luni, iulie 22, 2024

Scoala si comunitate: o reforma uitata

Legea Educației Naționale din 2011 se bazează pe o filozofie a responsabilizării comunității în ceea ce privește funcționarea școlii. Este o opțiune de politici educaționale care vine ca răspuns la creșterea distanței între universul școlii și societate, o problemă identificată de analizele de sistem. Între principiile de bază ale educației sunt incluse principiul descentralizării – în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicați direct în proces și principiul participării și responsabilității părinților. Una dintre schimbările cheie se referă la componența și responsabilitățile Consiliului de Administrație al școlii.

Conform LEN, majoritatea membrilor Consiliului de Administrație ar trebui să provină din comunitate – reprezentanți ai părinților, Consiliului Local și Primarului. În situația anterioară – și actuală, după cum vom vedea – majoritatea membrilor CA erau profesori. Era posibil și se întâmpla adesea ca ședințele CA să fie organizate cu o majoritate validă formată exclusiv din profesori. Acest lucru are avantajul eficienței, dar are și marele dezavantaj că ține departe comunitatea. Problema e că efectele nocive apar pe termen lung, atunci când distanța între școală și comunitate a crescut atât de mult încât eventualele neînțelegeri se rezolvă cu mulți nervi (vezi, spre exemplu, răspunsul la banala întrebare cine plătește creta).

Din păcate, intenția reformatoare a rămas doar pe hârtie.

Ar fi trebuit ca Ministerul Educației Naționale să emită normele metodologice de aplicare a acestei prevederi. Aici ajungem la punctul slab al reformei educației: din cele câteva zeci de metodologii necesare, mai puțin de jumătate au fost adoptate, și dintre acestea, cele mai multe s-au referit la domeniul universitar. Apoi s-a schimbat guvernul, apoi s-a schimbat și majoritatea în Parlament, au venit miniștri noi, cu alte planuri și totul a înghețat.

Există un proiect de Metodologie de organizare și funcționare a consiliului de administrație din învățământul preuniversitarpublicat de MEN încă din iunie 2011 pe pagina proprie de internet. Este perfectibil, dar chiar și în această formă ar fi un instrument suficient de bun. Însă a rămas acolo, în fantomatică dezbatere publică, de aproape trei ani. LEN spune că ar fi trebuit emise aceste metodologii la opt luni de la aprobarea legii.

În practică, funcționează încă vechea metodologie, scrisă în baza Legii Învățământului din 1995. Consiliile de Administrație se aleg, funcționează, iau decizii, se schimbă, lucrurile nu stau în așteptarea unor norme care nu mai vin. Directorii de școli se plâng de incoerența legislativă și se descurcă așa cum pot. Reprezentanții autorităților locale lipsesc în continuare de la ședințe, că se poate și fără ei.

Există în Parlament și o tentativă, destul de avansată, chiar dacă nu e asumată explicit politic, de a se reveni asupra componenței CA. Dezbătând legea de adoptare a OUG nr. 92/2012 (în sine o problemă, schimbarea LEN prin ordonanță de Crăciun, dar asta e altă poveste), deputații din Comisia de specialitate au simțit momentul propice să facă mai multe modificări ale unor articole ce nu erau vizate de ordonanță. Între ele, și revenirea la formula anterioară a CA, cu motivația circulară „pentru adecvarea structurii consiliului de administrație la specificul sistemului de învățământ”. Altfel spus, să nu schimbăm nimic, lasă că știm noi mai bine. Raportul Comisiei a fost adoptat de plenul Camerei și a mers la Senat, camera decizională, unde se află încă în lucru.

Între lipsa de capacitate administrativă și lipsa de voință politică, ideea creșterii responsabilității comunității în administrarea școlii a rămas neaplicată, uitată într-un sertar. E posibil să rămână acolo pentru multă vreme. Între timp, sistemul ultra-centralizat de educație continuă să meargă prost. Asistăm aproape la consens că trebuie făcut ceva. Doar că nici măcar atunci când chiar încercăm să facem, nu doar să vorbim, nu reușim să ducem intențiile până la capăt.

Articol aparut pe blogul Fundatiei Soros

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Nu sint profesor si nici nu lucrez in invatamint, insa sint parinte cu copii in scoala (nu conteaza unde). Parerea mea de nespecialist, e ca degeaba venim cu masuri administrative de genul cine sa faca parte din consiliul de administratie, cit de implicate sint parintii sau comunitatea, cind reforma ar trebuie sa fie mult mai simpla, ce se aplica automat fara nici o norma metodologica: simplificat curriculum la maxim. Tai toate culegerile suplimentare (poate in afara de clase speciale pt. olimpici), tai jumatate din ce invata copii si din temele de acasa si nu vor mai fi nevoie nici de ore suplimentare, nici de ore intregi pentru copii de facut temele. Simplicind materiile vor fi mai usor de inteles, incit sa se ajunga in situatia ca nu mai e nevoie de furt in scoala (copiat sau teme), pt. ca dupa mine scoala generala trebuie in primul rind sa faca educatia si abia apoi imbunatatit cunostintele generale. Pina exista tentatia pt. furt (copiat si teme) pt. ca elevului i se cere mult prea mult nu se poate face nimic.
    Multi compara scoala romaneasca cu cea din alte tari si sint uimiti ce putin invata altii insa sar mult prea usor peste partea educativa a invatamintului: copii nu fura, zero toleranta pt. violenta atit intre elevi cit si in relatia cu profesorii, zero toleranta pt. absente, timp liber pt. copii sa incerce altceva in afara scolii. Abia poi vin celelalte lucruri de genul implicarea comunitatii. Sa nu uitam ca educatia scolara o fac profesorii in scoli, nu parintii in scoli.
    Asta pt. majoritatea elevilor, cazurile speciale trebuie tratate special, insa sint exceptii de la regula (gen clase de olimpici). Iar in plus s-ar putea lungi anul scolar si nr. de ore, odata cu reducerea continutului materiilor, incit sa existe timp pt. a face educatie. Cite studii s-au facut in RO pt. elevii reveniti in scoala dupa 3 luni de vacanta de vara cind au uitat foarte multe din cele invatate? Ne mai imbatam cu apa rece? Pe trimul loc in scoala ar trebui pusa corectitudinea iar asta nu se poate face cind exista tendinta de furtisaguri (cadouri, copiat, absente, abuz de curriculum, etc.).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ovidiu Voicu
Ovidiu Voicu
Absolvent al cursurilor universitare de știința calculatoarelor și științe politice. A urmat cursurile școlii naționale de statistică organizată de FSR și s-a specializat în statistică socială, devenind coordonatorul programelor de cercetare ale Fundației pentru o societate deschisa, dintre care cele mai vizibile au fost seriile Barometrul Opiniei Publice și Studii Electorale Românești. Din 2012 este directorul Departamentului de Politici Publice al Fundației pentru o societate deschisa. Autor al mai multor articole și capitole în studii pe teme precum educație, implicare civică, migrație. Domenii preferate de lucru: democrație și alegeri; educație și resurse umane

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro