1. Un calapod greșit și un țintaș în eroare
Există un calapod după care se face o bună parte din analiza politicii de partid de la noi; probabil că o să-l recunoașteți cu ușurință. După acest model, orice mișcare majoră de pe scena politică e rezultatul unui plan subtil, a unui scenariu cu bătaie lungă pus la cale în cele mai mici detalii de un păpușar sofisticat, de o inteligență politică extraordinară și/sau de un lider cu viziune pe termen lung. Înțeleg motivul pentru care analizele urmează acest calapod: cu siguranță le face mai interesante, mai palpitante. E mult mai tentant să prezinți o înșiruire haotică de tușe drept o operă de artă abstractă sau un mesaj codificat, decât să spui că e mâzgăleala fără noimă a unui nătărău. Trebuie să admit că eu însumi nu sunt complet imun la tentația asta, deși, iată, o denunț din nou: în realitate, altfel decât excepțional, nu există niciun plan, păpușar sau inteligență politică în spatele acestor mișcări. De multe ori rezultatul seamănă cu un șir de tușe nervoase ale unui om lipsit de talent nu din alt motiv decât că asta și sunt, atât și nimic mai mult.
Sigur, există comentatori interesați, în diverse măsuri și din diverse motive, să-l prezinte pe dl Ponta drept o astfel de inteligență politică. Dar există și comentatori care nu pot fi suspectați de un astfel de interes, și care prezintă episodul conflictului cu dl Geoană exact pe acest calapod amăgitor: președintele PSD are un scop precis, urmărit printr-un plan riguros. E un exemplu al erorii de raționament numită a țintașului texan: ca să demonstreze că e un excelent pistolar, texanul trage cum poate gloanțele în peretele hambarului, apoi desenează ținta acolo unde s-au nimerit să treacă cele mai multe. Iar la următoarea rundă de tir ținta e ștearsă dintr-un loc și mutată în altul, tot după cum au nimerit gloanțele. La fel și în cazul nostru. Inițial scopul era îndepărtarea lui Geoană din fruntea Senatului. Apoi, după ce dnii Iliescu și Năstase au fost împotrivă, scopul a ajuns punerea la punct a seniorilor. Apoi, mi se explică, funcția de președinte al Senatului oricum nu contează, poate să și-o țină, nu aia era ținta. Acum dl Șova dă asigurări că dl Geoană va pierde automat și șefia Senatului, probabil că ținta va fi redesenată acolo etc.
Acum, în cazul nostru există o importantă observație apropo de eroarea sus pomenită: nu dovedește că e un bun țintaș cineva care desenează post-factum o țintă acolo unde au trecut gloanțele. Dar te poate face să crezi asta un pistolar a cărui țintă (victimă) s-a pus singură, ante-factum, în calea lor. Dl Ponta are șanse să obțină un succes personal în această dispută nu în urma vreunui plan cu care și-a dovedit adversarii. Dl Ponta ar putea să obțină un succes pentru că, cu toate că nu avea vreun plan ca să-l obțină, adversarii i l-au oferit.
2. Două scenarii extreme
Care e cel mai bun scenariu pentru dl Ponta? Cu toată opoziția ”seniorilor” dl Geoană e exclus din partid, este lăsat fără șefia Senatului (care revine cumva tot unui membru PSD) și se duce la UNPR, oastea de strânsură a dlui Oprea îl primește cu drag și îi oferă un grad în partid. Happy ending pentru toată lumea. De ce e scenariul bun pentru președintele PSD? Își întărește adversarii! Păi, tocmai de asta. Uniunea condusă de dl Sârbu are perspective frumoase în viitorul electoral imediat: are șanse excelente să intre în parlament în 2012 și e la guvernare. Asta, plus fricțiunile din rândul partidelor de opoziție au reușit să-i aducă în ”portofoliu” un număr bun de demnitari aleși, fenomen care va continua probabil și în anul electoral. Nu e un actor politic de ignorat, din contră. Însă UNPR are o limitare majoră în faptul că e la putere: oricât ar flutura ideologia ”de stânga”, nu poate face uitat faptul că participă la guvernare, guvernare condusă de un partid (autoproclamat) de dreapta. UNPR are un succes considerabil în a atrage aleși din rândul opoziției, în schimb are mult, mult mai puțin succes în a-i atrage electoratul. De asta, întărirea UNPR prin adoptarea dlui Geoană, dacă ar fi o întărire, nu ar reprezenta cine știe ce primejdie pentru PSD și USL.
Cu totul altfel ar sta lucrurile în cel mai rău scenariu pentru dl Ponta. Exclus sau nu, dl Geoană ar pleca din partid – nu și de la șefia Senatului, sau cel puțin nu pentru un alt membru PSD -, dar nu s-ar duce la UNPR. Din contră, ar forma sau reactiva o forță politică cu o retorică radicală de opoziție. Într-o astfel de construcție politică vocea dlui Geoană ar fi aproape imposibil de ignorat, mai ales dacă posesorul va continua să dețină președinția Senatului. Iar o astfel de formațiune politică nu ar avea problema UNPR în a atrage electoratul opoziției. Acesta ar fi scenariul de coșmar pentru dl Ponta. Să fim bine înțeleși, ideea că o nouă formațiune politică ar putea să crească într-un an electoral cât altele în șapte e greu de crezut, chiar și în scena noastră politică de basm. Dar partidul cu pricina nu trebuie să aibă un succes considerabil ca să provoace un eșec considerabil celui condus de dl Ponta. De ce?
Din pricina USL. Alianța politică între PSD și PNL a creat și va crea pe mai departe destule probleme și tensiuni în interiorul ambelor partide componente. Însă tensiunile astea nu par să îi pună cea mai mică problemă, dintr-un motiv simplu: scopul declarat al existenței ei e mult mai important decât toate cedările reciproce. Scopul USL este neutralizarea de facto a prerogativei prezidențiale de desemnare a candidatului la premier, forțarea dlui Băsescu să desemneze candidatul USL și în final câștigarea (pentru fiecare din partide) a celor două demnități executive supreme. Or, pentru acest scop e absolut necesară obținerea majorității parlamentare absolute. 50%, cifra magică. Câteva procente și mandate amărâte obținute de alde Geoană, Vanghelie, Gușă etc. în dauna PSD ar însemna probabil foarte puțin pentru ei. Dar pentru USL ar fi dezastru, ar însemna că președintele Băsescu poate încerca din nou să obțină o majoritate din bucăți în jurul unui candidat propriu – un scenariu care a avut succes în 2008 și în 2009. Un eșec căruia nu văd cum i-ar putea supraviețui politic actualul președinte PSD.
3. A treia variantă: final nefericit pentru toți protagoniștii
Acestea sunt scenariile extreme – din punctul de vedere al priceperii de țintaș politic a dlui Ponta. Nu sunt ”extreme” în sensul că ar fi altfel decât perfect posibile. Ele depind doar de deciziile protagoniștilor disputei – excepție face revocarea dlui Geoană de la Senat, unde ar avea un cuvânt de spus Curtea Constituțională, cuvânt care, din păcate, e foarte greu de prevăzut. Între ele sunt posibile și alte scenarii; unul ceva mai bun pentru dl Ponta decât ultimul prezentat mai sus este practic revenirea la status quo, după voia ”seniorilor” Iliescu și Năstase, dl Geoană rămâne în partid și la Senat. Dl Ponta se opune; are un motiv, ar fi oricum o înfrângere. Una la care a contribuit asiduu, desigur. Și mai ciudat, însă, dl Geoană pare să dorească asta. Fostul lider PSD pare să acționeze sub impresia că are un viitor în partid, poate chiar că are șanse să devină candidatul la președinție; a declarat că asta îi e și intenția. Sfântă naivitate! Chiar că îți poți închipui inteligențe enorme și scopuri obscure ascunse în spatele acestor declarații : alternativa e aproape incredibilă. Dl Geoană e înfrânt permanent și categoric când se votează în partid. Cu ”avocații” săi, dnii Iliescu și Năstase, are o relație cât se poate de rece. Iar, după alegerile de anul viitor, lăsat fără președinția Senatului și fără suport între parlamentari, dl Geoană va deveni o cantitate politică neglijabilă. Și, cu toate astea, își închipuie că ar putea fi propus de partid candidat la prezidențiale în 2014? Cum spuneam, nu trebuie să fii țintaș excepțional, nici măcar mediocru, atunci când ținta vine și se așează în calea gloanțelor tale…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Am citit cu mare plăcere. Bravo!
