sâmbătă, octombrie 16, 2021

Scottish Rats and Romanian Dogs

I can’t stop listening to the new album by the Stagger Rats, a charismatic rock band from the small Scottish town of Dunbar. They remind me of all the best music I have heard over the last 30 years. Some critics use the word “Beatles” when trying to define their sound and you can see them on this surrealistic video which they made in Hungary last year. The Big Issue magazine describe them as “timeless, but also intriguingly fresh and unique” and Irvine Welsh said (on Twitter) “Great riffs and brilliant name for a band.”

I saw the Rats perform at the Control Club in Bucharest, a successful Indie club that has (for some bizzare reason) just closed down.  The basement room was packed and the performance was a sensation.  I spoke to the band members afterwards and several of them said to me “that was the best gig we ever did”, and I assume this is because of  the peculiar magic of Romania.

I asked Daniel Paylor, their lead singer, what he thought of Romania and he sent me an email that is so different from the usual travel writing that I thought it essential to reproduce it here.

This is what he wrote:

“We were treated very well by everyone in Romania.  As soon as we crossed the border in our old van we found potholes and ill-kept roads. We dodged horses-and-carts and old, weather-beaten, head-scarfed women. We never went faster than 40 mph.

At Cluj-Napoca we were warmly greeted at the club we were playing at and helped with our equipment — something which has never happened before or since. The club’s promoter – Raul – gave us free drinks all night, let us all stay in his flat and even cooked us dinner. We found out later that this was not as uncommon in Romania as it would be in the UK.

After Cluj we embarked upon a journey through the Carpathian Mountains. We saw little clearings next to the Danube and promised ourselves to return and camp among the wolves and bears. We tuned the radio to a local station playing traditional music and it perfectly sound-tracked our jaunt through that wild and strange land.

The next town we came to was Craiova. We were struck by how rustic and poor it seemed compared to Cluj. There was an abundance of single-story buildings and derelict shop fronts. We came to the venue and met our hosts who carried on the wave of generosity by bringing us pizza and free drinks all night, and putting us up in a local hotel.

We met some very interesting locals, including a Romanian Simple Minds fan hell-bent on telling me that everyone in Scotland constantly walks around listening to and singing the band’s eighties hits.

The next day we finally made it to Bucharest, a gritty city along the likes of Budapest and Berlin, although with a touch less grandeur about it. We burrowed through the side-streets in search of our hostel, which turned out to be a very charming apartment above a bar. The staff were golden and the rooms were simple, yet very comfortable.

In Romania, dogs are like a dominant species.  We came across many roving packs of dogs. We saw packs of nine or ten just walking around town, seeing which way the wind blew, taking in the night. We saw dogs crossing major roads without the slightest alarm, looking for traffic both ways. I swore I once saw a dog waiting for the green man.

Our gigs went down well in each of the Romanian cities we visited: the crowds were large, they danced, they drank, they reacted, they said hello afterwards; very good crowds in comparison with other countries. We found the Croatians very aloof audience-wise, though the individuals we met were kind and funny. The German crowds were very appreciative even though I got the impression that we weren’t their ‘cup of tea’.

Our four days in Romania showed me a country of indescribable beauty. The cities looked intimidating at first, but as soon as you had a drink or spoke to a local that feeling evaporated. There’s a wonderful self-deprecating and pessimistic humour to the Romanians, which is an extremely Scottish trait we rarely see in other peoples. The Romanian dogs have the most character in the world, and the kindness of the people is unmatched by any I’ve seen.”

Distribuie acest articol


  1. „but as soon as you had a drink or …”

    Yeah. You must first get really drunk to say Ro it’s ok. That’s correct.

  2. RO:
    Acest e-mail ar trebui inclus intr-un pliant de promovare a Romaniei reale. Suna ca un omagiu pentru ceea ce noua ni se pare banal si chiar enervant (cateodata). Si sunt bucuros ca exista oameni care vad lucrurile si asa, ca scotienii astia, fratii nostri intru Sant’ Andrei si intru tarie :) …

    This e-mail should be included in a flyer to promote the real Romania. It sounds like a tribute to what seems banal to us and even annoying (well, sometimes). And I am glad there are people who see things this way, as these Scots, our brothers into the Holy Saint Andrew and into the spirit :) …

  3. How quaint and charming it is for dozens of people to die and thousands to get bitten every year, all because of foreign-funded „animal rights” NGOs supported by the local lunatic fringe! What an enchanted land to live in!

  4. Mi se pare totusi ca putinele reactii la aceasta postare reflecta foarte bine problema si anume complexul de inferioritate al mentalitatii dominante romanesti. Infantil in esenta, este vorba despre reflexul de a arata partea luminoasa, de a demonstra strainilor ca nu suntem asa cum se spune, ci tocmai viceversa.
    Faptul ca Romania este frumoasa iar romanii ospitalieri compensatorii pana la saturatie nu este o noutate. Nici gropile, cainii, nici diferenta dintre Cluj si Craiova. Nici atmosfera apasatoare a oraselor pe care o uiti dupa primul pahar cu prietenii. Unii dintre noi am trait asta decenii la rand inainte de nouazeci si inca un pic dupa aceea.
    Fapt este ca baietii sunt simpatici, reactioneaza firesc tot asa cum este si muzica lor: directa, simpla si tributara traditiei uriase al beat/popului britanic.
    Nimic deosebit asadar.

    • Mda… incearca sa explici asta parintilor japonezei care a fost violata si ucisa in rromanika…
      Sau miilor de turisti care au venit increzatori in tara noastra ca pe urma sa se trezeasca inselati si jefuiti…

  5. Nu ma pot opri sa ascult noul album al “Stagger Rats”, un grup rock carismatic din Dunbar, un orasel scotian. Ei imi aduc aminte de toata muzica buna pe care am ascultat-o in ultimii 30 de ani. Unii critici utilizeaza cuvantul “Beatles” cand incearca sa le defineasca sound-ul si ii puteti vedea in acest clip suprarealist pe care l-au facut in Ungaria anul trecut. Revista “The Big Issue” ii descrie ca “atemporali, dar si intrigant de proaspeti si unici”, iar Irvine Welsh a scris (pe Twitter): “excelente riff-uri si un nume de grup foarte intelligent”.
    Am vazut show-ul celor de la Rats la Control Club in Bucuresti, un club de success al artistilor independenti care tocmai s-a-nchis (din cine stie ce motiv ciudat). Sala de la subsol era plina ochi si spectacolul a fost senzational. Dupa aceasta, am vorbit cu membrii grupului si unii dintre ei mi-au spus ca ”a fost cel mai bun live show pe care l-am facut vreodata”, probabil ca din cauza farmecului special al Romaniei.
    L-am intrebat pe Daniel Paylor, vocalistul lor, care e parerea lui despre Romania, iar el mi-a trimis un email care este atat de diferit de impresiile de calatorie obisnuite ca m-am gandit ca e extrem de important sa vi-l dau si voua sa-l cititi.
    Iata ce a scris:
    “Am fost tratati foarte bine de toată lumea din România. De îndată ce am trecut granita in furgoneta noastra cea veche am găsit gropi și drumuri prost întreținute. Am evitat carute cu cai și femei batrane batute de intemperii, cu capetele in baticuri,. Nu am depasit niciodată mai mult de 40 km/hr.
    La Cluj-Napoca, cei de la clubul la care cantam ne-au întâmpinat cu căldură și ne-au si ajutat la caratul echipamentului – ceea ce nu ni s-a mai întâmplat niciodata pana atunci sau după. Promotorul clubului – Raul – ne-a dat sa bem pe gratis toată noaptea, ne-a gazduit în apartamentul lui și ne-a facut seara de mancare. Am aflat mai târziu că acest lucru nu aste chiar atat de neobișnuit în România cum ar fi în Marea Britanie.
    Dupa Cluj, am pornit pe un drum prin Muntii Carpati. Am văzut luminisuri pe lângă Dunăre și ne-am promis noua înșine să ne întoarcem și sa ridicam cortul printre lupi și urși. Am gasit si un post local de radio cu muzica populara care a mers la perfectie ca fundal sonor al drumului nostru prin acel taram sălbatic și ciudat.
    Urmatorul oras in care am ajuns a fost Craiova. Am fost socati de cat de rustic și sărac părea față de Cluj. Am gasit o multime de cladiri cu un singur etaj și vitrine de magazin abandonate. Am ajuns la locul spectacolului și ne-am întâlnit cu gazdele noastre care au continuat valul de generozitate oferindu-ne pizza și băuturi gratuite toată noaptea, și ne-au pus într-un hotel local.
    Ne-am întâlnit cu niște localnici foarte interesanti, inclusiv un fan roman al Simple Minds, chitit să-mi spuna că in Scotia oamenii n-au altceva de facut decat sa se plimbe ascultand si cantand hiturile lor din anii 80.
    A doua zi am ajuns în sfarsit la București, un oraș cenusiu de genul Budapestei și Berlinului, deși cu ceva mai putina grandoare in el. Ne-am afundat pe diferite strădute în căutarea de pensiunii noastre, care sa dovedit a fi un apartament fermecător deasupra unui bar. Angajatii au fost pretiosi, iar camerele erau simple, desi foarte confortabile.
    În România, câinii se comporta ca o specie dominantă. Am dat peste multe haite de câini ratacitori. I-am văzut in grupuri de nouă sau zece ratacind prin oras, mirosind in directia vantului, infruntand noaptea. Am văzut câini care traverseaza sosele largi fără nici cea mai mică frica, verificand mai intai traficul în ambele sensuri. Pot sa jur ca am văzut o dată si un câine asteptand lumina verde la stop.
    Gig-uri noastre a fost bine primite în fiecare oraș din România pe care l-am vizitat: public numeros, au dansat, au băut, au interactionat cu noi, ne-au spus si „la revedere” cand s-a terminat; am avut foarte multi spectatori în comparație cu alte țări. Pe croați i-am gasit foarte distanti ca public, deși in mod individual erau drăguți și amuzanti. Germanii ne-au laudat foarte mult chiar dacă am avut impresia că nu am fost chiar pe gustul lor.
    Cele patru zile în România mi-au arătat o tara de o frumusete de nedescris. Orașele lor ne-au intimidat la-nceput, dar acel sentiment s-a evaporat indata ce am inceput sa bem si sa vorbim cu localnicii. Romanii au un minunat simt al umorului, auto-peiorativ și pesimist – o trăsătură foarte scoțiana, greu de intalnit la alte popoare. Câinii din România au personalitatea cea mai puternica din lume, iar bunătatea oamenilor este de neegalat de către oricine altcineva.

  6. Really, now? It’s such a beautiful and honest piece of writing and you lot manage to bring it around to dullness and ineptitude of everyday things: politics and who’s to blame for the dogs.
    @Frustratu’: Don’t think for one second that people get murdered only in Romania as tourists. I just finished reading an article about a family that was brutally killed with multiple gunshots in a camping region in France. A cyclist bystander was also killed so he could not report anything to the police. Does that mean that France is now to be off limits for tourists? I don’t think they’ll bat an eye to that news and just carry on with promoting their country as usual. This stuff happens and criminals can be found in any country and can be of any race, nationality or religion. Let’s just get over ourselves on this one.
    Getting back to Daniel’s letter, I can only say I’m happy that he has had such a great experience and I hope he can go on and debunk some of the myths that plague Romania. I’m also really happy to say he’s not the only foreigner that was pleasantly surprised by our country, its people and the general atmosphere.

  7. I’ll listen their album. You made me wonder how good they are in music. I know that they are very polite, it’s very common in the west side of Europe. They are very kind not saying anything about the things they didn’t like. Like every country Romania has many problems but has also a lot of good things that the world has to know about. Romania it’s not the best country but it’s not the worst also. We had a lot of unfriendly media and people think that we are all gypsies and thieves. We are not! You should come and visit our beautiful country, we have plenty to offer. Mihai


Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro


Rupert Wolfe Murrayhttp://www.wolfemurray.com
Rupert Wolfe Murray este consultant independent pe probleme de comunicare. Scotian cu resedinta la Bucuresti

Carte recomandată


Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?



Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…




Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta


Esential HotNews

Top articole

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Cum tac universitățile din România despre vaccinare

Vaccinarea anti-COVID reduce de ~5 ori riscul de a transmite boala și de ~10 ori riscul de simptome grave sau de deces....

Interviu cu soprana Angela Gheorghiu. „În România am învățat o falsă istorie a muzicii, fabricată și comandată.”

Angela Gheorghiu este acum cel mai cunoscut artist român din lume. Notorietate cuantificabilă, clară, neîndoielnică. Prestigiul ei...

Ce înseamnă AUKUS?

Pentru a înţelege contextul semnării pactului AUKUS, este necesar a înţelege contextul relaţiilor dintre Australia şi China. În 2020 relaţiile dintre cele...

Pseudodemocraţie locală, iliberalism şi feudalism politic. Raport anual dintr-un fief PSD

Cu puţin mai bine de un an mă hotăram să fac pasul în politică (într-un micuţ partid local, PACT pentru Galaţi) după...


Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.