sâmbătă, aprilie 13, 2024

Schimbăm numele țării, îi dăm lifting suprem

Am uitat sau mi-am amintit preatârziu, am visat sau ba, mă tem că pe masa mare a Parlamentului sau pe masa micuță a Guvernului (n-ar fi nici de râs nici de mirare) ar mai putea sta binemersi chiar și la ora asta… (Cât o fi exact habar n-am, că n-am mobilul la mine și ca orice contemporan inteligent și respectabil geaba mă uit la ceasuri cu 12 cifre și manoșe de pe pereți, din parcuri, din autogări, poștă, gară, că nu le știu ceti; și de-aș ști sau putea nici n-aș vrea să m-obosesc să fac socoteala aia bizară că cică 10 e totuna cu 50, 6 cu 30, sfert nu-i 25 ci 15 iar 9 sau 15 fac 45, 20 înainte de 6 sau 6 minus 20 e 17,40, etc etc de ți se-nvârte mintea mai ceva ca ceasul.) Deci chiar și la ora asta probabil că nu-i imposibil să se afle-n biroul Parlamentului sau Guvernului hârtia cu – nici mai mult nici mai puțin, cum te văd și cum mă vezi – sugestia schimbării constituționale a numelui țării.

Să vă zic sincer (deși poate n-ar trebui, dar cui să-i mai pese de-o treabă dacă nu însuși autorelui ei): eu însumi am venit cu propunerea asta. Era pe vremea-n care, ca tot intelectualul care se respectă cu 2-3 doctorate (treaba mea obținute cum!), retrăgându-mă de la catedrea de prof de liceu care nu plătea o ceapă degerată iar aceea de asociat universitar consta în 12 lei luați pe ora pierdută fiindcă nici studenți nu veneau (mai ales că nici varii profi colegi nu se prezentau), nici absolut nimic nu pricepeau/învățau, funcționam drept consilier direct și personal pe lângă ușa mare de la intrare → casa scărilor → curbă stânga/dreapta → coridorul mare → coridorul mic → cabinetul cu nr 1, 2, 3 al preaputernicilor. Deci cui mă știa dar m-a uitat, ca și cui nu mă știe (și chiar mai bine așa să rămână), spui totuși că încă demult le-am zis eternilor și fascinanților mari, mulți și tari: măi băieți măi, schimbați măi numele țării. Să fie mai adecvat și de cuviință (măi). Și-anume nu Republica România, că așa amărât i-a zis numai nea Iliescu (pe-atunci înjurat și drept Ilici), secondat la repezeală de Gușe, Militaru, Roman, Mazilu, Iosif Dan & Co. Da parcă-i tot nume de servitoare sau fată săracă din cătun montan, ori de copil de pripas, aflat în drum și denumit de milă și-n grabă cum s-a putut mai simpluț cu putință. Ziceți-i pur și simplu, cum mă vezi și cum te văd, Republica Partidului Social Democrat România. (Asta ca variantă finală, că nici FDSN, PDSR, PDS n-or fi fost fiecare la vremea sa de lepădat, mai ales că toate erau aceeași Tandă/Mandă sau Mărie sub șapcă.) Avem majoritatea, avem asentiment (băgăm pe țeavă treaba cu „la sugestia și solicitarea unui tot mai mare număr de concetățeni” sau „conform nenumăratelor sondaje”), jemanfișismul necombatanților ajută și el, așa că… Care-i problema?!…

Că exact așa le-am spus tre să vă ducă și pe voi mintea. Doar nu chiar așa te-nvață la orice curs elementar de diplomație, piar, comiunicheișăn ănd caunsăling? Și-anume că bun și longeviv consilier este numai și numai ăla de cântă-n struna comanditarului exclusiv ce vrea respectivul s-audă, care dă cu tunul de zăpadă artificială fix sub săniuța unsă a bosului, care bagă vânt doar la prova și pupa și eleroanele de interese și de conștiință ale aceluiași respectiv ce dă banul? Deci era logic și elementar chiar așa să le zic.

Carevasăzică mai bine s-ar numi țara R.P.S.D.R., așa măcar prin numele mai lung decât al oricui (batem până și nucleara Koree de Nord!) am intra apăsat pe orice liste, am ocupa un pic mai mult spațiu și timp vital, toate camerele de filmat întârziind peste noi sau reprezentanții noștri măcar cât durează-n timp grimasa gurițelor pronunțiative (re-pu-bli-ca  par-ti-du-lui  so-ci-al  de-mo-crat  ro-mâ-ni-a  însă zis repede-repede). Pe limbi străineze mai adăugându-se câte-o articulare-2ă-3, așadar mai câștigând un pumn de milisecunde-n rostire, ocupând nanotimp neuronal și reținând atenție favorabilă. Ca efect obținând ceea ce știe orice prost, și-anume că o lungime sonoră conține și reverberație, rezonanță, ecou afectiv fără frontieră previzibilă.

Desigur (se va fi zis au ba, se va zice sau nici pâs): aici e vorba de forma unui prestigiu obligat. Forțat și impus. Căci obligăm lumea la mai multă atenție, emisie vocal-pronunțiativ-acustică, rămânere agățată mental de numele, de reprezentativitatea noastră. Și ce-i cu asta? Care-i problema?… Ce să ne pese de paguba lor când nouă ne revine ciubucul?

Oricum, iată că ideea respectivă e nu numai desuetă, ci și bună, foarte bună chiar. În sensul că la ora actuală draga noastră de republică s-ar putea întinde și mai și, hăt-hăt, dublu-hăt sau hăt la pătrat, zicându-și de-a dreptul RPSDPNLR. Adică Re Pe Se De Pe Ne Le Re, respectiv, mai pe populară: Rî Pî Sî Dî Pî Lî Nî Rî. Adică Republica Partidului Social Democrat și-a Partidului Național Liberal România. Nu sună și mai de speriat (toți dușmanii), de energizat cu bărbăție prelungă (toți patrioții)?

În privința primei variante, atât Ve Ponta cât și Ve Dragnea sau Ve Dîncu fură niște lași și juma. Ba chiar 2 lași și-un sfert sau ¾ cu +, aș putea spune fără să greșesc, căj doară nu era s-așteptăm mai mult sânge-n vine și oțel în oase de la draga de Ve Dăncilă. Dar iată c-acum se poate să se revină la ideea de care personal și uitasem.

(Ideile oare doar se redescoperă, ori mai degrabă se pitesc singure iar un al 3lea le șmanglește? Las pe mâna sondorilor de sondaje să sintetizeze situațiile statistice. Asta nu-i treabă nemaivăzută și nemaipomenită. Chiar nu credeți că tot ce se-ntâmplă e fiindcă altcineva/cândva a cugetat și schițat/însăilat cine știe decând respectivul făptuț? Chiar nu credeți că tot ce nu se întâmplă are pe-undeva un dosar pitito-pierdut și-ntr-o zi un mahăr de baștan doar îl va semna și-l va zvârli pe biroul secretarei zicând ia de-aci fă, și fă bine de bagă chesti-asta pă rol recte țeavă!? Probabil că știți sau măcar e posibil să vă imaginați. Ce e însă cel mai cel de priceput este această metafizică a golului numită interval. Vreme/timp pierdut. Distanțierea vidală. Văduvirea vidanjă, vacanțierea volantă, vivandiera votivă. Spațiul dintre ce se poate și nu e sau se-amână, suspensia nespus de grăitoarei nimicnicii numite ar putea fi dar mai bine nu, poate/posibil altădată, ceva mai încolo, și mâine-i o zi, dă-te colo-șa-n târziu/preatârziu.)

Desigur că, pentru oficializare, mai încape vorba și de-o miculuță de tot schimbare a Constituției. Dar care-i problema (sincer: care-i problema?) să se mai simuleze și preseze pentru-o lălăială respectiv heirupism de referendum în acest sens? Oricât de rar, s-a făcut și se va mai face. N-am mai plebiscitat noi pt darea jos de tot a unui ditamai președinte? N-am mai votat referendum de micșorare a numărului de parlamentari? N-am schimbat Constituția de la 4 la 5 ani pt același post? De etc/etc nici nu mai pomenim. Și-apoi, cât privește pe bietul votant majoritar, deja se subînțelege că, de frica tot câte unui nou partiduț extremist de speriat și de-arătat mulțumii drept sperietoare, el poporul va alege constant între același partid socio-socialist zis democrat și aceeași aripioară de partid corcit și speriat așazis liberal, adică fix aceeași patriotardă coaliție. Coaliție sub care iată că deja coabităm binemersi și fără crâcnire/cârtire; și coaliție care poate urma a domni boierește mult și bine, tot rotindu-și în funcțiile de sus până-n poale mereu ale sale emanații sau clone cazone. Așadar și prin urmare: dacă tot cele două capete vulturești demne de stemă conservatoare (scuzând excepția celor 4 anișori de civism și penețism constantinesc) definesc toată politica postceaușistă a patriei postceaușiste, de ce n-am schimba și blazonul, ce ce n-am redenumi și țărișoara într-o conformitate cinstită?

Acuma, oareșce nesemnificativi neștiutori și necredincioși s-ar putea îndoi(i), nevăzând imediat care-s beneficiile imediate și concrete ale modificării numelui. Dar mai bine-ar întreba mai întâi, fără să se grăbească să considere c-au înțeles imediat ceva ce nu le clincăia/blincăia deja pe ecranul propriei bâjbăieli ori priceperi. Fiindcă exact cum, printre țăranii de odinioară de cam peste tot pe mapamond, schimbarea numelui pruncilor conducea la evitarea unor boli letale, la confuzarea demonului și-a destinului care hăituiau pocind sorții, la fel și țara asta poate că se-mbogățește, se transformă și ameliorează civilizațional imediat după o modificare conformă de nume. Fie-i deci numele și prenumele mai prelung și multiplu, extins/lăbărțat prin plurale apelative dezirativo-cinstite, în perfectă concordanță cu preferințele electoratului, cu realul politic, cu viața și soarta la reală-ndemână!

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. eu i as zice republica putorilor speciale (furajate/bugetate se subintelege). vedeti ca manda si tanda nu i doar figura de stil. manda (consortul mai tinar al maretei/bravei olguta) e ditamai europarlamentarul. banii daca nu curg pica, daca treaba merge si smecheria tine, de ce am schimba ceva? schimbarea nu se produce decit c un glont in scafirlie in romania!

  2. Cineva ne zicea daunazi (nu spui cine persoana importanta)cum Romania nu a evoluat decit impinsa din spate (nu de pe la spate ) de catre Occident .Partidele politice romanesti nu au reusit sa tina pasul schimbarii si nici ca puteau sa o faca de unii singuri nu suntem prea siguri .Am schimbat de atitea ori schimbarea incit ne-am plictisit .Nationalismul de carton , obsesia numita„ davai ceas davai palton ” maghiarimea mereu doritoare de Tinut Secuiesc , verbele in vint spuse pe la TV ba chiar si amicii nostri ucrainieni , nu ne mai inspaiminta .AUR ul si-a cam terminat benzina iar afiliatii lui , votanti cindva ai Motiunii de Cenzura , au cam intrat la apa sondajelor .Coalitia face ce face si bine face chiar daca Ciuca si Ciolacu nu prea pot fi chiar asa de usor asemuiti cu oratorii nemului romanesc ca doara unul este ala de a scris cindva „ La Medeleni ”.

  3. Poporul român a fost mioritic-ortodox și a devenit europeano-manelist. Deci, numele corect al țării ar trebui să fie Republica Manelistă România. Sau chiar Regatul Manelist Român în frunte cu un Bulibașă…

  4. in titlul ala lung, de la inceput, de ce apare termenul „democrata”?
    corect, suntem in Republica Originala a Specialilor!

  5. Domnilor, dusu-s-a vremea aiabeurilor , vorba Ingeresei cu palarie Verde.
    Reglementarile adoptate de Comisia Europeana in legislatura trecuta privind controlul platformelor numerice a intrat saptamana aceasta in faza aplicarii, in scopul combaterii dezinformarii cetatenilor in general si votantilor, in particular.
    Politia Gandirii va aplica amenzi, sanctiuni mergand pana la suspendarea unor platforme de informare.
    Digital Service Act si Digital Market Act sunt functionale si multumita europarlamentarilor romani.
    https://youtu.be/CtqU2u6TejE?si=_-mMRV2EK-W87lkI .
    Sincer, cred ca articolele domnului Balasa nu vor fi cenzurate pentru motivul evident ca nu au ei atata creer, cat talent are autorul.

  6. Romania e un nume stupid si fara o justificare solida, vorbind serios… mult mai mult sens ar fi avut Dacia, in granitele actuale.
    Nu suntem romani, nici romanes, nici cetateni italieni din Roma. Nici macar romei, bizantini. Teritoriul daciei se suprapune (cu mare aproximatie si lasand mult de la noi) cu granitele actuale. In logica contemporana colonizatorii lui traian ar trebui chiar infierati si sa cerem daune italiei. ;)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marin Marian-Bălașa
Marin Marian-Bălașa
Marin Marian-Bălașa este etnolog și scriitor, dr. în filosofie

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro