe datorie si se adauga la datorii . Nimeni n-are rezerve toti sunt coate goale de la state pana la 90% din populatie . Glorie celui mai bun sistem economic pe care l-a avut vreodata umanitatea !

      O alternativa la UBI ar fi ziua de munca de 4 ore , dublezi locurile de munca la jumatate de salariu . Din pacate sunt putini cei ce prefera timpul in fata banilor asadar nu o sa facem nimic . Ciudat cum cu o populatie ahtiata dupa bani ai o lume de datornici dar astia sunt oamenii , capabili sa-si riste viata doar ca sa aiba chestii mai stralucitoare decat vecinul .

  6. Lucid – intr-un cuvant asa pot caracteriza articolul.
    Din pacate luciditatea devine din ce in ce mai rara, aproape un lux.
    „Impunerea cu forța a egalității va distruge libertatea” perfect adevarat si in pus se trebuie adaugat ca impunerea egalitatii se poate face doar prin coborarea standardelor (economice, de educatie). Motivele sunt cat se poate de clare. Pur si simplu nu exista suficiente resurse materiale pentru a satisface pretentiile economice mereu in crestere (asa-zisul trai decent, care nu mai seamana cu traiul decent din anii 2000, 1980, 1960 etc) si nu exista posibilitatea unei egalizari in sus a educatiei, pentru ca de unde e nici Dumnezeu nu cere, adica dintr-un prost nu poti face un destept, dar dezvoltarea unuia inteligent poate fi ciuntita, stopata, suprimata pentru a ramane la nivel de egalitate cu prostul.
    Asta e marea promisiune a socialismului: egalitate in saracie si prostie. Thanks, but no thanks!

    • Draga domnule, daca nu v-ati prins inca, tocmai capitalismul propune saracie si prostie.
      Locul dvs. de munca va fi automatizat sau atributiile dvs. vor fi impartite mai multor angajati (diviziunea muncii), daca nu a fost deja. Veti lucra pe salariul minim sau ceva apropiat sau veti fi somer. Generatiile mai in varsta au noroc ca au putut sa isi cumpere macar case (cu imprumuturi sau nu, nu conteaza). Copiii astia care vin dupa noi, aceia care lucreaza la McDonalds cu diploma de master in buzunar, nu isi vor cumpara niciodata casa. Tabloul propus de capitalism este saracie.

      Cat despre prostie, capitalismul o propune si pe aceasta. Scolile cu adevarat bune vor fi (deja sunt) prea scumpe pentru plebea de rand. Scolile ieftine vor oferi diplome inutile.

      Va admir ca in acest peisaj sumbru (ca sa nu mai amintesc de starea mediului) reusiti sa va pastrati optimismul in capitalism. De unde acest optimism?

  7. Conflictele de interese, dezbateri contradictorii în spațiul public sunt starea normală în democrație. Libertatea cuvântului, libertatea expresiei sunt o bază solidă, un principiu normativ constitutiv al democrațiilor occidentale.
    Societatea civică în democrațiile occidentale a contracarat atacurile „ideologice” ale secolului 20, a supraviețuit și a învins cele două totalitarisme, fascimul-nazismul și comunismul. Secolul 21 părea să devină o eră mai pașnică și mai în folosul tuturor, al cetățenilor, al statelor cu sisteme diferite, după prăbușirea URSS și terminarea războiului rece est-vest.

    …”… „o societate care pune nivelarea egalitară forțată deasupra libertății va sfîrși prin a nu avea în final nici egalitate și nici libertate”, spunea Milton Friedman. “Impunerea cu forța a egalității va distruge libertatea, iar forța, introdusă poate cu bune intenții, va ajunge un instrument în mîinile unora care o vor folosi pentru a-și promova propriile interese ”.
    Există însă și nori la orizont care întunecă acest posibil “vis” despre care vorbește Timothy Garton Ash. “O altă constatare uimitoare în sondajul nostru: nu mai puțin de 53 la sută dintre tinerii europeni au mai multă încredere în statele autoritare decît în democrații în ceea ce privește gestiunea crizei Schimbărilor Climatice …”….

    Lumea multipolară laudată atât de mult de Președintele francez E. Macron la ONU/UE se dovedește mai nesigură și mai periculoasă decât ne imaginam la trecerea din secolul 20 în secolul 21. Nu au dispărut ideologiile politice agresive și afirmații absurde, nu au dispărut născocirile din motive ideologice și lansate sub formă de fake news ca atac asupra adversarilor.
    Unul din ideologii de stânga de ieri, de azi și de mâine, elvețianul comunist, admirator al lui Che Guevara și Fidel Castro (l-a întâlnit pe Che în Elveția, acesta l-a sfătuit să atace capitalismul în Elveția, Europa și pe glob, în loc să se mute în Cuba) atacă acum la batrânețe capitalismul și în special UE cu afirmații fake news în cartea sa „Rusinea Europei” apărută în Franța și tradusă 2020 în RFG. Am văzut mai multe interviuri cu Jean Ziegler la TV. După căderea cortinei de fier 1989 nu mă așteptam ca secolul 21 va continua cu propagandă comunistă, cu defăimare, dezinformare și diversiune cum era apoape un secol 1917-1989 în Europa și pe glob.

    Jean Ziegler: „Die Schande Europas“. Von Flüchtlingen und Menschenrechten. Aus dem Französischen von Hainer Kober. C. Bertelsmann Verlag, München 2020. 144 S.

    (…”… FAZ scrie : ….. Zynischer Kommentar
    Es gibt unzählige Reportagen, in denen das Schicksal von Migranten oder Flüchtlingen mit genauerem Blick geschildert wird als in dieser Anthologie von Klischees. Noch absurder ist diese Stelle: „An Land werden die Mitglieder einer Familie nicht selten durch das Eingreifen der Polizei getrennt. So ist ein Kind plötzlich allein. Es ist von seinen Eltern fortgerissen worden. Sie werden sich wahrscheinlich nie wiedersehen.“ Der Athener Menschenrechtsanwalt Panagiotis Nikas, der eine Hilfsorganisation zur Betreuung unbegleiteter Minderjähriger leitet, kann darüber nur den Kopf schütteln. Nicht nur sei ihm kein solcher Fall bekannt, es widerspreche auch jeder Logik und nicht zuletzt dem Eigeninteresse der Behörden. Der Betreuungsaufwand für unbegleitete Minderjährige sei schließlich ungleich höher und teurer – warum also sollte die griechische Polizei „nicht selten“, also oft, Eltern ihre Kinder entreißen? Belege für solche Fälle gibt es bei Ziegler natürlich wiederum nicht – weil sich nicht belegen lässt, was nicht geschieht.
    So geht es Seite um Seite. Dass einige Migranten die Strecke von der türkischen Küste bis Lesbos schwimmend zurücklegen, ist fast genauso unglaubwürdig wie die Geschichte eines Babys, das, wie Ziegler zu wissen behauptet, vermutlich an Unterkühlung gestorben sei, da die europäische Grenzschutzagentur Frontex Ärzten den Zugang zu dem Boot verwehrte, auf dem es sich befand. Dazu heißt es bei Ziegler: „Mit dem Vorwurf konfrontiert, antwortete die Frontex-Kommandantur: ,Wir haben nicht die Aufgabe, Schiffbrüchige zu retten, sondern für die Sicherheit der Grenze zu sorgen.‘“ Wahrlich, ein starkes Stück! Doch wer genau hat den Tod eines Kindes dermaßen zynisch kommentiert?
    Nichts Genaues weiß man nicht
    Auf schriftliche Nachfrage gibt der Autor zu, die Aussage nicht selbst gehört zu haben, obwohl er es in seinem Buch so wirken lässt, als sei er Zeuge gewesen. …”..).

    Teoriile sunt una, faptele mârșave, crimele ideologiilor, ale totalitarismelor sunt realitatea secolului 20 care e bine să nu se repete în secolul 21. Europa zguduită de violența, brutalitatea, sălbăticia și crimele secolului 20 s-a asociat în CE/UE 1957/2004/2007 pentru un viitor comun, mai bun și mai sigur.
    Viitorul e deschis în UE, în România și pe lume.

  8. Sa privim cu atentie in jurul nostru .Robotizarea , digitalizarea , produc deja efecte in spatiul nostru comun numit UE. Explozia globalizarii si internationalizarea mijloacelor de productie a fost brusc oprita (pt . moment ) de pandemia covit 19 .Intregul sistem economic ce tine in viata Uniunea Europeana trebuie regindit si readaptat din mers . Reintoarcerea partiala a capacitatilor de productie , federalizarea Uniunii Europene , ca masura administrativa si politica ,trebuie luata serios in calcul , eliminarea coruptiei si implementarea ,inceputa deja , a unor masuri ce permit controlul asupra – banilor negri – este definitorie pentru viitorul UE . Constructia , ca metoda , a unui venit garantat si ca masura de asigurare a unui nivel minim de trai , este acesibila (nu toti cetatenii pot sa isi asigura prin propria munca un nivel de trai – cit de cit -acceptabil (cei ce doresc mai mult si pot face asta , sunt liberi sa incerce ).Punerea in valoare a unui spatiu European ecologizat ,curat , este si el un deziderat al cetatenilor de oriunde din Uniune . Reintoarcerea la state -natiuni – inchise si conduse dictatorial de persoane providentiale , nu mai pot fi acceptate de noile generatii . Pandemia a arat cit de nocive devin, pentru proprii lor cetateni , astfel de natiuni -STAT.- Anul 2020 este definitoriu pentru intreaga omenire . Noua Uniune Europeana ce apare chiar in aceste momente , poate dupa alegeri si o noua America ,profund atasata UE (de ce nu ? oricind totul se poate modifica rapid ) pot impreuna contrabalansa , visurile de marire ale CHINEI comuniste . Europa iese mai intarita dupa sfirsitul pandemiei . Viitorul , nu poate fi doar al unora , el este al nostru , al tuturor ,sau nu va fi deloc – .

  9. In teorie introducerea pe scara larga a sistemelor automate poate reduce enorm necesarul de munca bruta umana. Si asta duce la intalarea unui sistem care sa asigure un venit minim garantat.
    Nu ar fi „taxa pe roboti” ci taxarea unui „profit center” a unui „loc de munca” – uneori un laptop sau un tel produce mai mult venit decit un muncitor, trebuie astfel impozitat.
    Ce a dezvaluit aceasta criza, mai mult parca decit cea financiara din 2008 (si poate ar fi de studiat si celelalte 9 crize mai timpurii) este ca intotdeauna profitul se acumuleaza in mina citorva, intreprinderile sint muuuuult mai sarace decit propietarii lor; atunci icnd se pune problema impozitarii toti capitalistii sar ca fripti insa in momentele de criza numai statul – adica restul platitorilor de taxe! – poate interveni, poate salva, trebuie sa faca investitii, etc.
    Ideea cu venitul minim pare jaf la drumul mare in capitalism, fiindca bagi mina in buzunarul unuia care e obisnuit doar sa ia!
    Am vazut un singur caz al unui propietar de firma mica din USA care a renuntat la veniturile lui pt a putea rezista macar inca o luna cu toti angajatii – in rest? In rest toate marile companii au santajat statul cu falimentul sau au facut concedieri. Giganti care nu si-au permis sa mai plateasca salarii doua luni? facem pariu ca fondul de salarii al primilor 100 de angajati (in ordinea marimii salariului) este egal cu fondul de salariu al urmatorilor 60000 de angajati? Au renuntat acesti fantastici manageri la veniturile lor pt a putea tine in viata compania si pt a incuraja consumul angajatilor?
    Era un calcul care arata ca o familie din clasa medie americana, in anii ’80, avea in momentul retragerii din activitate casa platita si cam 800000 USD in banca pt anii de pensie; in momentul de fata ipoteca nu este platita si ar putea avea in banca 100-150000 USD – adica mult mai putin!
    Razboiul economic cu Asia, nu numai cu China, este pierdut fiindca in ultimii 50 de ani aceiasi supermeseriasi manageri au furnizat tehnologie si au facut investitii in state feudale. Da, atunci cind ai doar 22 zile libere intr-un an, cind nu exista ideea de week-end si toata productia merge la export poti face profituri uriase. Si asa s-au jucat construind imperii de tip Monopoli.
    In plus ideea e ca pe welfare exista deja pe scara mare atit in USA cit si in Occident. E adevarat ca se aduc in discutie doar cazuri in care e implicata populatie caucaziana. Nu se discuta niciodata situatia in care multimi de imigranti nu pot muncii din motive de constiinta/religie, traiesc din ajutoarele pt copii, etc; sau cum au descoperit americanii dupa Katrina ca existau familii in care de la Razboiul Civil American nu muncise nimeni niciodata, fiind totusi destul de numeroase.
    Clar globalizarea si capitalismul asa cum a fost el teoretizat si construit pina azi si-a demonstrat limitarile si si-a atins limitele. Important e sa facem pasul mai departe si sa il inlocuim cu ceva mai bun. Sa ne amintim ca nu e bine in comunism, ca regimurile totalitare nu aduc nimic bun, iar o structura supraincarcata de tipul Uniunii Europene tinde sa fie ineficienta – cu toate ca aceasta criza a dovedit tocmai eficienta si acolo unde au fost disfunctionalitati acestea s-au datorat tocmai unei integrari mai slabe, unei prezente mai slabe a EU. In fapt Italia e una din tarile care sint pt a treia oara scoase din belea in timp ce acolo se voteaza pt iesirea din structurile Europene! Reactia tirzie se datoreaza acestei decuplari din dorinte de hegemonie!
    De fapt se fac foarte multe investitii pt salvarea acestui capitalism utopic – datorii ce vor fi platite de noi, de copii si nepotii nostrii pt a apara dreptul unora de a face oricit de multi bani si dreptul nostru de a plati datoriile lor.
    Ma intreb cite din companiile care solicita ajutor sint calificate ISO si au facut un Risk management plan? Cite au facut zeci de audituri bine platite care sa ateste ca sint pregatite pt orice si cu acele hirtii au defilat prin presa pt a creste valoare la bursa? Cum se aplica planurile alea acum? Cpitalismul de azi e o minciuna la fel de elaborata precum comunismul. Daca statul nu intervine sa faca reglementari sau sa acopere pierderile marile firme ar disparea rapid. Toti pling dupa investitiile de stat – adica tot bani scosi cu forta de la populatie.
    Nu trebuie facut din capitalism un fetis, e doar o forma de organizare a societatii care a fost utila si potrivita la un anume moment al istoriei. Omenirea a trecut prin multe etape, nu vad dece asta ar fi una vesnica. In definitiv excesele din ultimii ani, decadenta, sint clar semne ale sfirsitului unui anume mod de viata.

    • In teorie introducerea pe scara larga a sistemelor automate poate reduce enorm necesarul de munca bruta umana.

      Ineptia asta circula de cind ma stiu printre „intelectuali”. Cu toata enorma reducere a necesarului, nevoia de forta de munca calificata creste continuu. Si nu numai in domeniul serviciilor, ci si in alte domenii, de la cercetare, la domeniul artistic, la educatie, la sanatate etc. De ce nu asteptati voi, papagalii, sa se-ntimple intii, fenomenul anuntat de voi, prin care lumea ar functiona prin roboti (AL) si mai apoi sa pretindeti ca robotii sa va plateasca existenta? Si cum zici tu, adica foarte putini ar detine acesti roboti si ar produce marfa in veselie. Dar ce ar face acesti putini, detinatori de produse daca nimeni nu ar putea sa le cumpere? Cum si-ar forma ei profitul?!

      De asta va e frica? Nu m-as mira ca unu ca tine sa nu-si gaseasca nici un loc in societatea de miine, dupa cum gindesti, tare ti-ar place sa te bati pe burta si sa-ti curga friptanele, nu-i asa?
      te amagesti, si in viitor vei fi nevoit sa muncesti daca vrei sa traiesti bine!

      • Daca nevoia de forta de munca creste, dupa cum spuneti, de ce somajul creste?

        Pe de alta parte chiar vi se pare normal ca cineva (nu stiu, Facebook sa zicem) se imbogateste efectiv (ne)facand nimic (doar prin AI, algoritmi automatizati, publicitate pasiva, continut produs de consumatori, etc.)??

        • Scuze, dar Facebook plătește peste 45.000 de omuleți din 70 de orașe ale lumii. Nu face chiar „nimic”. Si are peste 2.5miliarde de utilizatori. Plătește excelent nu doar dezvoltării de algoritmi ci și o grămadă de data scientisti, behavioural influencers si multi alții. După cum știți, toate datele pe care dumneavoastră le permiteți prin „Accept” sunt colectate și utilizate pentru diferite statistici.
          Ce părere aveți de gențile Louis Vuitton, niste genti până la urmă!? Sau de mașinile Lamborghini, niste mașini până la urmă. Sau de rețelele de televiziune care câștigă prin reclame? Nu mai spun de bloggeri/vloggeri!? Vă imaginați cum ar fi sa câștigați o grămadă de bani doar vorbind în filmulețe de 5-10 minute pe diverse teme, unele chiar stupide?

        • Cine ti-a spus ca somajul creste? Marx si Engels? Inainte de Corona, in Germania somajul ajunsese la un minim istorice. Chiar cu Corona Germania a importat forta de munca din Romania.

          Oricine vrea sa munceasca si are o anumita calificare isi gaseste un job. In Romania cunosc o multime care ar avea nevoie de ajutor, pe care i-ar plati in aur, dar nu exista

      • Esti nervos de pomana, poate eu chiar din asta traiesc!
        /
        Cu siguranta nu ai fost niciodata intr-o fabrica care rafineaza siliciu pt procesoare sau care „imprima” procesoare sau memorii sau alte componente. Ai sti despre ce vorbesc. Foarte multe lucruri importante se fac aproape numai cu roboti – doar cei care nu isi permit si care produc sub standarde folosesc munca manuala. In fapt si asta e o chestie politica pt a tine prostimea ocupata, sa nu le vina idei daca stau acasa – vezi raspunsul tau…
        Sint ferme uriase ce folosesc 2-3 oameni pt a coordona intreaga activitate – sintem in momentul in care munca e doar pt masini. Sau pt cei ce nu au de oferit altceva decit munca bruta

  10. Uau, subtil. Bine, aveți și de cine să faceți mișto, AOC și TGA. Dar ok, să presupunem că nici schimbarea climatică (și efectele ei potențiale) și nici virusul (și efectele lui potențiale dacă se răspândește prin toată populația globului) nu vă sperie, sunt chestii în viitor pe care le afirmă niște cercetători plătiți de stat, că dacă ar fi plătiți de piață nu ar mai pune botul la toate prostiile.

    Trecând însă peste asta și discuția ideologică. Chiar și pentru cel mai aprig libertarian există o sarcină a statului inevitabilă, executarea dorinței societății de a se apăra de un pericofl care afectează pe toată lumea. Fie că vorbim de inundații și foamente în Mesopotamia sau Valea Nilului sau de hoardele de după marele zid sau de ciumă. Inclusiv asigurarea subzistenței populației, temporar și într-un moment de criză (ex. război mondial?) .
    Să treci de la asta la UBI forever e o mică nesăbuință intelectuală la fel de mare ca a sugera că știința și tehnologia nu ne pot oferi un răspuins și nu pot face predicții suficient de probabile pentru cititorii pretențioși.

    Suntem în a treia lună în care lumea ia în serios virusul, răspunsurile încep să apară pentru cine vrea să le vadă. Inclusiv calea de mijloc. Despre climă mai vorbim peste câteva luni, după ce poluarea revine la cotele normale.

    • Foarte adevarat, mai vorbim atunci cand poluarea va reveni la cotele normale dupa marea relaxare. Foarte multi analisti si politicieni prezic schimbarea lumii si formarea unei noi lumi dupa aceasta criza, insa lucrurile ar putea sa ramana la fel ca inainte, cu mici exceptii desigur. Nu cred intr-o schimbare profunda a lumii, cum nu cred in disolutia democratiei occidentale. Cu ce am putea sa inlocuim aceasta paradigma?

  11. Deci deocamdata stim sigur ca nu stim cum va arata viitorul !
    Toate incercarile ideologice, toate scenariile se intorc la baza : forma de proprietate va decide succesul sau insuccesul nostru in viitor !

    • Pana la urma proprietate este o reprezentarea a ceea ce iti doresti si poti sa faci in mod corect in raport cu altii, cel putin asa ar trebui sa fie – si a ceea ce poti sa administrezi/pastrezi corect -deci sintetic a unor libertati.

      Avutia individuala – proprietatea – nu se poate agonisi in lipsa unor libertati.

  12. Chapeau, Mr. Lazescu! Touché! Probabil cel mai lucid si realist analist din Romania. Suntem intr-un mare pericol, foarte mare pericol, insa cei care nu pot gandi limpede cu mintea lor, aluneca in acelasi creuzet cu cei care condamna civilizatia occidentala, libertatea de a gandi, de a vorbi, de a crea bunastare bazata pe inovatie. Acel procent de 53% din tinerii speriati de propaganda ieftina neo-comunista cred ca provin mai ales din Vestul Europei, spatiu care n-a cunoscut vreodata un regim autoritar sau totalitar. Vreau sa cred ca noi, cei din Est, avem deja anticorpii impotriva acestui virus si ca vom rezista acestui asalt.

  13. Un articol bun la care am o serie de observatii:

    1. https://www.strike.coop/bullshit-jobs/
    Da, multe din joburile de azi sunt „bs” si sunt de acord cu asta, in ciuda opozitiei pe care multi dintre noi o au fata de ideea ca munca lor poate fi altceva decat foarte importanta. Marile companii fac eforturi mari de a convinge angajatii ca munca lor conteaza.
    Importanta muncii nu e legata de cat de bine pregatit esti, ci cat de vitala e pentru societate. Un brutar sau un agricultor, vedem mai ales acum in pandemie. face o munca de care depine viata noastra. Unul care face cine stie ce smart car, device inteligent high-tech poate nu e indispensabil, societatea poate merge si fara el, mai ales in momente de criza. Deasemenea, asa cum se spune in articol, legatura democratie-capitalism e greu de facut cand 99% din oamenii planetei detin sub 1% din bani. Stiu, situatia e scriptica, daca acei 99% ar fi re-distribuiti, nu s-ar imbogati nimeni, preturile ar creste imediat. Este insa vorba de putere, dar si de nevoi. Piata muncii este puternic distorsionata de aceste nevoi si au aparut armate de oameni care traiesc pentru ca satisfac nevoile celor 1% cu multi bani: finance, legal, etc. Asta in timp ce oamenii care sunt direct productivi si indispensabili, sunt huliti si urati de societate, mai ales ca multi sunt imigranti sau isi desfasoara activitatea in tari din lumea a 3-a.
    Generatia bunicilor mei isi producea singura aproape toate cele necesare vietii. Azi, multe din ele se fac la foc automat cu putini oameni. De cati oameni e nevoie ca sa cresti un pui de gaina intr-un complex automatizat? O familie crestea cateva zeci de gaini, 1-2 vaci, cateva oi. Cu timpul si energia ramas dupa ce am automatizat nevoile de baza, am inventat nevoi si placeri noi. Ideea capitalista ( sau gaselnita ) ca putem schimba o infinitate de lucruri si servicii intre noi pentru a ne fi bine si a ne tine pe toti ocupati a fost geniala la vremea ei si ii recunosc meritele, insa trebuie sa ne gandim daca este sustenabila, mai ales ca aceasta „infinitate” consuma si resurse pe masura, iar acestea din urma sunt limitate. Postulatul ( care dupa mine e miezul doctrinei capitaliste a momentului ) ca prin stiinta si tehnologie le-om rezolva pe toate e adevarat doar intrucatva. Deja se intampla lucruri grozave si ireversibile cu mediul si nu putem spune la nesfarsit ca stiinta se va misca la fel de repede pentru a contracara aceste probleme, nici ca unele din actualele distrugeri mai pot fi reparate.

    2. Intrebarile pe care le avem azi, in epoca post-industriala nu sunt noi. Marx a trait in zorii epocii industriale, si-a pus aceeasi problema pe care o avem si noi acum: daca masinile „ne iau joburile”, noi, oamenii ce naiba mai facem? Comunismul a fost raspunsul, insa el depindea de „terminarea industrializarii”. Noi am trait intr-o etapa intermediara intermediara de „industrializare”, numita „socialism”. Comunismul era prevazut sa inceapa prin anii 2000 la noi, si atunci s-ar fi aplicat pe deplin sintagma „de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi”. Desi industrializarea nu ne-a luat joburile, din contra, ne-a facut sa muncim mai mult, aberant de mult as zice, dat fiind ca tot creste varsta de pensionare, azi, in zorii AI-ului, ne temem ca noua revolutie a inteligentei artificiale, combinata cu problemele de mediu, nu ne va mai da aceasta „posibilitate”. Asa ca vom reveni, vrand-nevrand la problema existentiala a lui Marx. Ca si alti comunisti, Marx a intuit bine problema, insa solutiile sale, devenite doctrine, nu au functionat. Deci, nu m-as hazarda sa dau solutii, zic doar ca problema este reala si omenirea nu a gasit raspuns ci doar rataciri: comunism, fascism, in timp ce capitalismul s-a transformat incet incet intr-o plutocratie. Si nici nu mai vorbesc de problema datoriilor publice, adica privatizarea profitului si nationalizarea pierderii, profilul psihologic al celor cu multi bani, etc.

    3. „Ideea că cineva se va zbate să fie creativ, să-și sacrifice viața personală pentru a pune în operă o idee de afacere doar pentru ca ulterior să vină statul să-i ia cam de tot ce produce pentru a repartiza ulterior banii în sistem UBI, este complet ruptă de realitate.” Da si nu. Pe burta goala, da, sunt de acord, nimanui nu ii arde de a fi creativ. Dar daca ai un minim, acolo, si esti educat sa nu iti doresti mai mult? Marii artisti ai Renasterii traiau din mila unor familii de negustori parveniti pana la urma. Cei care intra in proiecte „open source” cum ar fi Linux, sau cei care fac azi voluntariat nu o fac pentru un castig imediat ci pentru unul indirect poate. Cei care fac muzica, nu o fac astazi ca sa li se vanda CD-ul in magazin ( f. putini mai cumpara muzica asa ), ma rog, e o discutie lunga despre cum lumea digitata ne schimba chiar si felul in care facem venituri azi.

    • Pe burta goala, da, sunt de acord, nimanui nu ii arde de a fi creativ.

      Din sirul de ineptii emise, mai rele decit codoiul, am ales-o pe asta. Ti-as recomanda sa citesti istoria lui Mikoian, ala cu avioanele, vei vedea cum in conditii de teroare stalinista o mina de inginerii au stors din mintea lor idei creatoare, solutii indraznete. Uneori chiar se spune ca foamea te face creativ, cel putin daca am urmari viata multor mari artisti, pictori, muzicieni, scriitori etc.

      Ca tu nu reusesti sa fi creativ cu burta goala incearca un gratar de mici, sa vezi cum vei deborda de creativitate!

      Si ca o dovada ca Bula se-ngrasa Ca si alti comunisti, Marx a intuit bine problema … ma-ntreb cum oare se inmultesc comunistii, prin segmentare?

  14. Ironia suprema, sa te plangi ca toti ceilalti politizeaza (desi nu o fac) in timp ce tu politizezi pana la refuz. Expresia „trimitere obsesiv la “știință”” ar trebui sa fie un red flag pentru orice persoana care apreciaza gandirea libera si ratiunea. E ca si cum cineva s-ar plange de un exces de bun simt sau logica sau decenta…..

    Si cine sunt cei care politizeaza?

    „No single person who has injected more hate into American public discourse in the last few decades than Rush Limbaugh. Limbaugh did that in three important ways.

    First, he spread to an enormous national audience many of the ideas and tropes that would later become key to Trump’s rhetoric. Second, he brought naked and relentless race-baiting to that audience, making sure whiteness stayed at the core of conservative identity. And third, long before Trump ran for president, he was telling conservatives that there is no such thing as truth and any news source that might report something you don’t like should be ignored.

    In 2009, he described what he called “The Four Corners of Deceit: Government, academia, science, and media.” Those institutions, he said, „are now corrupt and exist by virtue of deceit.” Nothing that any of those institutions said could be believed; the only people you should listen to were Rush and those like him.”
    https://www.washingtonpost.com/opinions/2020/02/05/how-rush-limbaugh-made-trump-presidency-possible/

    Cine sunt deci cei care-si bazeaza ideologia pe negarea stiintei, pe blamarea presei si a intelctualilor, pe negarea realitatii, pe relativizarea absoluta a adevarului obiectiv si inlocuirea lui cu adevarul dogmelor ideologice? (caracteristici ale regimurilor totalitare). Cine sunt cei care inventeaza dusmani ideologici pentru a-si justifica existenta si utilitatea? Si cine sunt cei care-i blameaza pe ceilalti pentru ceea ce ei insisi fac?

    Intrebare retorica desigur. Stim cine sunt. Sunt cei care atunci cand realitatea nu se pliaza pe normele inguste ale dogmelor lor, pornesc la un demers de rescriere a realitatii pentru a corespunde ideologiei. In loc de abandonarea falselor principii atunci cand acestea intra in contradictie cu realitatea, ei prefera sa abandoneze realitatea si sa pastreze principiile. Si isi creea propria realitate alternativa unde ideologia lor e adevarul suprem.

    Si uite asa se nasc idei precum ca stinta e politizata, presa e politizata, mediul academic e politizat. Si toate astea pentru ca aceste instituti nu dau satisfactie ideologilor de serviciu. Toti mint, singurii care spun adevarul sunt cei fara expertiza dar experti in ideologie. Si desigur ca tot acest demers este invaluit in proiectie psihologica, dupa tot raul facut vina este aruncata pe ceilalti, pentru ca chipurile ar incerca sa distruga obiectivitatea si s-o inlocuiasca cu relativismul.

    Cand aceasta ideologie care a pierdut lupta cu realitatea obiectiva ajunge sa-si traga seva din atacarea pemanenta a presei libere, a stiintei si a intelectualilor, nu este decat o chestiune de timp pana cand apar si efectele: nasterea unei generatii de oameni care cred ca realitatea e controlata de deep state, incalzirea globala e o farsa a Chinei si virusul e o banala raceala folosita de Bill Gates ca un pretext ca sa le implanteze cipuri in cap.

    „More than 40% of Republicans in a new poll say they think Bill Gates wants to use COVID-19 vaccines to implant location-tracking microchips in recipients”
    https://www.businessinsider.com/republicans-bill-gates-covid-19-vaccine-tracking-microchip-study-2020-5

    Insa ca orice ideologie care e in raspar cu realitatea si aceasta isi va da obstescul sfarsit. Desigur nu pana a lasa in urma un dezastru. Dovada stau mortii COVID din America, efect direct al inactiunii justificata pe credinta ca epidemia este o exagerare care este folosita pentru a-l detrona pe cel mai iubit fiu ala poporului.

    • Washington Post si Insider, din care citati, insista sa ne demonstreze ca Limbaugh are dreptate.
      Iata cum descrie Washington Post o politiciana pe care in mod evident o sustine.

      „Pandemonium ensues as she walks to the far left of the stage, like a runway supermodel, stops on a dime, poses, tilts her head slightly and smiles. Camera flashes explode. She next pivots and walks slowly to the center of the stage, freezes there and repeats the pose. Again, the flashes explode. Abrams is summoning her inner actress, and she is both enjoying the moment and getting through it to get to the conversation. She then pivots and walks to the far right of the stage, same.”

      Iata cum reactioneaza Washington Post la ultima gafa a lui Biden, pentru care si-a cerut scuze: iti spune cum trebuie sa le interpetezi – How to think about Joe Biden’s gaffes, e titlul unui articol. Evident, trebuie sa le interpretezi cu maxima intelegere.

      Si iata cu ce se mai ocupa Insider, inafara de politica:

      Jeff Leavell, a writer, is living in lockdown in Hollywood, California with his partner, his ex-husband, his ex-husband’s boyfriend, and another gay roommate.
      Leavell writes about how the LGBTQ+ community has long relied on „chosen” families to get through trying times, including the coronavirus pandemic.

      https://www.insider.com/what-being-in-open-relationship-is-like-amid-a-pandemic-2020-5

  15. In viitor presiunea si concurenta pe locurile de munca va deveni din ce in mai mare din diferite motive precum, digitalizarea si robotizarea va reduce simtitor numarul locurilor de munca industriale de regula bine platite pana in prezent, agicultura tot mai performanta nu va putea absoarbe excedentul de forta de munca din zonele rurale ale lumii, numarul tot mare de indivizi, mai ales tineri care ajung pe piata locurilor de munca, reducerea numarului de militari datorita technologiilor avansate de atac si aparare, etc.etc.
    Sub presiunea acestor realitati guvernele indiferent de coloratura politica cauta solutii
    Venitul de baza garantat a fost introdus in Finlanda in 2017 pe un esantion de 2000 de participanti, s-a renuntat la proiect, modelul nefiind viabil din diferite motive, acum cautandu-se alta solutie.
    Elvetia , Austria, Kenia, Brasilia, Iran, Germania sunt tari in care se incearca diferite modele, in Italia a fost introdus acest venitul de baza de 780 EUR legat insa de conditii.
    Iata ca tematica venitului de baza preocupa destule guverne si nu poate fi negat per total si va ramane in continuare pe agenda guvernerlor lumii.
    Venitul de baza nu inseamna renuntarea la capitalism respectiv nu trebuie privit prin acesta prisma, este mai degraba o solutie pt prevenirea miscarilor sociale de anvergura pe care guvernele nu le-ar mai putea controla.
    Sumele veniturilor de baza sunt prea mult sa mori si prea putin sa traiesti, cu alte cuveinte precare si la limita subzistentei si sunt gandite pt debirocratizarii procedurilor accesarii veniturilor sociale care oricum exista si sunt parcticate respectiv luarea presiunii de pe indivizi si eliminarea stresului cauzat de gasirea unui loc de munca.
    Tinerii occidentali sunt buimaciti atat de retelele de socializare cat si de idele vehiculate pe ele si ar fi timpul, guvernantii si lideriii politici sa gaseasca modalitati prin care pot ajunge la tineri si explica fara retineri si ochelari ideologici dincolo de corectitidinea politica care ar fi posibilitatile reale.
    Suntem intradevar intr-un punct de cotitura pe care insa il vad mai putin datorita ideologiilor, el se datoreaza revolutiei technologice cu care ne confruntam si la care inca nu s-au gasit solutii, in opinia mea, aplecarea catre forme de guvernare pe care nu le dorim ar fi urmarea negasirii unor solutii viabile prin care capitalismul s-ar putea reforma.

    • Nu v-ati dus rationamentul cu pierderea locuri de munca pana la capat.
      Daca se pierd joburi si se modifica structura pietei muncii unul care doreste sa munceasca pentru ca sa nu moara de foame cel putin va trebui sa se reorienteze catre alte meserii – invatarea pe tot parcurusl vietii sau invatarea la locul de munca.

      Nu venitul minin ajuta oamenii ci reorientarea.
      Un comentator povestea ca a acceptat sa munceasca pentru un venit chiar mai mic decat cel oferit de venitul minim oferit de stat pentru ca a ales sa fie util societatii.

      Nu pot accepta ca inca sunt multi care asteapta posmetii moi!
      Este o situatie de degradare umana care daca ajunge sa fie intr-o masa critica va duce la o prabusirea in timp a omenirii daca nu se va corecta pe parcurs.

      • Numarul locurilor de munca indiferent de pregatire sau meserie se vor reduce comparativ cu numarul celor care ar putea sa fie profesional activ si va pune presiune pe salarii in sensul reducerii acestora. Nu intra in acest calcul cei cu pregatire foarte buna insa numarul foarte mare al celor cu pregatire medie, ca. 70 % vor avea de suportat consecinte.
        Nu poate fiecare sa devina medic, programator sau avocat, este vorba de ,muncitorii din secorul industrial, servicii si multe altele care isi vor pierde locurile de munca, recalificarea in alte meserii, care sa fie ele ? ar fi extrem de greu.
        De o recalificare organizata putem vorbi eventual in tarile dezvoltate cu sisteme bine puse la punct insa majoritatea indivizilor „neproductivi” provin din tari fie subdezoltate, fie in curs de dezvoltare cu probleme.

  16. De exemplu campionii radicali ai titanicei bătălii împotriva Schimbărilor Climatice au salutat imediat felul în care arată, ideal după ei, “lumea în pandemie“: fără mașini și avioane, fără vacanțe și petreceri în oraș cu prietenii, cu “imersiuni în realitatea virtuală”, de acasă. Iată, spun ei, New Green Deal-ul american și Green Deal-ul din UE sunt posibile, se pot găsi bani pentru a renunța rapid la sursele de energie tradiționale și la o serie întreagă de activități economice “dăunătoare”. Problemele legate de faptul că zeci de milioane de oameni au rămas fără slujbă, că sectoare întregi din economie sunt în colaps, unele dintre ele cu puține șanse de a-și reveni într-un viitor previzibil, sau că banii guvernamentali injectați pe piață, trilioane de dolari și de euro, aruncă pur și simplu în aer datoriile publice ale statelor, aflate oricum la cote de avarie încă înainte de pandemie, sunt văzute doar ca niște necesare și relativ minore neajunsuri pe drumul pentru îndeplinirea obiectivului măreț de “salvare a planetei”.

    Radicalii titanicei bătălii împotriva Schimbărilor Climatice mai sint numiti si left-wing activists. Sau Antifa radicals atunci cind provoaca dezordine, scandal si lupte de strada impotriva oricui nu e ca ei. Exista statistici care explica dorinta lor suprema, aceea de a trăi cu totii fără să facem nimic, de a duce o viață obscură, lipsită de activitate, adica de a vegeta de la nastere pina la moarte.

    72% au virste cuprinse intre 18 si 29 de ani
    92% sint tineri care locuiesc cu parintii
    o treime dintre ei nu lucreaza nicaieri

    Google: „92% of left-wing activists live with their parents and one in three is unemployed, study of Berlin protesters finds”. (Figures were compiled by the Federal Office for the Protection of the Constitution – BfV)

    Aspiratiile sincere si naive ale acestor imaturi indoctrinati de scolile de stat si de massmedia fac din ei idiotii utili perfecti de care au unii nevoie. Probabil ca peste citeva decenii se va afla din arhive ca si aceste miscari extremiste au fost tot creatia serviciilor secrete, la fel ca si cele din anii 1950-1980. Nu e batator la ochi ca, in zilele noastre, cind absolut oricine poate fi urmarit zi si noapte cu camerele de luat vederi instalate peste tot, chiar si in dormitoarele unor persoane de interes, prin GPS, prin localizarea telefonului, cind oricui ii pot fi ascultate telefoanele si interceptate comunicatiile prin internet, găștile de Antifa se pot organiza fara ii stie/deranjeze nimeni, isi pot da intilnire in diverse locuri pentru a provoca scandal si dezordine atacind in grup?

  17. Foarte bun articolul! Imi pare rau doar de folosirea cugetarilor lui Milton Friedman…omul care a permis aparitia neoliberalismului si a crizei din 2008..a hazardului moral..si multe altele. Invit la citirea cartii Doctrina socului…pt a vedea unde a dus neoliberalismul domnului Milton.

  18. Intr-adevar, cum spunea si mike, dl. Lazescu este unul dintre cei mai realisti si lucizi comentatori in domeniu. Il citesc consecvent si recomand si altora articolele d-lui.

  19. Cu parere de rau, imi pare rau, dar nu pot sa ma fac ca nu observ ca dupa ce autorul reaminsteste un mare defect al actualelor generatii prin declaratia:

    „Orice chestiune considerată în trecut factual obiectivă sau neutrală din punct de vedere politic, de la sociologie sau artă la istorie și jurisprudență, a ajuns să fie privită, în cheie ideologică. S-a instaurat astfel convingerea, toxică, că fiecare problemă ar trebui evaluată în funcție de cui folosește, din perspectiva diviziunii partizane stînga – dreapta.”

    el cade exact in acelasi tipar comportamental dand efectiv de pamant cu adeptii luptei impotriva incalzirii climatice prin acelasi tip de judecata ideologic-partinitoare.

  20. Acest articol nu spune nimic, este insa plin de citate din două ziare care ar trebui să ne alarmeze. Chiar m-am speriat. Mi-am dat seama ce eroare grava faceam. Pana acum cand vedeam f multi oameni ai străzii (sans abri, homeless), oameni asteptand la Food Banks si cerșetori credeam ca sunt niste napastuiti si soartei, unii si-au pierdut casa pentru ca n-au tinut pasul cu ratele la bancă altora nu le ajung banii pentru mâncare și merg la Food Bank si, da
    unii sunt drogați. Acum imi dau seama ca toti sunt niste leneși care așteaptă UBI. Platit de oameni care practică niste meserii productive: communication advisors, lobbyists, lawyers, bankers, politicians, journalists.

    • Si vanzatorii prin telemarketing! Astia sunt cei mai productivi si cei mai utili membrii ai societatii. Daca maine, prin absurd, ar disparea toti telemarketerii de pe Pamant, ar fi sfarsitul lumii.

  21. Mi-a facut mare placere sa citesc articolul si comentariile.

    Dar cea mai tare este realitatea:

    1/ Nimeni nu poate sa nu recunoasca cat de tare s-a bucurat de LIBERTATE dupa ce a iesit din izolare/carantina sau dupa ce a invins boala si a fost liber sa traiasca din nou…

    2/ Plimbarea, iesirea in libertate a fost luata cu mare asalt, Deci o dorim cu totii indiferent de orientarea politica. Nu ne cunoastem natura noastra umana si de aceea unii reproseaza ca exista o anumita politizare. NU este politizare ci este o recunoastere pe care unii economisti, filozofi au avut-o in raport cu libertatea

    3/ plajele pline ieri – Memorial Day. Acesta este spiritul si probabil ca nimic nu va opri omul sa se bucure de ceea ce isi doreste chiar daca sunt riscuri… Unii si le asuma, altii car edoresc sa fie mai precauti pot sa isi restranga propriile activitati dar sa nu ii afecteze pe cei care au alte optiuni fara sa ii afecteze pe altii. Voi urmari sa vad daca va creste rata imbolnavirilor cu COVID-19.

    4/ sa avem respect pentru lectiile pe care istoria ni le-a oferit pana astazi, 26 Mai 2020. Nu este o lectie pentru mine sau pentru tine, sunt lectii pentru noi toti, daca vrem sa le parcurgem cu atentie si cu intelegere si mai ales sa invatm din ele.

  22. Numai Elon Musk-i și Zuckerberg-i văd prin zonă. Probabil viitorul sună bine! Dar nu, din păcate ăștia, nu știu de ce, sunt susținători UBI…

    Atunci poate sunt mai de pe la noi, or fi voiculești sau vânturești. Oare? Dar ei sunt de sorginte securisto-comunistă… în principiu ar trebui să fie pentru UBI.

    Atunci dacă nici capitaliști „veroși” occidentali, nici veroși autohtoni nu sunt, cine ar putea fi? M-am prins: capitaliști veroși „wanna-be”, adică proprietari de pensiuni, buticuri și cantine printre altele, care după ce că din cauza distanțării nu mai au bani de cadouri pentru amante și nici pentru cumpărăturile soțiilor și copiilor, le mai vine și „prostimea” care pretinde UBI.

    Păi dacă vreți să fiți veroși, atunci cotizați, că între timp lumea s-a mai deșteptat. Sau dacă nu, cum unul dintre voi sugera, vă puteți deschide un restaurant in China, un loc mai favorabil capitalului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro