Mulți români își imaginează probabil că viața cotidiană a unei școli se rezumă la învățare, disciplină și practici care ajută cele două procese fundamentale: formarea de deprinderi comportamentele minime în vederea integrării ,,cu succes” în viața socială și cea legată de competențe generale și specifice pentru creșterea bunăstarii economice în România. Cum punem în practică aceste deziderate globale, tipice oricărei societăți moderne, în practici instituționale? Aici vorbim de politici publici, de cultura instituțională predominantă și de calitatea conducerii sistemului de învățământ, din Minister până la directorii de școală. Toate aceste aspecte sunt când deficitare, când cel mult modeste, iar viitorul nu se anunță optimist, oricâte măriri salariale ar avea loc. Salariile nu sunt cuplate la nicio performanță credibilă. Dar în ce constau rezultatele demne de a fi apreciate? Adevărul trist este că, de decenii deja, sistemul de învățământ nu are criterii clare de triere și ierarhizare a școlilor, după cum nici pentru profesori nu se poate vorbi de ceva solid și greu de criticat în aranjarea lor pe verticala dosarelor birocratice. Ce își dorește, cu toate acestea, sistemul de la profesori și elevi? Să luăm pe rând cele două ,,orizonturi de așteptare”, profund ideologizate la vârf și cu rezultate execrabile – acesta este cuvântul – în ansamblul societății. Sunt motivele pentru care sistemul nu se poate dezvolta, bătând pasul pe loc în continuare. Funcționarea sa calitativă trezește de multă vreme suspiciuni.
Divertismentul postmodern
O primă componentă a școlilor cu imagine bună în comunitate, căutate de părinți ca pomul lăudat, se referă la suma activităților extracurriculare. Cele mai multe nu includ nici pe departe tabere pentru elevi defavorizați, cu note bune și foarte bune, plătite de statul român. Nu, nicidecum ceva atât de elementar ca o tabără gratuită pentru un stat căruia îi pasă aparent de cetățenii săi minori. Cuantumul burselor actuale și plătite lunar nu acoperă nevoile de consum reale ale unei coș mediu calculat pe membru de familie. Ce înseamnă mai puțin de o sută de euro pe lună față de nevoile de consum actuale? Nu vrem doar să ne întoarcem în trecutul comunist, dar în ce direcție mergem nu e deloc clar. Nu sărăcia gravă ne preocupă cu adevărat, ci bifarea din oficiu a unor cerințe UE. Grijile actuale sunt altele: facem activități suplimentare ori ecologice sau de mediu, într-o țară în care gunoaiele zac pe străzi neridicate sau se ard în condiții insalubare și ilegale, ori legate de violență, consum de droguri și fenomentul bullyingului, în condițiile în care indisciplina este la cote înalte și stupefiantele se vând între blocuri, ori economico-financiare, în orașe dominate de farmacii, amaneturi și săli de pariuri, ori, culmea valorii, mergem în proiecte Erasmus, unde tematica discutată este exact cea deja amintită, plus minoritățile etnice, tradițiile locale și grupurile etern defavorizate, într-o Românie în care rasismul și clasismul pe bază de venituri nu au măsură. Facem ca să reparăm, dar nu se repară nimic de fapt. Care este eficiența socială a acestor proiecte și programe, multe de o calitate intelectuală îndoielnică? Imposibil de estimat obiectiv. S-au completat chestionare, s-au cerut păreri, s-au implementat programe costisitoare și s-au făcut raportări de mii de pagini într-o limbă de lemn insuportabilă la lectură. Rezultatul la firul ierbii? Problemele se acumulează și pesistă obraznic de la an la an.
Să ne uităm cu atenție la cum funcționează în interior unitățile de învățământ cu cele mai bune rezultate, unde elevii sunt parcă aleși să dea randamente maxime. Aici bâlciul și impostura sunt de înălțimea Everestului. Olimpiadele școlare apar doar ca rezultatul unei munci suplimentare, neremunerate, nenormate, în afara programului școlar uzual. Profesorii lucrează paralel sistemului, dar asigură performanța sistemului de învățământ. Paradoxul nu jenează pe nimeni. Anormalitatea s-a normalizat. Rezultatele la Evaluarea națională și Bacalaureat sunt urmarea sutelor, dacă nu miilor de ore de meditații plătite, din nou, totul paralel învățământului obligatoriu și de stat. Statul însuși pare paralel cu societatea. Cu asemenea elevi de elită, ce poate fi mai firesc ca școala să fie la același nivel? Dar a cui elită în mijlocul atâtor lipsuri? Pe baza a ce s-a construit acest mandarinat bizar? Sigur nu pe spinarea muncii vizibile de la clasă, ci a celei invizibile din afara șălii de clasă sau a orarului școlar. Pe cale de consecință, dacă școala adevărată se face acasă, de ce să nu transformăm școala într-o colaj constând din zeci de activități CAER, CAEN, CAEM, conform acronimelor Ministerului Educației? Avem 40% din elevi cu rezultate dezastruoase la învățătură. De-abia știu să scrie și să citească la un nivel elementar. Totodată, ne împăunăm an de an cu sute de medalii la concursuri naționale și câteva zeci la cele internaționale. Nu ne interesează decât cei 1% brain drain, care ne aduc o stare de bine interior când vin la aeroport împodobiți de premii și îi radem din spectrul vizual pe cei 40% cu deficiențe majore educaționale și îi amuțim în anonimat pe ceilalți 40%, considerați mediocri. Dovada se vede cu ochiul liber în nerăbdarea cu care s-au introdus Săptămânile altfel și verde în ultimii ani, ambele gândite pe genunchi și în fuga entuziasmului paneuropean, ultima găselniță cu rol de panaceu: elevii se plimbă și învață din mers timp de două săptămâni pe an, în condițiile în care statul nu a alocat nici o sumă de bani pentru aceste deplasări în tot acest timp. Dar acolo unde părintele s-a învățat să platească educația din buzunarul său, de ce nu ar plăti și excursii sau deplasări cu scop de divertisment educațional? Unitățile de învățământ de prestigiu nu fac rabat la calitatea actului educațional: părinții finanțează educația de stat nu doar din taxe și impozite, ci și din propriul portofel. Nimeni nu este deranjat de această dublă plată pentru același seriviciu.
Eminența cadrelor didactice
Dosarul de gradație de merit copiază la indigo modelul școlii cu rezultate notabile. Contează mai puțin ce face profesorul la ore, cât și ce se poate realiza în funcție de cartier, comună, sat, decât plantatul de copaci în weekend, colectarea de baterii și electrocasnice, de gunoaie și de peturi. Până când va mai dura să ne întoarcem în anii 1980 cu acest heirupism civic pe umerii școlii și să mergem încolonați la munci agricole? Aproape că am ajuns în școli la reciclarea de hârtie, capace și borcane ca pe vremuri, iar profesorii primesc deja punctaje din asemenea activități pline de merit, pe lângă cele legate de rezultate deosebite la concursurile și olimpiadele scolare, unde 95% din elevii români nu visează să ajungă la etapele superioare școlii și peste jumătate nu se pot încadra minimal în ceea ce privește competențele lor de cunoaștere implicite. Profesorul ideal visat de sistem arată după cum urmează: cinci ore pe zi predă, eventual sub forma unui fișier prietenos PowerPoint adapat oră de oră, încă trei ore realizează proiecte ecologice sau lucrează la fișe pentru elevii cu CES, altă rubrică de punctaj la gradația de merit, adică 25% în plus la salariu vreme de cinci ani. În weekend, profesorul lucrează la proceduri pentru comisii permanente în numele descentralizării din școli sau merge în excursii, la muzeu, la film sau la teatru cu elevii, scopul înalt al acestor activități fiind creșterea standardelor de educație și ale calității actului educațional. Neoficial, se adună o sumedenie de adeverințe, diplome, decizii și acorduri de parteneriate. Nu contează ce faci în mod normal la ore ca profesor, ci doar în mod excepțional și în afara orarului școlar de muncă la clasă. Valoarea școlii s-a externalizat. Ce școală este aceea în care efortul real se triplează în efort suplimentar? Și ce școală poate fi aceea în care munca de a demonstra practic o himeră statistică (sunt elevii noștri mai educați în mod real la finalul zilei?) se preschimbă în pregătirea unor procente infime din populația școlară pentru rezultate ieșite din comun la concursuri și olimpiade școlare?
Este școala unei societăți în care inegalitatea, sărăcia și nedreptatea sociale merg vertiginos în sus. Iar scuza nobilă pentru acest imens mecanism care merge în pierdere și în gol valoric este convergența cu statele dezvoltate ale continentului. Dar oare acolo umblă câinii cu covrigi în coadă și este totul roz? Dacă așa ne place să credem, nu poate fi altfel. Realitatea școlară de performanță e o iluzie de care avem nevoie pentru a acoperi oceanul de neajunsuri.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nimeni nu raspunde pentru orele nesfarsite petrecute de elevi, invatand o materie cu detalii ca la facultate. Programa e facuta sa plateasca ore profesorilor nu in interesul elevilor. Paza e facuta cu pensionari, curatenia vai de capul ei. Ministerul sa simplifice mult materia, sa reduca numarul orelor din orar cu cel putin 10 ore pe saptamana. Sa dea inapoi zilele de vacanta care au fost sterse ca profesorii sa poata face formare psiho pedagogica anuala sau testari. Sa se infiinteze cadrul legal pentru subventionarea scolilor private.
Sa se faca si sa se dreaga! Simplificarea materiei, 10 ore taiate saptamanal? Pai, atinci sa se inchida scoala!
Cu respect
Am inteles,
se rezolva!
Subventionarea scolilor private de catre stat e o alta mare prostie. Conform regulilor din anii 90, statul nu trebuie sa se amestece in economia de piata. Deci vrei privatica, o faci din banii proprii, nu ai statului. De ce ai vrea tu stat sa reduci banii scolilor de stat ?
”Subventionarea scolilor private de catre stat e o alta mare prostie. Conform regulilor din anii 90, statul nu trebuie sa se amestece in economia de piata.”
Când statul încasează 19% TVA, aplicată inclusiv asupra accizelor de la carburanți și a certificatelor verzi de la energia electrică (deci taxe la taxe!) e oarecum deplasat pentru bugetari să mai vorbească despre economie de piață. Bugetarii sunt profitorii fiscalității aberante din România și din Uniunea Europeană.
Pe baza acestei fiscalități aberante și pe baza faptului că învățământul e obligatoriu prin lege, statul capturat de propriii bugetari mai ajunge uneori să facă și asemenea concesii, finanțând și învățământul privat. Însă ar fi de preferat ca școlile private să refuze orice finanțare de la stat și să nu permită statului să se amestece în programa lor de învățământ, exact cum se întâmplă în Statele Unite.
Diferența e că în Statele Unite există inclusiv state care nu au deloc taxe pe venit sau unde ”sales tax” (echivalentul TVA-ului) este de ordinul a 4,0 – 4,5 %. Exemplu concret: Kentucky, unde ”sales tax” a fost de 4,5% până la 31 decembrie 2023 și s-a redus la 4%, începând de la 1 ianuarie 2024. Ar fi interesant de văzut cum s-ar descurca bugetarii români într-un asemenea stat, într-o economie autentică de piață, nu în butaforia românească.
Last but not least, chiar și un bugetar român ar trebui să fie capabil să facă distincție între ”economia de piață” aplicată la activitatea unei case de pariuri și ”economia de piață” aplicată la activitatea unei școli, fie ea și privată.
Romania educata propusa de KWI a fost si este un esec adevarat. Noua lege a invatamantului are multe aberatii care nu are nimic cu realitatea. Exista un recul major la toate treptele de invatamant. Cu cateva unitati de invatamant care au rezultate mai bune nu se construiesc oameni adevarati si pregatiti pt.secolul 21. Autorul acestei analize arata multe bile negre ale invatamantului dar este un strigat in zadar. Particparea la programe europene sunt doar niste imagini false care nu arata realitatea. Guvernantii nu doresc tineri f.bine pregatiti pt societate si munca, empatici, solidari si onesti pt ca isi pierd functiile si avantajele. Cei care vor o viata decenta si stabila vor pleca tot mai multi. Se intorc cei care nu au sanse sa faca fata exigentelor.
Rezultatele catorva elevi -la olimpiade internationale- nu inseamna calitatea invatamintului, in general.
In ultimii 10 ani marota care s- a servit educatorilor, invatatorilor, profesorilor a fost cresterea salariilor. Guvernantii s- au bazat pe lipsa de cunostinte financiare a majoritatii populatiei. Daca vrei sa ai in invatamant oameni cu talent si buna pregatire faci un cod de criterii de selectie si apoi acorzi scutiri de taxe si impozite. Lucrezi in invatamantul primar si gimnazial, liceal poti avea 50 % scutire impozit, casa, terenuri si masina. Apoi si 50% scutire impozit pe salariu, daca ai si doi copii scutire de 100%. Atunci multi vor dori sa fie dascali. La o clasa doar 14 copii maxim. Contractul de munca pe doi ani, ai rezultate inca doi ani, nu, atunci mergi la alt loc de munca. Cresterea salariilor in final taxe si impozite mai mari. Dar guvernantii vor doar sa isi pastreze salariile mari, pensiile profesionale fara contributie si pensiile speciale.
”Daca vrei sa ai in invatamant oameni cu talent si buna pregatire faci un cod de criterii de selectie si apoi acorzi scutiri de taxe si impozite.”
Taxele plătite de bugetari sunt o farsă: statul își mută pur și simplu banii dintr-un buzunar în altul.
”Dacă vrei să ai in invatamant oameni cu talent si buna pregatire faci” un sistem de învățământ privat, unde comitetul de părinți stabilește pe cine angajează ca profesor și cu cât îl plătește. Toată propaganda aberantă a statului este difuzată în școli și spală copiii pe creier, în sistemele publice de învățământ.
Va fi nevoie întotdeauna și de un sistem public de învățământ, pentru familiile care nu își pot permite să suporte costurile cu școlarizarea copiilor, dar acest sistem public nu ar trebui să depășească 50% din numărul elevilor.
Înainte de CALITATEA învățământului ar trebui să vorbim de CANTITATEA lui. Respectiv de cantitatea mare a analfabeților funcțional și a ratei mari a abandonului școlar. Despre asta nu prea vorbește nimeni, cadrelor didactice le o silă teribilă de aceste subiecte, pe care le consideră că nu este de datoria lor, ei trebuie să aibă numai datorii CALITATIVE cu remunerație mare….
Doamne, câtă ipocrizie și lipsă de responsabilitate!
Și încă: învățători și profesori nu avem în fiecare sat, dar avem popi… chiar și prin școli…
Ieri, după treabă, am stat la o masă cu o tânără ce făcea o activitate ce produce inspirație, activitate de care beneficia și copilul meu, care era printre adulții de la masă. Tânăra era venită la un exchange cu universitatea (din US). Toți urmam instrucțiunile cu respect și curiozitate. La un moment dat, vorbind noi care, cum, de ce și de unde suntem, zice „I love Maths”, cu o față radiantă de bucurie. O întreb, știind că nu a învățat în România: „In școală ai mers la concursuri? Zice: „No, I love Maths!” Pur și simplu iubea matematica. Așa, cea predată la scoală.
Vă vine să credeți, domnilor profesori care dublu-taxați părinții? Uluitor!
Școala trebuie să pregătească oameni pentru acțiune. Nu o face!
Școala și sănătatea intermediate de stat sunt un mare c….
Bune să ofere ‘siguranță’ femeilor ce ocupă 70-80% din posturi. Rezultatele se vad.
Problema este ca cei 40% dintre elevi care abia stiu sa scrie si sa citeasca nu sunt capabili sa faca fata pogramelor scolare corespunzatoare claselor in care se afla! Solutia, care trebuia gasita demult, dar care nu se vrea din motive de populism si incompetenta la nivel de ministerul educatiei de-a lungul timpului, este de a avea parcursuri scolare diferentiate, in functie de posibilitatile intelectuale, de talente si aptitudini…deci diferentierea sa se faca in mod institutional, cu programe diferite la toate disciplinele( sau numai la unele), si incepand de la o varsta destul de redusa, 12 ani sa zicem( a se vedea sistemul olandez de invatamant, de exemplu). Acest fapt conduce la aplicarea in inavatamant a unui principiu simplu, eficient din punct de vedere social si de bun simt: „omul potrivit la locul potrivit”.
Evident asta ar fi o reforma adevarata ( si necesara, zic eu), dar sa nu avem asteptari. Pentru ca ar pune in fata scolii romanesti o multime de probleme:
1. Comunismul populist desantat de tip post 1989, in numele unui egalitarism de prost gust, a generat in mintile celor cu minte putina ca tot omul trebuie sa aiba o diploma de licenta( daca nu chiar mai multe), plus ceva master, si, daca se poate si un pic de doctorat. Afirm fara sa gresesc ca cel putin 50% dintre licentele ce se obtin intr-un an in Romania sunt nemeritate, fraudarea examenelor prin multiple metode, implicati fiind functie de metoda profesori, elevi, parinti, studenti avand loc in mod curent, a devenit o obisnuinta….o lege nescrisa. Copiatul e un mod de viata in scoala romaneasca, de sus, pana jos. Multi dintre acesti participanti la circul national numit INVATAMANT ROMANESC( sa zicem majoritatea chiar) se vor opune unui astfel de tip de invatamant, pentru ca o societate corupta, traind pe principii populist-egalitariste, asa cum e cea romaneasca se va opune din rasputeri opririi targului de diplome si de examene trucate ce are loc de mult timp pe plaiurile stramosesti. 40% e un procent ce nu reflecta realitatea, procentajul de indivizi ce au diplome fara acoperire dupa absolvire e mult mai mare.
2. Nu avem o infrastructura scolara suficienta pentru a aplica o astfel de reforma. Nu avem cadre didactice capabile sa aplice asa ceva, nu avem psihopedagogi care sa orienteze copilul si parintii catre ce e mai adecvat pentru copil. Si apoi intervine problema : „Copilul meu? Cum sa merga la o clasa cu programa pentru tampiti?”
Scuze, nu mai am timp sa dezvolt, sunt foarte multe de spus!
Interziceti telefonul mobil la cursuri, scoateti manualele prafuite din sertar si multa „armata” , veti ramane surprinsi de performate. Unii prin occident si tarile scandinave au facut deja aceste experiente, sunt foarte promitatoare. Poate reusim sa salvam urmatoarele generatii de la indobitocire.
E o aparenta faptul ca ar interesa pe cineva elitele scolare, olimpicii romani. Cei ce elogiaza performantele acestor copii o fac in spirit populist, incercand sa beneficieze politic de valoarea acstor copii exceptionali, incercand sa acrediteze ideea complet falsa ca sunt „produse ale sistemului” ! Deci iata ce bine e managerizata scoala romaneasca! O bataie de joc, la care participa in totala necunostinta de cauza o buna parte a mass-media!
Acesti mediocri( ca sa fiu bland si sa nu spun nulitati) cu ifose din politica si din media habar nu au ce inseamna o olimpiada internationala, cat de bun trebuie sa fii ca sa obtii o medalie la o astfel de olimpiada. Performantele elevilor romani la olimpiade nu au nicio treaba cu (dez)organizarea sistemului de invatamant, sistemul nu a contribuit cu absolut nimic la aceste performante….mai degraba a pus si pune piedici!
Meritele sunt exclusiv ale copiilor si ale profesorilor cu care lucreaza acesti copii!
Media ar trebui sa sape mai adanc si sa aduca la cunostinta boborului ca marea majorirtate a premiantilor romani de la olimiadele internationale, plus cei cu premii la olimpiadele nationale nu mai merg la studii universitatre in Romania! Oare de ce? Sunt chiar atat de slabe universitatile romanesti? Nu, nu sunt slabe, universitatile de traditie din Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara sunt inca la un nivel destul de bun, cu toate ca multi impostori s-au strecurat si pe aici! Ei merg in occident pentru ca stiu ca nu au niciun viitor in Romania dupa studiile universitare, acesta e principalul motiv!
Revin! Aplicarea a ceea ce am spus in primul comentariu rezolva toate problemele ridicate de catre autorul articolului! Principiul invatamantului directionat pe capacitatile elevului, diferentiat in mod institutional prin programe si parcursuri scolare pe diverse paliere, conform posibilitatilor intelectuale ale elevului, principiu care aplica dictonul OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT, va face ca invatamantul romanesc sa nu mai sufere de inadecvare la realitate!
In sistemul francez, de exemplu, programele de matematica sunt de mai multe tipuri, A,B,C,D. Poti trece de la un parcurs scolar la altul superior prin examen. Poti merge si in jos daca nu faci fata. Nu numai la francezi e asa! Nimeni nu se opune, pentru ca stie ca asa e mai bine pentru copil, pentru ca el sa nu ajunga intr-un loc in care nu intelege mare lucru si deci sa mearga degeaba la scoala. Nu spun ca sistemul e perfect, dar e mai aproape de necesitati si posibilitati.
In Romania, de asemenea, finantarea per capita trebuie sa dispara, atat in preuniversitar, cat si in universitar. A fost introdusa intr-un sistem care nu era nici pe departe pregatit pentru asa ceva si a condus la promovarea institutionalizata a mediocritatii, o obtinerii de diplome fara acoperire.
De asemenea, o ierarhizare a scolilor, liceelor si universitatilor, pe criterii totalmente relevante si obiective , este necesara. Ierarhizarea prodwsorilor exclusiv pe criterii de performanta scolara este de asemenea necesara! Promovarea nulitatilor care lipesc cu sarg afise prin scoli si participa activ la fel si fel de nazbatii fara rost cu rol educativ |ZERO, dar care la discilplina pe care o predau au lacune majore, trebuie sa inceteze.
A propos, cam cati dintre profesorii de matematica de gimnaziu ar fi luat note peste 7 la examenul de evaluare nationala de anul trecut !? Mi-e teama ca mult sub 50%!
Mii, poate zeci de mii de profesori din Romania au particiapt la vizite prin programul Erasmus( din Rotterdam !!…..ca sa nu confundam, pentru ca unii dintre cei ce au plecat pe unde au plecat habar nu au cine este acela Erasmus) sau pana prin anii 2000 prin programe finantate de catre Banca Mondiala. Au plecat si au venit exact la fel cum erau inainte de a pleca. adica nu au inteles nimic din ceea ce se petrece prin Finlanda, Danemarca, Suedia, Franta, etc din punct de vedre al organizarii invatamantului. Poate ca lor li s-a parut ca prin acele tari principala activitate a scolii este sa se lipeasca pliante pe panouri si pe pereti! Nu au intrebat nimic pe nimeni, au fost acolo si au privit ca la televizor, ca la cinema! Intrebati fiind cum e organizat invatamantul pe acolo pe unde au fost, habar nu au avuit ce sa raspunda! Bani irositi degeaba! Plimabri inutile pe banii idiotilor de europeni, care chiar cred in dorinta boborului roman de a iesi din mizeria in care se afla!
Sar acum la cu totul altceva! Sa nu minimalizam in urmatorii ani dorinta acerba a maselor poipulare de a obtine note si diplome fara acoperire pentru odraslele lor! Aceasta boala comunista se vindeca greu si necesita tratament, tratament care inca nu a fost aplicat deloc, ba chiar mai mult, boala a fost agravata de catre o clasa politica populista si inconstienta, care nu e in stare sa estimeze gravitatea faptelor sale!
Asa ca Lasciate ogne speranza, voi ch’intrate! Pentru ca nu vad pe termen mediu o imbunatatire a sistemului….nu are cine sa o faca….si chiar daca ar avea cine, opozitia sistemului si a societatii va fi maxima….sper ca e vizibila dorinta majoritatii romanilor de a parveni fara merite, daca nu, somn usor!
Dle/Dna LS, apreciez toate abordarile dv. Subscriu la acestea. Dar acum in Ro nu se doreste nicio reforma adevarata in invatamant si cercetare. Iar programul Erasmus nu a produs mai nimic la noi, au fost bifate niste participari. Daca nu ai o baza legislativa nu poti sa aplici nimic din tot acest Erasmus.
Intr-un studiu facut in Germania ca. 50 % dintre cei chestionati de varste intre 20 – 30 de ani declara ca nu sunt pregatiti sa performeze, motive ? priviti in jurul vostru si incercati sa gasiti altele decat cele legate de scoala.
Cred ca in perioada 2023-2024 pe blogul Contributors au fost scrise zeci de articole si analize referitoare la calitatea invatamantului. Dar au fost date zeci de idei si solutii. Nu am vazut pe nimeni la nivel de guvern si din ministerul de resort sa dea un raspuns. Au fost toate ignorate pt.ca nu se doreste la nivel de partide pline de impostori si politruci sa vina o alta generatie bine scolita. Care sa schimbe in bine toata legislatia si sa ii trimita acasa sau la pensie. Inca avem de tras 3-4 decenii pana vor dispare fabricile de diplome universitare si liceale, pana vor iesi la pensie absolventii de carton din perioada 2000 si pana in prezent.
Noi discutam, altii decid, asa e in democratie.
Serios?!! Atunci nu cunoasteti ce inseamna democratie?!! Dialogul intre societatea civila si guvernanti trebuie sa fie transparenta, deschisa si sa duca la progres. Ceea ce in Ro lipseste. Falia este adanca si greu de depasit.
https://cdn.edupedu.ro/wp-content/uploads/2024/04/cod-conduita-xenofobie.pdf
Pentru a-si pune semnatura pe acest document , Gigel Paraschiv, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti sectia de Mecanica Agricola a obtinut titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii multor compromisuri de pe feuda lui Emil Boc.
Domnul profesor Cristian Preda care s-a interogat oarecum retoric asupra valorii intelectuale si morale a acestui personaj, a primit raspuns la firestile-i nedumeriri.
https://www.edupedu.ro/video-profesorul-cristian-preda-acordarea-de-titluri-doctor-honoris-causa-este-un-fel-de-santaj-al-universitatilor-fata-de-oficialii-vesnici-din-ministerul-educatiei-ca-sa-nu-fie-uitate-ex/
Textul privind conduita studentilor este lipsit de sens, in Romania neinregistrandu-se manifestari de antisemitism , xénophobie , intoleranta religioasa , discrimination de gen..
Pe Doctorul Gigel Paraschiv il ingrijoreaza in fapt posibila excesiva toleranta religioasa a tinerilor majoritar crestini, deschiderea lor spre dialog inter-etnic.
Urmatorul pas il va face interzicandu- l pe Mircea Eliade, desfiintand catedrele de Antropologie, Etnografie si Folclor,
cursurile si specializarile in tulburarile de personalitate .
Ma bate gandul ça Doctorul Paraschiv nu a citit nici ” Morometii ” nici „Cel mai iubit dintre pamanteni” si nici mecanica agricola nu prea l-a pasionat.
Trimiteți articolul și altele pe aceeași temă fostului profesor k.w. I, pentru a-si face bilanțul ” rezultatelor ” obținute in cea mai înaltă demnitate a statului roman : România eșuată și putreda de sus in jos , ” România destrămata si vanduta ” la bucata” străinilor și România sub ocupație militara străină @ Romania o colonie de mana a șaptea!
Nu suntem capabili sa ne debarasam de pricipiile promovarii oamenilor utili sistemului, veniti de niciunde , impinsi de interesele unor entitati care nu au nici admiratie, nici respect pentru numeroasele reale valori formate de diascali exceptionali ai Scolii Romanesti.
Zilele acestea viziunea cosmardesca à profesorului Cristian Preda s-a matérializat, Gigel Paraschiv, spécialist politehnician in mecanica agricola, a primit in cetatea de scaun a lui Emil Boc titlul de Doctor Honoris Causa.
https://www.edupedu.ro/video-profesorul-cristian-preda-acordarea-de-titluri-doctor-honoris-causa-este-un-fel-de-santaj-al-universitatilor-fata-de-oficialii-vesnici-din-ministerul-educatiei-ca-sa-nu-fie-uitate-ex/
Parcursul politico-intelectual al Doctorului Gigel este misterios dupa unii, firesc dupa altii, jenant dupa mine.
De fapt, Doctorul a fost recompensat si pentru semnatura pe care si-a pus-o pe un document privind regulile de conduita impuse studentilor din Centrele Universitare din Romania.
https://cdn.edupedu.ro/wp-content-xenophobie.pdf
Dr.GP stie bine ca studentii romani nu sunt nici xenofobi,nici antisemiţi, ca fondul educatiei crestine este unul tolerant fata de toate cultele religioase legal recunoscute si ça arborarea insemnelor nationale si etno-folclorice sunt universal acceptate si respectate.
Pe cine reprezinta stalinofilul Gigel Paraschiv ?
Oare eminenta sa a citit „Cel mai iubit dintre pamanteni „, „Jurnalul fericirii „, stie cine a fost IDSarbu ?
Se dedica lui „ciclop” tavarisci, sauron, sigur n ai luat notițe pe coltul mesei de la HAuru? Ori ca te ai congestionat vârtos privind feroce la” romaniarahatteveu”cand ai pus placa aia cu România’i colonia Evropei?
Nu pot să zic că am văzut o singura școală participând in activități ecologice, și chiar și dacă s-ar practica, nu ar fi motivul pentru care elevii sunt nepregătiți. Clasismul și rasismul este una dintre probleme, dar nu s-a menționat lipsa de personal și resurse alocate școlilor la nivel general care teoretic sunt promise de atâta timp și mai ales nici programa învechită care nu se mai adaptează la societatea curenta de zeci de ani. Sau faptul că bursele promise chiar și elevilor diligenți nu se oferă în realitate la majoritatea elevilor. Este și o lipsă totală de motivație pentru toți elevii dintre care mulți vor avea și intenția să chiulească când tencuiala de pe pereții scolii se crapă și nu au nici hârtie igienică la baie, și chiar și când depun tot efortul, programa nu îi pregătește pentru nimic în plus față de cei care nu învață nimic. De asemenea, motivul pentru care meditațiile dupa ore există nu a fost detaliat. El provenind din lipsa de interes al profesorilor de a explica un subiect elevilor, dar și alocarea unui număr prea mare de elevi pe clasa și lipsa unui număr mai mare de profesori. Meditațiile nu ar trebui să fie necesare decât pentru cei cu nevoi speciale, însă acum este un lucru atât de comun încât este mai rar să întâlnești un elev care nu face meditații ca să i se explice ceea ce trebuia să i se explice la ore. De asemenea, programa cu conținut redundant și repetitiv afectează timpul alocat pentru a explica un subiect elevilor, profesorii fiind obligați să meargă mai departe de la un subiect la altul fara să îl explice elevilor, astfel, elevii doar memorează texte redundante acasă pe care după le uită peste o lună după ce sunt ascultați sau au un test.