vineri, martie 29, 2024

Scoaterea justiției de sub urmărire politică

Codul penal prevede posibilitatea scoaterii unei persoane de sub urmărire penală, chiar și atunci când faptele și încălcarea legii penale nu sunt în dispută, în schimb, circumstanțele cazului demonstrează că ele nu prezintă pericol social. Exemplu:

Pe baza probelor ce au fost administrate s-a retinut ca la 12 noiembrie 2002, orele 05.00, inculpatul a fost depistat conducand pe drumuri publice (strazi din municipiul Constanta) autoturismul CT-99-VAD. La controlul cu aparatul alcooltest, s-a constatat ca E.M.S. avea o imbibatie de 0,65 mg%0 alcool in aerul expirat (fila 6 dos.urm.penala). Ulterior, au fost recoltate si doua probe de sange care analizate in laborator, au evidentiat ca inculpatul avea la 12 noiembrie 2002 orele 05.25 si orele 06.30, o alcoolemie de 1,20 gr%0, respectiv 1 gr%0 (file 7 – 10 dosar urm.penala). In legatura cu starea de fapt expusa, inculpatul a declarat organelor de cercetare penala a politiei si instantei, ca inainte de a fi depistat consumase bere impreuna cu alti colegi de munca. Instanta a apreciat ca fapta dedusa judecatii nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, tinand seama de varsta (21 ani) lui E.N.S., sinceritatea de care a dat dovada faptuitorul in timpul procesului, lipsa antecedentelor sale penale si imprejurarea ca fapta nu a avut consecinte negative pentru traficul rutier sau ceilalti participanti la trafic.

E un caz în care magistraților – procurori și judecători – li se oferă o anumită marjă de apreciere, într-un sistem care altfel îi constrânge la aplicarea legii codificate. Temeiul este, de altfel, unul foarte solid, este unul de principiu. Legea penală este menită să apere ordinea socială, iar aplicarea mecanică și oarbă a prevederilor codului penal, în orice caz și indiferent de circumstanțe, ar duce inevitabil la situații în care pedeapsa suferită de o persoană este disproporționat de severă raportată la scopul urmărit.

Haide să vă dau alt caz. O persoană are autorizație pentru un anumit număr de cartușe (50), dar deține mai multe (400). Inculpatul nu are niciun fel de antecedente sau de acuzații că ar fi folosit aceste cartușe în scop contrar cu legea, nu a fost sau e acuzat de infracțiuni violente sau de trafic de arme, nu există temei să se creadă că respectivele cartușe ar fi fost folosite altfel decât pentru uzul propriu. Există pericol social?

Da, cred că ați recunoscut cazul. Adrian Năstase a fost scos de sub urmărire penală într-unul din dosare, cel privind nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Nota bene, tot ce am scris mai sus e real, singura mea vină a fost de-a fi încercat să ascund protagonistul. Or, ”vina” mea este, de fapt, datoria unui magistrat. Procurorii și judecătorii sunt obligați să nu țină cont de cine anume este inculpatul, indiferent de ce decizie iau în dosarul său. Nu trebuie să țină seama de nimic altceva decât de aspectele pertinente pentru caz în sine.

Pe cât pot spune nu văd nimic din decizia de ieri a procurorilor care să nu fie perfect întemeiat pe circumstanțele acestui episod, cele enumerate mai sus. Date fiind acestea, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, scoaterea de sub urmărire penală este perfect justificată. Am văzut acuzații aduse procurorilor care leagă decizia de celebra (și din ce în ce mai nesigura) coabitare. Temeiul acestor acuzații? Niciunul. Da, dacă ar fi fost condamnat, Adrian Năstase s-ar fi întors în închisoare, or – lăsând la o parte faptul că mă îndoiesc că judecătorii ar fi decis altceva decât achitarea pe același temei – ideea că procurorii ar trebui să ia decizii, nu pe lege și pe circumstanțele cazului, ci în funcție de consecințele personale și politice este una, din nou, inacceptabilă. Li se cere, practic, să facă un abuz!

Să ne înțelegem. Am susținut și susțin evoluțiile din justiție, în special condamnările politicienilor, inclusiv în cazul lui Adrian Năstase, pentru că sunt convins că sunt întemeiate. Le-am susținut pentru că sunt convins că justiția face pași în a deveni cu adevărat independentă de politicieni, supusă legii și în slujba comunității. Acestea fiind spuse, mă văd nevoit să trag o linie clară de demarcație între mine plus cei care împărtășesc ideile de mai sus și cei cu care – aplaudând condamnările – mă aflu în același grup, însă din motive foarte diferite. Dacă justiția s-ar comporta sau ar fi folosită la fel cum își folosesc politicienii televiziunile, pe post de ciocan împotriva adversarilor politici, atunci nu ar fi cu nimic mai bună decât cea care era paralizată de frică împotriva politicienilor. Dacă asta vrea cineva de la justiție, dacă în funcție de asta o judecă, de cât de dură e cu o parte sau cu întreaga clasă politică, atunci nu suntem doar în grupuri diferite, ci și opuse.

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. „Există pericol social? ”
    Exista:
    „nu există temei să se creadă că respectivele cartușe ar fi fost folosite altfel decât pentru uzul propriu.”
    Si unul dintre cartuse a fost folosit pentru folosul propriu, o mare cacealma (adica, sa i-o traga Justitiei).
    Si absolvindu-l (doar o amenda), Justitia legata la ochi risca sa fie tinta celorlalte cartuse.

    • Justiția nu ia decizii pe bază de ce ”riscă” – orice va fi însemnând asta în context. Justiția nu se răzbună sau se apară. Dacă va fi fost vreo infracțiune făcută în farsa aia cu ”sinuciderea”, atunci, desigur, trebuie instrumentat un (alt) dosar. Faptul că a fost o bătaie de joc la adresa inteligenței noastre n-o face automat infracțiune. Și nici n-are legătură cu posesia neautorizată de cartușe, peste numărul pe care avea voie, legal, să le dețină.

    • Cazurile nu sunt identice, însă, în această privință sunt similare. Codul penal nu prevede că antecedentele penale implică automat prezența pericolului social. Contează, în mod natural, CE tip de antecedente sunt. În jurisprudență am găsit inclusiv un caz în care, pentru condus în stare de ebrietate, un om a fost achitat pe motiv că nu există pericol social – deși avea antecedente de tentativă de omor. Pur și simplu cele două fapte penale sunt diferite, prin urmare, din perspectiva judecării pericolului social al uneia, cealaltă era irelevantă. La fel și aici.

  2. Justitia nu este doar „menită să apere ordinea socială”, pe langa rolul disuasiv ea trebuie sa aiba si rol punitiv si compensator.

    Invocarea inexistentei pericolului social poate duce la situatii aberante: daca X (altminteri om linistit si fara antecedente de violenta) isi omoara nevasta in bataie cand o gaseste cu altcineva in pat ar trebui sa primeasca NUP, doar este evident ca sansele de a agresa pe altcineva sunt practic nule.

    Mai mult, acest gen de „aplicare” a legii creaza inevitabil incertitudine in societate: daca Y a primit NUP pentru o anumita fapta inseamna ca si Z va fi tratat la fel? Daca da, atunci care mai este rostul legii respective, iar daca nu, cine poate determina ca precedentul lui Y este aplicabil si in cazul propriei persoane?
    Sa mentionez deschiderea portitei spre abuzuri, cand doua persoane vinovate de aceeasi fapta primesc sentinte diferite in functie de notorietate, potential financiar sau relatii politice? Ce credeti, sotia senatorului Paunescu scapa atat de usor daca era doar o oarecare gospodina nevricoasa?

    Ceea ce ne duce la rolul compensator al justitiei: in absenta „dreptatii oficiale” rudele victimelor vor incepe, mai devreme sau mai tarziu, sa-si faca singure dreptate. Va asigur ca detest orice forma de agresiune dar daca fiica mea ar fi fost, de exemplu, in locul studentei din republica Moldova spulberate pe trecerea de pietoni (cunoasteti cazul, desigur), tembela vitezomana ar fi primit din partea mea o „suspendare” cu efecte definitive!
    Si ca sa fiu acuzat ca ma limitez la situatii ipotetice, un „tanar om de afaceri de succes” (director de banca) a considerat ca SUV-ul din dotare ii ofera dispensa de prioritate… Au murit doi oameni nevinovati (intre care o buna prietena) iar alti doi au suferit rani grave.
    Desigur, autorul accidentului n-a patit nimic – se pare de vina a fost masina si drumul acoperit de polei (chiar, cine s-ar fi gandit ca poate fi polei pe un drum de tara, in ajunul Craciunului? In mod sigur nu un director de banca…). L-am intalnit intamplator – deh, ale vietii valuri – si m-am abtinut cu greu sa nu-l iau in plin: doar are si masina mea dreptul sa derapeze, nu?

    • Justitia nu este doar “menită să apere ordinea socială”, pe langa rolul disuasiv ea trebuie sa aiba si rol punitiv si compensator.

      Nu. Sigur, asta poate fi opțiunea ta politică, pe care personal o resping vehement – dar afirmația mea nu ține de opinie politică, ci de realitatea unui stat democratic. Doar rolul disuasiv și de protecție e recunoscut. Justiția penală nu e instrument de răzbunare.

      Invocarea inexistentei pericolului social poate duce la situatii aberante: daca X (altminteri om linistit si fara antecedente de violenta) isi omoara nevasta in bataie cand o gaseste cu altcineva in pat ar trebui sa primeasca NUP, doar este evident ca sansele de a agresa pe altcineva sunt practic nule.

      Pericolul social nu se referă doar la persoana care a făcut fapta, desigur. Disuasiunea se aplică oricui. Nu știu să existe cazuri în care o persoană vinovată de omor să fi fost scoasă de sub urmărire penală (sau să nu fi început urmărirea penală, chiar!) sau măcar achitată pe acest motiv , că fapta n-ar prezenta pericol social. Asta nu înseamnă că articolul respectiv nu există, nu are temei și nu se aplică în mod constant. Atunci când, într-adevăr, din circumstanțe reiese că fapta n-ar reprezenta pericol social.

      • „Pericolul social nu se referă doar la persoana care a făcut fapta, desigur. Disuasiunea se aplică oricui.”

        Prin urmare, orice vanator sportiv care „nu are niciun fel de antecedente sau de acuzații că ar fi folosit aceste cartușe în scop contrar cu legea, nu a fost sau e acuzat de infracțiuni violente sau de trafic de arme, nu există temei să se creadă că respectivele cartușe ar fi fost folosite altfel decât pentru uzul propriu” este indreptatit sa detina de vreo opt ori mai multe cartuse decat prevede legea!? Daca ne gandim ca marea majoritate a vanatorilor sportivi indeplinesc conditiile din textul citat inseamna ca legea respectiva ar trebui abrogata… Sau Adrian Nastase (cu care n-am de altfel nimic de impartit) beneficiaza de drepturi suplimentare fata de restul muritorilor?

        In ceea ce priveste primul exemplu, sa inteleg ca toti conducatorii auto au dreptul sa se urce beti la volan, cu conditia sa nu perturbe traficul si sa-si „regrete” fapta (desigur, doar daca sunt prinsi)? Sau hai, nu toti: doar cei mai tineri de 21 de ani? De curiozitate, daca unul dintre acesti tineri inocenti pierde controlul masinii si omoara alti doi tineri (vezi cazul fiului fostului consul, sau ce-o fi fost) nu inseamna cumva ca a conduce beat comporta riscuri pentru ceilalti, adica reprezinta un pericol social?

        Daca doresti dreptate iti propun o metoda sigura: fiecare conducator auto sa fie testat (la cerere, cu ocazia sustinerii examenului pentru obtinerea permisului de conducere) inclusiv pentru rezistenta la alcool:: practic, bea in conditii controlate pana ce ajunge la o anumita alcoolemie dupa care reia proba practica, iar daca se descurca i se trece in permis limita individuala pana la care poate conduce fara a reprezenta un pericol social.

        • Prin urmare, orice vanator sportiv care “nu are niciun fel de antecedente sau de acuzații că ar fi folosit aceste cartușe în scop contrar cu legea, nu a fost sau e acuzat de infracțiuni violente sau de trafic de arme, nu există temei să se creadă că respectivele cartușe ar fi fost folosite altfel decât pentru uzul propriu” este indreptatit sa detina de vreo opt ori mai multe cartuse decat prevede legea!?

          Nu știu pe ce anume ți-ai bazat tu acel „prin urmare” dar în niciun caz ce scrii tu nu se deduce din ce am afirmat eu, și nu e adevărat. Nu, o faptă interzisă de legea penală, prin definiție, nu are cum să fie ”îndreptățită”. Însă nu întotdeauna astfel de fapte trebuie pedepsite *ca infracțiuni*, uneori, din pricina circumstanțelor, nu prezintă gravitatea unei infracțiuni. Nu înseamnă că sunt îndreptățite, nu înseamnă nici măcar că nu sunt sancționate în niciun fel – există amendă administrativă, și AN a fost pus să o plătească. Acum, de ce ar vrea cineva cu tot dinadinsul să fie amendat administrativ doar de dragul de a ține niște cartușe în plus, nu știu. De asemenea, cum spuneam și în articol, e vorba de o apreciere a magistraților, procurori și judecători. Nu e deloc garantat că, indiferent de circumstanțe, vor decide scoaterea de sub urmărire penală. Aprecierea poate merge în ambele sensuri.

          • „Nu e deloc garantat că, indiferent de circumstanțe, vor decide scoaterea de sub urmărire penală. Aprecierea poate merge în ambele sensuri.”

            Pai exact asta reprosez eu pozitiei tale, faptul ca incalcarea unei legi poate avea consecinte diferite pentru faptuitor, in functie de cum „apreciaza” judecatorii. Iti amintesc ca exista deja o plaja de pedepse a carui scop este exact diferentierea aceleiasi fapte in functie de circumstante, dar de aici si pana la incetarea urmaririi penale este un salt periculos. In ultima instanta (da, stiu ca folosesc metoda de argumentare „slippery slope”) am putea renunta la codul penal, urmand ca judecatorii sa se pronunte asupra oricarei fapte dupa bunul plac.

            Stii bine ca legislatia este aproape intotdeauna in urma vremurilor: exista inca fapte antisociale neincriminate, mai ales in domeniul informaticii, dupa cum exista fapte care sunt inca incriminate desi au intrat de mult in domeniul acceptabilitatii sociale. Cu toate acestea, justitia trebuie sa se bazeze pe legislatia existenta, altminteri ar domni arbitrarul si insecuritatea sociala.

            • ”Pai exact asta reprosez eu pozitiei tale, faptul ca incalcarea unei legi poate avea consecinte diferite pentru faptuitor, in functie de cum “apreciaza” judecatorii.”

              Se întâmplă în toată lumea democratică de altfel, mai ales în sisteme de drept bazate pe common law, unde judecătorii au libertate mult mai mare la stabilirea sentinței. Și la noi au astfel de marje de apreciere, în interiorul legii. Nu înțeleg pe ce temei ar fi ăsta un reproș.

              ”Iti amintesc ca exista deja o plaja de pedepse a carui scop este exact diferentierea aceleiasi fapte in functie de circumstante, dar de aici si pana la incetarea urmaririi penale este un salt periculos.”

              Păi tocmai, asta spun mai sus, există pedeapsă, dar nu cu caracter penal. Cu alte cuvinte, e vorba de un alt element de diferențiere, niciun salt, cu atat mai putin unul periculos.

              ”In ultima instanta (da, stiu ca folosesc metoda de argumentare “slippery slope”) am putea renunta la codul penal, urmand ca judecatorii sa se pronunte asupra oricarei fapte dupa bunul plac.”

              Nu, recurgi la eroarea logică numită slippery-slope. Spui, în continuare, ”cu toate acestea, justitia trebuie sa se bazeze pe legislatia existenta” – am spus eu altceva? Nu sunt foarte sigur acum ca ai citit articolul. Spui ”asta reproșez eu poziției tale” – dar aici nu e poziția mea; chiar dacă se întâmplă să o susțin, cu mult temei, eu n-am făcut decât să prezint o prevedere aflată în Codul Penal și aplicată ca atare.

    • Nu, stimate Andrei George, ce ți se pare ție ”evident” este o aiureală. Să conduci mașina având peste o anumită alcoolemie ESTE faptă penală, nu e concepția mea, e codul penal. Același cod penal care spune că, în anumite circumstanțe, o faptă nu prezintă pericol social al unei infracțiuni, ducând la încetarea procesului penal. Ai putea să faci un minim efort să citești articolul, înainte să scrii.

      Restul mesajului tău l-am moderat, erau aberații asemănătoare și, de dragul dialogului, am pretenția să reduc numărul celor la care trebuie să răspund la una singură.

  3. Prima parte e foarte bine articulată, a doua, cam instabil, să zicem. „Acestea fiind spuse, mă văd nevoit să trag o linie clară de demarcaţie între mine şi cei care îmi împărtăşesc ideile, şi cei cu care mă aflu – aplaudând condamnările – în acelaşi grup, dar din motive foarte diferite”. Cu CINE vă „aflaţi”? Nu cu cei care vă „împartaşesc ideile”?
    Bon. Ce e alarmant este numarul celor care cred ca justiţia judecă exclusiv după lege (in cazul asta, o instalatie de justiţie – cu aburi, de pilda, ar fi foarte utilă). Alţii cred că se pedepseşte INTENŢIA. Nu se pedepseşte, ci ameninţarea (ordinii publice), adica momentul din care intentia devine fapt exterior. Poţi să ai ce intenţii ţi se năzare – inclusiv pe aceea de a iesi in stradă pentru a impusca pe toata lumea. Daca ai cupmarat cele 400 de gloante CA SA impusti in strada, aceasta este un act (se pedepseste). Daca cele 400 de gloante ti s-au facut cadou, sau daca le-au cumparat ptr ca iti „plac” gloantele, asta NU este amenintare. Complotul, de pilda, cât timp ramane in mintea unui singur om, nu se pedepseşte (nu e complot decat din clipa in care il impartasesti ALTCUIVA, cand faptul devine exterior). Samd. Comunismul incă funcţionează in minţile de „dreapta”…. Se poate prea bine ca sotul care-si omoara sotia din gelozie sa nu fie pericol social (pe vremuri crimele pasionale erau privite cu ingaduinta). In schimb tanarul beat la volant, si care n-a omorat pe nimeni POATE fi pericol social.

    • Ah, e scris la viteză, încerc să-l repar. Ideile la care ma refer in citat sunt cele pomenite in acelasi paragraf: justitia actioneaza impotriva anumitor politicieni pentru ca are temei. Grupul la care ma refer este cel, mai larg, care ii contine pe cei care aplauda orice condamnare – sau contrariul, cum e cazul de fata, acuza orice fel de achitare/scoatere de sub urmarire penala.

    • Mai, dar ce criterii clare de evaluare ai. Cazul lui Nastase era clar ca lacrima si a durat ani de zile. Ce te face sa crezi ca in cazul Ridzi ar trebui sa miste ceva mai repede? Ai putea de exemplu sa remarci ca macar in cazul Ridzi nu mai ridica avocatii cate o exceptie de neconstitutionalitate la fiecare infatisare, daca ai privi imaginea in ansamblu.

      Nu e normal, stiu, justita trebuie facuta rapid pentru a avea vreo valoare. Dar intre coruptia fara corupti din vremea lui Nastase si condamnarile tardive din ziua de azi, eu aleg a doua varianta.

      • [Doc spune: ai putea să-i dai un răspuns, dacă nu ești de acord. Dar genul ăsta de luare peste picior o tolerez doar în cazul meu, nu al celorlalți comentatori.]

  4. Eu nu prea inteleg de ce nu s-a initiat UP pentru nerespectarea regimului muitiilor. Ca nu a fost retinut, pot intelege: nu era vreun pericol social iminent. Dar legea a incalcat-o, oricat de absurda ar fi acea lege. Altfel, exact ca si Constitutia Romaniei, pare ca legea insasi ar accepta sa fie incalcata, daca nu e incalcata „grav”.

    • Sorry, abia acum am citit comentariile. Sursa nedumeririi mele a fost deja, mult mai bine si mai detaliat prezentata, de IosiP. Inteleg partial si argumentele lui Doc, totusi nu ma pot impaca cu: Păi tocmai, asta spun mai sus, există pedeapsă, dar nu cu caracter penal. Cu alte cuvinte, e vorba de un alt element de diferențiere, niciun salt, cu atat mai putin unul periculos. Pare ca exista intotdeauna o portita prin care sa fii derogat, simuland ca esti totusi pus la punct.

  5. „Se întâmplă în toată lumea democratică de altfel, mai ales în sisteme de drept bazate pe common law, unde judecătorii au libertate mult mai mare la stabilirea sentinței. Și la noi au astfel de marje de apreciere, *în interiorul legii.*”

    Pai sa vedem ce spune legea (Codul Rutier):

    „Capitolul VI – Infractiuni si pedepse

    Art.84.
    Nerespectarea dispozitiilor privind circulatia pe drumurile publice, care întruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, atrage raspunderea penala si se sanctioneaza potrivit prezentei ordonante de urgenta.

    Art.87.
    (1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.”

    Si sa vedem cazul descris de tine:
    „Ulterior, au fost recoltate si doua probe de sange care analizate in laborator, au evidentiat ca inculpatul avea la 12 noiembrie 2002 orele 05.25 si orele 06.30, o alcoolemie de 1,20 gr%0, respectiv 1 gr%0”

    Prin urmare, imi poti explica in ce masura decizia de a-l scoate pe inculpat de sub urmarire penala a reprezentat o apreciere „in interiorul legii”?

  6. Art. 18^1
    Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni
    Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
    La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
    În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91.

    • Am inteles, deci conducerea cu o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani doar daca procurorul sau judecatorul considera ca fapta constituie infracţiune, altminteri nu!

      Pai atunci la ce mai foloseste stabilirea unor pedepse minime si maxime, odata ce magistratii dispun de libertatea de a da NUP dupa bunul plac?
      Si daca tot au acest drept, de ce n-ar functiona si in sens invers: comit o fapta care constituie contraventie dar procurorul „considera” ca de fapt e infractiune?

      Recunosc, e un sistem care poate avea efecte interesante asupra increderii populatiei in justitie! :(

      • Am inteles, deci conducerea cu o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani doar daca procurorul sau judecatorul considera ca fapta constituie infracţiune, altminteri nu! Pai atunci la ce mai foloseste stabilirea unor pedepse minime si maxime, odata ce magistratii dispun de libertatea de a da NUP dupa bunul plac?

        Nu. Legea prevede în ce condiții poate fi considerată o faptă penală ca neîndeplinind condițiile unei infracțiuni. Magistrații au marjă de apreciere doar în ce privește faptul că o situație dată îndeplinește sau nu aceste condiții legale, nu asupra condițiilor legale în sine. Cum spuneam (repetarea e semn de non-dialog, mă tem), de exemplu, n-am găsit prin jurisprudență vreun caz în care omorul, indiferent de circumstanțe, să fi fost considerat altceva decât infracțiune. Nu, un procuror nu poate, după bunul plac, să decidă că omorul nu e infracțiune, pe motiv că nu prezintă pericol social. Ideea că acest pasaj dă posibilitatea magistraților să excludă legal și temeinic orice fel de faptă din categoria infracțiunilor este pur și simplu fantezistă. ”Slippery slope” e o eroare logică în acest caz – argumentul de acest tip se poate aplica doar când nu există o diferență esențială între cele două situații, cea de la care se pornește și cea la care s-ar putea ”aluneca”/ajunge. Nu e cazul aici.

        • „Legea prevede în ce condiții poate fi considerată o faptă penală ca neîndeplinind condițiile unei infracțiuni. […] Ideea că acest pasaj dă posibilitatea magistraților să excludă legal și temeinic orice fel de faptă din categoria infracțiunilor este pur și simplu fantezistă.”

          Facem un excercitiu, ca sa vedem ce inseamna asta in cazul conducerii in stare de ebrietate?
          „La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei” – in marea majoritate a cazurilor este vorba de cineva care doreste sa ajunga acasa cu masina personala. Dupa mine, singura situatie care poate conduce la clementa este aflarea unei situatii grave care necesita prezenta persoanei, insotita de inexistenta unui alt mijloc de transport.

          „de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă” – dupa cum spuneam, scopul este preponderent acela de a ajunge la domiciliu, in imprejurarile uzuale dupa o bauta. Desigur, exista si exceptii de genul celei mentionate la punctul anterior.

          „de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce” – daca nu a avutl loc un accident (iar constatarea faptei s-a facut in urma unui control de rutina) urmarea produsa este nula. Desigur, urmarea care s-ar fi putut produce este vatamarea sau uciderea din culpa a unor oameni nevinovati.

          „precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut” – marea majoritate a betivilor prinsi la volan nu au antecedente penale, si declara ca regreta fapta comisa. Desigur, asta daca prin „persoana […] faptuitorului” nu se doreste o discriminare (de regula pozitiva), incalcand astfel prevederile Constitutiei. Desigur, ma refer la egalitatea in fata legii…

          Sintetizand, in 80% din cazuri (procent estimativ) avem de-a face cu persoane care doresc sa se intoarca la domiciliu, nu au produs daune materiale sau vatamari corporale (dar riscau sa omoare oameni nevinovati), nu au antecedente penale, se supun spasiti controlului si declara ca isi regreta fapta. Dupa cum vezi, ramane „in ceata” chestiunea privind persoana faptuitorului, pe care astept cu sincera curiozitate sa mi-o explici, dar care cred ca joaca in realitate rolul determinant in decizia magistratilor.

          N.B. Nu sunt adeptul aplicarii oarbe a legii: daca cineva doreste sa conduca beat cu 250 km/h pe o portiune de autostrada care duce nicaieri pornind de niciunde, si care poate fi accesata doar folosind calea de transport a utilajelor (dar care este considerata drum public, doar pentru ca a fost inaugurata de oficialitati) este liber sa o faca! In schimb, daca aceeasi persoana circula pe strazile unui oras precum Constanta risca sa provoace un accident soldat cu victime (vezi cazul feciorului de ex-consul si dei doi tineri ucisi in plin centrul Bucurestiului). Iar daca vreun magistrat sustine ca o astfel de fapta nu prezinta pericol social ii sugerez sa se uite atent la copiii sai si-apoi sa-si imagineze cum ar arata acestia cu trupurile sfartecate, intinsi pe una din mesele din „zona neagra” a unui spital!

          • Sintetizand, tu nu esti de acord cu decizia in cazul prezentat de mine ca exemplu, ai alta opinie. Or, nu pot contraargumenta o opinie, nici in domeniu juridic nici in vreun altul. N-o impartasesc, orisicat, cum spuneam.

            • Nu! Sintetizand, eu nu sunt de acord cu criteriile care le permit magistratilor sa considere ca o anumita fapta penala nu constituie infractiune (ma refer, desigur, la cele enumerate in Art. 18^1).
              Am aratat ca aplicarea acestor criterii ar permite, de exemplu, ca marea majoritate a cazurilor de cunducere in stare de ebrietate sa nu fie considerate infractiuni, desi o alta lege (Codul Rutier) le considera suficient de grave pentru a le pedepsi cu inchisoare de la unu la 5 ani.
              Sau altfel spus, diferenta dintre „una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91” (mustrare, mustrare cu avertismant sau amenda de la 10 lei la 1.000 lei) si „inchisoare de la unu la 5 ani” ramane la aprecierea subiectiva a magistratului.

            • ieri, venind dinspre Slatina, o […] intr-un x5 depasea o coloana in curba, pe linie continua, in zona cu o singura banda pe sens, vorbind la telefon. ne-am tras intr-o parte, in afara carosabilului, ca sa facem loc nebunei. astfel, fapta sa nu a avut consecinte materiale (in ce ne priveste). este sau nu fapta savarsita de doamna cu pericol social? (nu stiu daca infractiune, dar si contraventiile sint savirsite cu un grad anume de pericol social)
              bref: legea pune un prag nivelului de ebrietate, iar in cazul asta pericolul social este atins prin simpla conducere in stare de ebrietate peste pragul legal. in cazul asta, cred ca este ilegala o decizie care alege sa aplice o norma generala (cod penal) cu prioritate fata de o norma speciala (cod rutier).
              legea are exact aceeasi valoare ca cei care o aplica. si daca cei care o aplica considera ca e bine sa foloseasca des norma de tip „nu exista pericol social desi era beat la volan”, atunci vom avea in continuare incalcari, infractiuni, morti in accidente rutiere.
              poate un penalist ar putea sa ne spuna mai multe despre infractiuni de rezultat vs/ mijloace, si cum Art. 18^1 CP nu ar trebui aplicat la infractiuni de rezultat?

            • 1. Fiind o contravenție, prin definiție, fapta pe care o prezinți e considerată de lege a fi lipsită de pericol social. Cum arată legea într-o privință sau alta e o chestiune politică, e responsabilitatea autorităților politice, nu a justiției. Magistrații nu au voie să încalce (sau să ignore, e același lucru) o lege doar pentru că o consideră inoportună.

              2. ”Slippery slope” este în sine o eroare logică. La fel am putea spune atunci că n-ar trebui să existe contravenții de orice fel. Orice urmă de alcool, orice încălcare a codului rutier, n-ai semnalizat în intersecție, pac, dosar penal și pușcărie. Nu? Notez că și dialogul pe care îl continui s-a oprit în momentul când interlocutorul meu anterior n-a răspuns la o întrebare simplă: dacă e de părere că acel articol ar trebui să existe sau nu.

              3. Norma specială derogă de al cea generală doar dacă se referă la o aceeași chestiune, evident. Nu e cazul nostru.

  7. „Codul penal prevede posibilitatea scoaterii unei persoane de sub urmărire penală, chiar și atunci când faptele și încălcarea legii penale nu sunt în dispută, în schimb, circumstanțele cazului demonstrează că ele nu prezintă pericol social.”

    Ca om simplu (adica fara studii juridice) mie mi se pare ca afirmatia de mai sus este problema. Daca fapta penala este clara, datoria procurorului este sa intocmeasca dosar penal si sa dea posibilitatea judecatorului sa evalueze gravitatea pericolului social.

    • De ce ar trebui să facă asta procurorul? E, la rândul său, magistrat – cunoaște legea, cunoaște jurisprudența. Dacă aprecierea lui ar fi că, în temeiul Codului Penal, trebuie să scoată persoana de sub urmărire penală (sau să nu înceapă urmărirea penală) , de ce ar trebui totuși să persiste ducând dosarul în instanță? Ar fi o cheltuială de efort, timp, bani și nervi pentru toată lumea, doar ca să se ajungă la același rezultat. Sigur, trebuie să privim și posibilitatea de abuz, posibilitatea ca procurori complici cu un inculpat să abuzeze de aceste prevederi și să considere că nu există pericol social chiar atunci când acesta e evident și grav. Dar aceea e, totuși, altă discuție. Nu avem vreun astfel de abuz în cazul nostru.

      • Nu mai lucrez in Romania de mai bine de zece ani, revin doar vara pentru cel mult doua luni. Ceea ce am inteles eu colindand lumea si observand diverse societati este ca diferenta minora cu consecinte majore consta in „respectarea regulilor”. La asta ma refeream eu. De cele mai multe ori conflictele pe care le am in tara pornesc de la insistenta mea de a se pastra regulile, atat si nimic mai mult.

        PS Este posibil sa cereti si parerea fratelui dumneavoastra Mihai in aceasta problema? Avem aceeasi profesie si m-ar ajuta sa inteleg daca eu sunt defect sau nu, din acest punct de vedere.

        • Nu sunt foarte sigur că înțeleg care e legătura între observația respectivă și ce scriu în articol. Nu cred că am pledat în vreun fel pentru nerespectarea regulilor, aș zice exact din contră.

  8. Sunt de acord ca fapta lui Nastase nu prezinta pericol social. Dar as fi preferat ca aceasta determinare sa fie facuta de un judecator si nu de un procuror.

    Daca ajunge la judecata vor fi două persoane diferite care au ocazia sa examineze cazul (judecator si procuror), plus ca exista instanta de recurs.

    Un procuror va avea o libertate mult mai mare de a judeca subiectiv (sau de-a dreptul corupt) ca nu exista pericol, tocmai pentru ca nu avem mecanism de control.

    • Da, e adevărat – poate fi luată în calcul, în principiu, o posibilitate de abuz din partea procurorilor (există posibilitatea contestării soluției de NUP/SUP la procurorul ierarhic superior). Dar strict în cazul aflat în discuție, nu am niciun fel de motiv să cred că orice instanță ar fi judecat altfel. Nu avem un astfel de abuz.

  9. stii ce e articolul asta? e mumbo-jumbo avocatesc. mumbo-jumbo=argumentatie stufoasa, bazata pe paragrafe din lege, care la nevoie poate fi intoarsa cu 180 de grade, pe baza altor paragrafe din alte legi. in justitia romana, ORICE decizie judecatoreasca poate fi si este justificata cu paragrafe din codul penal. adica puteau la fel de bine sa il condamne, pe baza acelorasi legi. pare valabil ce spui in articol, pare la fel de valabil ca s-au dat niste telefoane. nu vom sti niciodata nimic sigur. pierdere de vreme.

    • 1. O scurtă prezentare, un exemplu plus un paragraf explicativ, patru rânduri! Asta e ”mumbo-jumbo avocatesc”? :-) Aș zice chiar din contră, dar vorbim de un articol de presă, nu de o pledoarie avocățească. În mod necesar argumentația e comprimată, nu extinsă.

      2. Dacă puteți întoarce temeinic argumentația, vă rog.

      3. Nu doar justiția noastră, ci oricare justiție din lumea democratică ia decizii în temeiul legii. Dacă legea e contradictorie, e responsabilitatea instituției care o scrie. Dar nu e cazul aici.

      4. Da, puteau să-l trimită în judecată și apoi să-l condamne – așa cum scriu în cele 4 rânduri de ”mumbo-jumbo” avem un caz în care legea noastră oferă o marjă de apreciere, foarte bine întemeiată, magistraților. Pur și simplu nu se pot codifica toate cazurile concrete în care pericolul social ar fi absent. Această marjă nu înseamnă că decizia magistraților e arbitrară, evident. Ea trebuie să fie, în continuare, în limitele legii, întemeiată pe circumstanțele cazului, pe jurisprudență și pe bun-simț.

      5. Știm că există temeiuri foarte solide care justifică decizia procurorului în acest caz. Mai știm și că afirmația că ar fi răspuns la un telefon e o speculație fără vreun temei.

  10. Legea limitarii numarului de cartuse sau de gloante din posesia unui individ indifferent daca poseda poseda permis de arma sau nu. e pur si simplu idiotica. Nu vad rostul unei astfel de restrictii si nu vad legattura intre pernmisul de arma si dreptul cetateanului liber de a cumpara si poseda munitie.
    Justitia Sociala e o aberatie si nu are ce cautra in sistemul de justitie democratic. Factorul social din justitia democratica se aplica numai in cazurile judecarii in libertate sau in detentie si in aplicarea si calcularea cautiunii. Daca infractiunea unui individ prewzinta perical social sau daca exista pericolul sustragerii acestuia de la procesul juridic atunci judecatorul are prerogativul judecarii acestuia sub stare de arest sau de a stabili a cautiune extreme de mare.

    • Da, e o temă validă în ce măsură legea aia e corect formulată – dar e o temă înafara acestui articol. Justiția nu poate încălca legile pentru că i se par inoportune (sau orice alt termen am folosi), oricât de bine justificat ar fi termenul. Scrierea legii e treaba politicului, nu a justiției.

      • In Justitie exista un prerogative a jurorilor de a NULIFICA o lege nedreapta in curtea de justitie. Aceata consta in dreptul Juriului de a da un verdict contrar instructiunilor Judecatorului si contrar legii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro