Scrisoarea de intenţie a Guvernului adresată directorului FMI – pentru sănătate doar speranţe false de mai bine

Guvernul României şi-a asumat în faţa FMI unele măsuri în sănătate care merită atenţia noastră. Premierul Emil Boc, forţat de evaluarea FMI, se obligă ca la elaborarea viitorului buget să facă “alocări suplimentare” pentru sistemul sanitar care.. “să includă în necesităţile de cheltuieli şi factorul de îmbătrânire a populaţiei.” Cu alte cuvinte, în analiza, trebuie să considerăm cel mai pesimist scenariu alocarea bugetului de anul trecut şi încă ceva în plus. Este interesant însă că în loc să precizeze o sumă absolută sau un procent din PIB (FMI indicase în materialul său de evaluare ca media pe anul 2009 în ţările recent intrate în UE este 4.9% din PIB) Guvernul României face o trimitere la creşterile indicate în Raportul Comisiei Prezidenţiale privind politica în sănătate, care la rândul ei amintea de creşterea la 6% (OK) DAR în 4-7 ani (!).

Chiar dacă în anul 2012 vom aniversa 4 ani de la lansarea raportului, în timpul primului mandat al preşedintelui Băsescu şi în anul preluării puterii de către actuala coaliţie, luarea lui în considerare abia acum ar permite orice creştere, fie ea şi de numai 0,1% din PIB, fără a încălca promisiunile făcute FMI. Şmecherie tipic dâmboviţeana, atât de păguboasa!   În mod paradoxal însă, în pofida celor afirmate iniţial, face imediat o piruetă şi îşi afirmă principalul obiectiv strategic: “stoparea creşterii cheltuielilor”. Ceea ce se întâmplă în sănătate în prezent este o aberaţie. Creşterea eficacităţii şi siguranţei actului medical, oprirea exodului masiv al personalului, creşterea satisfacţiei populaţiei bolnave NU SE POATE FACE FĂRĂ ALOCAREA SUPLIMENTARĂ DE FONDURI! Oricine spune contrariul este fie răuvoitor, fie urăşte acest popor fie este un mincinos notoriu. Teza conform căreia cu stoparea furturilor s-ar putea astupa în totalitate lipsurile din sistem este una profund politicianistă şi nedreaptă.   Guvernul se obliga să “încurajeze limitarea costurilor prin plafoane bugetare”. Ele există şi în prezent.

Măsura esenţială este să pedepsească pe cei care le depăşesc! Guvernul trebuie să se imagineze în situaţia în care, peste 6 luni, păstrând structura actuală a cheltuielilor şi serviciilor – bugetele se vor fi epuizat. Răspunsul pe care trebuie să-l dea primul ministru este ce va face atunci? Va închide spitalele sau va recidiva în forţarea de furnizare de servicii care nu sunt prevăzute în buget?   Teza conform căreia unele servicii vor fi pasate şi acoperite prin asigurările private este una falsă. Teoretic este posibil însă această eventualitate este una care depăşeşte timpul în care se vor aplica măsurile din prezenta scrisoare de intenţie.   Măsuri spectaculoase prin impactul negativ se preconizează în domeniul medicamentelor. Se anunţă o nouă revizuire a preţului de decontare după ce acestea au ajuns cele mai mici din Europa!! O asemea masura este absolut imposibila. Asupra trecerii la medicamentele generice pe lista medicamentelor compensate nu mă pot pronunţa, ele existând şi în prezent. Singura speculaţie care se poate face asupra acestei afirmaţii este referitoare la eliminarea medicamentelor inovative de pe listă, eventualitate prea aberanta pentru a continua analiza.

Fapt deosebit de interesant, la numai două săptămâni de la emiterii celei de-a treia forme a ordonanţei de urgenţă privind introducerea clawback-ului Guvernul se obliga în scris să o revizuiască!! Cel mai important angajament, cu termen concret, asumat de Guvern nu se afla însă în parohia sa: “Vom introduce coplată pentru serviciile medicale până la sfârşitul anului 2011”. Pentru a scăpa de răspunderea politică a introducerii coplăţii, deşi ea este prevăzută de legea reformei în sănătate din anul 2006, actuala putere a înţeles să introducă în Parlament o nouă lege în loc de a emite o Hotărâre de Guvern. Parlamentul nu a dat însă semn că s-ar grăbi să aprobe iniţiativa guvernului iar scuza este deja pregătită. Obligatia asumata de Guvern in numele sefului sau + Parlamentul – este cel putin ciudata. Ultimele promisiuni ţin mai degrabă de aspecte tehnice şi juridice – care de asemenea – nu se afla sub imperiul voinţei Guvernului.

Implementarea sistemului informatic integrat s-a dovedit o piatră prea grea pentru cei care au câştigat licitaţiile, în pofida sumelor astronomice cheltuite. Pentru alte informatizări licitaţiile s-au blocat şi nu există premise pentru a crede că pe viitor se va petrece altfel.   Pe scurt, în pofida analizei sumbre a FMI, care, de asemenea, merită a fi citită, Guvernul României ezită să-şi asume responsabilităţi cu efecte concrete. Din păcate, FMI a acceptat tonul evazionist al scrisorii de intenţie în acest domeniu, girând în mod voalat perspective care nu lasă loc la entuziasm sau bucurie.