Multe idei explicite, coerente și bune de luat la țintă de mulțimea pistolarilor, “caboii” umblători cu roiul în vârful Senatului. Problema țintită pare să capete dimensiuni diabolice după hotărârea lor de a călări Regulamentul Senatului, intenție dovedită azi de Popa-socru cu cererea cădelnițată și depusă la Biroul Permanent al Senatului, întru pretenția ca proscrisul Geoană să dea ortul popii în postul mare și să se lase schimbat de predestinatul Corlățean, prin înlocuire neregulamentară. Înlocuitorul, dresat la școala de fătălăi, scos și neînțărcat cu norma “anul și cârlanul”, a mai oferit acum vreun an un motiv întemeiat pentru PDL să nu mai continue demersul de descălecare a lui Geoană de la conducerea Senatului și să nu mai opereze modificarea Regulamentului Senatului (întrucât punerea în acord cu decizia 601 a CCR ar fi dus cel mult la o înlocuire cu un alt senator PSD, după revocarea ca sancțiune; o asemenea soluție nu a mai prezentat interes pentru cei porniți , PDL a preferat să lase regulamentul în aer, dar a rămas de neutilizat și pentru trăgătorii de nădejde din PSD la scaunul țint(u)it al lui Geoană).
Cu toate astea, Iliescu ține cu craca ruptă de condamnat, Năstase se preface din nou în acuzator rezervat (rezervat de păcătosul în formă continuată), refuzul lui Geoană de a admite imposibilitatea aplicării rocadei (neprevăzută de regulamentul în vigoare) a devenit principalul cap de acuzare, țintit în prostie colectivă, și totodată vădit incompatibil cu demisia cerută de aceiași trăgători de scaun (de sub fundul oricărui alt senator pesedist, propus cu pretenția de a prinde funcția de conducere a Senatului, întrucât după demisie s-ar proceda automat la alte alegeri, nicidecum la înlocuirea confundată cu succesiunea la tron). Simulacrul desăvârșit pe toate planurile pesediștilor vechi și noi sugerează călăritul simultan al proscrisului și al nescrisului regulament.
Conducerea Senatului este o funcție de putere, nu pentru echilibristica închipuită de opoziție,or, din 2004 încoace, puterea PD sau PDL n-a fost în stare să dețină niciodată președinția Senatului și nici în Camera Deputaților n-a obținut mai mult decât o excepție de la regulă. (regula instabilității performante în blocaje legislative și stimularea suspendării prezidențiale de interes național).
Eu stau mai prost cu imaginația la scenarii, cel puțin din 3 puncte de vedere:
1. Nu-mi imaginez ca PDL și coaliția de guvernare să susțină un înlocuitor al lui Geoană din PSD, plus că o mai fi vreun senator dispus să fie de partea lui, în afară de el însuși, deci nu se poate obține o majoritate în plen pentru o asemenea înlocuire, nici dacă s-ar modifica regulamentul pentru a face cât de cât aplicabilă o astfel de procedură.
2. Nu-mi imaginez ca PDL să se opună debarcării lui Geoană prin retragerea sprijinului politic la propunerea PSD (sau prin demisie), adică prin adaptarea din mers a cererii PSD în sensul interpretării ulterioare ca retragere a sprijinului politic, prin inventarea unei forme abuzive de aplicare a regulamentului (pentru a aduce ținta Geoană în dreptul găurilor lăsate de gloanțe, în speranța că va ceda prin acceptarea demisiei, altfel vor continua execuția) și trecerea la etapa secundă, depunerea de candidaturi, propuse de grupurile parlamentare din Senat, pentru alegerea unui nou președinte.
3. Cu toată predictibilitatea oferită de contradicțiile CCR, nu-mi imaginez să-l salveze pe Geoană, la o adică… adică voturile în plen pentru debarcarea lui Geoană, la cererea PSD, dar cu Corlățean pe post de iepure (al doilea :) ) în cursă, nu de înlocuitor, și respectiv pentru alegerea unui nou președinte al Senatului, nu din PSD (considerându-se că retragerea sprijinului politic produce efectul care să-i permită plenului să voteze pentru vacantarea postului și apoi pentru un nou președinte) ar fi aplicate fără acoperire în norme regulamentare, dar în concordanță cu decizia 601/2005 și nesancționate de CCR (pe motiv că nu se bagă cu limitata ei competență).
Dacă Geoană nu cedează prin demisie, ce altceva să spere inițiatorii pistolari cu atâtea ținte în talpă?
PSD si in opozitie face rau tarii..poate toata lumea sa vada cum executa in stil securisto-mafiot pe unul de-al lor pe care l-au vrut presedinte acum 3 ani si care a strans 5 milioane de voturi..acum va dati seama de ce sunt in stare in relatia cu noi ca cetateni?!
Ilie,
1. Si propunerea PSD cu inlocuirea intra in genul de miscare descrisa in primul paragraf din articol. Banuiesc ca siguranta lui Dan Sova e data de decizia CCR din 2005; omul spera sa poata ataca cu succes la CCR orice hotarare care alege altfel decat un pesedist la conducerea Senatului. Il asteapta o dezamagire.
2. Nu, nu, cum ar putea face una ca asta? PD-L se bucura de pleasca picata in cap pe nepusa masa. Acum un an si ceva se agitau ei, fara succes, sa-l revoce pe Geoana. Acum li se ofera revocarea. O sa voteze pentru ea cu ambele maini. Insa dl Geoana poate ataca hotararea de revocare la CCR, si sa o anuleze acolo.
3. Hm, nu e vorba de salvat… Sunt doua unghiuri aici, doua „comandamente” pe care CCR pare sa le respecte. Primul e cel corect, si care ar trebui sa fie si singurul : protejarea suprematiei Constitutiei, indeplinirea atributiilor legale ale Curtii (si, repet, competenta CCR a fost extinsa asupra hotararilor plenului, printr-o amendare a legii propusa si sustinuta de Dan Sova!) . Din acest punct de vedere, nu am dubii care ar trebui sa fie decizia: in acest moment, pe acest regulament, dl Geoana nu poate fi revocat. Pur si simplu, judecatorii trebuie sa intrebe (retoric) :
Din pacate, nu o data am constatat ca judecatorii actioneaza in astfel de cazuri de profil inalt, nu pentru a apara Constitutia, ci pentru a nu supara pe niciunul din actorii politici – exemplul clasic in directia asta este decizia apropo de cine poate cere urmarirea penala a ministrilor, sau cea apropo de cine numește miniștri: un fel de „na si tie, na si tie, sa nu fie suparare”. Or, in acest caz sansele dlui Geoana de a fi aparat de CCR scad considerabil! Revocarea lui pare sa uneasca si puterea si opozitia, judecatorii ar putea sa nu fie foarte entuziasti in a bloca o astfel de initiativa dorita de mai toata lumea.
Eu merg pe varianta eșecului lui Geoană în sesizarea CCR, după ce va fi mazilit, nu prin înlocuire cu iepurele Corlățean, iar neîncrederea mea în judecătorii CCR mă face să oscilez dacă vor respinge cererea executatului pe motivul necompetenței în domeniul intepretării/aplicării regulamentului și a altor legi sau chiar vor soluționa cererea pe fond, sub toate aspectele sesizate.
În haosul strategic al pistolarilor pesediști, hotărâți să-i ia capul lui Geoană și să-l dea de pereții pictați cu urmele gloanțelor scăpate la întâmplare (tatonare, băjbâială), cea mai admirabilă și revelatoare explicație este cea dată de tine, cu țintele mutate de călăreți pe pereți, ulterior executării tirului, ca să dea impresia că au fost conștienți tot timpul, au avut permanent ținta în bătaia gloanțelor și li s-ar cuveni tratamentul creștinesc: “Iartă-i, Doamne, ăștia chiar știu ce fac!”.
În realitate, ei umblau cu cai verzi pe pereți și se străduiau să le schimbe culoarea în roșu rezervat succesorilor la tronul Senatului: țintele cameleonice și-au făcut din start apariția prin pretenția înlocuirii cu Corlățean în regim de urgență, declarată la microfonul Senatului, susținută cu o motivare inexistentă din jurisprudența CCR și continuată spectaculos de Ponta prin constrângerea țintei Geoană să demisioneze, după ce condamnatul refuzase să se conformeze în genunchi planului de executare. Atunci (din prima zi, luni, 7 nov), a apărut și zugrăveala scrâșnită de Ponta: ”Demisionezi de la șefia Senatului sau ești exclus din PSD”
http://m.hotnews.ro/stire/10635153
Aseară, la B1TV, în dialogul cu Ion Cristoiu, Ponta a demonstrat cu brio bâjbâiala strategică prin modul cum a dat-o la întors cu demisia, că de fapt nu le convine să demisioneze fiindcă s-ar vacanta postul. A mutat ținta, călărea pe alți pereți, ba chiar s-a apucat să zugrăvească alte urme de gloanțe pe pereți și în capul lui… Geoană.
*
Cristoiu: E un glonț, da?
Ponta: A plecat de pe țeavă.
C: A plecat de pe țeavă. Mai poate fi oprit? Se mai poate face ceva?
P: Sincer, nu cred. Dacă mă întrebați cum ar putea fi oprit, domnul Geană ar putea să revină, să spună că acceptă decizia, să cedeze funcția de președinte al Senatului și să sprijine numirea unui alt membru PSD acolo.
C: Dacă-și dă demisia din funcția de președinte al Senatului…
P: Dacă-și dă demisia nu ne ajută pentru că de-abia atunci vacantează functia. Trebuie să sprijine înlocuirea.
C: Deci, dacă sprijină înlocuirea se renunță în Comitetul Executiv
P: Fără surpriză de săptămâna trecută, e greu de crezut că cei de la putere se vor lăsa.
*
Pe lângă zugrăveala țintelor mutate- cu demisie/fără demisie- Ponta a început să realizeze necesitatea de a pregăti terenul în poligonul de tragere pentru pierderea funcției în favoarea coaliției de la putere, după ce-l vor mazili pe Geoană. Surpriza de săptămâna trecută a fost posibilitatea de a fructifica – luni, 7 nov- faptul că în Senat au fost prezenți mai mulți senatori ai opoziției și puciul prin înlocuire ar fi mers ca la mama acasă, numai că au mizat pe complicitatea lui Geoană :) și, îl loc de surpriză, s-au trezit cu surprize-surprize :) )
Acum nu mai am timp. Voi reveni să arăt ce legătură au astea cu mazilirea lui Geoană și respingerea sesizării sale la CCR .
//
pentru sustinatorii prostanacului…o mica istorie…
–1997 era ambasador in SUA pus de Iliescu…cum a venit Constantinescu i-a trimis un mesaj de felicitare ca ..bine c-am scapat de comunisti..bolsevici..si a ramas ambasador pana in 2001
– a venit cu sarut mana la Iliescu si l-a primit in partid( a lins unde a scuipat)…a candidat la primaria capitalei si a pierdut…
-in 2004 intre cele doua tururi de alegeri la presidentie..A DAT CU BATA_N BALTA ca PSD nu va guverna cu PRM si electoratul lui Vadim s-a dus la Basescu..atunci l-a facut Iliescu.prostanac
(a fost prima data cand a pierdut PSD-ul alegerile din cauza lui Geoana)
-in 2009 cunoasteti cazul ..cand s-a dus la Vantu..si a pierdut pt. a doua ora alegerile
– in 2008 a intrat cu basescu la guvernare –si iesit ofilt in 2009..desi i-a zis Iliescu sa nu intre cu pdl-ul la guvernare…
– agenda proprie a lui Geoana care nu tine cont de partid…merita un sut in fund…nu-l va plange nimeni..sa scape USL de el..sa nu mai faca boacane..urmeaza si Vanghelie
Thanks for the insight, sunu. :-)
Sunt de acord cu concluzia, adica un Geoana care-si inchipuie ca mai are vreo perspectiva in PSD ori e high ori excesiv de optimist. Intre scenariile enumerate isi mai poate face loc unul, privind un post de birocrat international, prin medierea lui Nelson. Caz in care se lasa revocat, trage inca o pletora de ciceronisme de la tribuna fostilor sai supusi pesedisti, se reia votul, grupul PSD_PC oricum nu mai exista, ca sa-si faca Sova extensii de 601 la freza juridica, coalitia castiga si Senatul, si intram linistiti in sarbatorile de iarna. Sigur, mai e un scenariu SF, sa se fi hotarat usl ca din sesiunea februarie 2012 intra-n greva parlamentara totala pana la alegeri, presedintia senatului devenind inutila.
Hm, posibil. Dar presedintele PSD pare destul de oparit la ora asta ca sa mai fie loc de ceva mediere; iar Mircea Geoana ramane egal cu sine insusi – se vrea in PSD, candidat la presedintie. Ma rog, poate le vine mintea la cap in ceasul al doisprezecelea.
N-am crezut că voi ajunge să-l compătimesc pe Geoană și să mă revolte modul cum este forțat să-și piardă funcția de conducere a Senatului. Îmi repugnă “singurătatea alergătorului de cursă scurtă”, pierdut în mulțimea gloanțelor împroșcate de trăgătorii din coasta lui și în deșertăciunea speranțelor sale că ar fi protejat de unii dintre colegii de partid, de Regulamentul Senatului, Constituție sau CCR. Nu situația lui în sine mă revoltă cât atitudinea victorioasă a armatei de trăgători la derută, dispuși să calce orice (evit cuvintele macabre) și să-și dea aere de învingători ca Ponta, prin tertipuri iluzioniste „macabracadabra” și alte trucuri ieftine, aranjate în culise. În istoria recentă, printre cele mai caraghioase pledoarii de presă naivă a fost “zugrăvirea” așa-zisei înfruntări a greilor cu eroismul lui Ponta (datorat de fapt susținerii de care Ponta și fariseii lui au beneficiat chiar din partea greilor de culise, trăgători cu aceeași obosită artilerie grea, cu muniția refolosită la greu, recilată, reîncălzită și luată de bună, proaspătă și de perspectivă).
Ar fi mai multe izvoare de deconspirare a traseului gloanțelor care își vor fi produs efectul după ce ținta Geoană va fi mutată la zidul înalt cât stâlpul infamiei în scopul declarat, cu jumătăți de măsură, al execuției fără drept de apel, cu recurs de formalitate sau alte urcușuri pe pereți. Din toate sursele deconspirate, înclin să aleg două:
1. Tentativa de executare în Senat (de luni, 7 nov) pe calea înlocuirii în forță și fără nicio normă procedurală în Regulamentul Senatului (RS), raportată la “temerea” executanților că vor fi sancționați ulterior de CCR.
2. Transformarea obiectului cererii inițiale, de înlocuire, în retragere a sprijinului politic, soldată cu alegerea unui nou președinte dintre mai mulți candidați, prin vot secret în plenul Senatului. Acestă transformare îi atrage ca un magnet pe executanții, cu toată opoziția lor.
Fariseii democrației confiscării au pus întotdeauna mare preț pe funcțiile de conducere din cele două camere și au etalat o mobilizare ieșită din comun de câte ori au apărut probleme cheie, de mare interes, cum ar fi renumitele războaie privind normalitatea suspendării Președintelui României fără motiv, închipuita retroactivitate a recalculării pensiilor speciale, insuportabila desemnare a premierului din Dealul Cotrocenilor ș.a.
În aceeași manieră debordantă, nerușinată, bazată cel puțin pe tupeu și logoree specifică, ei pretind că ar fi regulamentară, legală și constituțională punerea în aplicare a punctului 1 de mai sus, doar fiindcă nu au demnitatea să accepte din prima că procedura asta lipsește cu desăvârșire din Regulament (au ignorat intenționat decizia CCR 601/2005, iar calea înlocuirii este motivată de CCR doar pentru revocare ca sancțiune, nicidecum fără motiv). Nici vorbă de înlocuire nitam-nisam; din contra, este motivată detaliat necesitatea introducerii în regulament a unor norme procedurale care să-i permită re-vo-ca-tu-lui să se apere înainte de votul în plen, dar ei continuă să tragă pe pereți procedura asta imaginară, văzută de ei cu ochi alergici la cuvântul scris negru pe alb – „revocare” (ca sancțiune)- și tratată cu regretul că n-au pus-o în aplicare acum 8 zile cu ajutorul „elementului surpriză” și al executatului (Ponta a mai susținut aseară la B1Tv că în acest moment Corlățean ar fi fost președintele Senatului, dacă Geoană ar fi acceptat să fie înlocuit) Proscrisul a refuzat să pună umărul la propria execuție, dar trăgătorii de ce nu-și făceau griji pentru eventuala sesizare a CCR? Sfatul medicului pare insuficient pentru acest demers (nu cred că acest plan ar fi fost dus până la capăt, deoarece senatorii coaliției de la putere aveau timp să realizeze intenția puciștilor ornamentali de interior și să-i lase fără cvorum, cu ochii „străini și goi” pe pereți). Să presupunem c-ar fi reușit! Ar fi fost sesizată CCR de cei trași în piept și prejudiciați de posibilitatea de a-și propulsa propriul candidat.
Tot vorbim de scenarii și am recunoscut că am (și alte) lacune în imaginație. Nu-mi imaginez o ruptură de comunicare între judecătorii CCR proveniți din rândul greilor PSD și ceilalți grei din câmpul muncii de partid sau din afara partidului. N-are rost să ne imaginăm că în momentele cheie sau de cumpănă constituțională nu se fac schimburi de idei, sugestii și reclamații, consultări sau alte derivate ale principiului sângele apă nu se face, inclusiv când pulsează de nerăbdare să se exprime public, așa cum Ion Predescu a dovedit-o nu o singură dată. Acest candidat demn (de cartea recordurilor) la titlul de „Cel mai tânăr și singurul nonagenar din toate timpurile și Curțile Constituționale ale lumii” , prin simpla apariție sau citire a numelui său, îmi amintește de o zi de Sfântul Nicolae când a format un șir indian într-un spațiu rezervat în incinta Senatului, împreună cu ceilalți colegi din CCR, veniți să-l felicite cu pupici pe Văcăroiu. Probabil de Iliescu au fugit toată viața și n-au vrut să-i recunoască constituționalitatea zilei de Sfântul Ion, dar cu Năstase au avut o problemă mai delicată cu aplicarea pupicilor interpretabili, inclusiv când l-au fugărit cu dosarele penale pierdute în reluare, pe motiv de procedură neconstituțională nemeritată.
Eu nu cred în tăcerea mieilor pesedeului din CCR și nu-mi imaginez abținerea lor absolută când o mână (de ajutor) o spală pe alta în semn de orientativă consultare și veșnică recunoștință. Nu vreau să spun c-ar fi trecut de exigențele CCR găselnița Ponta-Șova cu puciulică de la pct. 1. Motivarea prezumtivă prezentată de Doc la primul meu comentariu- avea toate șansele să se regăsească în considerentele CCR pentru admiterea sesizării și sancționarea tragerii cu gloanțe oarbe executate de puciulici, fiindcă mai au un cuvânt de spus și ceilalți judecători CCR.
În schimb, pentru situația de la pct. 2, retragerea sprijinului politic are un corespondent pentru aplicarea în parte a regulamentului: temeiul legal prevăzut în Legea 96/2006 (statutul senatorilor și deputaților, art 33 alin 2). (din acest motiv am scris mai sus “și a altor legi”, nu doar interpretarea/aplicarea regulamentului):
*
„Fiecare Camera isi alege un birou permanent, in conditiile prevazute de Constitutie si de regulamente. Pierderea sprijinului politic atrage incetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricarei functii obtinute prin sustinere politica.”
*
Punerea în aplicare a pct. 2, prin mutarea țintei în dreptul urmelor lăsate de gloanțele puciulicilor pe pereții Senatului, îi atrage ca un magnet, în ciuda opoziției lor și a refuzului de a recunoaște că pierderea funcției în favoarea Coaliției de la putere nu înseamnă ceea ce pretind ei din ce în ce mai vocali, în locul execuției, adică nu reflectă beția victoriei simulate de executanți și de greii lor susținătorii la greu. Ponta se va declara victorios și mulțumit, dar nu va recunoaște că susținătorii lui la greu n-au avut nici cea mai vagă intenție să-l lase cu buzele umflate.
Cu ceva bunăvoință, singurătatea alergătorului de cursă scurtă are șanse mari să fie consfințită de CCR, după visul bunicii consensului din vremurile când consultantul Ion Predescu se ținea tot de sfaturi printre colegii parlamentari de aceeași culoare.
Hm, s-ar putea lega de articolul respectiv – desi e limpede ca el nu priveste functia de presedinte al Senatului; ci biroul si comisiile permanente. Prezenta si functiile din acestea sunt efectiv oferite de partide, pentru a se respecta acel principiu constitutional – e normal ca posturile oferite de partid sa fie pierdute de drept in clipa in care pierzi calitatea de membru. Exceptie face presedintia Camerelor, acestia sunt alesi de plen, deci nu isi obtin functia prin ”sustinere politica”. Apoi, Constitutia spune foarte clar ca Senatul si Camera functioneaza dupa regulamentele proprii – ideea e sa aiba autonomie – prin urmare aplicarea legii respective se face in masura in care e preluata de regulament. Din nou, spun cum ar trebui sa fie interpretata legea. Cum o vor interpreta judecatorii Curtii, asta nu stiu.