vineri, martie 29, 2024

Scenariul Belarus in actiune: Victor Ponta pentru noi, este Petru Groza doi! (Updated)

In plina tentativa de lovitura de stat, fara niciun fel de ghilimele, pentru ca asta a fost, tentativa de lovitura de stat, am publicat aici un articol intitulat „Welcome to Minsk, Romania”. Era pe 3 iulie 2012. Nervii nostri ai fost supusi atunci unor incercari inimaginabile. Stressul a fost infiorator. Romania pluralista, Romania europeana a fost salvata de rezistenta Curtii Constitutionale la eforturile gruparii infractionale de a o inrobi si de presiunile fara precedent ale Occidentului democratic. Iata ca acum, premierul plagiator probeaza nu numai ca n-a inteles nimic din ce s-a intamplat atunci, ci chiar ca ii este pur si simpu indiferent cum reactioneaza lumea democratica. Faptul ca refuza sa se intalneasca cu doamna Victoria Nuland, adjuncta a secretarului de stat, semnifica un atentat iresponsabil la adresa viitorului euro-atlantic al tarii.

Sa nu ne amagim: Victor Ponta este un autocrat in devenire. Simplu spus, Victor Ponta pentru noi, este Petru Groza doi. Mosierului comunist putin ii pasa de indignarea Vestului. La fel si arendasului neo-bolsevic. Statul de drept il exaspereaza si va face tot ce-i sta in puteri spre a-l sugruma. A sosit momentul unei reale si vibrante mobilizari civice. Pana nu va fi prea tarziu.

Iata textul articolului din iulie 2012:

„Iata ca profetiile cele mai sumbre au ajuns a se implini. Garantiile constitutionale sunt puse sub semnul intrebarii, legile tarii sunt palmuite, identificarea plagiatului este bagatelizata impertinent drept “atac la persoana” si cate altele. “Poznele” intiale au devenit actiuni bezmetice. Bascaul din primele zile a devenit atac concertatat impotriva statului de drept. Se stie ce-a declarat Crin Antonescu despre ziaristii de la “EvZ”. Candidatul prezidential al USL a recidivat in repetate randuri, este limpede ca vocile independente il scot din sarite. A anuntat public ce are de gand sa intreprinda pentru a pune botnita criticilor sai. Mi-e teama ca in zilele ce urmeaza vom vedea agresiuni fatise impotriva mediilor independente de informare.

La capitolul acesta, al dispretului desavarsit pentru libertatea de exprimare, Antonescu se intelege perfect cu partenerii uslasi (ori, ma rog, uselisti). Crin Antonescu, patron din umbra, alaturi de Iliescu si Voiculescu, al guvernului Ponta, este animat exclusiv de neputinta, ambitie si ura. “EvZ”, “Hotnews”, ”Adevarul”, “Romania Libera” i-au stat si ii stau in gat, s-au scris acolo lucruri pe care narcisistul personaj nu le poate digera si tolera. Nu subestimez nicicum amenintarile proferate de Antonescu. Ceea ce vor reusi uslasii sa creeze nu este altceva decat o situatie penibila si stingheritoare pentru Romania care, sub guvernul Ponta, adica guvernul Vacaroiu redux, seamana tot mai mult nu atat cu Mexicul, cat cu Belarus. Ori, cum scria un cititor pe “Contributors”, cu Zimbabwe si Uganda.

Iliescu, Antonescu, Felix, Nastase, turnatorul Balaceanu-Stolnici (“seniorul liberal”), Rosca-Stanescu (alt personaj imaculat), numai “oameni cinstiti si curati”, infratiti cu de-alde Bondrea si alti caizi. Nu-ti trebuie prea multa intuitie politologica spre a observa revenirea si revansa sistemului ticalosit. Celor care imi atrag atentia ca lovitura parlamentara este parlamentara (ce descoperire, indeed, demna de domnul de La Palisse!), le sugerez sa faca putin apel la istorie. S-a intamplat, uneori cu consecinte catastrofale, ca democratiile sa piara pe limba lor, adica parlamentara, prin alegeri libere si jocuri politice iresponsabile. La sase ani de la trecerea in lumea celor drepti a lui Jean-Francois Revel, ar merita recitita cartea sa clasica, diagnostic si averitsment, “Comment les democraties perissent”.

A murit acum cateva saptamani fostul comandant sandinist Tomas Borge, cel mai intunecat personaj dintr-o sumbra galerie de adepti ai lui Che Guevara. A condus politia secreta din timpul primei “revolutii sandiniste”, a organizat represiuni sangeroase, inclusiv impotriva indienilor Miskito, a strangulat presa independenta, in primul rand cotidianul “La Prensa” care indraznea sa spuna adevarul despre los comandantes. S-a considerat “Santinela Fericirii Poporului”. O alta sursa de inspiratie, probabil, pentru admiratorii lui Castro si “El Che” de la Bucuresti. In biroul sau de la Ministerul de Interne tinea o colectie de crucifixe. Timp in care aresta, deporta, executa preotii recalcitranti. Deci, observam in actiuinile guvernului Ponta nu doar nu doar modelul Belarus, dar si pe acela al sandinismului din anii 80. El comandante Felix, los subcomandantes Victor y Crin. Victor Ponta reprezinta bonapartismul cu chip securisto-utecist.”

http://www.worldaffairsjournal.org/article/democracy-brink-coup-attempt-fails-romania

Update, 10 ianuarie 2013: Nu stiu cu ce se ocupa consilierii lui Victor Ponta. De fapt stiu, daca ma ma gandesc la gafele domnului Gyorgy Frunda, recunoscute pana si de Valeriu Zgonea. Se ocupa cu taiatul frunzei la caini. Daca ar fi fost bransati, i-ar fi spus plagiatorului ca Victoria Nuland este casatorita cu influentul politolog, specialist in relatii internationale si comentator Robert Kagan, cercetator la Brookings Institution, omul care i-a consiliat atat pe Barack Obama (o scurta perioada) cat si pe Mitt Romney (caz unic, dupa stiinta mea) in timpul campaniei pentru alegerile prezidentiale. I-ar fi spus ca Robert Kagan este contributing editor la „The New Republic” si ca a fost un timp contributing editor la „The Weekly Standard”. Ca, impreuna cu William Kristol, a fondat importantul „Project for the New American Century”. I-ar fi spus ca presedintele Obama a salutat cea mai recenta carte a lui Robert Kagan. I-ar fi spus ca si fratele sau, Frederick Kagan, este comentator de politica internationala la „The Weekly Standard” (ca si Max Boot si Charles Krauthammer). O revista in care tocmai am scris o recenzie a antologiei de articole pe tema stangii americane a lui David Horowitz (au aparut primele doua volume). Asa se rateaza mari sanse pe lumea aceasta, din prostie, din ignoranta, din tupeu. Intr-un cuvant, din fudulie…

http://www.weeklystandard.com/articles/good-fight_771511.html

Sugestie de lectura, recenzia lui Frederick Kagan la memoriile lui Robert Gates:

http://www.weeklystandard.com/articles/gates-war_774086.html

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Bravo dle profesor. Se pare ca unii dintre noi au memorie scurta [si pricep greu] asa ca trebuie sa li se reaminteasca des.

  2. Sa nu exageram: Ponta e doar un Iliescu doi. Va vrea sa ofere intotdeauna iluzia unei libertati, altfel n-ar avea o astfel de masina de PR linga el.

  3. Si daca,nu V.V.Ponta este cel care refuza intalnirea,ci dna V.Nuland…?
    Exista posibilitatea ca,declaratiile purtatorului de cuvant al premierului,referitoare la un planning prea incarcat(!) – care este clar o minciuna! – sa aibe insa scopul de a-i salva fatza lui Viorel ?
    …exista…!?
    Mi se pare ca acest scenariu ar reflecta mai fidel,pe de o parte,consideratia americanilor pentru prim-plagiatorul roman,si pe de alta,nivelul maturitatii sale politice dominata de un narcisism galopant,care-l obliga(!!!) sa privilegieze,in orice situatie,doar propria-i imagine!
    „Interesul national” nu-i face parte nici din vocabular si evident,nici din preocupari!!!

  4. La fel s-a comportat legionarul Horia Sima în ianuarie 1941, când Adolf Hitler a discutat în final doar cu generalul Ion Antonescu despre situaţia politică tensionată din România. Iar după o săptămână s-a declanşat asaltul final al legionarilor împotriva ordinii constituţionale (asalt soldat din fericire cu un eşec usturător pentru legionari). Şi cum Victor Viorel Ponta s-a declarat admirator al lui Che Guevara (care nu era departe de metodele legionarilor din România), mă întreb doar cât mai durează până când actualul prim-ministru al României va fi schimbat din funcţie?

    • Draga domnule Opris, Vin la Dvs cu o rugaminte. Pe forumul articolului meu despre Stelian Tanase (de ieri) un comentator (dl Sergiu Simion) ar dori o sursa credibila pentru fisa de cadre a tatalui meu. Ea a fost publicata in repetate randuri pe internet, dar v-as fi indatorat daca puteti interveni acolo, pe forum, cu date precise. Evident ca fisa este cea reala. N-am idee cum a ajuns la cei care au difuzat-o (primul a fost Vadim in „Tricolorul”, daca nu ma insel). Fondul „D. Coliu” nu este cunoscut celor care se ocupa de subiectul anchetelor de partid (ori cel putin asa mi s-a spus mie). Exista un asmenea fond?

      Stiu exact cand au revenit ai mei in tara (mama, tata, cele doua surori, Victoria si Rodica), adica in februarie 1948. Nici vorba de tancuri, tunuri, avioane etc N-au locuit in Cartierul Primaverii, ci pe stada Romana (M. Eminescu). S-au mutat pe strada Grigore Mora (din nou, nu in ceea ce numim Cartierul Primaverii, dar aproape de el) abia in 1950. De asemenea, din informatiile mele, tatal meu nu a fost niciodata incadrat (pe state de plata) ca activist la CC al PMR. Dvs aveti cumva alte date? Spre a cita titlul unei carti de Florin Gabrea, „Frumos e numai adevarul”. Cu gratitudine si urari de noroc in Noul AN, VT

      • Stimate domnule Tismăneanu, voi răspunde şi pe forumul dvs., indicând datele pe care le am la dispoziţie din anul 2003. Am descoperit întâmplător fişa respectivă, în timp ce căutam informaţii despre Organizaţia Tratatului de la Varşovia (teza mea de doctorat a avut acest subiect).
        Pentru cei care doresc să cunoască povestea articolului publicat în anul 2005 despre tatăl dumnevoastră, fac următoarele precizări: în revista „Arhivele Totalitarismului” există de foarte mult timp o rubrică permanentă de biografii. În anul 2004 am propus articolul „Leonte Tismăneanu (1913-1981)”, bazându-mă atât pe fişa descoperită la Arhivele Naţionale, cât şi pe informaţiile oferite de dumneavoastră în mai multe volume pe care le-aţi publicat în România în anii ’90. Articolul respectiv a apărut în „Arhivele Totalitarismului”, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, anul XIII, nr. 1-2 (46-47)/2005, p. 252-256.
        Regretatul istoric Gheorghe Buzatu a văzut ceea ce am publicat şi cred că nu a fost greu să semnaleze informaţiile respective liderului „Partidului România Mare”, care, la rândul său, a permis publicarea în ziarul „Tricolorul” a unui articol împotriva preşedintelui Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comunste din România, domnul Vladimir Tismăneanu. Din câte îmi aduc aminte, articolul a apărut în luna mai 2006, fără să cunosc nici un fel de detaliu în legătură cu intenţia domnului Corneliu Vadim Tudor.
        În altă ordine de idei, în perioada respectivă mă aflam sub jurământ şi am considerat că este bine să nu intervin în calitate de militar într-o dispută politică/politizată.
        Urmarea activităţii comisiei conduse de domnul Vladimir Tismăneanu se cunoaşte.
        Pe plan personal, am reuşit în perioada respectivă să finalizez teza de doctorat şi să o susţin la Universitatea din Iaşi (2 februarie 2008) deoarece, din anul 2006, regimul unor documente existente la Arhivele Naţionale ale României a fost schimbat în bine – graţie acţiunilor desfăşurate de membrii comisiei respective.

        Stimate domnule profesor,
        Aceasta este povestea articolului cu pricina. Singurele informaţii pe care le mai am despre tatăl dumneavoastră le-am menţionat deja într-un volum pe care l-am publicat împreună cu domnul Gavriil Preda: „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)”, vol. I, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008, p. 101-103. Acestea se referă la modul de susţinere a dizertaţiilor de către tatăl dvs., Paul Niculescu-Mizil, Grigore Cotovschi şi Constantin Borgeanu, pentru obţinerea titlului de candidat în ştiinţe (denumirea din epocă pentru doctorand). Sursa: A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 127/1954, f. 2; 7; 9; 156-157.
        La 22 ianuarie 1955, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Emil Bodnăraş s-au opus categoric propunerii prezentate de Leonte Răutu privind susţinerea dizertaţiilor respective fără un examen prealabil, precum şi prezentării unor teze de doctorat de către Barbu Zaharescu, Ştefan Voicu, Mihai Frunză, Silviu Brucan şi Ion Rachmuth (aceştia nu îndeplineau „cerinţele titlului de candidat în ştiinţe”). Sursa: A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 6/1955, f. 4.
        Atâta ştiu despre tatăl dumneavoastră. Deoarece nu a fost un activat în domeniul militar după întoarcerea sa în ţară, nu am încercat să aflu detalii despre biografia sa şi în perioada respectivă mă întrebam dacă voi reuşi să finalizez teza mea de doctorat.
        În cazul în care pot să vă mai ajut cu detalii despre perioada respectivă, cu mare plăcere vă stau la dispoziţie.
        Din Varşovia, cu cele mai bune gânduri şi urări de sănătate,
        Petre Opriş

        P.S. Afirmaţia despre venirea tatălui dvs. pe tancuri este o răutate utilizată în mod abject, fără respectarea adevărului istoric şi a memoriei persoanelor trecute în nefiinţă. Orice comentariu suplimentar ne aduce în zona mlaştinii în care se află politicienii din România.
        Despre fondul „D. Coliu” aud/citesc pentru prima dată de la dumneavoastră, iar despre aşa-zisul „activism” nu am nici un fel de date. O persoană care ştie mult mai bine decât mine situaţia membrilor nomenclaturii P.M.R./P.C.R. este doamna Nicoleta Ionescu-Gură.

        • Va multumesc mult, draga domnule Opris. Acum inteleg mult mai bine toate aceste ramificatii. Este reconfortanta aprecierea pe care o dati rolului Comisiei Prezidentiale in democratizarea Arhivelor Nationale. Sunt convins ca si colegii mei se vor bucura. Va doresc un An Nou fericit, cu izbanzi si bucurii!

          • Alte două amănunte:
            1. Din câte îmi aduc aminte, am redactat acel articol la sfârşitul anului 2004. Din motive financiare, revista „Arhivele Totalitarismului” nr. 1-2/2005 a văzut lumina tiparului împreună cu nr. 3-4/2005, în decembrie 2005. Conducerea INST a primit bani de la Ministerul Culturii pentru editarea ambelor numere în ultimul moment. Nu a fost prima dată când revista institutului a apărut cu o întârziere de 4-5 luni.
            2. Până acum a fost uşor pentru mine să-mi dau seama cine a citit articolul din revistă şi cine s-a mulţumit cu informaţiile trunchiate din ziarul „Tricolorul” sau de pe internet. În procesul de pregătire a revistei pentru publicare a apărut o problemă: la printarea pe calc a articolului meu a „dispărut” cu totul ultimul rând de pe prima pagină. Se mai întâmplă atunci când imprimanta nu este bine calibrată cu fişierele din computerul la care este conectată. Foaia de calc nu a mai fost verificată pentru a fi sesizate eventualele greşeli de paginare/editare şi cine citeşte articolul respectiv poate spune despre mine că nu ştiu limba română. Cu toate acestea, greşeala respectivă este pentru mine un indiciu care mă ajută să îmi dau seama dacă articolul a fost citit sau nu de către politicienii din România (şi nu numai ei), care denigrează memoria tatălui dumneavoastră.
            O zi bună vă doresc!
            P.O.

  5. Da, dar se pare ca a avut timp sa-i ureze lui Gadea „la multi ani” ca deh, doamna Nuland nu are posibilitatea sa-l linseze la televizor…
    Asta si cu invartosatul consilierului sau onorific pe probleme internationale de ieri (http://www.hotnews.ro/stiri-politic-16374172-gyorgy-frunda-consilier-premierului-ponta-despre-vizita-inaltului-oficial-american-asteptat-bucuresti-uncle-sam-priveste-superioritate-nu-suntem-colonie.htm) redau exact masura indiferentei fata de orice valori ale lumii civilizate a acestui, cum bine l-ati numit, arendas neo-bolsevic.

  6. Apreciez foarte mult descrierea situatiei politice actuale din Romania, insa consider ca este subestimat rolul jucat de Munchausen de Gorj.
    Victor Ponta nu este un simplu tovaras de drum. Puterea, in prezent, nu se afla in mana celor care ‘baga spaima in burgheji’ (incluzand ierarhia din zicala), presupunand ca ar fi Iliescu, Antonescu, Felix, etc. V Ponta este stapanul unui intreg aparat de actiune, control si, foarte important, suprimare a parghiilor specifice statului de drept, folosindu-se de majoritatea parlamentara (iar aici ma refer doar la aspectul constitutional-administrativ). Acest aparat este net superior celui detinut de orice alta institutie publica din Romania (nu mai are rost sa-l compar cu cel al Presedintelui; evenimentele din iulie-august 2012 vorbesc de la sine, iar retrairea lor, indiferent de consecinte, nu reprezinta o imposibilitate).
    Comparatia cu A Lukashenko este mult mai profunda (iar aici nu ma refer la substanta, cat la mijloace). Lukashenko isi incepuse cariera politica, inainte de a fi ales (nu are rost sa precizam cum) presedinte al Belarusului, pe o platforma anti-coruptie (in 1993 a provocat chiar demisia lui S Suskevici). Tehnica KGB-ista este dincolo de orice dubiu (campanie asemanatoare avusese si S Milosevici, cand initiase ‘Revolutia Anti-birocratica’, actiune ce avea ca scop obtinerea controlului in toate republicile federate iugoslave). V Ponta militeaza pentru ‘curatarea statului de politrucii basisti’ cu scopul de a eradica ‘adevarata coruptie’: tehnica orientala (sa nu zic eurasiatica) de justificare a schimbarii de regim este inconfundabila. Precum spunea W Ulbricht, ‘aparenta trebuie sa fie democratica, insa, in final, trebuie sa detinem controlul absolut’ (rough translation :)
    Acelasi lucru doresc sa il spun si despre comparatia cu Tomas Borge (realizata, ce-i drept, acum un an si jumatate). Cred ca in mintea tuturor cititorilor nu mai incape nicio indoiala: Daniel Ortega este modelul sandinist al lui V Ponta (atat ‘el caudillo’ din anii ’80, cat si presedintele ‘revenit’ din 2006, care, in doar 4 ani, a reinstaurat sandinismul anilor ’80).
    Intrucat articolul D-voastra il are ca subiect pe D-l Munchausen, nu voi insista asupra partenerului sau (tandemocratic) Crin Antonescu. Apreciez insa, dupa ce am citit articolul din World Affairs Journal, ca nu l-ati ‘reevaluat’ :)
    P.S.: Nu e o sugestie, ci doar o gluma: in articolul din WAJ, as fi folosit formula ‘guided democracy’ in loc de ‘managed democracy’. E mai apropiata de litera si spiritul Ponta-Putin :)

    • Excelenta interventie, din punctul meu de vedere (si, nu ma indoiesc, nu doar al meu). Da, poate ca sloganul ar trebuie sa sune: „Victor Ponta pentru noi/Este Lukashenko doi!”. Mi-a mers la suflet analogia dintre Munchausen de Gorj (great formulation!) si Milosevici cu a sa uitata „revolutie anti-birocratica”. Tot asa cum Milosevici a avut de partea sa cativa intelectuali cunoscuti, dispusi sa se inroleze pe linia nationalismului anti-occidental, anti-NATO, xenofob etc, la fel au actionat, mutatis mutandis, si cei numiti de Cristian Patrasconiu „intelectualii-canalii”. Vocile unor Mihajlo Markovici (candva respectat membru al grupului „Praxis”) sau Dobrica Ciosici (romancier de anvergura) sunau teribil de asemanator cu cele ale autorilor scrisorii catre Bruxelles din vara anului 2012…

      • Personal, am fost profund dezgustat de cazul lui Emir Kusturica. In 1985 regiza ‘Cand tata a plecat in afaceri’ (si pentru care a obtinut distinctia Palme d’Or), unul dintre cele mai importante opere cinematografice care sa infatiseze autoritarismul iugoslav din perioada Informburo (inter alia, as fi curios ce argumente aduc sustinatorii lui Tito pentru ‘inversunarea sa fata de Stalin’; probabil scopul scuza mijloacele). De aici pana la productia cofinantata de Milosevici, Subteran (1995), nu au fost multi pasi (ori multe filme :). Nu mai are rost sa amintesc ca in 2012 a participat la inaugurarea lui V Putin. Nu este un intelectual de anvergura, insa notorietatea si opiniile pe care le-a format/modelat in Occident impun mentionarea sa.
        Din punctul meu de vedere ar fi mai usor sa-i numaram pe cei care s-au opus despotismului Milosevic, decat pe cei care l-au sustinut (chiar si indirect). In aceasta situatie ar fi o neiertabila ignoranta sa nu fie amintit Zoran Dindic, prim-ministrul Serbiei care a dispus extradarea lui Milosevici, asasinat in 2003 intrucat urmarea un parcurs european pentru tara sa (nu mai amintesc de opozitia sa in anii ’90).
        Va multumesc sincer pentru caldele aprecieri.

  7. Intr-adevar. Adica textul integral si reluarea celui de anul trecut. Insa spuneti: “Sa nu ne amagim: Victor Ponta este un autocrat in devenire. Simplu spus, Victor Ponta pentru noi, este Petru Groza doi. Mosierului comunist putin ii pasa de indignarea Vestului. La fel si arendasului neo-bolsevic. Statul de drept il exaspereaza si va face tot ce-i sta in puteri spre a-l sugruma. A sosit momentul unei reale si vibrante mobilizari civice. Pana nu va fi prea tarziu.”

    Ei, aici avem o problema si e mare. Pt ca, domnule profesor, nu doar in general, dar si aici, pe contributors (parcurgand periodic comentarii la articolele dvs, ale lui Dragos Aligica sau Ioan Stanomir), unde se presupune ca exista un public ceva mai avizat ( subliniez “se presupune”), sau, in fine, dispus sa “lectureze” nu numai talk-show si divertisment televizat, constat nu numai ca oamenii se amagesc si nu percept gravitatea situatiei, dar nu inteleg lucruri de principiu simplu, nu de detaliu. Gen: http://ihincu.wordpress.com/2014/01/10/de-ce-iar-si-iar-america/

    Da, antiamericanismul in special si optiunea anti-europeana si anti-occidentala in general, iluzia ca o cale autohton-originala ( originala cum si-a dorit si a reusit sa introduca in mentalul colectiv Ion Iliescu), nationalist-autista si eventual rasariteana e preferabila, sunt la fel de raspandite la elite, chiar si la cele intelectuale, ca si la mase. Pe asentimentul si consimtamantul acestora se bazeaza noua autocratie in devenire marca USL-Ponta-Antonescu. Si merge struna, caci iata, loviturile la statul de drept si la libertatea noastra continua programatic, consecvent, fara reactie sau opozitie civica semnificativa ( ca sa nu spun lipsa).

    Bref, ma tot intreb si nu gasesc raspuns: ce instrument, ce personalitati ar putea determina, repede si eficient, cat mai are rost, o rasturnare de mentalitate si o agregare civica semnificativa in alt sens? Personal nu mai stiu. Insa, desigur, sper ca perseverenta celor care inteleg fenomenele corect si stiu sa le explice pe intelesul tuturor, va avea totusi, cumva, impact si efect mai serios. Desigur, textele si interventiile dvs sunt si raman de referinta in acest sens. Lucru pentru care, nu stiu cat conteaza, dar eu va multumesc.

    • Ceea ce-mi scrieti conteaza extraordinar de mult. Va multumesc din inima. Ma voi gandi si va voi raspunde. Mi-e teama ca dezabuzarea e contagioasa. La care se adauga mesajele variilor falsi profeti cu ale lor fantasme populiste. Marea problema actuala este fragmentarea dreptei. O stanga inepta, corupta, ineficienta etc isi face de cap pentru ca opozitia nu se poate coagula ca demers unificat (sigur, „unitate in diversitate” :))

    • Va reamanitesc modul in care s-a declansat protestul din Piata Universitatii in 1990. TIcu Dumitrescu impreuna cu asociatia fostilor detinuti politici a inceput protestul la Universitate. I s-au alaturat sindicatul din Politehnica iar ulterior inca trei sau patru organizatii (nu-mi mai aduc aminte cine exact). Dupa prima interventie brutala a militiei, raman cu incapatanare in piata doar Ticu Dumitrescu cu asociatia si sindicatul din Politehnica. Atunci au inceput sa apara lume multa, iar dupa ce a devenit un miting in toata regula s-a deschis balconul de la Universitate si intreaga miscae a fost confiscata de Marian Munteanu, viitorul colaborator apropiat al lui Virgil Magureanu.. Restul e istorie.
      In concluzie, un singur om, Ticu Dumitrescu, prin tenacitatea si claritatea luptei sale anti-comuniste si anti-criptocomuniste, s-a declansat acea miscare care a intrat in istorie. Se poate si astazi si avem si cu cine, numai vointa sa fie. Poate le-o transmite Ticu Dumitrescu din lumea celor drepti.

  8. D-na Nuland a fost US ambasador (permanent) la NATO pe vremea administratiei George W. Bush. Este de cariera diplomat, specializata pe probleme est-europene (spatiul ex-sovietic). In continuare, incerc pe scurt sa dau cateva amanunte despre numele insirate de dl. profesor in actualizarea de azi. Nu stiu cat de multe spun publicului din Romania… in esenta o serie de personalitati si comentatori de orientare conservatoare (moderata, indraznesc sa comentez). Mr. Kagan este un deschis suporter al Partidului Republican. Krauthammer – un medic neurolog care si-a transformat hobby-ul jurnalistic din tinerete intr-o cariera de succes in domeniul jurnalistic si comentariului politic. Il admir foarte mult.

    La polul opus, cateva cuvinte despre declaratia lui G. Frunda… pur si simplu este stupefiant ce pot declara oficialii romani. Este limpede ca nu au ce cauta in posturile pe care le ocupa si chiar si mai limpede ca au probleme cu logica. Fac un mare deserviciu Romaniei, din fericire Washington-ul si Bruxelles-ul au inteles cu ce fel de amatori lucreaza. Nici lui Manea Manescu nu i-a iesit din gura o asa porumbita:

    „Mi se pare putin cu un aer de superioritate, ca si cum ar vorbi dirigintele cu elevii. E normal, traim intr-o lumea globalizata, facem parte din sisteme strategice de aparare, dar ce ar fi daca spunem ca am merge noi in SUA sa verificam situatia condamnarilor la moarte, care contravine tuturor conventiilor internationale sau ca mergem sa verificam decizia Parlamentului (adunarii statale-n.red) din Colorado, de la 1 ianuarie, de a admite marijuana.

    (…) Nu e aroganta, dar arata o anumita superioritate a Unchiului Sam. Uncle Sam, who is the best and the strongest, Big Uncle Sam (Unchiul Sam, care e cel mai bun si mai puternic – nred) „, a raspuns Frunda, intrebat de Ziare.com daca i se pare suparatoare formularea

    A se citi intreaga declaratie din ziare.com aici

    • Va multumesc pentru completari, sunt cat se poate de binevenite. William Kristol, fiul unuia din marii ganditori neoncoservatori, Irving Kristol, si al istoricei Gertrude Himmelfarb, comentator frecvent pe marile statii de televiziune, editorul lui „The Weekly Standard”, filosof politic, fost chief of staff pentru vicepresedintele Dan Quayle.

  9. Dle Tismaneanu, faceti o mare greseala cand spuneti ca ponta nu a inteles nimic din ce a facut in 2012. Pe el nu-l intereseaza asa ceva. El este programat sa faca rau, sa incalce toate legile pentru un singur scop: salvarea de la inchisoare a actualior sau viitorilor inculpati. Mai faceti greseala intrun alt articol sa credeti ca ponta a scapat o mare ocazie sa intre in elita politica… samd. Acest derbedeu a fost sacrificat de psd ca sa le infaptuiasca politica amintita mai sus. Au ales un golan santajabil, un santaj pregatit cu ani in urma, cand nastase l-a luat sub aripa sa si l-a instruit in ale fara de legilor. L-a impins sa faca un doctorat plagiat, l-a saltat in functii desi nu avea dreptul sa le ocupe, cu unicul scop de a-l santaja si a-l pune sa fie varful de lance, cel care cu agresivitate si obraznicie, calca totul in picioare, fara proteste, remuscari, mustrari.Posibil sa fie si alte far de legi pe care nu le-am aflat, prin care este santajat. Ponta a stiut de la bun inceput ca el nu a fost impins in fta pt. o cariera, ci pentru a deveni penal. Ponta stie ca toate portile ii sunt inchise in lume, iar in mediocritatea lui, faptul ca a ajuns premierul tarii, posibil si presedinte (ce popor jalnic avem!) este mai mult decat isi putea visa, avand in vedere lipsa lui de valoare.

    • Total de acord cu ipoteza Dvs. (Doru, 10/01/2014 la 22:28).

      Am exprimat aceasta pozitie si eu, în alta parte, acum câteva luni. N-am avut nicio reactie, numai plusuri, dar nu e de ajuns… Noi ne apreciem între noi, iar baietii îsi apara prada în mod programatic.

      Deci: ca în regimurile totalitare, înainte de a acapara puterea (comunisti, nazisti), faptul de a fi santajabil îti oferea sanse pentru a urca pe scara puterii.

      Sunt de acord cu analiza dlui Tismaneanu. Dar nu sunt de acord cu cei care vad doar o actiune dezlânata si haotica, totul e programatic. Îndraznesc sa va atrag atentia asupra VITEZEI cu care au actionat în vara lui 2012. Totul era pregatit si pus la punct, într-o luna (iunei-iulie 2012) au actionat fulgerator

      Va provoc sa mergem (putin si) pe aceasta pista, s-ar putea sa ne ofere o cheie de interpretare si, eventual, o solutie. CTRL Veve e doar un pion de sacrificiu, bagat la înaintare de cei care îi învârt cheitza în spate. Asta pâna când (o a doua ipoteza, dar decurgând din prima), ucenicul vrajitor îsi va depasi maestrii. Modele are, Stalin în raport cu Lenin, Ceausescu în raport cu Ghe. Gheorghiu-Dej. Ca sa nu vorbim de modelele chinezesti …

      Nu-i subestimati viclenia (atentie, n-am zis inteligenta, pentru asta îti trebuie generozitate) !

  10. ponta este o nulitate, un ratat in viata ca si antonescu. Amandoi au realizari ZERO in viata. ponta nu are ambitii personale, ambitiile sunt cele ale psd-ului, fara de care ar fi fost un nume necunoscut analfabetilor”politic care l-au ales.

  11. ” Nu stiu cu ce se ocupa consilierii lui Victor Ponta. …Se ocupa cu taiatul frunzei la caini ”

    Nu va suparati , rolul consilierilor Primului Ministru nu este de a se preocupa de activitatile unui cumnat a carui cumnata se afla , momentan , in vizita in RO. SInt destule lucruri importante de facut, sau macar de incercat de facut.
    Poate consilierii lui Obama ar face bine daca i-ar invata pe cei trimisi a lucra in ambasada USA (chiar si interim) abecedarul diplomatiei si regulile minime de respect pt. tara care ii primeste .

    • Wow :) „Respectarea suveranitatii nationale, a neamestecului in treburili interne, a independentei” etc etc Le-am auzit pana la satiu in „Epoca de Aur”. Nu puteti gasi ceva mai original? „Tara care ii primeste”? Eu stiam ca acea tara este aliata Statelor Unite, ca are un parteneriat strategic cu SUA, ca face parte din NATO. Face cumva Romania un favor Statelor Unite? Chiar nu are ridicolul niste limite? Consilierul onorific al lui Victor Ponta a facut o gafa enorma. E un fapt. Victor Ponta absenteaza, deliberat, din Bucuresti intr-un moment crucial. O intalnire cu Victoria Nuland ar fi fost vitala pentru clarificari indispensabile. Ambasada SUA din Bucuresti reprezinta Statele Unite. E un fapt. Restul, ma iertati, sunt povesti (sau sunt plimbari turistice prin Austria).

      • Nu sint povesti , domnule profesor, sint fapte , si Dvs. intelegeti bine despre ce am scris.
        Partener nu inseamna subaltern .
        E adevarat ca economic (si oarecum poilitic) RO este , la ora actuala , o colonie , dar o colonie a UE si nu a USA (sau , daca vreti , a corporatiilor multinationale cu baza in UE si nu in USA)

        Dvs. scrieti des despre anii ’44-’58 – si cunoasteti bine acea perioada , decisa cindva la Yalta. Dar chiar si in acei ani, cind sovromurile jumuleau tara , iar RO era practic o colonie a URSS (alt „partener strategic :lol: ) nu am cunostiinta ca Saharovsky sau vreun interim al ambasadei URSS sa indrazneasca a chema la ambasada pe procurorul general al RO sau vreun sef de la Tribunalul Suprem (ca CSM nu exista pe atunci). Adica aveau grija de a salva macar aparentele.

        Cit despre consilierii Primului Ministru, nu stiu in ce masura aveti cunostiinta de activitatile si munca lor zilnica , dar categoric sinteti nedrept in citatul oferit.

        • In fata cui salvau aparentele? A „presei libere” de tip „Scanteia”? Generalul MGB/KGB Aleksandr Mihailovici Saharovski nu a fost ambasador la Bucuresti. Cat priveste relatiile de colonizare practicate de URSS, va indemn sa cititi paginile despre sovromuri din „Raportul Final”. Dvs aveti opiniile propriii, eu le am pe ale mele. Va doresc numai bine.

    • Domnule H, se pare ca unele subtilitati ale jocului diplomatic va scapa!

      Concret, in limbaj diplomatic persoana trimisa (Victoria Nuland, in acest caz) are aceeasi insemnatate ca si „functia trimisa”, si doar o persoana nefamiliarizata cu diplomatia nu intelege acest lucru.

      Sau pentru nivelul dumneavoastra: daca datorati bani unui camatar iar acesta trimite un „asistent” sa discute conditiile de plata, nu este acelasi lucru daca persoana trimisa este o domnisoara amabila sau o „gorila” de 1,90m cu cicatrice pe fata. Desigur, ambii sunt „asistenti” dar cred ca nu strica sa pricepeti mesajul transmis prin alegerea persoanei. ;)

      • Eu scriu despre una, dvs. vorbiti de altceva . „Interimul” USA de la ambasada din Bucuresti l-a „chemat”pe seful CSM la o discutie. Asa ceva nu se face. CSM este independent si nu are treaba cu USA sau cu atat mai putin cu reprezentantul interimar la Buc. Atunci cind pretindem „independenta justitiei ” intr-un stat e bine sa o observam noi intai si sa ne comportam ca atare. Daca ambasada USA doreste sa se informeze (sa aiba clarificari) cu privire la unele aspecte ale statului de drept din RO , atunci CERE AUDIENTA la Ministerul de Externe al RO.
        Nu inteleg relevanta exemplului oferit de dvs.

        Intrucit comentam aici sub pseudonim (nickname) poate nu sint nimerite aprecieri asupra cunostiintelor in domeniul diplomatic. Si, la urma urmei, basic rules in diplomacy nu sint apanajul unui grup restrans de cunoscatori. Daca Prof. Tismaneanu incurajeaza dojeni ad hominem, asta nu inseamna ca cei vizati trebuie musai sa reactioneze.

        @ Prof. Tismaneanu Am scris …” Saharovsky SAU vreun interim …” . Stiti foarte bine ca rolul generalului era de a consilia ( adica pe romaneste a impune ) deciziile in RO in acei ani . Adica reprezenta stapanul , domnulel profesor , credeam ca e clar. In rest si eu va doresc numai bine, sincer , si cred ca toti consilierii Primului Ministru va doresc la fel. Decizia luata a fost intr-adevar intentionata , sau mai bine spus STRATEGICA , in perspectiva alegerilor prezidentiale ce vin in RO. Dl . Prim Ministru s-a intalnit cu Presedintele Obama recent , la comemorarea lui Mandela si s-au „clarificat” multe aspecte , inclusiv situatia statului de drept si a justitiei in RO. Si daca Obama a inteles , ce noutati putea sa-i aduca d-na Nuland ?!?

        • Domnule H inteleg ca aveti informatii pe care noi nu le detinem: ” Prim Ministru s-a intalnit cu Presedintele Obama recent , la comemorarea lui Mandela si s-au “clarificat” multe aspecte , inclusiv situatia statului de drept si a justitiei in RO” Pot sa va rog sa faceti publice aceste informatii si sursa lor. Nu de alta dar vad ca intr-un sfert de ora s-au discutat si clarificat foarte multe probleme pe care SUA nu le intelesese inaintea intalnirii ad-hoc. dintre presedintele Obama si Ponta. Poate asa vedem cat de inutila este venirea la Bucuresti a unui emisar de nivel inalt. Poate ca presedintele Obama a vrut sa o premieze pe doamna si a trimis-o intr-o plimbare in Romania, sub pretextul discutiilor inutile cu presedintele Basescu si a altor autoritati. Probabil ca asa se explica de ce Poanta nu a luat in serios o intalnire cu reprezentantul SUA si a avut o alta agenda.

          • Premierul Ponta ia intotdeauna in serios intalniri cu reprezentanti din USA si nu numai , insa cred ca deja ati aflat ca scopul vizitei doamnei era confidential ( CSAT , etc) si prin natura sa nu implica prezenta Primului Ministru la Buc. Adica tema principala nu intra in atributiile premierului in mod exclusiv .

  12. Democratia capitalista are intrinsec o anumita fragilitate si incoerenta si este departe de ceea ce se numeste o democratie autentica. Capitalismul este mai degraba un soi de „sclavagism democratic” in care celor saraci li se da impresia ca au aceleasi drepturi cu cei bogati. Ce se intampla acum in Romania face parte din „normalitatea” perioadei pe care o traversam. Daca ne uitam bunaoara la ce s-a intamplat in SUA dupa adoptarea constitutiei si pana la prohibitie si apoi la criza economica si razboi vedem ca lucrurile ar fi putut sta si la noi mult mai rau.
    Uitandu-ne in curtea asa ziselor democratii consacrate vedem ca nici ele nu sunt ferite de tot felul solutii si masuri care nu au nimic comun cu statul captalist de drept, iar daca ar fi sa-l comparam pe Ponta cu Berlusconi de exemplu am constata ca stam inca, foarte bine la accest capitol.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro