vineri, martie 29, 2024

Scenariu: O nouă criză, versiunea 2016-2017

Pentru economiști crizele sunt părți normale ale ciclului economic, așa cum sezoanele sunt părți normale ale ciclului anotimpurilor pentru meteorologi. Ei bine, așa cum v-ar spune un meteorolog vine iarna, așa vă spun și eu, vine o criză. Dar când vine iarna, toată țara e pregătită, cum stăm cu pregătirile de criză?

Contextul crizei

Primul aspect interesant este contextul, sau dacă vreți o serie de stări existente în economia mondială, și mai aproape de noi, în economia europeană și cea româneasca.

Criza se atenuează prin așa numitele ”politici de macro-stabilizare” care în esență însumează arsenalul aflat la dispoziția cârmacilor economiei pentru a opri spirala contracției economice și a reporni un nou ciclu de expansiune.  Cum stăm cu disponibilitatea politicilor de macro-stabilizare?

  1. Deficitul bugetar, este un mijloc de combatere a crizei prin completarea consumului în declin prin consumul statului astfel încât să se susțină cererea agregată. Pentru a se putea finanța deficitul este nevoie de creditare pe piețele internaționale (nu interne) pentru ca resursele din sistem să fie completate de resurse din afara sistemului.
  2. Relaxarea politicii fiscale, prin reducerea taxării se permite eliberarea de resurse pentru consum și investiții care la rândul lor stimulează creșterea economică.
  3. Scăderea ratei dobânzii, care permite mai multor proiecte de investiții să fie fezabile, precum și stimularea consumului, ambele permițând stimularea creșterii economice
  4. Scăderea Rezervelor Minime Obligatorii, care permite băncilor să dispună de mai mult capital de creditare pentru investiții și consum.

Să le luăm pe rând, în contextul unei crize generate de excesul de datorie al statelor care generează un blocaj în creditarea statelor.

Fără creditare pe piețele financiare rezultă imposibilitatea deficitelor bugetare, pur si simplu nu le mai finanțează nimeni. Asta înseamnă că cel puțin două mecanisme de macro-stabilizare devin imposibile, creșterea cheltuielilor publice pe bază de deficit și relaxarea politicilor fiscale.

Scăderea ratei dobânzii și relaxarea RMO este din ce în ce mai puțin o opțiune. Deja băncile centrale au ajuns să crediteze cu dobânzi negative, ceea ce înseamnă că practic plătesc băncile să le ia banii, este o formă de subvenționare nemaivăzută și de ne-conceput până nu de mult. Este evident că băncile centrale se străduiesc să proptească și să consolideze un sistem financiar extrem de șubred.

Deci, instrumentele de macro-stabilizare cunoscute nu prea se prezintă la raport, deci noua criză economică va avea loc în contextul unei politici de macro-stabilizare lipsită de mijloace, deci nu va putea fi atenuată pe căile convenționale, pentru că ele nu mai există.

Contextul internațional politic este deosebit de periculos. Avioane rusești și turcești zboară aripă lângă aripă, într-un mic acvariu și un incident se poate produce în orice moment. NATO și Rusia sunt foarte aproape de escaladarea unor tensiuni extrem de periculoase. Ce-i drept un mic război nuclear ar rezolva definitv problema crizelor economice. Este amuzant, dar interesant de stiut, probabil computerele băncilor și piețele financiare ar continua să speculeze și după un război atomic, acumulând profituri în continuare, computerele piețelor financiare fiind protejate de EMP, și cel puțin pentru o perioadă de timp, ar avea și energie electrică.

Europa este mai divizată ca în 2007. Grecia și Cipru au dovedit că solidaritatea economică este minimă, ”frații europeni” fiind mai degrabă dispuși să exploateze slăbiciunile altora decât să ajute. Criza refugiaților și Brexitul nu fac decât să adauge umbre la o imagine deja întunecată. Din trio (Germania, Franța Italia) nucleul decizional s-a transformat în duo (Germania, Franța) și acum pare să nu mai existe deloc după ultima ruptură între Franța și Germania.

Deși naționaliștii europeni nu controlează încă politica europeană, au acumulat destulă forță încât să nu mai poată fi ignorați. Asta înseamnă de fapt mai puțină solidaritate în fața provocărilor viitorului.

În Germania, Volkswagen și Deutsche Bank, bijuteriile coroanei, dau semne de slăbiciune, fiind lovite de scandaluri fără precedent.

Momentan piețele din Asia și Orientul Mijociu deja arată un peisaj periculos pentru anul 2016. Poate pentru unii Asia pare departe, și prea puțin interesantă, dar piețele asiatice sunt inima noii industrii, și ea dă semne de infarct. Orientul Mijlociu, la actualul preț al petrolului pare să trăiască consumând rezervele de pe piețele internaționale, ceea ce adaugă un factor de presiune pe aceste piețe. Cu deficite în jurul cifrei de 15% ele fac ce pot, dar în curând rezervele se vor termina, și, automat, situația lor internă calmată de pachete sociale deosebit de generoase va deveni extrem de dificilă.

Așa numitul Baltic Dry Index, este la minimumul ultimilor 5 ani. Asta înseamnă că transportul de materii prime este la minim, ceea ce înseamnă că se prefigurează o creștere economică negativă, adică criză.

Conținutul și manifestarea crizei

Orice criză se manifestă în primă fază pe piețele financiare. Deci, după unii, vom începe să vedem declinuri majore în a doua jumătate a anului 2016, la nivelul piețelor financiare internaționale, în primul rând pe zona bondurilor sau a titlurilor de stat. Datorită dezechilibrării fluxurilor de numerar această criză se va răspândi și va afecta treptat toate piețele. Pentru a se acoperi pozițiile vor trebui mobilizate resurse de lichiditate din ce în ce mai mari, care nu vor avea plasamente care să le absoarbă. Prin urmare, capitalurile vor fugi de la un refugiu la altul declanșând creșteri de volatilitate pe toate piețele, și implicit generând pierderi pe toate piețele pentru că nu va exista suficientă lichiditate pentru a se acoperi fiecare retragere de pe o piață și transportul către altă piață.

Acum este momentul intervenției marilor jucători, băncile centrale și statele, care ar trebui să anunțe măsuri de stabilizare și să calmeze piețele. Dar ce mai pot anunța băncile centrale? După QE și LTRO și dobânzi negative, cam nu prea mai au ce. Și statele ce mai pot anunța? O nouă creștere a deficitului? Nu prea, pentru că exact deficitul este la epicentrul crizei.

Ei bine aici, mi se termină imaginația, și mă uit în jur să văd ce măsuri s-au mai inventat. În Cipru și Grecia s-a inventat Bail-in și Bail-out. Adică se vor face praf banii deponenților și banii contribuabililor. Dar vor ajunge? Economisirea este la nivele minime, practic băncile se finanțează din emisiuni de monedă pe care sunt plătite de bancile centrale să le plaseze. Asta ar fi oarecum acceptabil, dar ar trebui să vedem inflație, și vedem deflație, ceea ce înseamnă că ceva absoarbe lichidități cu o viteză amețitoare. Cu toți banii în bănci, și băncile blocate, pe scenariul grecesc, economia mondială se oprește.

Ce e de făcut?

În primul rând dacă aveți economii, vă recomand căluros să le transformați în active cu volum limitat producătoare de utilități reale. De exemplu, pământ arabil, livezi, sere, și alte active care pot produce bunuri de bază. Nu strică să aveți bunuri cu care se poate face troc, în special alimente de bază.

Dacă aveți informații și sunteți extrem de curajoși, puteți rămâne pe piețele financiare, dar va trebui să aveți nervi de oțel și foarte mult noroc. Volatilitatea este o sursă de profituri colosale, dar numai în situația în care piețele rămân lichide, altfel riscați să nu aveți cum să vă închideți pozițiile.

Aici trebuie să mă opresc și să fac o obsevație, profiturile de pe bursă sunt una din cauzele crizei. Este ok să se facă profituri din plasamente financiare, dar, dacă capitalurile sunt absorbite în prea mare pondere în investiții financiare fără suport real în economie, economia sucombă din lipsă de lichidități pentru investiții și consum. Aici este de fapt marea bulă financiară, care absoarbe lichiditățile produse fără măsură de băncile centrale. Deci, pot părea frumoase și sublime profiturile de pe bursă, așa cum apăreau cândva profiturile de la Caritas, doar că în final se poate întâmpla să nu existe bani ca aceste profituri să fie plătite, sau măcar sumele investite să fie recuperate.

Ce înseamnă criza pentru oamenii de rând?

Criză înseamnă șomaj, probabil inflație. Dacă bula financiară se sparge inflația va fi dincolo de orice vă puteți imagina, cu condiția ca băncile centrale să fie suficient de iresponsabile să furnizeze lichiditatea pentru a se marca profiturile de pe piețele financiare. Dacă s-ar închide pozițiile pentru derivativele existente asta ar putea însemna orice sumă între 1 și 17 de trilioane de dolari exprimați în diverse monede în funcție de secvențialitate și de valoarea care trebuie acoperită. O asemenea masă monetară devenită lichidă ar face praf sistemul monetar internațional.

Economia reală este ancorată de realitate. Adică, ceea ce putem face este să ne comportăm normal, pentru că ieșirea din criză poate fi generată numai de acest comportament normal și rațional al tuturor. Chiar dacă va fi o mare criză, chiar dacă va fi și un război care să încununeze dezastrul, tot normalitatea este cea care trebuie să rezolve problemele.

Unii economiști spun că ar trebui un nou Bretton Woods, și redefinirea sistemului monetar internațional. Însăși ideea sugerează că vin vremuri foarte complicate.

O scurtă notă pentru cei care chiar decid ceva în economie: găsiți și adunați la voi pe toți economiștii care sunt capabili să gândească în afara cutiuței. Este nevoie de soluții noi, cele vechi nu mai sunt suficiente. E nevoie să vă pregătiți, pentru că ceea ce urmează poate fi extrem de periculos.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. As avea ceva nedumeriri la partea „Ce este de facut?”. Poate am inteles eu gresit, in ce moment, raportat la momentul de maxim al bulei / maxim al crizei recomandati calduros achizitia de active? In criza, lumea sufera de lipsa de lichiditate, si ca pregatire pentru criza dumneavoastra recomandati cumpararea de active? Care inainte de criza, pe bula, sunt supraevaluate?

    V-ati urmat sfaturile in perioada 1997-1998 sau 2008-2009, ati castigat bani multi din livezi si sere ?

    Comportamentul anti-ciclic este :
    – in perioada de boom, pre-criza, este exces de lichiditate, banii sunt „ieftini”, activele si pasivele sunt foarte scumpe, este momentul sa strangi banii, eventual chiar sa vinzi pasivele.
    – cand loveste criza, este deficit de lichiditate, banii sunt scumpi si se primesc dobanzi foarte mari de la banci, timp in care activele scad in valoare. ACUM este primul moment de cumparat active si pasive, mai ales de la detinatorii emotivi.
    – la 6-12-18-24 de luni de cand loveste criza, in functie de amplitudinea oscilatiei, scad dobanzile si se opresc din scadere preturile la active. ATUNCI este al doilea moment al cumpararii activelor si pasivelor (banii s-au inmultit prin dobanzi, iar activele cresc)
    Ceva detalii pot fi gasite aici :
    http://www.contributors.ro/administratie/capitalism-si-economie-pentru-tonti-cu-poze/

    Totul este gasirea momentului de maxim sau cat mai apropiat de maxim in care sa „vinzi” si sa „cumperi”.

    • In mod normal v-as da dreptate.
      O solutie greceasca/cipriota, aplicata la scara mai mare poate bloca in conturi toate lichiditatile, in prima faza, si in faza a doua acestea pot fi folosite pentru bail-in. Eu nu as sta linistit pe cash cand sistemul monetar se clatină., mai ales la dobânzi negative.

      • Multumesc pentru raspuns. Nu stiu daca ati reusit sa cititi in totalitate articolul la care am facut referire. Pe scurt recomand disciplina fiscala la nivel personal pe modelul detinerii de active generatoare de venituri si pastrarea pe plus a balantei venituri/cheltuieli indiferent daca te afli in perioada de boom sau recesiune. Asta inseamna ca detii deja active, si cand „mirosi” criza, nu mai cumperi altele, asteptand socul, pentru a le cumpara atunci.

        Sincer, cei care nu au disciplina aceasta fiscala nu o sa aiba cash inainte de criza, ca sa poata cumpara ceva cu el. Si mai departe, putini din cei care au cumparat pe bula si-au invatat lectia, ajustandu-si comportamentul financiar.

        Strict la momentul presupusei crize 2016/2017 (la care tind sa va dau dreptate ca sunt foarte multe semne prevestitoare) ne aflam pe coama sau pe varful valului de crestere, cand banii sunt ieftini si activele scumpe. Achizitonarea la acest moment a activelor de frica crizei nu ar face decat sa amplifice varful valului, facand aterizarea mult mai abrupta. Ele trebuiau achizitionate pana acum cel mult un an.

        Ceva-ul acela care absoarbe lichidatile, sunt gaurile negre cauzate de risipa de resurse de dinaintea crizei din 2008. Imprumutul inseamna aducerea banilor din viitor in prezent. Banii cheltuiti in trecut dispar acum :).

        Astept raspuns la intrebarea referitor la achizitiile dumneavoastra de active : aveti livada, vie, sere, etc achizitonate pentru pregatirea in caz ca e grava criza ?

        • Active este un termen prea general. Criza actuala nu este o criza a activelor materiale ci o criza a activelor financiare. Activele materiale nu sunt supra-evaluate cel puțin la noi nu.

          Nu doresc să comentez finanțele mele personale. Degeaba insistati.

          • Au anglofonii o vorba, „practice what you preach”, adica sa faci tu insuti ceea ce recomanzi altora sa faca. Altfel credibilitatea sfaturilor se apropie de zero, neavand incredere sa le aplici pe tine insuti, cum sa inspiri incredere celorlalti.

            Nu v-am cerut detalii despre ce anume ati cumparat, nici unde, nici cat au costat, nici sursa veniturilor. Era de ajuns un simplu DA sau NU. Din evitarea raspunsului pot trage concluziile pe care mi le imaginez, si anume ca NU.

            Multumesc pentru timpul acordat raspunsurilor. Mi s-a intarit parerea formata despre finantisti, si anume ca stiu foarte bine ce sa faca altii cu banii si majoritatea nu sunt catusi de putin bogati.

            • DA si NU sunt la fel de adevarate, e prea complicat de explicat.

              Nu sunt bogat, dar nici sarac. Am active, 0 datorii si economisesc lunar. Suficient?

    • E corect ce spuneti … rationamentul la care faceti referire a venit din instinctul de supravietuire dar si din particularitatile situatiei economice actuale. Ideea este ca intr-adevar e bine sa ai lichiditati dar in conditiile unui cel putin anuntat colaps al sistemului financiar global, ce sa faci cu ele ? Asta justifica achizitia de active producatoare de bunuri de baza .. in rest e corect ce spuneti …

    • „livezi si sere” la care se face referire sunt, cred, pentru asigurarea subzistenţei, nu pentru speculaţii financiare. Aşa traduce asta prin aceea că criza va fi atât de cruntă, încât tot sistemul se va duce naibii şi va fi un soi de apocalipsă, gen fiecare pentru fiecare (ca în emisiunile alea cu survivalişti de pe National Geografic) La pachetul ăla mai lipseşte şi o armă, ca să-ţi aperi recoltele.

      • Nu as merge chiar atat de departe încat sa imi imaginez un scenariu de dezagregare atat de profund. Dar o penurie de bunuri generata de blocajul financiar este posibila, precum și perturbări ale sistemelor de aprovizionare generate de lipsa de lichiditati. Statele nu se vor dezagrega, ca in scenariile apocaliptice, dar poate apărea o situatie destul de dificila.

  2. Mi-a plăcut stilul autorului.Ce să înțeleg eu din toate acestea?
    -în primul rând că vine criza și este normal,crizele au o periodicitate de 8-10 ani.
    -România este iar în contratimp(ca și în 2008),ne-am apucat să creștem deficitul bugetar în momentul cel mai inoportun.Să vă aduc aminte că din cauza iresponsabilului management al crizei din 2007-2009,România și-a revenit după 7 ani(!!!),adică în 2015?
    -mai înțeleg că este o puternică diferență între economia reală și sistemul financiar bancar.De fapt aici este sursa tuturor dificultăților și a crizelor;lăcomia nu este întotdeauna bună.
    -Schimbarea paradigmei financiar-bancare se impune.Tratatul de la Bretton Woods a devenit un pericol pentru economia mondială
    -în Europa situația este tristă și de nimeni plânsă.Europa fierbe în suc propriu,este atacată din toate părțile,nu mai are piețe de desfacere,nu mai are venituri ”moka”,nu mai are nici-un pilon economic pe care să se bizuie.În plus,este plină de datorii.

    Poate este bine că vine o criză majoră.Poate statele vor coborî cu picioarele pe pământ,adică vor reveni la economia reală.

    • Cred ca este exagerat sa spunem ca Bretton Woods este o amenintare, pur si simplu sistemul creeat atunci nu mai face față noilor realitati. Cel mai probabil este nevoie de mecanisme noi care sa completeze sistemul Bretton-Woods, și nu demontarea sistemului instituțional creeat.

      Ma refer in primul rand la un mecanism internațional de reglementare și control a derivativelor financiare.

  3. Mie anticiparile/premonitiile de genul „incepe criza”, ba mai mult, ca va fi una „devastatoare” imi suna a deja-vu.

    Ba mai mult, unele intra la categoria „self-fulfilling prophecy” daca la mijloc e parerea cuiva „avizat” si care mai are si interese de aparat pe bursa.

    In rest, totul e psihologie de masa, apetitul / aversiunea pentru risc sunt… molipsitoare.

    PS

    In alta ordine de idei, va rog sa studiati ce se intampla in ultima luna cu pretul aurului :)

    • Observ ca sunteti un admirator al lui Herbert Franke, și a seriei Dune. Imi face placere sa vad asta.

      Crizele sunt ciclice, se repeta cu o periodicitate de aproximativ 7,5-8 ani. E normal sa auziți de ele și să aveți deja-vu, și e normal ca economiștii să prevină lumea în avans.

      • @ Bradut Bolos – poate crizele se repetă la 7-8 ani, dar cred că de data asta interpretați greșit datele pe care le aveți la dispoziție. Ca să urmeze o criză, ar trebui ca lumea să cheltuie cu inconștiență bani pe care nu-i are și să se împrumute cu dobânzi mari. Ceea ce se petrece acum e oarecum opusul: bani există,. dobânzile sunt foarte mici sau chiar negative, dar lumea nu se înghesuie să cheltuie, nu se manifestă euforic.

        Scăderea prețului petrolului a temperat serios tendința obișnuită de creștere a prețurilor în economie, astfel că o eventuală criză a fost practic dezamorsată. Prețul petrolului nu a scăzut ca urmare a unei crize în urma căreia lumea să nu mai aibă bani să-l cumpere, ci a scăzut pentru că a devenit brusc disponibil în cantități uriașe. Adică oamenii ar putea cumpăra cu aceiași bani de 3 ori mai mult petrol decât în urmă cu câțiva ani, însă nu au la ce să-l folosească în asemenea cantități. Dacă Saddam ar mai trăi astăzi, nu ar mai invada nimeni Irak-ul, invazia ar fi lipsită de orice miză. Deci nu ne paște nicio criză mondială, prețul petrolului a lăsat criza fără obiectul muncii :)

        • Crizele sunt de multe feluri. Daca vorbiti de pretul petrolului, imaginati-va ca in acest moment marii producatori de petrol lichideaza active financiare pentru a-si acoperi deficitele. In faza a doua, consumul pe care il reprezentau la nivel mondial se va restrange dramatic.
          Aruncand pe piata active financiare se dezechilibreaza oferta pentru activele repective, ceea ce ar trebui sa genereze o diminuare a valorii lor.
          Dumneavoastra va imaginati o criza generata de consumatori, ori momentan ne apropiem de o criza in componenta cheltuielilor publice a PIB.
          Romania nu este direct vizata de aceasta criza, ea este in pericol mai mult prin contagiune pe canalul bancar si pe canalul cheltuielilor publice.

          • @ Bradut Bolos – genul ăsta de argumente este de-obicei folosit pentru a prezenta socialismul drept un sistem perfect viabil în teorie. Numai punerea lui în practică ne omoară, în rest argumentația pare perfect validă :)

            Producătorii de petrol reprezintă o minoritate pe ansamblul economiei mondiale. Dificultățile lor, oricât ar fi de reale, aduc mai multe beneficii consumatorilor decât probleme. Faptul că nu mai produc petrol unele exploatări care ar avea nevoie de 50 USD/baril e doar o eficientizare cât se poate de necesară a domeniului. Nu încercați să ne convingeți că petrolul se extrage la un cost de 50 și se vinde cu 30, pentru că nu e cazul.

            Ca să continuăm analogia din articol, e foarte bine când meteorologii încearcă să prevadă cum va fi vremea. Însă nu pot influența ei înșiși vremea, deși unii așa ajung să creadă :)

  4. Solutia este sa se treaca la portofele electronice cu o moneda electronica libera de tipul Bitcoin pe de o parte si pe de alta sa lucreze la o economie sustenabila, eficienta, economica in care sa se tranzactioneze doar ceea ce este fara creditare cu dobanda.

  5. felicitari pentru articol. escrocheriile se numesc derivative. pacaleala ieftina produs bancar. lumea trebuie sa se „culturalizeze”. vasazica nu mai poti trai fara cultura „adevarata” financiara si bancara. toti neica nimenii sint finantisti. adicatelea antreprenori pe banul fraierului. fara astia nu se poate trai. sint precum aerul si apa. bancile comerciale, de investitii si asigurari trebuiesc clar delimitate (si atentie, optionale, nu obligatorii !). n am nimic impotriva celor care vor sa si inmulteaasca banii din fotoliu sau sa si asigure papucii. dupa cum exista si finantisti vizionari care si asuma riscuri investind in inovatie nu doar in speculatie. in romania cei mai „barosani” sint politrucii si angajatii la stat (bnr, asf. comisii, comitete, regii etc.). tot sa fii „antreprenor” ca astia !

  6. In legatura cu Baltic Dry Index („costul transportului naval”), situatia este si mai grava: s-a atins minima ultimilor 30 de ani!

    http://www.zerohedge.com/news/2016-01-19/what-if-imploding-baltic-dry-index-does-reflect-global-trade-after-all

    „O scurtă notă pentru cei care chiar decid ceva în economie: găsiți și adunați la voi pe toți economiștii care sunt capabili să gândească în afara cutiuței. Este nevoie de soluții noi, cele vechi nu mai sunt suficiente.”

    Oamenii acestia sunt tare asemanatori, ca educatie si mentalitate, unei foste domnisoare ministru de finante din Romania … Eu as prefera foarte tare sa nu mai faca nimic, pentru ca din cauza lor am ajuns aici. Interventionismul lor in economie a introdus niste distorsiuni majore care vor duce la mama crizelor.

    • Mda, cine se aseamna se aduna, dar pe de alta parte nu am vazut vreun guvern care sa ia in serios opinia economistilor, fie influenti fie mai putin influenti. Daca nu ai FMI sau BM pe tricou, orice zici nu conteaza.
      De altfel si la nivel international ”economistii” din guvern sunt corporatisti reciclați care reprezinta grupuri de interese.

    • Cel mai important indicator de criza este Baltic Index. El ne spune ca volumul de materii prime transportat este in scadere, mai exact este la un minim care nu a mai fost inregistrat de foarte mult timp. Asta inseamna ca comenzile in industrie sunt la minim, ceea ce inseamna o criza in scurt timp.
      Un alt indicator de criza este reducerea dobanzilor de referinta la toate bancile centrale, unele chiar in valori negative. Asta ne spune ca bancile centrale incearca sa ia masuri de consolidare a sistemului financiar pentru ca asteapta o criza, sau deja au o criza.

      • Dacă într-adevăr comenzile din industrie sunt la minim ar însemna că s-a produs deja criza economică și acum îi resimțim din plin efectele, nu credeți?

        Problema e alta: Baltic Dry Index se referă la prețuri de transport maritim, nu la volumul absolut de comenzi din industrie. Pe lângă faptul că ne aflăm în februarie, luna cu cea mai scăzută activitate economică din întregul an, e foarte posibil ca scăderea prețului petrolului să fi ieftinit într-o asemenea măsură transportul maritim încât să ducă la această valoare minimă. Asta ca să nu mai vorbim despre obiectivitatea datelor economice pe baza cărora se calculează BDI. Modul de calcul al ratei LIBOR este de-a dreptul cinstit, comparativ cu BDI, dar asta nu i-a împiedicat pe unii să ajungă în închisoare pentru manipularea ei. Pentru BDI n-o să ajungă nimeni în închisoare, deci pot fi furnizate orice fel de date.

      • Dobanzile se reduc pentru a incuraja creditarea si investitiile. Euro-area MFI loans to Non-Financial Corp a revenit pe crestere YoY abea anul trecut dupa 3 ani de scadere. O situatie similara se vede si la Household loans, unde am avut stagnare/scadere 2011 pana in 2015.
        QE este un swap, are ca rol transformarea tomorrow-money in today-money.

        • Interesanta bucatica de informatie. Prin urmare, e posibil sa vedem un reviriment in constructie si in industri constructoare de masini, pe masura ce fondurile ajung sa investitii, si dupa aceea peste trei ani un reviriment real bazat pe investitiile de care vorbiti.
          Partea cu cresterea non-financial si household imi da sperante.

          Swapul asta e problematic. Buna parte, sau cea mai mare parte alimenteaza exituri pentru pozitii care nu ar trebui sa marcheze profit. E o subventionare pentru recovery la institutii financiare care si-au batut joc de toata lumea. Crizele ar trebui sa curete sistemul de astfel de paraziti. Daca nu se curata sistemul, nu se rezolva criza. E ca si cand ai incerca sa vindeci o persoana care are o tenie de 20 kg dandu-i perfuzii cu glucoza, ca sa salvezi si tenia.

          • Practic ce face ascest swape este, la un anumit nivel, sa imprumute crestere economica din viitor. In mod paradoxal, in perioada cand dobanzile sunt foarte scazute, firmele ezita sa investeasca, si prefera sa pastreze pozitii banesti in balance sheet. Aceste pozitii sunt ‘taxate’ din cauza ratelor scazute din piete. In acelasi timp, companiile mici care doresc sa se finanteze nu au acces la bani din cauza conditiilor de creditare inasprite dupa criza.
            Pentru ca acest swap creeaza ‘aglomerari’ in anumite piete deoarece influenteaza cererea si oferta, si prin urmare evaluara la care se tranzactioneaza companiile, actionarii prefera acum sa ceara inapoi (prin dividende) aceste pozitii supradimensionate de cash, in loc sa oblige companiile sa investeasca in viitor. In acelasi timp, companiile prefera sa isi rascumpere actiunile, care de multe ori sunt supraevaluate. Acest comportament reprezinta o taxa pe cresterea viitoare.

            Problema fundamentala este ca bancile centrale sunt acum obligate sa creeze politici care sa produca efecte macroeonomice directe. In mod normal, aceste efecte ar trebui sa fie rezulatul unor politici fiscale, insa inabilitatea clasei politice de ambele partie ale Atlanticului au dus bancile centrale la limita, unde ele inteleg ca economiile ar fi avut nevoie de stimulente de alte feluri decat cele financiare, dar in acelasi timp nu pot sa stea sa urmareasca de pe margine cum trend growth scade pentru ca nu se iau masuri. In consecinta, sunt fortate sa stimuleze economiile prin singurele parghii disponibile.

  7. Nu ar trebui terminat odata pentru totdeauna cu folosirea banului ca „ochi al diavolului” si revenirea sa la scopul de masurator al valorii , la greutatea cu care functioneaza cantarul unei piete cat de cat real concurentiale si deci libere? Costurile unui astfel de comportament, caci sunt si sunt mari, nu ar fi totusi oricum mult mai mici decat cele ale unei crize care de fapt este timpul sa o spunem are rostul sa transfere valorile reale la care va referiti in text folosind valori aparente si ma refer la toate cele care uneori nu au alta valoare decat hartia incorporata, transfer de proprietate(spre un alt sistem de data asta nu de nationalizare ci de oligopolizare) de la marea masa de detinatori care mai exista la acel oligopol multinational si care astfel ar deveni proprietar de facto al Terrei cu oameni cu tot? Si care ne va putea pune taxa si pe aerul pe care-l respiram? Poate parea cam conspirationist scenariul asta, dar asa sa fie, doar conspirationist si SF?

    Solutia? Exista: Calea a treia propusa de subsemnatul cu tot ce implica ea
    . Dar : A prendre ou a laisser :)

    • Lacomia este o parte a umanitatii. Ea nu poate fi eradicata. Au incercat Moise, Buddha, Isus, Mohamed, Confucius, Marx, Lenin, etc si nu au reusit. Noi ca simpli muritori de rand nu putem spera la astfel de inginerii sociale. Lacomia duce la acumularea de avere, si lacomia de putere duce la acumularea de averi colosale, care sunt pur si simplu putere transferabila.
      Exista nu trei, ci o multime de „alte variante” sau cai, doar ca toate presupun ca cei care au putere si avere sa renunte la ele. Asta nu se va intampla, niciodata.
      Pe de alta parte, crizele economice sunt ceva mai profund decat credeti. Orice fel de societate ati concepe si eventual chiar construi va avea crize economice si cicluri.
      Ceea ce se poate face, si se face de ceva vreme incoace, se administreaza crizele, adica se mai estompeaza din efectele lor negative.
      Am vazut ca sunt destui fani de SF pe aici, asa ca poate unii isi pot aminti de „Crizele Seldon” ale lui Asimov.

      • Crizele Seldon erau rezultatul planificării evoluției Fundației. Erau prețul plătit pentru a înlocui 30.000 de ani de barbarie cu doar 1.000 de ani. În economia mondială actuală nu e vorba de așa ceva, actorii acționează suficient de independent unul de altul. Inerția sistemului e întra-devăr destul de mare (la urma urmei vorbim de miliarde de oameni) însă pe ansamblu, la nivel mondial, nu poate fi vorba de o planificare ci mai degrabă de o mișcare browniană.

        Crizele economice apar atunci când prea mulți actori economici învață să fenteze, iar perioada 2005-2008 este un exemplu excelent. La momentul de față nu există nici un boom economic, în niciun domeniu, deci nu poate apărea de aici o criză. Sigur, în teorie poate apărea oricând o criză economică, însă din cu totul alte cauze: o erupție vulcanică majoră, un impact cu un asteroid, câteva cutremure sau inundații devastatoare etc. Însă cauze economice credibile nu există la momentul de față.

      • Nu e vorba de renuntarea la avere. E vorba de corelari corecte si rationale si de ce dorim .

        PS. Desigur ca irationalitatea este deschisa si libera a fi urmata. Dar sa luam exemplu de la lupi, apropo de ce spune Hobbes gresit ca referinta, caci daca vedem cum se deplaseaza o haita avem ce invata de la ea. :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bradut Bolos
Bradut Bolos
Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost Assistant Professor la Universitatea din Buraimi, Oman, în prezent cadru didactic asociat al UMFST Târgu Mureș

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro