marți, mai 17, 2022

Scrisoare către un prieten din viitor

04.04. 2022, „April, the cruelest month”

Dragul meu prieten,

Lângă noi, în Ucraina, e război. Dar trebuie să înțelegi că problema cu războiul și cruzimea e că nu pot fi niciodată lângă tine, la vecini. Se strecoară la tine acasă, înăuntru, te ating direct. Nu poți să te uiți la un război real ca la un film de război! Nu poți citi știri despre război ca și cum ai citi un roman. În copilăria mea, mama mare, care trăise două Războaie Mondiale, avea o rugăciune care începea cu dorința de sănătate și se termina cu dorința de pace. Copil fiind, nu-i înțelegeam prea bine motivele, și pentru alte lucruri m-aș fi rugat eu atunci. Acum însă, după doi ani de pandemie și zeci de zile de război, descopăr că nu pot exista lucruri mai importante.

Când am citit prima dată că a început războiul, că s-ar putea să se transforme în al Treilea Război Mondial, că ne amenință pe toți sfârșitul lumii, am rămas năucită. Singurul gând care mi-a venit a fost „Cum se poate?” Și imediat apoi „Nu se poate! Nu e adevărat!” Făcusem și eu greșeala pe care au făcut-o oamenii încrezători de pe la 1900 și pe care sper din toată inima să n-o faci și tu și oamenii din viitorul tău: credeam că omenirea s-a deșteptat și a lăsat în urmă pentru totdeauna războaiele. Credeam că noi suntem mai deștepți decât ei, cei din trecut. Că ne-am maturizat, că ne-a venit, în sfârșit, mintea la cap.

Sunt unii care înțeleg ce se întâmplă și alții care nu înțeleg. Unii care știu adevărul și alții care se înșală. Unii care strigă tare chiar dacă poate nu-i doare cel mai tare și alții care tac, deși îi doare foarte tare (mă gândesc la cei cu rude în Ucraina și în Rusia). Sunt unii care își văd doar de treabă, dar, făcându-și treaba bine, țin lumea pe orbită. Sunt unii curajoși și alții paralizați de teamă. Sunt unii care, deși n-au făcut armata, ar porni acum cu arma în mână să lupte pentru Ucraina (cum mi-a spus un prieten), și alții care lua-o la goană chiar acum, spre cel mai îndepărtat colț de pe pământ. Sunt unii care pun pe facebook imagini însângerate și alții care pun flori și peisaje și momente fericite din familia lor. Sunt unii care plâng și alții care mențin râsul pe lume, îl salvează de la pieire. Și mai sunt femeile, iar războiul, dragul meu, așa cum știi, „războiul nu are chip de femeie”. De-asta am ales să-ți scriu ție, un prieten, un bărbat. Din păcate pentru noi, nu s-a întâmplat ca într-o Fantezie despre poimâine a lui Erich Kästner, un poem în care, atunci când începe un nou război, femeile spun toate „Nu!” și îi încuie pe bărbați în case.

Dragul meu prieten nenăscut încă, te rog să nu te grăbești să-i judeci pe cei despre care ți-am vorbit și care nu reacționează imediat sau așa cum crezi tu că e bine. Când simți că-ți cade cerul pe cap e foarte greu să știi ce să faci. Nu te grăbi cu acuzațiile, când nu știi cum te-ai descurca tu în locul lor și nici chiar dacă tu ești printre cei lucizi și curajoși. Nu te bate cu pumnul în piept și nu-i pune la zid pe toți ceilalți. Ar însemna să faci jocul războiului, ar însemna să-i transformi pe toți în vinovați, și să uiți că vinovații sunt cei care au comandat masacrul. Putin e criminal, fără doar și poate, din categoria Hitler și Stalin, ca să numesc doar doi mai recenți. E răul cu chip de om. Criminal în serie, un fel de Jack Spintecătorul în masă. Zilnic noi crime. Degeaba dau el și ai lui argumente „istorice” și neagă evidența. Nimeni și nimic pe lumea asta – spun ceva atât de firesc! –  nu justifică uciderea unui copil, a unei femei, a unui civil, a sute de oameni care-și vedeau liniștiți de viață, zilnic. Mi se poate întâmpla și mie, mâine, și, dragul meu, ți se poate întâmpla și ție, poimâine, dacă lumea asta va rămâne în picioare și eu cred cu tărie că va rămâne.

În clipa în care îți scriu, în țara din care îți scriu, vin mulți refugiați. Mă uit cu inima strânsă la copii. Probabil că părinții i-au păcălit puțin, nu le-au spus tot adevărul, cum fac părinții ca să-și apere copiii de necazurile apărute prea devreme în micile lor vieți, ca să le mai salveze, un timp, candoarea. Copiii se joacă pe peroanele gărilor, fug încoace și-ncolo, râd și-și ridică fețișoarele spre mamele care le zâmbesc înapoi, cu teamă și oboseală. Cu îngrijorare prost ascunsă. Ei sunt încă norocoși, au cu cine să călătorească. Dar sunt și cei mici care nu mai au cu cine să meargă, orfanii trimiși singuri în lume. Și nimeni, niciodată, nu le va mai învia părinții. Și mai sunt bătrânii, te rog, nu-i uita, cei lăsați să moară, că tot sunt bătrâni.

Ți-am scris ție, din viitor, ca să știi că trecutul tău – în care mă aflu eu – îți vorbește direct, dacă vrei să-l auzi. Nu-mi fac iluzii că rândurile mele vor schimba ceva în lumea ta, iar glasul meu nu e suficient de puternic ca să schimbe măcar ceva într-a mea. Dar mi-am amintit de „ordinul lingurițelor”, metafora scriitorului Amos Oz. El spune că un incendiu nu se poate stinge dacă verși cu  lingurița ta apă peste el. Dar „suntem milioane de oameni și fiecare are o linguriță”, așa că incendiul are șanse să fie stins.

Să-ți mai spun că în casa noastră e un obuz de tun din Primul Război, transformat în vază de flori. E o metamorfoză prin care moartea devine viață. Cu acest cuvânt, viață, vreau să închei. Îmi pun mari speranțe în tine! Cu prietenie și îngrijorare,

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Exceptional text ,adevarat, se vede ca este scris de o mare scriitoare care n-a dat fuga sa isi ia pasaport si sa schimbe lei in euro!
    Sa speram,stimata doamna , ca pacea va reveni, iar Putin va fi adus la tribunalul de la Haga. Caci pacea se insoteste intotdeauna cu dreptatea.

  2. Stimată Doamnă,
    Acest articol este minunat! Are sentiment. Din pacate, pentru mine, are numai si numai sentiment. Nu are analiza Cauza-Efect. Ati vorbit despre efecte. Cauzele le-ați omis. Încă din primele propozitii, ati limitat gândirea ^ Lângă noi, în Ucraina, e război. Dar trebuie să înțelegi că problema cu războiul si cruzimea e că nu pot fi niciodată lângă tine, la vecini.^
    Din cele ce ne învață istoria, întotdeauna razboiul si cruzimea au fost mai intai langa noi arunci cand nu au fost începute în casa noastră Noi am gresit atunci când nu am starpit in fașă razboiul si cruzimea vecină cu noi, sau si mai rau, cand ne-am alăturat lor. Din această cauză, razboiul si cruzimea sunt încă fapte pe canvas-ul vieții noastre. Iar rugamintile de pace și sănătate, ar trebui să fie rostite dupa cele de dreptate și ajutorul aproapelui. Cred ce cele mai valoroase precepte sunt cele care spun – Iubeste-ti aproapele….. si Nu ridica sabia caci….! Aceste două precepte ar trebui să fie esenta omenirii. Restul este …. consecința.
    Va multumesc pentru articol!
    Cu stimă!

  3. Probabil ca cineva, si dupa primul razboi mondial, si dupa al doilea, a gindit ori scris la fel ca dna Ioana Parvulescu.Probabil ca acel cineva ar fi atras atentia ca prea marea apropiere dintre Germania si Rusia va produce mare devalmasie in Europa. Dar cum si uitarea-i scrisa-n legile omenesti, relitatea te obliga sa spui „am esuat” A mai existat un asemenea „esec” ce a produs un Holocaust si un macel in lume.

    https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25477926-presedintele-germaniei-inselat-privinta-nebuniei-imperiale-lui-putin-nord-stream-greseala.htm

    • Steinmeier vine cu povești de adormit copiii, încercând să rămână în continuare la conducerea Germaniei. Abia când primul politician german va recunoaște că în 2012 l-au obligat pe Christian Wulff să demisioneze în urma unui aranjament cu Putin și că Joachim Gauck era prieten încă de pe vremea lui Honecker cu Horst Kaźmierczak (tatăl Angelei Merkel, care și-a schimbat numele în Horst Kasner) abia atunci va însemna că s-a schimbat ceva în Germania.

      Culmea coincidenței, să emigrezi din Hamburg în Berlinul de Est tocmai când sute de mii de est-germani fugeau în sens invers, iar peste 50+ ani să ai fiica prim-ministru și tocmai atunci unul dintre prietenii tăi să devină președintele statului. Dar asta nu e decât ”teoria conspirației”, evident :)

  4. Unii au pierdut un razboi si au fost f fericiti ca nu l-au mai gasit. Unde e razboiul, a disparut, se bucurau cu totii? Nu, a stat doar asa pitit, asa de bine pitit ca nimeni nu mai credea ca exista, s-o fi transformat in pace, ziceau unii!?
    Dar un copil mai rau a cotrobait si l-a gasit. Tare s-a mai bucurat, avea soldati de plumb, puscoace, avioane. Era mult mai barbat decit copiii care se jucau cu mingiute, fetele cu papusele. De altfel nu stia sa joace mingea, se impiedica in ea, cu puscoacele, tiiiirrr, se simtea de neinfrint. Se vedea statuie, pe cal, cu spada in vint, aclamat de amazoane despletite. Va ramine in istorie, poate si in geografie! Va fi imbalsamat si depus intr-un sicriu de cristal, precum Alba ca zapada dupa ce a muscat din mar.
    Dar razboi e acea scula geniala cu care se tese pinza. In latina se spune bellum încă din secolul al VI-lea . dar a căzut în uz, deoarece a fost confundat cu termenul bellus (frumos). Ce chestie sa confunzi razboi cu frumos, ciudati au mai fost stramosii nostri.

    E frumos sa crezi ca prietenul tau din viitor nu va sti ce e aia razboi.. oare!

  5. Un text frumos care însă ocolește un adevăr dureros, din regnul animal Homo sapiens este singura specie care vrea sa aiba mai mult decât ii trebuie pentru un trai decent și pentru asta isi ucide semenii. Animalele își marchează teritoriul și dacă un alt animal il încalcă apar conflicte, dar nu se soldează neapărat cu uciderea rivalului. Dorința de a avea mereu mai mult (resurse, spatiu) duce ls progres, dar creează si germenii unor conflicte violente. Suntem singura specie care a dezvoltat arme care urmăresc nimicirea rivalilor. Merita citită cartea lui Desmond Morris, Maimuță goala, publicată pentru prima dată acum peste 50 ani.
    Noi europenii (si nord americanii) traim cu ideea falsa ca in ultimii 77 ani am trait o perioada lipsita de razboaie. Este o viziune eurocentrica, razboaie au existat in Asia, America centrala si de sud, si chiar in Europa, dar nu lângă noi. Nu sunt convins ca prietenul din viitor al autoarei va trăi într-o perioadă lipsită de conflicte violente.

    • Animalele își marchează teritoriul și dacă un alt animal il încalcă apar conflicte, dar nu se soldează neapărat cu uciderea rivalului.
      Nimic mai fals, pisicile omoara cu cruzime soareci si pasari si nici macar nu le maninca, ca sunt imbuibate de stapini. Multi ciini omoara gaini, doar pt a se „antrena”. Multe animale, masculii isi ucid rivalii, leii isi ucid chiar proprii copii. Ciini au omorit copii chiar in mijlocul tirgului.
      Lupii distrug zeci de oi cind intra in grajd, desi nu reusesc sa manince nici o zecime, s.a.m.d.
      E un mit ca animalele ar fi mai umane decit oamenii, pina si lupu a mincat-o pe bunicuta…

  6. ..în Planeta Maimuțelor (cel din 1968, Cu Charlton Heston), nava cu astronauți americani, care călătoriseră în timp câteva mii de ani, naufragiază pe Terra post catastrofă nucleară.
    Rasa dominantă erau atunci maimuțele (și mai bune și mai rele..), iar urmașii umanității deveniseră niște primitivi îndobitociți, fără darul vorbirii..

    Înțeleptul urangutan care se prinsese încă de la-nceput ce hram purtau „musafirii” căzuți din cer, dă în finalul filmului o replică memorabilă : „Voi oamenii sunteți o specie periculoasă, pentru că aveți gena autodistrugerii..” Poate că nu o avem chiar toți, aș zice, dar e suficient să o aibă niște derbedei care pun mâna pe putere..

    Cât despre viitor, mi-aș dori să apară o versiune la Ciquitita, cu Ucraina în loc. Ar fi minunat ca Agneta și ceilalți ABBA să aibă ideea asta. Și mi-aș mai dori ca versurile lor să se adeverească cât mai curând.. https://www.youtube.com/watch?v=p4QqMKe3rwY

  7. Razboiul nu este decat o continuare a politicii cu alte mijloace.Carl von Clausewitz.

    Citit invers ar fi ca „Politica este razboi!”….

    Asa ca zeul Ares va mai avea destul de lucru …

  8. Mi-au dat lacrimile.Frumos.
    Multumesc.
    Sanatate si pace va urez d-na Parvulescu !
    Dumnezeu sa ne aiba pe toti, indiferent de etnie, in pace.

  9. Mi-e teama ca istoria nu se va schimba și nici natura umana nu va suferi vreun „salt” moral in viitor, prin care sa renunte la orice conflict. Mereu vor exista lideri „alpha” care vor declanșa războaie și atrocități teribile pentru a cuceri teritorii, precum și națiuni suverane și independente. Iar copiii noștri și nepotii lor vor invata la rândul lor din manualele de istorie despre aceste „cuceriri marete”.
    Poporul german, istovit de atâtea războaie pe care le-a declanșat, a crezut ca poate menține pacea și liniștea în Europa prin comerț, afaceri mari și gazoducte. Iată că astăzi, monstrul creat din „business as usual” distruge și ameninta o lume-ntreaga, semn ca banii nu aduc intotdeauna fericirea pe tărâmul tarilor rusi.

  10. Cu multumiri! Extraordinar text! Sa auzim numai de bine, liniste si pace!
    Sa tragem invataminte din aceste razboaie si sa traim cu incredere si speranta intr-un viitor mai bun.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioana Parvulescu
IOANA PÂRVULESCU predă literatură română modernă la Facultatea de Litere din Bucureşti. A fost timp de 18 ani redactor la România literară, unde a scris săptămânal. La Editura Humanitas a iniţiat şi coordonat colecţia „Cartea de pe noptieră“. În 2013 a obţinut Premiul Uniunii Europene pentru literatură. SCRIERI: Lenevind într-un ochi (1990), Alfabetul doamnelor (1999), Prejudecăţi literare (1999), Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003, reed. 2007, 2018), În intimitatea secolului 19 (2005, reed. 2007, 2013), În Ţara Miticilor (2007, reed. 2008), Întoarcere în secolul 21 (2009, reed. 2018), Viaţa începe vineri (2009, reed. 2013, 2018), Cartea întrebărilor (2010), Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale (2011), Viitorul începe luni (2012), Cum continuă povestea (2014), Inocenţii (2016), Prevestirea (2020). TRADUCERI: Angelus Silesius, Călătorul heruvimic / Cherubinischer Wandersmann (ediţie bilingvă 1999 şi 2007), Maurice Nadeau, Să fie binecuvântaţi (2002), Laurent Seksik, Consultaţia (2007), Rainer Maria Rilke, Îngerul păzitor (2007), Milan Kundera, Sărbătoarea neînsemnătăţii (2014). ANTOLOGII: De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii în poezia lumii (2006), Intelectuali la cratiţă. Amintiri culinare şi 50 de reţete (2012), Şi eu am trăit în comunism (2015, reed. 2018).

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro