Scriitorul de discursuri

Pentru a capata o imagine  eficienta a celor discutate si poate hotarate in summitul dintre presedintii Statelor Unite si Chinei  un analist serios trebuie sa plece  in primul rand de la discursurile oficiale, care de obicei urmaresc temele principale si evolutia lor pe parcursul intalnirii intre liderii respectivi. Am citit trei “discursuri Obama” si doua “discursuri Hu”. Nu voi discuta prea multe despre continut si despre evolutia pozitiilor presedintilor pentru ca asta o voi face intr-un articol in care voi incerca sa concluzionez o posibila noua faza a relatiilor internationale dupa intalnirea celor doi. Actorul principal al articolului prezent va fi “scriitorul de discursuri” al lui Obama – Jon Favreau, care inca o data a facut fata cu brio la problematica intalnirii si a reusit prin cele trei discursuri sa navigheze verbal prin zecile de probleme care au fost puse pe masa de tratative in aceasta intalnire.

Jon Favreau (Fav) este un om extrem de tanar, avand in vedere statutul pe care l-a castigat pe merit. Fav a intrat in Casa Alba la varsta de 27 de ani (va implini in iunie 30) reusind sa devina cel mai tanar asistent al Presedintelui SUA din toate timpurile; formal el este Asistent Prezidential si director al echipei scriitorilor de discursuri (Assistant to the President and Director of Speechwriting). Pentru cine nu cunoaste decorul, functia pare minora, adevarul este ca Time Magazin l-a pozitionat pe locul 83 din cele 109 personalitati influente mondiale ale anului 2009. Fara indoiala, Fav a avut extrem de multe merite in campania la presedintie a lui Obama, lui ii este atribuit si vestitul slogan “Yes, We Can,” desi dupa niste timp s-a constatat ca era traducerea lozincii “Sí, se puede” a sindicatului muncitorilor agricoli “La Unión de Campesinos”, de la care si politicienii romani care au format partidul UNPR au plagiat logo-ul (vezi, aici).

Jon Favreau este fara indoiala unul dintre viitorii oameni politici ai Americii. Fav este un om de stanga, pragmatic pana la cinism,  care a stiut sa-si formuleze frazele  pentru a-si pozitiona candidatul destul de ‘la centru’, nu prea departe de preferintele majoritatii americanilor. Pur si simplu i-a mers si si-a condus seful unde el dorea sa ajunga, la Casa Alba. Pentru a completa structura contradictorie a acestui personaj trebuie sa mentionam ca Fav este un om religios (catolic practicant) , absolvent al College of the Holy Cross (Worcester, Massachusetts), unde el si-a terminat studiile ca sef de promotie – valedictorian (de la latinul – vale dicere), cel care sustine discursul de despartire a promotiei lui.  Deci avem un om de stanga religios, care face bancuri proaste, care il pot costa alegerile pe candidatul pentru care lucreaza si pe el cariera (vezi poza controversata care a circulat pe net) si care trebuie sa faca fata unor scandaluri amoroase destul de picante si destul de dese.

Totusi Favreau are acel instinct de geniu prin care reuseste un autor sa capteze atentia la lucrurile pe care el doreste sa le transmita si sa atenueze lucrurile neplacute care trebuie spuse. Am citit aproape 20 de discursuri sau fragmente de discursuri scrise (probabil) de el si sustinute de Obama, in marea lor majoritate de o mare maiestrie scriitoriceasca si interpretate foarte bine de Presedintele Obama.

Discursurile lui Obama la summitul cu Hu Jintao au fost foarte bune. Poti gasi in ele aspectele etice si morale in care se refera la Tibet, drepturile omului si bineinteles Liu Xiaobo (premiantul Nobel pentru Pace din 2010). Fraza “a lot still needs to be done in China, in terms of human rights” este aproape machiavellica, adica trebuie facut mai mult decat s-a facut in acest sens, de parca s-a facut ceva pana astazi – de fapt lucrurile au evoluat mult mai rau pe timpul actualului lider chinez, mult mai rigid decat cel pe care l-a urmat, Jiang Zemin. Alte doua fraze interesante – “The United States recognized that China is a great power” pentru opinia publica din China si “President Hu could take that home as his legacy,”  pentru unchiul Hu, care-si doreste si el ca majoritatea politicienilor, locsorul in istoria tarii sale.

Pana la urma vizita chineza a mers bine din perspectiva ambelor puteri. Fiecare si-a primit maximum posibil la ora actuala. Inca o data, Jon Favreau si-a facut datoria, ajutandu-si seful intr-o serie destul de complicata de probleme. In Congres si Senat  lucrurile au stat mai putin bine, acolo au fost alti scriitori de discursuri, care l-au numit pe unchiul Hu – tiran. Asta este din alta opera.

Despre aspectele morale cu adevarat si despre etica politica care a existat sau nu – veti putea citi intr-un alt articol publicat aici.