joi, martie 28, 2024

Scenariul 3

Pentru lectura acestei contribuţii este foarte util să fie cunoscute Cartea Albă a lui Jean-Claude Juncker şi aticolul lui Valentin Naumescu „Se îndreaptă statele vest-europene spre semnarea unui Tratat separat? Cât de importantă devine dimensiunea Apărării?” apărut recent la contributors.ro.

Din şcoala generală cunoaştem sau ar trebui să cunoaştem diferenţa între viteză şi acceleraţie. Este aceeaşi ca şi cea dintre prima şi a doua derivată (dacă aşa e mai clar).  Scenariul 3 din Cartea Albă mai este numit „Europa cu două viteze” şi pare a fi preferat de către principalii piloni ai UE, Germania şi Franţa. Eu cred că această denumire dată scenariului 3 este (intenţionat?) nocivă, deşi doar în parte greşită, sugerând că statele membre ar urma să fie nu numai împărţite ci şi menţinute în grupuri diferite de viteză. Voi demonstra că nu aceasta poate fi intenţia.

Viteza dezvoltării generale, în primul rând a economiei, a fost de la bun început cu totul alta în cele câteva ţări care au constituit nucleul central al UE şi în celelalte, mai cu seamă în cele sărăcite de sistemul economic comunist. Politica UE a fost şi este aceea de a diminua diferenţa între aceste viteze, ajutând ţările rămase în urmă să accelereze dezvoltarea lor, această acceleraţie ajungând mult mai mare decât cea din ţările nucleului. Astăzi, de exemplu, România se află pe primul loc în UE, nu în privinţa vitezei, ci a acceleraţiei în dezvoltarea economică. Fonduri substanţiale ale UE au fost direcţionate pentru a se ajunge aici.

Bineînţeles că lucrurile nu „au fost date peste cap în Uniunea Europeană după marea extindere spre Est, din cauza sărăciei noilor state membre, a migraţiei intra-comunitare, a corupţiei,…” Atunci când ţările din Est au fost primite în UE se ştia foarte bine care era situaţia lor, şi se dorea îmbunătăţirea ei, ceea ce s-a şi întâmplat.

Europa cu două viteze este o realitate, şi va mai fi multă vreme chiar şi în cazul celei mai favorabile evoluţii în viitor. Atâta timp cât ni se permite (mai bine zis: suntem ajutaţi) să avem o acceleraţie mai mare decât cea a celor rapizi, e bine, nu avem motive de supărare, ba chiar dimpotrivă.

Eu văd în scenariul 5 acel scenariu care ar fi şi dorit de ţările nucleului central, şi cel mai benefic pentru toţi, şi aşa îl vede şi Juncker.

Dar este insuportabil ca ţările enorm beneficiare să-şi ţină coada sus (cu drapelul naţional legat de ea) şi să dicteze paşii UE, cum s-a întâmplat cu primirea Ciprului, care a avut loc la şantajul Greciei, sau să procedeze precum Ungaria, care îşi permite o politică externă foarte aparte, iar intern să se distanţeze de democraţie, sau precum Polonia care – după câştigurile enorme din partea UE – se îndreaptă intern spre totalitarism şi îşi permite prin Ministrul ei de Externe să tăvălească Uniunea în noroi. De aceea, cred eu, se doreşte o diminuare a ponderii decizionale a unor ţări şi corelarea comportării lor cu sprijinul financiar primit, spre beneficiul tuturor celorlalţi. De aceea a apărut scenariul 3.

Scenariul 3 nu ne marginalizează, pentru că noi oricum nu avem veleităţi de a conduce Europa. Noi să ne facem lecţiile bine, ca şi până acum în lupta contra corupţiei, dar mai bine în alte domenii, precum absorbţia fondurilor UE.

Nu împărtăşesc părerea că planurile de apărare ale UE ar intra în contradicţie cu apartenenţa la NATO. Văd aceste planuri ca pe o necesitate, rezultată din aceeaşi logică precum piaţa comună economică. Este practic imposibil să rezistăm cu armatele naţionale împotriva vreunui atac mai serios. Suedia a încercat după al II-lea Război Mondial să rămână neutră, dar să devină capabilă să facă faţă (precum Finlanda mai înainte) unui eventual atac al Uniunii Sovietice. În acest scop şi-a dezvoltat o imensă aviaţie de vânătoare (a 3-a din lume la acel moment), dar cu timpul a trebuit să renunţe.

Ceea ce o ţară nu poate, un grup de ţări, mai strîns unite între ele decât o alianţă militară, poate. Va trebui deci să organizăm o apărare comună a UE. Faptul că nu s-a întâmplat până acum mai nimic în direcţia asta se datorează, pe lângă încălzirii temporare a relaţiilor cu ruşii, într-adevăr opoziţiei Marii Britanii.

Apartenenţa la NATO a unei UE înarmate corespunzător ar întări considerabil alianţa, care ar rămâne tot sub conducerea USA, dar pe de o parte le-ar uşura americanilor povara financiară, iar pe de alta am fi scutiţi de neghiobii precum scoaterea temporară din trecut a Franţei din structurile militare ale NATO.

UE este o putere nucleară. De mai mult (decât de ceea ce are Franţa) nu e nevoie. La forţele convenţionale o ducem mai rău. Acel minim de 2% din PIB este esenţial pentru bugetul Apărării, indiferent dacă ne apărăm în UE, în NATO ori în amândouă.

În concluzie, pe de o parte eu nu văd nimic rău în „Europa cu două viteze”. Pe de altă parte, scenariul 3 subliniază rolul „intenţiilor”, ceea ce mă face să cred că ne poate diferenţia de Polonia şi Ungaria. Noi nu ne exprimăm precum Ministrul de Externe al Poloniei. Şi mă mai face să cred că ţările nu vor fi împărţite în „centrale” şi „marginale”, ci vor fi lăsate singure să decidă dacă vor să fie alături de Germania şi Franţa sau vor să poarte sus drapelul naţional (în modul menţionat).

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Ma intreb dece mai invatam la scoala Istoria daca nu tinem cont de ea, de ceea ce a fost si se poate repeta.Indiscutabil (dar nu chiar peste masura), relatiile bune cu Germania sau Austria, te pot ajuta economic. Dar nu gratuit. De loc, caci nimic nu e gratuit in politica Lumii.
    Apoi, dupa ce rupe din tine, te mingiie parinteste si iti promite marea cu sarea numai sa fii insotitor intr-o catastrofa.
    In Polonia nu toti pupat Piata Endependenti, cred ca unii sint ardeleni de-ai nostri: „eu te iert, dar nu te uit”. A uita ce a facut (si dece nu?) poate face Germania este grav.
    Armata UE (cind doar 4 tari contribuie cu 2%) pare tocmai ceea ce isi doreste Rusia.
    Este destul de vizibila intentia Germaniei, secondata de Franta: descotorosirea de United Kingdom si animozitati in NATO. Caci ni se pare ca am crescut mari.
    Si acum UE are mai multe viteze, dar cind o si statuezi ca obligatorie, nu mai este UE, ci ceea ce se spune, mai in gluma mai in serios: orice asociere este in favoarea celui ce o organizeaza.

  2. Scenariul unu încă e posibil. Preferinţa preşedintelui K.W. Iohannis pentru formula „uniţi în diversitate”, rămîne valabilă. Rezultatul 26:1 în favoarea lui D. Tusk reales preşedinte UE arată voinţa celor mai multe guverne UE27 de a găsi compromisuri. Majoritatea dublă „calificată”, regula valabilă de mult timp în UE, a fost aplicată la alegerea lui D. Tusk. E o parte a instrumentelor la dispoziţie din tratatele UE27 (precizarea cancelarei Merkel după alegerea lui D. Tusk, cred că favorizează varianta unu?).

    … „…Dar este insuportabil ca ţările enorm beneficiare să-şi ţină coada sus (cu drapelul naţional legat de ea) şi să dicteze paşii UE… „….

    Declaraţia „suveraniştilor- naţionalisti”/ Visegrad de la Bratislava 2016 e un afront direct împotriva lui F. Hollande/Franţa. Rolul conducător în UE27 îl are Franţa, fără doar şi poate. Declaraţiile după alegerea lui D. Tusk şi pregătirea „textului” pentru sărbătorirea 60 de ani ale tratatului de la Roma 1957- 2017 în martie nu au precizat care variantă din white book al lui J.C. Juncker e favorizată. Poate fi blocat „textul” Roma 2017 de „suveraniştii- naţionalisti”, asociaţii Vişegrad, Varşovia, Bratislava, Praga, Budapesta? Incep să tăie vaca pe care vor s-o mulgă? Se pare că centrul şi estul continentului a rămas ingheţat în confruntările şi politica naţionalistă 1914-1989. Bucureşti 2017-2021? Incercare şi eroare?

    …. „…..Politica UE a fost şi este aceea de a diminua diferenţa între aceste viteze, ajutând ţările rămase în urmă să accelereze dezvoltarea lor, această acceleraţie ajungând mult mai mare decât cea din ţările nucleului. Astăzi, de exemplu, România se află pe primul loc în UE, nu în privinţa vitezei, ci a acceleraţiei în dezvoltarea economică. Fonduri substanţiale ale UE au fost direcţionate pentru a se ajunge aici….. „……

    Aşa e , prezentarea e amuzantă şi UP To DATE. Surprize mari nu vor fi. Declaraţia cancelarei Merkel (euronews TV) defineşte perioada prevăzută pentru restructurarea UE: cîţiva ani (2-pînă 5 ani?). Eu prefer varianta UNU. Problematic mi se pare timpul care a rămas pentru jocurile politice ale unor guverne. Nu cred că mai sunt 10 ani la dispoziţie! Ponderea UE27 în economia globală scade zi de zi.

    Problemele interne ale celor 27 de parteneri UE sunt cauzele perturbaţiilor la nivel UE27/Bruessel 2017. Problemele de la Bucureşti sunt bine cunoscute, se aud, se văd pe stradă 2017. Decisiv poate fi situaţia în Franţa după mandatul Macron (datoriile publice peste 100% BIP, deficit budgetar peste 60%, somaj la tineri…), deci 2022 la sfîrşitul perioadei de pregătire a unor noi relaţii în UE27 (varianta unu?). Se rezolvă problemele interne la Paris 2017-2022? Problemele Franţei nerezolvate 2022 decid soarta uniunii monetare UE / EUROland.

    Zgomotul „suveraniştilor- naţionalişti”/ Vişegrad e una, problemele grave sunt de rezolvat 2017- 2022 la Paris şi Roma. Fără moneda comună EURO (Franţa vrea o uniune a datoriilor publice, vrea o economie « politică »… dirijată de la Paris… deci o monedă moale ca francul /lira înainte de EURO) viitorul UE27 se decide în vest.

    Primirea de noi parteneri : Serbia, Kosovo, Albania, Bosnia-Hertegovina, Muntenegru, Macedonia, Moldova, Georgia, Ucraina, etc., e amînată 2017- 2022. Pînă cînd ?

    Scenariul unu favorizat la Bucureşti 2017, unitate în diversitate, rămîne posibil pînă 2022?

  3. „Astăzi, de exemplu, România se află pe primul loc în UE, nu în privința vitezei, ci a accelerației în dezvoltarea economică.”

    Dacă este avută în vedere variația Produsului Intern Brut (prima derivată în accepțiunea autorului, pentru claritate), indicatorul în sine este irelevant pentru Dezvoltare. Dacă PIB-ul de anul trecut a fost 1$, să zicem, iar anul acesta este 2$, se cheamă că avem creștere (NU dezvoltare), de 100%. Spre exemplu, cele mai impresionante variații pozitive ale PIB le au state precum Etiopia sau Nauru.

    Dacă privim rata de creștere a economiei românești drept o resursă pentru integrarea europeană, atunci, să privim și către alte posibile avantaje comparative care ne-ar putea ajuta să accedem către Primul Cerc, către Nucleu, sau ce structură atomică s-a imaginat. Unul ar putea fi lupta anticorupție și consolidarea statului de drept, care face parte dintre criteriile de convergență cuprinse în Tratate. Numai că România este un stat captiv, în care corupția este generalizată, iar din perspectiva aceasta, în ultimele luni am observat că mărimea aceea cu derivata de ordin doi este cu semn negativ. Carevasăzică, ne îndepărtăm de Nucleu.

    Faptul că alocarea discreționară a resurselor în economie din cauza corupției reprezintă cel mai mare eșec al pieței și ritmul creșterii PIB (luat singur) nu este un indicator relevant nici măcar pentru creșterea economică, cu atât mai puțin pentru dezvoltare, sunt alte subiecte și acestea merită probabil tratate în articole dedicate.

  4. „Atâta timp cât ni se permite (mai bine zis: suntem ajutaţi) să avem o acceleraţie mai mare decât cea a celor rapizi, e bine, nu avem motive de supărare, ba chiar dimpotrivă.” Poate de suparare nu dar de ingrijorare ar trebui sa avem. Cred ca stiti ca, chiar daca avem o acceleratie mai mare, nu-i obligatoriu ca distanta dintre noi si „cei mai rapizi” sa scada. Ba dimpotriva, sunt cele mai multe sanse ca ea sa creasca. Ca sa fie foarte clar sa dau un exemplu extrem: doi oameni: unul merge pe jos dar accelereaza grabind pasul pana cand ajunge sa alerge; altul mergand cu masina cu o viteza constanta de 70 km pe ora. Distanta dintre ei va continua sa creasca pana cand primul isi va lua o masina mai buna si va merge cu 80 km pe ora si peste, continuind sa accelereze. Dar, cum se poate banui, lucrul asta nu-i asa usor de obtinut.

  5. Fara mai multe viteze, statuate oficial, nu va exista nicio extindere – absolut necesara noua, privind la Serbia si Ucraina!
    De facto UE are mai multe viteze – zona Euro, Schengen -, decalaje imense de dezvoltare, pe multiiple planuri, intre membrii cu drepturi depline!

  6. Viitorul suna teribil pentru Romania. La Bucuresti coruptii analfabeti (aia alfabetizati sunt in minoritate ) vor face legea fara sa se mai ascunda.
    Cum se zice Romania in rusa? :)))

  7. Daca insistăm pe terenul analizelor politice prin prisma matematicii – ceea ce ar fi excelent – poate ar trebui ca analiza sa pornească si de la comparația dintre sistemele conduse si cele auto-conduse ar căror risc este sa ajungă in punct de bifurcație. Romania sau cei din tara care înțeleg doar clipa si nu perspectiva sunt evident manipulați. Mă gândeam, culmea la analiza dezvoltata de un matematician rus – The General Problem of Stability of Motion compleata ulterior cu Second Method of Lyapunov. In esență este vorba despre analiza stabilității unui sistem dinamic. Au urmat apoi alți matematicieni si fizicieni care au dus mai departe analiza modle de analiza de stabilitate (Ilya Prigogine, Henri Poincare, …). Sper ca stiti despre ce este vorba?

    • Sau problema celor 27 de corpuri care este atat de complexa (incepand cu 3 corpuri) ca genereaz evolutii haotice. Glumesc, evident. Ca matematician pot sa va spun ca sunt foarte multe modele disponibile insa asta chiar presupune un colectiv interdisciplinar foarte serios si enorm de multa munca.

      Eu insa as merge si mai departe: in urma cu vreo douazeci de ani inginerii din indutstria automobilelor au inteles si rolul celei de-a treia derivate (variatia acceleratiei) in confortul asigurat de un automobil. Se pare ca de-aia Romania este asa de zdruncinata de vreo 27 de ani, avand noi probleme cu a treia derivata :)

  8. Cred ca este foarte importanta concluzia la care au ajuns membrii unei dezbateri la ADEVARUL LIVE ( dnii, Ionita, Diaconescu Dingaciu si Unteanu , mai acum citeva zile.
    Privind Uniunea Europeana:

    1. Romania nu are ce cauta alaturi de Grupul Visegrad ci trebuie sa militeze alaturi de nucleul dur.
    2 Cu statele din Grupul Visegrad sint necesare putenice legaturi bilaterale , de genul parteneriatului strategic cu Polonia )
    3. Un parteneriat strategic cu Germania ar trebui sa defvna un obiectiv national
    4. CARTEA ALBA A OBIECTIVELOR ROMANIEI IN URMATORII MIN. 30 DE ANI, trebuisa fie adoptata de urgenta de toate fortele politice din Romaniaaprobata in Parlament si semnata d presedinte, carte in care aderarea la zona Euro trebuie sa fie obiectiv major

    As adauga.
    Privind USA: Consolidarea cu orice pret a legaturilor straegice preferentiale si mentinerea increderii. reciproce cu USA si NATO

    Dar mai inainte de toate , Romania trebuie sa-i asigure stabilitatea politica interna. Cum ? Mi-e si rusine sa mai o spun , atunci cind Romanii au ales asa un parlament si guvern .

    Cred de fapat, ca toti vorbim ca sa ne aflam in treaba la acest portal. Romanii vor altceva, ii vor sefi pe Dragnea, Ponta ,Oprea, Voicu si Tariceanu, vor sa fie lasati sa fure in continuare, sa fie saraci dar linistiti cu ciorba calda in burta, si copii la scoli inalte, doctori cu plagiate ! Sa le fie de bine !

    • @ Dan Nicolescu,
      Eu cred ca punctul 3 se cam ciocneste cu „As adauga.
      Privind USA: Consolidarea cu orice pret a legaturilor straegice preferentiale si mentinerea increderii. reciproce cu USA si NATO”. Numai ca Germania nu vrea sa participe cu 2% pentru intarirea NATO, ci vrea armata europeana.
      Credeti ca se pot face parteneriate strategice cu toata lumea? Adaugati la Axa Bucuresti-Londra-Washington un arbore cotit prin Berlin? Cui veti lua partea cind nemtii se cucurigesc la americani si britanici? Este capabila Germania sa va apere de rusi in caz de? sau vom avea soarta stiuta a Poloniei?

  9. Eu as propune deconectarea totala de la UE.
    Ce, noi nu suntem in stare sa ne dezvoltam singuri? Il avem inca in viata pe domnul Iliescu Ion care ne poate povatui. Si chiar urmasii dumnealui care au studii chiar si la Sorbona ne pot conduce spre prosperitate. N-avem nevoie de UE, putem exporta produse romanesti cum ar fi gogonele din solariile taranilor si griu de pe milioanele de hectare ale patriei lui Nicolae Ion, domnul Porumboiu, fratii Micula si alti conducatori de foste cooperative agricole de productie. As demara repornirea fabricii de tractoare de la Brasov si productia de ARO10.

  10. Nu inteleg de ce se agita lumea pe aici. Pe noi (Ro & Conducerea tarii) oricum nu ne intreaba nimeni nimic. Noua ni se trimit ordinele in plic. Ce, pana acum ne-a intrebat cineva de la UE ceva? Pe noi nici bulgarii nu ne consulta, dovada faza cu Iohannis si flota de la Marea Neagra. Viitorul UE e deja hotarat, locul nostru eventual e pe la bucatarie la spalat vase.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tudor Zamfirescu
Tudor Zamfirescu
Naştere: 1944 Stockholm Liceu: Bucureşti 1951 - 1961 Facultatea de Matematică Universitatea Bucureşti 1961 - 1966 Doctorat Matematică Universitatea Bochum 1968 Habilitation Universitatea Dortmund 1972 Profesor Universitatea Dortmund 1977 - 2009 Cercetător IMAR Bucureşti 2009 - Membru de onoare al Academiei Române 2009

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro