marți, noiembrie 30, 2021

Scrisoare deschisă către dl Dinu Zamfirescu, președinte al Consiliului Științific al IICCMER

Stimate Domnule Președinte,

Această scrisoare a mea poate să vi se pară foarte inoportună, fiind întârziată  cu vreo  șapte-opt luni, față de fapta care o prilejuiește. Este vorba despre citatul din Monica Lovinescu a cărui dispariție  de pe frontispiciul site-ului  IICCMER,  pe care am sesizat-o abia acum, nu reușesc s-o înțeleg.

Monica Lovinescu, de la a cărei naștere s-au împlinit recent 89 de ani și a cărei dispariție o vom comemora, în aprilie anul viitor, când se vor împlini cinci ani, de când ne-a părăsit, este cu siguranță, una dintre puținele valori în jurul căreia s-a  realizat la un moment dar un consens oarecum unanim,  în foarte dezbinata societate românescă de azi.

Faptul că în 2008, cuvântul ei a fost însăși toiagul care a despărțit în două  ”tabere” această societate a noastră:  tabăra celor care chiar cred că trecutul trebuie clarificat, răul extirpat și pornit mai departe pe un teren curat și  tabăra celor care cred că el nu trebuie răscolit, răul  trebuie îngropat, uitat și mers mai departe.  Ultimele evoluții sociale de la noi arată că marea majoritate a populației, manipulată, înflămânzită, terorizată de criză și obosită, înclină spre a doua atitudine. Regula de aur a opțiunii libere și sfinte a fiecăruia, conform căreia dacă simți că ți se face rău, reacționezi, dacă nu nu,  și nimănui nu-i e îngăduit să te silească s-o faci pentru el, nu-i mai este de mult la îndemână. Societatea românească, în cea mai mare parte a ei, simte că i se face rău și reacționează, ba chiar violent. Decât că asmuțită, confuză, nu se repede la cel care-i face rău, ci la cel care-i anunță răul, tulburându-i astfel și așa amărâta și agonica existență. Există un personaj în  Marin Preda, îl cunoașteți cred, ca și mine,  un bolnav de cancer, care-i cere doctorului adevărul, iar când acesta i-l spune, se repede la el să-l ucidă. Cam acolo ne aflăm cu o parte a populației, încă energică. O altă parte, chiar agonică, vrea să fie lăsată în pace. E prea epuizată ca să-i mai fie de vreun folos adevărul. Sunt absolut sigură, atât cât vă cunosc și atât cât am stat vreodată de vorbă, că până aici sunteti de acord cu mine. Mai ales că iată, ”nu fac politică”, bănuială de care românii fug cel mai tare, ca și cum ar fi ceva de rușine să vrei să știi ce fac politicienii cu viața ta și cât te vor costa deciziile lor.

Fac politică doar dacă sunteți de acord că acel toiag, care ne-a despărțit în două, e chiar cuvântul rostit vreme de o viață de Monica Lovinescu. În acest caz e normal ca numele ei să dispară. Nu cred că se pot studia crimele comunismului și se poate întreține memoria exilului românesc sub patronajul  puterii de azi. Dar atunci  se ridică întrebarea de ce să mai existe institutul?

Domnule Președinte, s-ar putea ca interpelarea mea să vi se pară și injustă. Față de CNA-ul care va exista, deposedat de  rolul său de apărător al intereselor  publicului, dacă Avocatul Poporului continuă să existe, văduvit de rolul lui de apărător al legalității deciziile guvernanților, dacă ICR, Monitorul Oficial, DNA, Curtea Constituțională și alte instituții, continuă să existe, pe banii noștri, ai contribuabililor, de ce nu ar continua să existe și IICCMER?

Așa este.  Loviturile administrate concomitent buzunarului meu și libertății mele, după o metodă conceptualizată de cunoscutul comunist maghiar  Matyas Rakosi,  sub numele de tactica salamului, au fost, comparativ, mult mai importante. Feliile din salamul pe care ni-l tot fură Victor Ponta, nouă, contribuabililor, au fost mult mai consistente decât asta și este poate nedrept să vă interpelez pe dvs. care nu mi-ați furat decât o feliuță foarte subțire.  Dar eu la feliuța asta țineam cel mai mult, dle Zamfirescu. Numele simbolului și icoanei luptei anticomuniste din exil și din țară, figurând pe frontispiciul paginii de internet a instituției  care cercetează crimele comunismului este pentru mine foarte important.  E o chestiune de principiu. Puteți înțelege acest lucru. Și mai e ceva: știu din experiența Revoluției din 1989, a cărei aniversare se apropie, că pentru a reacționa, și pentru a mai avea principii,  oamenii trebuie să fie încă relativ bine hrăniți. Să nu li se fi luat chiar tot ”salamul”. Altfel, nu le mai rămâne energia decât să se târască  până la prima ladă de gunoi și să scotocească după resturi.  Ceea ce, iertați-mă că vă evoc această icoană sumbră, deja se petrece în țara aceasta a noastră. Înainte de a ajunge să nu ne mai pese chiar deloc de idei și de principii,  înainte ca întrebarea aceasta să nu devină cu totul irelevantă, cred că este bine să v-o pun totuși.

Vă rog, domnule Președinte, să mă înțelegeți bine:  nu cred că Monica Lovinescu, ființa care credea atât de nestrămutat în memorie,  ar fi dorit să patroneze spiritual un institut  al cărui patron real este Dan Voiculescu. Aș merita, într-adevăr să mă blesteme de acolo, din raiul unde se află,cu siguranță, alături de toți cei prigoniți pentru dreptate, dacă v-aș formula o  revendicare atât de contra naturii. De aceea NU vă rog să restabiliți pe frontispiciu citatul dispărut.  Vă rog, pur și simplu pe de o parte, să mă ajutați să înțeleg de ce l-ați înlăturat dvs. acel citat.  Iar pe de alta, vă rog să luați act că am sesizat,  fie și cu întârziere,  probabil din cauza celorlalte furtișaguri care mi-au distras atenția, faptul că mi-a fost subtilizată această feliuță de salam la care țineam cel mai mult. Aștept, prin urmare,  cu sentimente amestecate, un răspuns.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Ca orice ins normal incerc sa privesc spre trecut cu detasare (oricum fara manie), invatand ce e de invatat (lectiile istoriei, ale trecutului…), dar focalizarea este pe prezent si pe viitor… In acest fel o societate progreseaza si merge mai departe…
    Monica Lovinescu ramane ceea ce a fost din vremea comunismului – un far etic calauzitor intr-o intelectualitate umanista, de multe ori ipocrita, sofisticata inutil si fara coloana vertebrala (cartea lui Lucian Boia arata ca nimic nou sub soarele intelectualitatii din Romania)… Trebuie sa recunosc ca prin acest articol aluziv si sofisticat nu inteleg la ce anume (ce citat din Monica Lovinescu) va referiti – cel putin prezentarea citatului ar fi fost epistemologic absolut necesara…
    Chiar doamna Doina Jela la ce citat va referiti? …repet, pentru un cititor normal, din acest „jeluitor, sofisticat, nedoinit” articol nu se intelege mai nimic …se intrevede doar o „pacla de prejudecati incremenite” si se simte „frustrarea ideologizanta a unui intelectual unilateral”

  2. Citez din memorie: „Totalitarismul se deosebeste de toate celelete sisteme prin faptul ca trateaza omul ca pe o fiinta superflua.” Era citatul aflat ca logo al site-ului unui insitut inspirat de valorile sustinue si aparate de Monica Lovinescu. Citatul (logo-ul) a disparut, subit, fara urma si fara explicatii, la cateca saptamani dupa instalarea noii conduceri, numita de Victor Ponta.

    • Multumesc , Vladimir Tismaneanu. Mai ales ca eu una nu aveam de gand sa-i raspund dlui Ivi. Ce pot eu sa-i spun unui domn asa de NORMAL, pentru care focalizarea ESTE, caruia nu-i place nici sa JELEASCA nici sa DOINEASCA si s-a lamurit din 80 de pagini si cum sta treaba cu intelectualitatea asta romaneasca? Ma intreb cam cand o sa aud din nou scandari cu Jos intelectualii si Noi muncim nu gandim, focalizati pe viitor cum suntem. Dar si aici pe Contributors? Nu e asta o platforma unde se exprima indeobste tocmai insectele daunatoare ale lui Lenin (pardon ca iar uit sa ma focalizez pe viitor, mai ales ca-l vad foarte foarte in negru, pana si pentru Ivi. Doar daca Ivi n-o fi vreun avatar de serviciu al lui Adrian Nastase, sa zicem) .

      • Pentru cei care se indoiesc de existenta acelui logo, ori motto, ori cum vrei sa-i spuneti, as dori sa fac unele precizari ce par a fi indispensabile. Textul era plasat chiar pe frontispiciul paginii principale a site-ului IICCMER. Ideea surprindea filosofia adoptata si incurajata de conducerea IICCMER si de majoritatea cercetatorilor: analiza riguroasa a totalitarismului comunist. IICCMER a semnat Platforma Europeana, face parte dintr-o structura internationala de centre de cercetare care promoveaza recuperarea memoriei. Eliminarea acelui citat echivala, mi-e teama, cu abandonarea unui principiu director.

        Am scris chiar atunci pe acest subiect si am deplans public inlaturarea citatului. Nicio secunda nu s-a pus problema vreunui „monopol” ori „monism” legat de rolul Monicai Lovinescu. Dar admit cu mandrie: am vrut ca acest (ori, mai bine spus, acel) institut sa-i poarte numele.Ratiuni birocratice au primat si nu s-a putut intampla acest lucru.

        http://tismaneanu.wordpress.com/2012/07/21/imperiul-minciunii-intactul-felix-decomunizarea-si-adevarul-istoric/

  3. Stimata doamna Jela ,

    Am accesat acum site-ul institutiei , asa cum arata in 2011 , si nu vad nici un logo (citat) re. Monica Lovinescu. Puteti fi amabila, va rog, si sa precizati unde , pe frontispiciul site-ului IICCMER la acea vreme, exista acel logo (citat). Multumesc.

    • Dle Hannibal, va spun eu, era in coltul din stanga sus, cam la vreo 3,5 mm de centru, in unghi ascutit cu partea din stanga jos, era scris cu un corp de litere un pic mai mare decat textul principal de pe pagina I a site-ului. daca imi mai amintesc detalii va spun. cu stima, oricand la dispozitia dvs.

  4. Stimata doamna,
    Am intrat pe site-ul IICCMER-ului de nenumarate ori in decursul timpului: nu am observat niciodata acel citat din Monica Lovinescu! Era atat de bine ascuns incat sa treaca neobservat? Si cum se face ca in decurs de 7 luni de cand, afirmati dv, acest citat a disparut, nimeni nu a semnalat acest lucru? Chiar sa nu-i pese nimanui in afara de dv?
    Va multumesc pentru raspuns.

    • Stiti filmul A fost sau n-a fost? De ce vreti sa ducem discutia in derizoriu? Eu zic ca mai corect ar fi sa cereti un raspuns din partea celor care l-au scos de acolo, asa veti avea dovada ca a existat. Altminteri ma invinuiti pe mine că am omis sa adun atunci probe doveditoare ca exista, adica ma invinuiti ca nu mi-a trecut prin cap ca va fi scos? Va intreb altceva: un ICR adevarat a existat? Un Avocat al Poporului, un CNA, un DNA, etc. au existat? Ei bine, stimata doamna, sunteti de acord cu mine ca acum nu mai exista? Cata lume a observat ca ele nu mai exista? Și astea nu sunt simple detalii, desi imens semnificative, ca subtilizarea unui citat nelalocul lui, pe site-ul unei institutii care nu se armonizeaza deloc cu autoarea acelui citat. As vrea a va straduiti sa fiti de buna credinta. Eu respect timpul dvs. , convinsa ca aveti ce face cu el… Toate bune.

      • Nu, doamna, este ca in filmul ”Cine a pus magiun pe clanta?” , după ce clanta a fost curatată si nu mai exista nici dovada ca magiunul a fost acolo!

      • Stimata doamna Jela ,

        Nimeni nu va cere dovada ca a existat . Chestia e ca am dat links la paginile siteului asa cum apareau ele in 2010 si respectiv 2011. Le aveti in comentariul meu anterior. Acolo ar trebui sa se vada ca a existat acel citat. Si nu se vede.

        In schimb observ ca dl. Prof. Univ. Dr. Vladimir Tismaneanu a furnizat acel citat , din memorie. Din cate stiu , domnia sa a condus Consiliul Stiintific al respectivei institutii si in 2010 si in 2011. Vad ca pe pagina respectiva, ASA CUM ERA IN 2010 si 2011 nu este citatul cu pricina. Aveti idee cind a fost introdus ? Poate ne lumineaza domnul profesor.

        Pentru ca am si eu o nedumerire : daca domnia sa il considera important , de ce nu l-a introdus in 2010 si 2011 , cind conducea consiliul ?! Pentru ca NU E , stimata doamna , in acei ani acolo.

        Referitor la maniera in care raspundeti antecomentatorului ( Arts) eu as vrea sa stiti ca cei care viziteaza acest site si in particular citesc articolele dvs. o fac de buna credinta , si felul in care v-a cerut precizari era respectuos si bine intentionat.– la fel si in cazul meu. Poate ar fi nimerit sa raspundeti in aceeasi maniera .

    • Asta chiar e tare de tot. Observ o gramada de binevoitori care acceaseaza site-ul din 2011 sau chiar 2010 si ne demonstreaza ca citatul n-a fost acolo niciodata. Nu va aminteste de cartea lui Orwell – 1984? Parca si acolo functionarii din ministerul adevarului modificau istoria de fiecare data cand se schimba ceva in politica oficiala. O persoana lichidata disparea inclusiv din cartile si din ziarele vechi, care erau modificate in acest sens. O alianta care se rupea devenea in istorie o alianta care n-a existat niciodata. Inamicul de ieri devenea aliatul dintotdeauna in toate scrierile. Pe mine ma ia cu frig.

  5. Chiar așa: Was It Or Was It Not?

    Și eu știu că adagiul era acolo, odinioară. (Nu zic “în vremurile buneˮ, pentru a nu fi trecut în cutare tabără politică…)

    Oricum, pentru comentatorul „vigilentˮ, mefient, hiper-atent, pare mai plauzibilă varianta cu Doina Jela colportoare, atinsă de delir. Trist. E limpede că parlamentarele și cotonogeala electorală au răsucit și corupt o sumedenie de spirite. A pune la îndoială buna-credință și perplexitățile civice ale doamnei Jela e, deja, un simptom de obnubilare lăuntrică, de șmecherie macabră. Dacă nu cumva de sprințară măgărie.

  6. Doamna Doina Jela mai sunteti sau nu mai sunteti intelectual – intelectual NORMAL ?!? Haideti sa fim de acord, simplificand desigur, ca un „intelectual normal” este acela care exercita functia sa de baza intr-o societate moderna, deschisa, democratica, si anume functia de critica a puterii (oricare ar fi ea, de dreapta, de stanga, de „nedreapta”, de „nestanga”, liberala, socialista, populista, etc.) precum si a „relelor societale si/sau civilizationale”. Aceasta critica, haideti sa fim iarasi de acord, se face nu doar „impresionist” (fie el de tip „jeluitor”, de tip „vituperator”, de tip „propagandistic unilateral”, etc., etc….), ci mai ales „criterial-sistematic”, fara „dubla masura” („grila paiul” – pentru „ai mei telectuali” sau „grila barna” – pentru „ai lor telectuali”…), fiind atenti la cel putin doua aspecte – „factualitatea” si „deontologia”…
    Ce ma mahneste este tocmai faptul ca „intelectualii de dreapta” decad rand pe rand in „negandire”, devenind doar „jeluitori si/sau vituperatori”, „simpli propagandisti, mai mult sau mai putin mercenari, ai unei drepte nonautentice”, adica pur si simplu devin „nonintelectuali” (prin atrofierea facultatii definitorii pentru un intelectual – critica) …ce este si trist este faptul ca dumneavoastra, Doina Jela, ca intelectual (…de „o dreapta doar anti-comunista”, „neocona oare”?!?) doar „jeliti” si nu (mai) stiti sa si „doiniti” (ati pierdut si fiorul metafizic al „doinei stramosesti”, devenind un „cosmopolit dezradacinat”…)
    Ce este dezolant este fenomenul descompunerii unei intelectualitati de dreapta (provenita din „critica necritica” a comunismului autohton, facuta in majoritate de catre fosti propagandisti pcr-isti) care nu a apucat sa se „reconstruiasca autentic”, fiind preluata la remorca propagandista a unui regim care a trecut peste noapte de la „socialisti la populisti”…
    Ce este ingrijorator este si fenomenul prin care o parte din „intelectualii de dreapta” se refera la „omul normal, simplu” ca la o subspecie de „nonom”, „noncetatean”, tocmai pentru ca nu „voteaza asa cum spunem noi, telectualii de dreapta elitisti”, ajungandu-se astfel la tratarea „omului simplu ca pe o fiinta superflua”, venind astfel in contradictie tocmai cu ideea Doamnei Monica Lovinescu din „citatul cu pricina” – „Totalitarismul se deosebeste de toate celelete sisteme prin faptul ca trateaza omul ca pe o fiinta superflua.”

  7. Domnule Ivi, nu inteleg ce imi reprosati mie, personal. Nu in general intelectualilor, de dreapta, stanga sau centru. Eu am semnalat un fapt, punctual si asta fiindca l-am socotit un simptom. Am argumentat.
    Nu am acuzat pe nimeni ca voteaza sau nu voteaza. Ce imi pare justificat in lungul dvs. repros este ca intelectualul trebuie sa critice in stanga si in dreapta, 24 din 24. Eu nu sunt in cazul asta un intelectual. Sunt o persoana cu preocupari si obligatii, muncesc , ma intretin si cand mi se pare ca un fapt ma ameninta, reactionez. Gasiti dvs. categoria unde ma incadrez, bine?

  8. Si atentie: Monica Lovinescu nu vorbea despre omul simplu ca fiinta superflua. Ci OMUL pur si simplu. Fiindca, pareti sa stiti ca si mine, comunismul a macelarit fara jena si oameni… complicati, ca sa zic așa. Nu a facut distinctie, sau a facut-o macelarind elitele tocmai pentru a-si pastra privilegiul manipularii oamenilor simpli . Nici unii nici altii nu contau pentru totalitarism, asta e mesajul citatului care nu exista.
    si un ps. pentru Marina. intr-adevar, e relativ usor sa afli cine a pus magiun pe clanta, fiindca exista macar proba, dar cine l-a spalat de acolo e chiar imposibil. Nu stiu cand a pus vechea conducere citatul. stiu ca era si ca au digitalizat si TOATA arhiva MOnica Lovinescu de la Paris.

  9. O campanie orchestrata de a impune o paradigma infailibila de raportare la comunism. Citatul a venit odata cu tismaneanu la institut si a plecat odata cu el. De unde pana unde ideea ca Monica Lovinescu ar fi „patronat spiritual” institutul? Poate cei care au infiintat IICCR au dorit ca acesta sa fie „patronat spiritual” (daca e cazul) de altcineva. Sau poate ca n-au dorit sa promoveze o personalitate de aceasta factura (anticomunista) in detrimentul alteia. Poate ar trebui ca publicul sa cunoasca faptul ca cercetatorii IICCMER s-au opus „patronajului spiritual” al unei singure personalitati anticomuniste, considerand ca ar fi aproape imposibil de apreciat care dintre rezistenti sunt mai reprezentativi. Construiti in mod artificial o controversa. Ziua buna.

  10. In fine, un raspuns cinstit. Anonim, dar cinstit. Asta si voiam sa aud: de ce Monica Lovinescu si nu altcineva? Si mai mult mi-ar fi placut sa-l numiti dvs. pe acel Altcineva. E chiar asa de rusine sa ziceti Dan Voiculescu? N-ar trebui, sa stiti. E o rusine mult mai mare sa spuneti ca cercetatorii s-au opus patronajului spiritual al Monicăi Lovinescu la un asemenea institut.

    • Doamnă Jela,

      Comentatorul de la ora 18:42 e – cum altfel? – politically correct. Echidistant, de-o incoruptibilă deplinătate a cugetului. Un veghetor de primă mînă, aș zice. Domnia sa vă arată cu degetul pentru lamentație părtinitoare. Domnia sa știe. Ce anume? Că institutul cu pricina a fost sub gheata lui Băsescu (prin oficiul lui Vladimir Tismăneanu, evident…), că s-a încercat monopolizarea ideologică a frotispiciului prin îngroșarea mercantilă a meritelor Monicăi Lovinescu (o voce supărată pe comunism, printre altele la fel de luminoase…), că tot ce scrieți aici e, de fapt, furtună temperamentală și manipulare. Cam așa gîndește domnul de mai sus, din loja imparțialității sale.

      Doamnă Jela,

      Nu vă mai opintiți, nu vă mai cheltuiți vitalitatea forțînd dialogul cu asemenea comentatori „blindațiˮ, șmecheri hermeneutic, de nepăcălit. Lăsați-i s-o țină langa cu suspiciunile lor, cu dăscăleala lor, cu energia lor demascatoare. Fiți convinsă că aveți și public cordial, că preocupările și cuvintele dumneavoastră nu îngălbenesc la periferia atenției noastre.

  11. Doamna Jela, daca spuneti dvs ca este o rusine pentru ei, atunci asa trebuie sa fie. In fine, treaba lor, a dvs… Vazand cum rastalmaciti vorbele, cred ca puteti, intr-adevar, sa nu va mai „cheltuiti vitalitatea”… Eu cu siguranta n-am s-o mai fac. Nici macar pentru „talmaciul” de serviciu. Cele bune.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Doina Jela
Este scriitoare, autoare u unui important numar de volume, care investigheaza si analizeara regimul comunist din Romania , cum ar: Cazul Nichita Dumitru, încercare de reconstituire a unui proces comunist- 1995- Humanitas, Bucureşti, Telejurnalul de noapte, Polirom, Iaşi, 1997,( Ediţia a II-a Vremea, 2005), Această dragoste care ne leagă, Humanitas, Bucureşti, 1998, ( ediţia a II-a Humanitas, 2004), Drumul Damascului. Spovedania unui fost torţionar, Humanitas, 1999, (Ediţia a II-a, Humanitas, 2002), carte ecranizată de Lucian Pintilie în După amiaza unui tortionar, 2001), Lexicomul negru, Unelte ale represiunii comuniste, Humanitas, 2001. Afacerea Meditaţia Transcendentală, în colaborare cu Cătălin Strat şi Mihai Albu, Reuşeşti sau mori– convorbiri emailate cu Vladimir Bukovski. Ungaria 56, Revolta minţilor şi sfârşitul mitului comunist în colab. Cu Vladimir Tismăneanu (Curtea Veche, 2006). O suta de zile nu Monica Lovinescu, editura Vremea, 2008. A îngrijit ca editor la Humanitas si apoi Curtea Veche Publishing numeroase volume de acelasi profil. A fondat si a fost multi ani secretar al Asociaţiei Ziariştilor Independenţi din România, filiala românească a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni cu sediul la Bruxelles (AEJ).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro