joi, martie 28, 2024

schengenul glumă, civilizația spumă

Vrem/nu vrem, oamenii se orientează și decid nu doar după legi, principii teoretice, acte administrative, implementări tehnice, politici declarate. Frecvent, uneori radical: după percepții afective, experiențe subiective sau empirice, mentalități pironite, aprehensiuni, zvonuri. Așa cum, zice-se, „o fotografie face cât o mie de cuvinte” (și nu-i negreșit drept, căci instantaneul nu spune nimic despre cauze, nici despre consecințe), o întâmplare-două, inclusiv ținând de excepții, pot dărâma convingerile și speranțele multora preț de ani, decenii, secoli. În viață contează și impresiile, nu doar vorbele; prejudecățile și fobiile, nu doar morala, legea sau faptele. Iar lipsa perfectei concordanțe între reguli și aplicații, între instituții și gesturi, între măsuri impuse mecanic și rezonanțe sensibile, reușește să compromită în adâncul conștiințelor fundamentul numit încredere, toleranță, omenie.

Neavând nimic a face cu analizele și discursurile tehnice și politice, nici cu expertizele obiective (cele care pot delegitima și chiar acuza interesele, pretextele și abuzul neacceptării României în „cercul superior” al statelor EU), aici atrag atenția asupra unui imponderabil – fie el, ori doar pe moment să-i zicem – afectiv. Și-anume diferența de reactivitate emotivă, de atitudine și temperament, de mentalitate sinceră, de (în ultimă instanță) filozofie de viață reală. Aspecte delicate, mai mult sau mai puțin inefabile, ascunse, incomunicabile, care fac totuși ca țărișoara asta să se bucure, din partea unora/altora, de-un deficit de simpatie.

Așadar mă refer la lucruri mai puțin sistematizate și studiate printre români, mai ales că țin de analize și științe încă afectate de protecționisme, idealizări și ideologii puse pe supracompensare și pe emfază ori manipulare populistă. Oricum, există destui intelectuali care subliniază mereu, când îngroșat, când minimal, diferențele ori chiar discrepanțele civilizaționale care, persistând, divid estul și vestul european. Iar în nișa aceasta a cunoașterii/recunoașterii ar trebui revăzută și povestea frânelor trase de unii și-alții în fața visului românesc de „a fi tratați egal”, „fără dublu standard”, „ca ceilalți”. Cuvine-se, totuși, să recunoaștem că alteritatea cultural-civilizațională cu care ne percep mulți „ceilalți”, din sânul UE, e o problemă pe care trebuie să ne-o punem singuri, la care trebuie să ne răspundem fățiș.

Lumina dinspre Budapest

Dincolo de legi, ba chiar și dincolo de fapte, observați că în mai toate filmele maghiare care au și personaje românești, nu puține turnate prin plin peisaj ardelean, românii și ungurii apar ilustrați de maniera unor cumplite decalaje și opoziții. Românii: descendenți neanderthalieni, bărboși solizi și murdari, zdrențăroși și barbari, ranchiunoși, vicleni, violenți, prestând meserii josnice. Maghiarii: cel mult cu mustață (altminteri proaspăt rași la față), cu elemente de noblețe sau superioritate mai mult sau mai puțin clare, ținând mai ales de fler, maniere, atitudine, limbaj calculat/reformat, scrupul. Încă de la Fratele trădat, de la începutul anilor `90 (scandal național și internațional, deoarece până și Iliescu și Externele au intervenit critic, jigniți, de parcă cinematografia n-ar fi o artă liberă ci de-a dreptul Politică de Stat), până la recenta peliculă Râpa (o cumplită poveste maramureșană), stereotipurile acestea persistă, se diversifică și redecorează, abundă, domină. Oricine știind că ele apar nu pur fantezist în filme, ci rezonează și fermentează în mentalul maghiarilor de pretutindeni, de-altminteri și-al tuturor ardelenilor de orice etnie. Iar filmul Râpa chiar ridică foarte sus ștacheta reprezentării dihoniei dintre românii și ungurii din Transilvania; titlul său nu ține de peisaj pitoresc, ci subliniază abisul geodeziilor morale care înseamnă infern: conflicte vechi, confruntări pernicioase, mizerii, trădări, lașități, răzbunări, cruzimi/barbarii omenești.

Pe scurt: în filmele maghiaro-budapestane românii apar în cea mai proastă lumină. Să le cerem, public sau diplomatic, s-o înrozească, prin asta făcându-ne singuri de rușine? Pur și simplu să le cerem melodramatic ca să-și îngroape antipatia, să ne ignore măcar (desigur oferindu-le-n schimb cine știe ce alte libertăți intervenționiste ori facilități economice mai mult sau mai puțin duplicitare)? Ori să ne concentrăm mult mai mult pe reformatarea educațională a propriului neam, de facturi exclusiv liberale (în sens doctrinar, nu momentan-politic), de-așa manieră încât asemenea reflectări resentimentare și imagologic-prejudicioase să devină ridicole, nesubstanțializabile, fanteziste?

Rasisme proprii, daco-române

Printre români, preț de două decenii s-a „documentat” public, la greu, faptul că rromii interni erau pacostea și rușinea națiunii. Atât televiziunile de documentare și știri, cât și filmografia mai mult sau mai puțin de artă, mai mult și mai ales preapuțin civică, expuneau drept negativ sociografic și tipar interlop doar faciesuri de bărbați, femei și copii tuciurii, neîngrijiți, interlopi, cu limbaj redus, pornograf și mahalagen. Spre mijlocul anilor 2000 jenanta insistență a românilor de-a se impune întregii lumi conștiința diferențierilor dintre români și rromi, schimbarea oficialei sigle de țară și cetățenie din ROM în ROU, ulterior edulcorarea comentariilor și rărirea lentă a prezentărilor cu tentă antirromă, au avut efectul obținerii unei mărunte „mari brânze” filoromânești. Lumea și-a mai corijat adresarea, însă evidentul autoritarism majoritar, antipatia și râca intranațională fiind treptat pardonate și-uitate de către lumea civilizată (cu-atât mai mult cu cât economiile mondiale ne voiau piața, consumul, mâna de lucru). Lentă și spasmodică a fost mica civilizare a moravurilor, fobiilor, resentimentelor și nedreptăților de printre concetățeni/conlocuitori și semeni (adică emanciparea românilor de sub multisecularul propriu rasism). Un detaliu: în ultimul deceniu „s-a rezolvat” (!?) problema discriminării antirrome prin ilustrare/personificare, a punerii vinelor sau a proiectării atențiilor disprețuitoare asupra „celuilalt domestic”, prin lansarea a cel puțin trei miniserii televizioniste (private!). Filme în care crema interlopă nu mai e dominată de portrete sugerând rromi, ci de români rasați (efectiv fără pilozități faciale), cu gesturi și limbaj de „cartier latin”. Măruntă cosmetizare corectă politic, dar oare eficientă și dincolo de ochii și gura lumii? Cum să-i evaluezi impactul intern?…

Cu ceva ani în urmă, când un milion-două de arabi exterminabili în Siria și Irak au năvălit către Europa de vest, s-a discutat împărțirea și repartizarea comunitară a diluviul uman, propunându-i-se și României găzduirea de refugiați. Iar românii de rând nu doar au stimulat ci-au și aplaudat frenetic patriotismul președintelui, cel care a refuzat infima cotă de-o mie cincisute de capete omenești. Cum să fim mai prejos decât Orbán Victor, care a ridicat gard electric la granița sa mai cu moț? La rându-i, recentul RMN (film pornit de la anecdoticul protest a două sute de oameni împotriva angajării/integrării doar a doi muncitori șrilankezi în propriul sat), nu prea are cum să facă mare val sau ecou civic. Pe de o parte, fiindcă românii oricum iau arta și literatura doar drept figurații divertismentale, bune de hăhăit. (Oricât de tare ar fi mămăliga, tot o transformăm în lapte de pasăre. Adică-n ceva oximoronic, căci nu există-n natură, însă e dulce ș-are multă spumă. Și nu va dura mult până preluăm de la americani rețeta de eggnog, ca să și-mbete.)

Pe de altă parte, fiindcă suntem confiscați de subita solidaritate față de ukrainieni (percepuți atât ca frați de religie și cultură, cât și drept victime ale etern antipaticilor, detestabililor și dușmănoșilor ruși), ne-am descoperit brusc, din spumele mării, cremă de empatici, ospitalieri, toleranți. Și ne lăudăm cu ospitalitatea asta în toată lumea, nicidecum nevizând și niscai avantaje de viitor. Căci pentru autohtoni inclusiv milostenia, dania la popă/biserică, înseamnă investiție cu return obligator înmiit, amnistie totală, viață veșnică. Vezi cu ce gură mare s-au grăbit Externele să pretindă Ukrainei să-i considere pe toți declarații moldoveni nu altceva decât români, să radă ei etnogenul și limba moldovenească de pe propriul teritoriu, substituindu-le cu ce ne convine nouă, patroni și patrioți de la autoritariști înspre abuzivi. Și-așteptați a vedea voracitatea cu care, după terminarea războiului, toți profitorii naționali se vor bate ca orbii pentru a pune mâna pe cât mai multe contracte de intervenție și reconstrucție în îndatorata și recunoscătoarea Ukraină. Urmând apoi să-njure și să răstoarne guvernul și externele tot ei, de parcă va fi fost vina lor că SUA, Germania și Polonia, poate și balticele, vor fi obținut acolo felii de intrare, muncă și profit mult mai dihai. Pân-atunci sau pentru moment, grăbindu-ne să uităm marile diferențe dintre lideri politici și popoare, mai alimentăm și secreta mândrie că „noi românii” am fi mai grozavi și morali decât ungurii, sârbii, bulgarii.

Xenofobia nu moare, doar doarme iepurește. Că rasismul ei virulent era prezent în toată țara se văzuse vârtos pe vremea când Turcia dorise să subvenționeze edificarea unei moschei monumentale în București. Vocile patrioților bombardieri și pompieristici s-au ridicat public ca la cruciade, careva vopsindu-și porcii domestici în tricolor și slobozindu-i ca pe mistreți, printre cruci înfipte la repezeală, pe maidanul pe care se propunea construcția musulmană. Așadar, printre români problema șovinismului, rasismului și xenofobiei de tip sau talie internațională, transcontinentală sau cel puțin paneuropeană, rămâne oarecum fluidă sau vagă, poate negociabilă, dar vede-se că n-are cum dispărea. Iată însă că, de curând, în jocul ilustrării gunoaielor sau micimilor mentalitare ascunse sub preș, vecina Bulgarie „vine bine din spate”, se alătură cu onoare operei de deconspirare a arieratelor proprii și specifice estului. Barbari ai Europei (pentru imagologia maghiară: românii), se adeveresc de acum și bulgarii.

Oferta traco-bulgară

Dragii noștri vecini sud-dunăreni și marini n-au cum se bate cu pumni în piept c-ar fi la fel de bătrâni autohtoniști ca românii. Și-or fi asumat ei cu ciudată trufie conexiunea sufletească cu Tracia antică, totuși moștenesc tezaure tracice și migratoare de-un aur masiv ce poate bate-n artă și-n echivalent valutar marele Coif Getodac și Cloșca cu Pui. Chiar de nu-s la fel de creștini primitiv-apostolici (cum cu dubitabilă fudulie pretindem noi a fi recunoscuți), totuși ne-au adus kirilicele; nu doar ca prim alfabet scris ci și ca limbă de cult și de cancelarie pentru maitot ce-avem istorie timpurie documentabilă/cognoscibilă. Și chiar de n-au avut descălecători, să-i trimită pentru a-i organiza pe risipiții vlahi, valahi, rumâni, munteni, olteni, moldoveni (cum au făcut alte state/knezate/principate-mprejmuitoare), totuși au împărțit cu românii, pentru o vreme, un fel de prim mare regat propriuzis sau chiar imperiu, cum nu mai fusese și nicicând n-a mai fost după. Turcii i-au călărit/prigonit și mai abitir, regatele noastre tardive s-au contrat și ciupit la granițe câte-un pic, poporanisme și fascisme am avut rând pe rând sau deodată, comunismul le-a fost și lor dur, pe minorități le-au prigonit mai mult sau mai puțin de maniere sovietice și românești. Iar la fel de folclorici și plini de superstiții așazis păgâne (bașca misticisme, vraci, ghicitori, energoterapeuți, clarvăzători și desfăcători de blesteme, călugări și popi dubioși)… să te ții! Și fiindc-avem atâtea istorii, religiozități și folclorisme foarte similare, bașca nevoi, sărăcii lucii și coruptibilități comparabile, foarte posibil că și bulgarii-au „pierdut”/exportat proporții similare de muncitori famelici și bandiți ordinari prin toată Europa. Din eNșpe motive, pe bulgari ar trebui să-i privim ceva mai fratern, mai ales că iată, vrem/nu vrem, ne place/displace, Europa întreagă ne ia laolaltă și ne socoate aceeași apă și pâmânt, halcă colectivă.

Filmul plurinațional Europa arată un grup de migranți islamici, dar și arabo-creștini, hăituiți, vânați la propriu și împușcați de către paramilitari bulgari (evident patrioți criminalo-fasciști). Foarte dramatică, dură, emoțională, pelicula de veritabil thriller nu constituie documentarea realistă a iadului parcurs prin Bulgaria de către un grup anume (cu toate că, la final, cartușul distribuției citează că „am mers pe jos prin păduri timp de 5 zile și 5 nopți, de teama de-a nu fi arestați” și că din respectivul grup mulți au dispărut fără știre și urmă). Dar ideea cruzimii și crimei e convingătoare, vie. Mai ales că acel „nu vă vrem (sau n-aveți ce căuta) în Europa!” e sloganul celor care, în Europa oficial fiind, totuși nu se simt agreați și integrați „adevăratei” Europe, așadar detestă și de ce n-ar elimina ei înșiși competiția. Marginalizatul marginalizează, exclusul exclude, la rându-i.

Deși cu multe accente de umor, ironie, absurd, tot teribil e și foarte recentul film bulgăresc Frică. În care, plictisitul pluton de frontieriști grobieni, plus discrepant de eleganta primăriță, fac ce trebuie și-i legal cu imigranții arabi pe care-i capturează. După arest depozitându-i pe unde pot, apoi ocupându-se de hrănirea lor. Numai că nimeni nu știe ce să facă cu un african solitar („n-avem noi tuciurii noștri?”, va mârâii Puterea locală), mai ales fosta învățătoare a satului, care-l și oprise și sechestrase pe ins cu ajutorul puștii de vânătoare (menită a recolta iepuri). Spaima și ura rasistă domină absolut tot satul, prostia omenească apare aici caricaturizată până la cele mai rezonabile sau fantaste, totodată convingătoare, tipuri de ev mediu. Protagonista se integrează și ea, chiar total, în aceeași paradigmă de speriat, numai că metamorfoza ei, totuși, se-ntâmplă. Prezența africanului în casa femeii ocazionează declanșarea de temeri și furii comunitare ducând până la asedierea și distrugerea locuinței. Obosită de propria solitudine, dar mai ales scârbită de abuzurile și ticăloșenia consătenilor, ca și de stigmatizarea comunitară, cu toate că nu există nicio comunicare lingvistică între ea și emigrantul african, biata protagonistă preferă să se-ndrepte, pe jos, împreună cu el, spre o Germanie mult mai deschisă la minte și inimă, probabil/precis suportabilă.

Parantetic măcar, aș sugera mai multă meditație asupra unui detaliu. Nici bulgăroaica nu vorbește altă limbă decât cea maternă, nici africanul altceva decât engleza. Când schimbă replici ori confidențe fiecare spune cu totul altceva, în paralelism și incomunicare totală, totuși nu se simt deloc frustrați, iritați și dezamăgiți, ci dincontră. Amândoi ajung să se suporte și să se-ajute, totodată socotind că-n Germania, chiar dacă habar n-au nici de germană, vor fi mai liberi, mai integri, mai respectați, deci mai oameni. Merită reflectat: într-o lume ultramodernă, care consideră atât de emfatic, absolutist chiar, că interacțiunea umană prin comunicare inteligibilă înseamnă IMENS, de nu chiar Totul, iată că o situație atât de actuală (în esență: pur româno-bulgară) dezminte principiul. Precis sunt pe lume și alte valori sau dimensiuni ființiale afară de cele cu care ne-am prostit singuri să ni le impunem, să le absolutizăm.

Epilog

Revenind, n-aș vrea să încheiem povestea discrepanțelor civilizaționale, mentalitare, imagologice și reprezentaționale cu banalele, comunele, repetatele și automat inutilele concluzii amintind varietatea de istorii, religii, tradiții, folcloruri, mentalități, caractere (etc.) dintre comunitățile și națiunile vestului și estului Europei. Identificarea mai mult sau mai puțin analitică/doctă a vinelor sau păcatelor (De ce este România altfel? s-a scărpinat bine-n ceafă Lucian Boia, De ce este România astfel? a scris cu tâlc și pilde Vintilă Mihăilescu), iată, nu ajută. Nu ajută practic deoarece adevărata Problemă a Omului constă în cât și cum își transcende (sau măcar meliorizează) datul, moștenirea, istoria, tradiția (etc), lucru ce nu-i deloc facil. Iar evidențele (egal biografice și istorice) arată că emanciparea sau mântuirea e chestiune mentalo-sufletească, de individ după și lângă individ.

Pentru moment, adică până la lungul drum al refacerii propriilor lăuntruri, să ne bucurăm măcar pentru altceva. Și-anume pentru fapul că, iată, Bulgaria și bulgarii vin singuri din urmă. Prin auto-ironie/expunere/persiflare ne asumă ori măcar reprezintă chiar toposul nostru (istoric și geografic) de nație de speriat. Măcar nu mai suntem singuri, măcar nu numai noi apărem de-acum ca în ochii malițioși ai maghiarilor. Și ne place au ba, vrem/nu vrem, călătoria ROU înspre echitatea UE iată că nu prea are cum fi decât, cătinel-cătinel, de mânuță cu suruca BG.

Pe de-o cu totul altă parte (și dacă tot am comis titlul textului așa cum se vede): devine tot mai evident că șenghenul  de care sporovăie și se-agită toată lumea e o formalitate. După încheierea procesului așa cum e firesc, oare o să-i perceapă românii pe străinii-ntre care-au migrat (sau printre care mai călătoresc în grabă, din când în când) mai puțin reci, zâmbind distant și doar politicoși? Oare automat o se ne vindecăm de prejudecata c-așa-s toți vesticii: negreșit reci/distanți, politicoși/plicticoși („nu ca noi” de spumoși, respectiv flecari, gregari, gălăgioși, gesticulanți, versatili, profitori, toporeni-păduratici)? Oare o să ne debarasăm cândva de complexul unei excelențe sau superiorități ignorate, nerespectate, șuntate?

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. „Vrem/nu vrem, oamenii se orientează și decid nu doar după legi, principii teoretice, acte administrative, implementări tehnice, politici declarate. Frecvent, uneori radical: după percepții afective…”

    Oamenii, individual, nu statele. Statele sunt întotdeauna actori raționali. Chiar și în cazul guvernărilor autocrate.

    Desigur, poziția Olandei, a Austriei, ori a Suediei față de aderarea României și Bulgariei la Schengen poate fi și este interpretată drept xenofobă (conform opiniilor exprimate în acest text, de altfel), tot așa precum poate fi interpretată drept a urmări și servi interesele Rusiei. Presa a dezbătut pe larg deja ambele interpretări, ambele justificate, desigur.

    Doar că explicația cea mai simplă și directă este de cele mai multe ori și cea corectă, din motive ce țin nu de emoție, ci de rațiune și pragmatism.

    https://economedia.ro/cum-explica-presa-bulgareasca-veto-ul-olandei-este-din-cauza-porturilor-grecesti-considerate-o-amenintare-pentru-porturile-olandeze-daca-bulgaria-se-afla-in-schengen-atunci-marfurile-din-intreaga.html#.Y85Fya1Bwl0

  2. Niciodata . Am fost ce am fost ba chiar mai mult de atit .O natiune tinara ce pina pe la 1861 eram inca iobagi (serbi) in marea noastra majoritate .Abia in anul 1856 a fost votată -Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești-. Este inutila aparatia unui paralelism intre cetatenii Romaniei .Acum lucrurile s-au schimbat si Uniunea Europeana are in componenta aproximativ 500 de milioane de cetateni carora nu le mai pasa de trecutul indoielnic aratat de Istoria neamurilor .A fi roman, indiferent de etnie, este sinonim cu a fi European .Lumea este in continua miscare si asta ne aduce in fata bucuria de a fi cetatean al planetei Terra .Sa lasam in urma trecutul cu toate partile lui bune sau rele si sa ne asiguram un viitor European .Raul urias facut omenirii ,de atitudinile nationaliste mincinos afirmate, trebuie inlaturat din cotidianul zilelor noastre . Poate ca trecerea timpurilor ne va arata , celor care vom mai fi pe aici , realitatea omenescului fiecaruia dintre noi cea fara de ambitii ce ne arunca in trecutul evolutiei noastre ca si animale numite de noi oameni .Sa ne bucuram .

    • 1. Eliberarea serbilor a fost facuta in Anglia elizabetana cu 200 de ani inaintea intregii Europei continentale.
      2. Persecutia si omorarea celor de alte rase si religii a fost dusa la abisuri morale neegalate. In Europa
      3. Si povestile pentru copii (Hansel si Gretel) au monstruozitati care au fost ideile cu vrajitoare si arderea lor in cuptor. Export cultural peste balta spre Salem. Implementare ulterioara sistematica de catre nazisti pe scara industriala.
      4. Autoflagelarea a fost exportata in intreaga lume si inca se practica.
      5. Si Mozart are in nunta lui Figaro cantecelul (inca popularizat si pentru copii!) pe un ton glumet (asta e … Mozart) cu taierea de aripioare la fluturasi. Adica mutilarea altor fiinte. Dar Europei nu ii este rusine si incearca sa deal lectii de virtute tarillor mai putin dezvoltate unde se practica inca mutilarea genitala a adolescentelor. In „oglinda religioasa” a crestinismului li se promit 72 de virgine celor dispusi sa se sinucida/sacrifice de dragul religiilor astea care numai abrahamice nu sunt. Abraham era pe punctul sa isi sacrifice propriul copil si D-zeu l-a oprit in ultima clipa. .

      Cat timp intelectualitatea din Europa continentala nu „se leapada” de monstruozitatile astea va fi rau.
      Nostra aetate a fost prea tarziu si prea putin.

  3. eh,si la noi unguroaicele sunt „fete bune” si slugi la bucuresteni; (stiti bancul cu gradele de comparatie in limba romana, exemplificate de Ildico); iar cand e o chestie cu oficialitatile, exista faimoasa zicala:”Te-ai dat cu grofii”; asta arata prietenia de nezdruncinat dintre romani si unguri; ne sunt dragi… cum le suntem si noi…
    problema e ca la noi se incearca sa se dreaga busuiocul (fara a se reusi prea mult) dar la ei… nici vorba;(indiferent de ce partid e la putere); dar ei sunt in Schengen, nu noi; o fi bine? asta e mesajul Evropei?

  4. Uite ca uitai: dupa foto, nu cred sa fiti cu multa experienta de viata; de asta indraznesc sa va spui ca si Leana (a lu’ zapacitu din Scornicesti) tuna si fulgera impotriva barbilor si mustatilor; se acceptau mustati numai pina la colutul gurii, in nici un caz mustatile „unguresti” sau numite de altii „pe oala”…
    Deci chestia asta, ii face pe distinsi regizori si scenaristi maghiaromani egali cu coana Leana. Poate isi mai revad -si ei- instructiunile…

  5. Problema influentelor culturale nefaste din Europa din ultimele 5 secole poate fi sumarizata cred ca rasism si absolutism (central-continental) european doar marginal disimulat.
    „Spune-mi cu cine te aduni si o sa-ti spun cine esti”.
    Nu este prea tarziu de schimbat macazul spre lumea anglo-saxona.
    Tinerii romani din IT stiu asta deja. Este doar o chestiune de ajuns la masa critica in populatie pentru schimbarea asta.

  6. Rasism si xenofobie exista in toate tarile. Sunt însa mai bine mascate. Le-am văzut funcționând bine-merci in Franța, in UK si chiar in USA. Depinde prin ce medii te învârti. Daca iei un taxi si ai chef sa vorbești cu un taximetrist (specie pe cale de dispariție) poți lua adevăratul puls al societății (nu, nu cu șoferi turci, pakistanezi, magrebieni, shingalezi sau mexicanii, cu localnici).
    Croația este o tara extrem de rasista si xenofoba, au dovedit-o in anii celui de-al doilea război mondial (pana si nemții s-au îngrozit când au vizitat lagărele de concentrare din Croația) si in anii 90 când au operat in noul stat independent cea mai brutală curățire etnica (au transmis si aplicat mesajul valiza sau sicriul). Si totuși sunt parte a lumii bune.
    Toate deciziile luate de state se bazează pe un calcul politic rece după o analiza a intereselor lor. Restul sunt vorbe de claca.

    • Ba exact se poate Auzi mai putin rasism la taximetristii turci, pakistanezi, magrebieni, shingalezi!
      Ioropa este rasista par excelllance.
      Ustasii au fost absolut mizerabili cu lagarele lor. Dar legionarii si admiratorii lui Antonescu de pe forumul asta nu par sa stie ca inainte de lagarele de concentrare si holocaustul industrializat nazist, dupa conferinta de la Wannsee ci cu mult inainte, regimul antonescian a lichidat asa … clasic, prin deportare urmata de infometare si boli sute de mii de evrei.

  7. Atat Olanda cat si Austria pe langa alte state europene se confrunta cu o „islamizare” masiva motiv pt care blocheaza orice, fara reforme serioase din parte UE ne va fi foarte greu sa ajungem in Schengen, am ramas la urma si nimeni nu are chef sa atinga cartoful fierbinte referitor cu refugiatii de pretutindeni care se inghesie catre Europa. Orice discutie serioasa va fi „rupta” pt ca nu poate fi dusa politic corect din multe considerente, politicienilor fiind frica de opinia publica si „valul de indignare” de pe social media.

  8. Mi se pare absolut normal ca fiecare sa tina mai mult la natia si rasa lui decat la alte natii si rase cu atat mai mult cu cat traim intr un spatiu care a fost prea mult calcat de natii si rase straine.In Constitutia din 1923 exista un articol in care se preciza ca Romania nu poate fi colonizata cu natii straine .Ar trebui sa avem un astfel de articol si acum in constitutie dar nu il avem ( inca).Bulgarii chiar au stapanit spațiul nord dunarean ,inclusivl Transilvania din secolul 7 pana la inceputul secolului 10 cand stapanirea a trecut in mainile ungurilor.De pe urma dominatiei hanilor bulgari ,romanii s au ales cu alfabetul chirilic si limba slavona ca limba de cult si de cancelarie .La slavonă BOR a renuntat in secolul 18 iar de chirilice ne a scapat definitiv Cuza dupa 1860.Tot stapanii bulgari ne obligat sa adoptam ritul slavo – bizantin in Biserica in locul celui galic Asa au ajuns romanii ortodocsi..In Evul Mediu studierea latinei si folosirea alfabetului latin au fost interzise in Moldova si Muntenia fiindca acestea erau vazute de ierarhii ortodocsi ca mijloace de prozelitism catolic.Slavona nu era altceva decat bulgara medie Astea au fost ” binefacerile” stapanirii bulgare in tot spatiul romanesc ,o stapanire cat se poate de reala.Romania moderna a fost totusi cladita in secolul 19 cu o foarte importanta contributie straina externa si interna .Din strainatate au benit si s au stabilit definitiv in Romania in acea perioada medici,ingineri,doctori ,profesori,ingineri,fotografi,cadre universitare,economisti,muzicieni,artisti,etc fiinda pe atunci cei romani erau foarte,foarte putini.Pana si mineri au fost adusi si desigur si arhitecti.Plesu a scris si un articol despre strainii care au faurit Romania moderna si intre care se aflau si multe personalitati ( pentru noi).Toti insa s au romanizat la fel ca multe familii de urmasi ai fanariotilor care ne au dat multe personalitati in secolul 19 intre care si pe Cuza ( partial),familiile Ghica ,Rosetti,Sturdza si multe altele.Elementul grecesc a fost cat se poate de prezent în cadrul elitei romanesti de secol 19 ( inclusiv faimosul Caragiale) dar e vorba de familii grecesti romanizate ..Nu e vorba de nici o xenofobie si nici de nationalism si rasism romxnesc cum se tot scrie si se vorbeste aiurea acum de tot felul de neaveniti. Exista desigur si in Romania din partea unora excese verbale de ultranationalism badaran,primitiv si prostesc mai ales cand e vorba de istoria noastra pe care cei in cauza nu o cunosc prea bine..Cu toate acestea e valabil si pentru Romania proverbul roman care spunea;:cand esti la Roma poarta te ca romanii.Diversitatea o fi buna dar numai cand nu cauta sa iasa in evidenta in mod deosebit ci se integreaza cat mai bine in societatea romaneasca..Vrei sa ramai in Romania? Atunci ar fi bine sa te integrezi in societatea romaneasca indiferent ca esti arab ,turc,tigan ( nu rom ca aia e bautura),sas,italian,ucrainian,maghiar sau orice alta natie. Fiecare natie straina din Romania indiferent de cat timp e aici sa stie ca datoreaza acestei tari si acestui popor fidelitate si si buna credinta avand atat drepturi cat si obligatii.Prea multi straini nu ar trebui sa fie primiti in Romania mai ales daca sunt de alta rada si religie pentru ca nu vrem sa fim colonizati si spre deosebire de franta,anglia ,Germania sau tarile scandinave ,politicienii romani care vor incerca sa faca asa ceva vor fi sburataciti la propriu nu numai la figurat.Nu trebuie deloc sa ne pese de etichetele extremistilor corechi politic care ii fac pe toti cei care refuza sa le promoveze rătăcirile fascisti,nazisti,rasisti,xenofobi,islamofobi ,etc .Aceste etichete nu reprezinta absolut nimic in fata vointei de a avea in continuare o majoritate clara romaneasca in Romania si nu amestecatura de natii,rase ,religii si rase incompatibile atat intre ele cat si cu natia majoritara romaneasca .Ne purtam frumos cu toata lumea dar nu renuntam cu nici un chip la majoritatea etnica romaneasca ,crestina si alba din Romania numai de dragul de a fi pe placul ratacitilor corecti politic.Ce spun eu e valabil pentru fiecare natie si stat din Europa,asia si Africa.Stalele de pe continentul american si australian sunt in schimb teritorii de colonizare de neamuri,religii si rase diferite dar si acelea au de obicei o limba,cultura si religie dominanta la care NU sunt dispuse deloc sa renunte numai fiindca asa vor adeptii falsului progresism corect politic( de sorginte marxista).

  9. Schenghenul de care sporovăie și se-agită toată lumea NU ESTE o formalitate!

    Este o conditie a pietei interne din UE! Piata interna impune libera circulatie a marfurilor.
    Clar?

    Si pre puncte :
    1)în filmele maghiaro-budapestane românii apar în cea mai proastă lumină. Normal. Eiisi pastreaza ideea ca sunt/au fots natiune dominanta. Ei nemeși iar valahii is budos , adica taranoinespalati, badarani, mocofani samd. Oa de vedeti cum suna asteain franceza Ș routurier , de buissns verts,, villain, crapulard samd etc. Acum vreo 40 de ani citeram despre uneșle regine ca erau d’origines routuriere …
    Unica replica p[asabila ar fi vreo 2 filme istorice : Mohacs si Ridicarea opincii …

    2) exusta diferentioeri intre romani si rromanes. Si sunt si8 togani care nu ar foriin nici un fel sa se incuscreasca cu romani – chiar daca eventualii cuscrii sunt cei maibuni prieteni! se numeste nu rasism ci identitate cuturala

    3) Nici eu nu ma cfhef de 1 milion de arabau refugiati de azi ope maine. Cunosc vreo 2 arabai .. eniti in tara , adaptat de ani de zile , omanei de treaba dar deja „ai mei” . Insa sa ma trezesc cu cateva zeci de mii de pathani din zona tribala a Afganistanului – multumesc frumos NU!!!! Mai bine pun mana pe mitraliera!!! (documentati-va despre ce vorbesc . Au aia niste naravuri .. sa ingrozeasca si un sirian „normal”)

    Romnanu xenofob … Da.. da.. Ia sa vedem niste nume de familie neaos romanesti ai unor romani „puri” : Bulgaru, Cazacu, Grecu, Sarbu, Rusu, Tataru, Rusu…. adica toti se trag dintr-un stramos de alta etnie.
    A da. „Partida Nationala” aia cu xenofobia , cu drepturile pămânetenilor izirpate de grecotei .. ei bine este intem,eiata de un .. Cantacuzino!!! Urmas impamantenit al lui Mihail Cantacuzino zis Șeitan-oğlu ….

    si inca ceva… CUm ramane cu populatiile latinofone din Balcani ? Ultimul care a zis ceva despre drpeturile vlahilor din Grecia a fost Rauf Denktaș! Cica mi dprea sa iaplasa ca si vlahii!
    Daca ar fi sa vorbim despre drepturile populatii romanofone(latinofomr) din Balcani … razboaie garantate!

    Si ptr final – este o mica diferenta intre laptele de pasare (œufs à la neige ) si lichior de oua. Cam ca aia dintre marmelada si tuica ….

  10. Eu vad crearea unei civilizatii globale nu prin amestecul fortat de rase,etnii si religii nici prin colonizarea altor tari cu diverse etnii ,rase si religii ci prin adoptarea unei a doua limbi oficiale in fiecare tara .Mai mult ca sigur cea mai potrivita ar fi engleza.De asemenea adoptarea unor tratate de liber schimb intre toate tarile de pe Glob ar fi binevenita .Mai trebuie ca majoritatea tarilor sa semneze acorduri si tratate prin care sa conlucreze pentru combaterea in comun a unor fenomene negative cum ar fi: poluarea mediului inconjurator,foametea ,seceta,epidemiile,traficul de droguri si de persoane ,regimurile dictatoriale agresive si genocidare,respectarea drepturilor omului,acces universal la tehnologiile care contribuie la imbunatatirea vietii oamenilor,combaterea saraciei endemice si multe ,multe altele de acest fel .Pentru asta e necesar ca statele sa adopte in cat mai multe domenii legi compatibile nu neaparat identice..De asemenea trebuie adoptate tratate internationale privind recunoasterea granitelor existente si respectarea drepturilor minoritatilor nationale,religioase,rasiale ,sexuale ,etc iar acestea la randul lor sa respecte legile statelor in care locuiesc si sa nu vina cu pretentii de autonomie pe baza etnica.Sunt multe,multe probleme pe care statele lumii le ar putea rezolva printr o cooperare mult mai stransa si reciproc avantajoasa si care nu implica migratii la scara locala,regionala sau internationala .Astfel s ar putea evita multe conflicte intre state,interetnice ,rasiale si/sau religioase.Am dat numai cateva exemple.Diversitatea e normala la scara globala si e benefica dar nu promovata artificial in fiecare stat in parte prin crearea unui amalgam greu de gestionat de etnii,rase,religii si culturi diferite si cu potential conflictual si exploziv..Nimic nu trebuie impus cu forta in numele unei ideologii sau religii pentru ca nimeni nu detine monopolul adevarului absolut.Binele ( asa cum il vad unii) nu mai e bine daca e impus cu forta ci e rau.

  11. „În spatele Intercontinentalului, pe strada Batiștei, în fața agenției Balkanturist, din nou aglomerație și coadă în vederea copierii programului televiziunii bulgare./ Am avut cîteva luni de amăgire. La-nceput, în sfîrșitul acela de decembrie, am fost toți entuziaști și am crezut în promisiunile televiziunii române. Își zicea „liberă” și am căzut mulți în capcana încrederii în vorba vicleană a promisiunilor. Am sperat în înnoirile (măcar din domeniul persoanelor care apăreau în fața ochilor noștri), am sperat în îmbunătățirea programelor și a „distracțiilor” noastre măcar. Nimic, nimic din toate acestea. Și-atunci… nu e firesc să revină românii în vechea (deși rușinoasa) practică a privirii (cu jind!) peste granițe?/ Tot bulgarii, dragii de ei, ne surclasează! Tot televiziunea lor e mai grozavă. Și mai vor unii dovadă că „totul e ca înainte”?/ Zilele trecute m-am întîlnit cu un fost coleg, muzicant pînă-n pînzele albe, care revenise în țară doar pentru cîteva zile, de unde?, din Bulgaria. Se angajase acolo ca pianist, într-un bar de stațiune estivală. Localul era privat și, desigur, condițiile erau net superioare celor de care ar fi dispus în țară./ În curînd va deveni preferabilă rezidența în Bulgaria. Nu e jenant, domnilor?/ În curînd se va emigra chiar și în sudul Dunării./ Nu e penibil?”

    Intitulată „Am sperat la înnoire”, pastila aceasta a apărut în cotidianul „Dreptatea” din 26 mai 1990. Fleac dintr-o serie de textuțe pe care (sub egida „Stare de spirit”) le publicam acolo relativ frecvent. De pe petecul de ziar gălbejit lipsesc cele două propoziții cu „În curînd…” Dar le insertasem prin adnotare manuală cu pixul chiar în zilele respective (poate pierdute la culegerea tipografică, poate chiar tăiate de șeful de redacție, care începuse deja să mă cenzureze furibund). O adaug tocmai pentru că am regăsit-o întâmplător, exact cu 15 minute în urmă. Găsesc amuzant să închei aluziile de pamflet (la adresa coalescențelor și competițiilor, cosangvinităților sau invidiilor dintre noi și cvasi-geamăna soră BG) cu zâmbetul acestei uitate amintiri bătrâne.

    • Fiti multumit ca nu v-au batut mai ales dupa Duminica Orbului!
      Doi colegi de ai mei au fost batuti rau de tot.
      Eu am scapat in alt loc, chiar daca eram imbracat in blugi si cu geaca de blugi ca unul m-a intrebat daca nu am o tigara si i-am dat un Carpati de ala de Sfantu Gheorghe, cu tutun prelucrat bine si cu foita de filigran.

      La TV bulgari erau macar si filme la studio X care erau un fel de nechezol cinematografic.
      Si dadeau meciurile de fotbal.
      Dar aveau si capete mult mai luminate – Kevor Kevorkian de exemplu cand cu atentatul impotriva papei si Lupii Cenusii si pedala pe ceea ce era deja vizibil de atunci; pan-otomanismul dus la noi culmi de sultanul Erdogan.
      Asa am invatat vrand-nevrand in pic de bulgareste.
      Si asta mi-a ajutat sa ma inteleg un pic cu niste constructori bulgari zilieri langa Trafalgar Square.

  12. “…cvasi-geamăna soră BG”

    Foarte probabil, genetic suntem frați (“mix-ul genetic” este probabil foarte asemanator), dar cultural deosebirile sunt relativ însemnate. Stăpânirea turcească a avut un rol important.

    Altfel, nu cred ca ne invidiem unii pe alții, fiecare cu sărăcia lui (România, nu Bulgaria este statul UE cu cei mai săraci cetățeni).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marin Marian-Bălașa
Marin Marian-Bălașa
Marin Marian-Bălașa este etnolog și scriitor, dr. în filosofie

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro