joi, martie 28, 2024

Scrisori către România

Sunt tineri, sunt studenţi şi au hotărât să plece din România pentru a se perfecţiona în diferite domenii. Doresc să se întoarcă pentru a contribui la dezvoltarea ţării în care s-au născut. Dar oare România este pregătită să-i primească ? Mă identific cu ei şi am simţit şi eu frustrările lor. Sunt frustrările unor tineri cu idei inovatoare, care vor putea schimba ceva în România. Însă sistemul românesc s-ar putea să îi “distrugă”, să le taie din aripi. Vor să fie apreciaţi pentru ceea ce au făcut şi vor să fie lăsaţi să se implice. Dar au o dilemă : ce vor face în cazul în care se decid să se întoarcă ?

Numele meu este Ionela Ciolan şi sunt studentă la Facultatea de Stiinţe Politice “Roberto Ruffilli”, Universitatea Bologna, Italia. Îmi iubesc ţara mult dar câteodata am impresia că noi, tinerii care studiază domenii precum stiinţe politice, relaţii internaţionale sau studii europene, nu ne vom găşi un loc de muncă în România şi că mai devreme sau mai târziu ne vom refugia speranţele în alte ţări, state care le oferă tinerilor locul potrivit în societate şi îi ajută să se dezvolte.

Sunt în Italia doar de 3 luni şi deja am observat discrepanţe mari între situaţia cetăţeanului de rând de aici şi cel din România. Poate cel mai simplu şi elocvent exemplu este mediul universitar. În patru ani cât am studiat în România nu m-am simţit niciodată la fel de motivată şi respectată ca student. România are nevoie impetuasă de generaţia tânără pentru a supravieţui ca entitate statală dar şi de o educaţie de calitate care să formeze frumos şi corect tinerii. ­În plus, statul român ar trebui să depună eforturi colosale să se asigure de întoarcerea tinerilor plecaţi la studii/muncă în străinatate fiindcă pe de o parte are nevoie de forţa de muncă profesionistă şi de experienţa şi inteligenţa celor educaţi în stil occidental.

Dacă ne dorim să ţinem pasul cu restul statelor membre ale UE în educaţie şi întoarcerea tinerilor în România ar trebui să investim.

Ciolan Ionela, Facoltà di Scienze Politiche Università di Bologna Forli, ITALIA

Mă găsesc în situaţia tristă de a vrea să rămân în ţară şi să nu pot. Nu pentru că mi-este interzis, ci pentru că nu aş putea să-mi fructific la maxim abilităţile. În liceu, m-am implicat cât am putut în îmbunătăţirea oraşului meu. Am avut şi onoarea de a-mi reprezenta colegii în cadrul Consiliului Naţional al Elevilor.

Dar în ciuda eforturilor mele şi a altor tineri dedicaţi, o schimbare nu s-a putut, fie din cauza bugetului mic sau inexistent alocat educaţiei (6% din PIB e ca o glumă, doar că nu e amuzant), fie din cauza relei voinţe a unor oficiali locali.

Acum urmez cursurile Universităţii din Cambridge. Vreau să mă întorc în ţară, dar la ce mă întorc? Îmi vor fi recunoscute studiile superioare şi experienţa? Chiar dacă plata nu ar fi pe măsura muncii, mi se va da măcar ocazia de a face schimbări reale, în folosul comunităţii în care am crecut? Mă tem că nu mi se va acorda această şansă şi va trebui, asemenea unui animal de companie abandonat, să-mi găsesc un nou cămin…

Şerban-George Necşa-Dămăcuş, Homerton College University of Cambridge, Oxford, REGATUL UNIT

Mă numesc Alex Mafteiu și sunt tânăr. Tânăr, plin de vise și speranțe în ceea ce privește propriu-mi viitor. Acum câțiva ani am plecat… Am zis nu mai pot, nu mă pot dezvolta nici pe mine nici pe cei din jur. Corabiile mi-au fost scufundate încet, dar sigur. Presiunea apăsătoare a durerii mele, a lipsurilor mele și a propriei familii m-au împis către gesturi radicale: renunțarea la patrie. Sună dramatic? Crezi? Chiar e dramatic, stimabile.

Am ajuns pe meleaguri nebănuite, dincolo de imaginația mea de tânăr est-european. Am văzut, simțit și auzit multe. M-am schimbat și acum am o dorință profundă care mă macină la un nivel neînțeles de mine. Îmi vreau viața înapoi. Îmi vreau țara înapoi … mă vreau pe mine, aici, acolo, unde te aflu tu. Aș vrea să stau pe acel scaun și să aud ce auzi tu, să simt entuziasmul schimbării.  Vreau să mă întorc în țară ! Vreau să fiu una cu propria-mi patrie. Cu propria-mi limba. Vreau sa vorbesc românește. VREAU ! Vreau să urlu în limba română. Dar nu pot. Nu găsesc rațiunea în a face asta. Nu pot să vin, să rămân acolo și să îmi opresc propria dezvoltare. Nu există cadrul necesar de a mă dezvolta. Nu vin de unde am plecat. Vin înapoi dacă există schimbare. Dacă există cadrul necesar dezvoltării mele și a comunității din care fac parte.

Crezi că sunt un cetățean pasiv? Te înșeli. CONTRIBUI la schimbare dacă am o ambianță pentru a face asta. Nu am uneltele necesare să fac schimbarea… Tu, în schimb, s-ar putea să le ai. Ești acolo, iar eu un sunt.

Alex Mafteiu, Otto-von-Guericke University Magdeburg, Magdeburg, GERMANIA

Nu de mult am părăsit România pentru a mă dezvolta profesional pe alte meleaguri. Nu sunt primul, ultimul și nici singurul care face acest lucru. A emigra astăzi a devenit un motiv de mândrie, o afirmație de succes oarecum. O emblemă care afirmă cunoscuților și lumii întregi din România că ai reușit să ieși din rahatul birocratic românesc.

Pregătirea și calitatea absolvenților în România nu este neapărat una proastă, ci mai degrabă ciudată. Chimiștii și medicii din universitățile românești sunt nevoiți să absoarbă mai multe informații decât colegii lor din Occident, dar sunt în afara noutăților din știință. Dreptul pe care îl studiem este contrazis în fiecare zi de legislația tot mai confuză dată de reprezentanții politici. Exemplele pot continua, dar substratul este același: degeaba ne chinuim pe coate 3-4 ani de zile, în ”grija” Statului (până la urmă, beneficiem de anumite reduceri și avem la dispoziție locuri bugetate în facultăți), dacă pe urmă realizăm că am pierdut timpul. Că nu există niciun plan sau măcar o idee generală despre cum poți aplica aptitudinile dobândite după etapa formării, în folosul comunității tale.

Dacă m-ar întreba cineva pe mine, aș spune că e mai logic și mai ușor să atragi oameni care au plecat, s-au pregătit și s-au instruit pe cheltuiala altora, decât să investeși milioane de euro pe programe de ”adaptare” profesională, cum văd că Ministerul Muncii a propus săptămâna trecută. Cât timp o să înnotăm într-un lac plin de confuzii, eu nu mă întorc în România.

Victor Neamț, University of Stockholm, Stockholm, SUEDIA

Poate vă întrebați de ce nu mă întorc înapoi în România? Sigur că îmi e dor de voi, de munții și peisajele noastre, de libertatea pe care o ai în general la noi. Doar că ”la noi” situația este mult mai complicată decât aici, în lumea așa-zis civilizată.

Și nu neapărat din motive economice, financiare sau de capital. Ci din perspectiva instituțională. Oamenii cunosc ce face polițistul, profesorul sau zidarul. Nu umbli abrambura pe străzi după ce absolvi o facultate. În România însă, parcă suntem niște găini, ciugulind firimituri din toate părțile și de niciunde în același timp, neștiind încotro ne îndreptăm ca popor sau ce vrem totuși de la lumea asta?

Eu am auzit de respect pentru munca depusă. Am experimentat motivație pentru un scop în viața profesională și concomitent în comunitate. Doar că am întâlnit toate acestea în Bruxelles sau SUA; nicidecum în România! Dacă mai vrem să avem o țară locuită, am putea – ca Stat, ca națiune, ca Guvern – să formulăm aceste lucruri într-un mod clar și fără găinării.

Alexa Antonescu, Vrije Universiteit Brussel, Bruxelles, BELGIA

Am studiat ”în străinătate”. În cazul meu, aceasta a fost reprezentată de România. Am absolvit o facultate, m-am specializat cu un masterat, m-am angajat și chiar mi-am făcut timp pentru a scrie concomitent la ziarul local. Acum, scriu aceste rânduri din Moldova.

Am plecat nu din cauze financiare; corporația cu capital mixt străin-românesc îmi putea finanța un doctorat pe lângă cheltuielile lunare. Nici măcar pentru că nu m-aș fi acomodat; cu toate că am obținut cetățenia română.

Cu toate dorințele de occidentalizare, România rămâne mai confuză și mai închisă în a-și croi un drum clar în viitor, poate mai mult decât Republica Moldova. Aici există o viziune și o idee. Dorim să facem parte din Uniunea Europeană, iar din acest proces de integrare dorim să ieșim și mai puternici. România pare însă pierdută. Nu are idee, nici la nivel național, dar nici la nivel de județ, ce poate și unde o să se vadă peste 5 ani.

Iar tinerii, ei nu contează. Nu sunt ascultați cu adevărat, iar despre implicare în comunitate, din poziții de influență reală, doar partidul știe ce face. Cei neînregimentați nu au voie. Și nici nu vor, de altfel. Când cântărești de ce ai vrea totuși să îți dedici o parte din viață ca să ajuți comunitatea în care locuiești, să le fie tuturor un pic mai bine, îți dai seama că în România nu are sens. Nici măcar pentru un cetățean român redobândit.

Olga Rujanschi, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Chișinău, MOLDOVA

Sunt tineri idealişti şi visători care trăiesc drama “omului de geniu”, care este trădat de sistemul din România. Nu sunt singurii. Să sperăm însă că oameni ca ei vor avea tăria să se întoarcă acasă şi să lupte pentru schimbarea sistemului, pentru schimbarea mentalităţilor. Nu va fi uşor şi vor trebui să facă sacrificii. Cu ajutorul lor lucrurile se vor schimba uşor. Schimbarea este un proces foarte lung şi nu se va întâmpla niciodată de la o zi la alta. Schimbările sociale se realizează lent şi necesită un efort continuu din partea societăţii civile pentru a asigura sustenabilitatea acestei evoluții. Sistemul, creat in 50 de ani de comunism si 20 de ani de democraţie haotică, e prea mare si puternic sa fie schimbat dintr-o dată.

Distribuie acest articol

59 COMENTARII

  1. Raspunsul pentru acesti tineri va veni prin votul din 2012 Decembrie.

    Romania se poate reforma, dar oamenii care locuiesc si vietuiesc in RO trebuie sa isi doreasca si sa fie pregatiti pentru o noua aventura.

    Cat de curand pe un taram, mai bun, mai curatat? Nimeni nu stie raspunsul!
    Dar una din regulile stabilite pentru a castiga este sa iti doresti sa ajungi la acel taram!

    Acum nu imi mai permit sa visez, am timp numai pentru actiuni!
    Pentru mine, tara mea, taramul meu este in alta parte!
    La revedere!

  2. „Sunt frustrările unor tineri cu idei inovatoare, care vor putea schimba ceva în România. ”
    Care’s acele extraordinare „idei inovatoare”? Ca eu vad doar lamentatiile unor juni carieristi care viseaza sa fie primiti automat in sistem si „apreciati” [material] in functie nu de activitatile lor, ci de „valoarea” diplomelor obtinute prin Occident. Iar pentru asta fac apel la acelasi stat zdrentuit si compromis moral pe care tot ei il critica.

    „Sunt tineri idealişti şi visători care trăiesc drama “omului de geniu””
    Sa produca ceva cu adevarat iesit din comun in Romania s’abia apoi putem sa ne pronuntam asupra geniului si necazurilor lor. Iar daca s’or dovedi atat de talentati si in acelasi timp prost receptati de autoritati si de publicul larg, apai atunci sa faca bine sa emigreze definitiv, precum Caragiale sau Brancusi, ca nu merita sa’si sacrifice cariera, harul, invatatura dobandita si chiar vietile pentru o tara de parliti si de faliti, si ingrati pe deasupra. Dar mai intai sa vedem realizarile lor fantastice, ca de bocete si figuri sintem satui.

    • Ma intrebam cat de rapid o sa apara comentarii de genul „sunteti de fapt nimic si va mai si vaitati…” Nu stiu daca e vreo gelozie ascunsa, mascata prin dispret, dar exact tipul asta de reactii impiedica pe cei mai multi sa se intoarca: pt ca nu au chef sa isi ceara scuze pt ceea ce sunt si ce stiu, pentru cat au muncit si ce au dobandit si pentru faptul ca respecta niste valori si norme etice.
      De ce ei ar trebui sa dovedeasca primii ca sunt valorosi? De ce nu li se acorda increderea de a demonstra ce pot?
      Raspunsul e simplu: pt ca ar mina sistemul, l-ar scutura si ar demonstra, concret ca e populat de personaje care nu sunt in stare de nimic. Buba e ca e personajele respective se afla in posturi caldute pe care nu sunt gata sa le abandoneze, indiferent in cate feluri li se demonstreaza inabilitatea si incompetenta.
      Asa ca mai bine sa demonizam niste tineri a caror maxima vina e ca isi doresc sa revina acasa.

      Paradoxul major este ca acum, cand toate tarile mai mult sau mai putin civilizate se dau peste cap sa gaseasca solutii pt tineri, sa ii puna in centrul politicilor de toate felurile, Romania alege sa se aseze, ca de obicei, in afara discutiei si isi permite sa dea cu piciorul sansei nesperate de a avea o generatie de imigranti inca legata de casa. Urmatoarea generatie nici nu va vorbi romana, basca sa se intoarca…

      • Mda, e mult mai greu decat pare.

        Sa stii ca sunt tineri si mai putini tineri care traiesc drama lipsei ierarhiei valorilor si fara sa fi studiat in strainatate…

        invatamantul romanesc a promovat cunostinte false, pentru a acoperi profesori incompetenti care nu au citi in viata lor o carte de specialitate, care nu vin la cursuri samd.

        Aceste standarde false au patruns in societate, au format sisteme de valori. Acum, este foarte greu sa fie destructurate acele sisteme.

        Dar, vorba lui Vladimirescu „lvesti cu toiagul ca sa-ti aperi viata”. Adica, e nevoie de o lupta pe care toati acesti oameni sa o poarte. Cu incompetenta trebuie sa lupti, nu o poti lasa sa krape singura, ca nu se intimpla asta…

      • @Mara, de ce crezi tu ca autorii de eseuri despre ‘ce bun/destept/frumos sunt eu si ce proasta e Romania ca nu ma vrea” ar merita sa obtina ceva DOAR in baza unei diplome a unei universitati din Occident (am subliniat „doar”, sper ca ai inteles)?
        Nu crezi ca ar fi fost mai interesanta o abordare de genul : ” Ma numesc XYZ, sunt sudent/am absolvit Universitatea ……, am publicat un numar de….lucrari stiintifice in reviste de specialitate precum,….., am lucat ca junior in firma/compania/,….., am fost voluntar la misunea….in……….”
        Ma asteptam la ceva concret, daca ma intelegi, nu la eseuri lamentabile.

      • @Mara. Foarte buna intrebarea dumitale:
        „De ce ei ar trebui sa dovedeasca primii ca sunt valorosi? De ce nu li se acorda increderea de a demonstra ce pot?”
        „Nu trebuie sa dovedeasca nimic. Sint buni, sint proaspeti si e suficient sa’i adulmecam ca sa ne vina pofta de fragezime. Iar cand putem laba pe ei -dupa ce’i atragem in capcana numita politica de partid- ii infulecam pe nemestecate, ca mare e foamea pe noi. Uite, din cauza noasta – a capcaunilor mioritici [niste monstri notorii refractari la tot ce este nou]- nu pot tinerii studiosi sa aterizeze linistiti pe plaiurile stramosesti pe care le iubesc atat de tare incat nu trece o zi fara sa le injure, pardon, inchine poeme si ode.

        Iar dupa ce’i inghitim si’i educam in sucul nostru hranitor, gastro-ideologic, ii varsam la loc, in viata publica, direct in arena. Unde se vor comporta exact ca noi, noi -oamenii noi ai politicii- adica vor hapai fonduri publice la micul dejun, vor ciuguli intre mese niste intreprinderi racite, vor lua pranzul in compania noastra in carciumile partidului unde vom servi combinate fierbinti si pensionari la protap; seara se vor bucura de o cina frugala cu fonduri europene proaspete, livrate de vanatorii nostri aflati inca de la amiaza pe teren.”
        [semnat: un om de bine, dintre noi, pentru voi]

        Si ca sa fie tacamul complet, se mai gaseste cate un balaur sinistru ca euNuke care sa ridice obiectii si sa le arunce pe jar…periclitind astfel consensul general asupra viitorului noii generatii. de aur.

    • Eu as zice ca, inainte sa critici, sa vedem realizarile tale fantastice. Ca sa critici pe altul trebuie sa fi capabil de ceva in viata, sa demonstrezi ceva. De spart seminte la coltul blocului criticand pe altii care ar putea schimba ceva (dar au nevoie de o sansa) este foarte usor, ii plina tara de astia.

      • @cristi. Domnule „Eu as zice ca, inainte sa critici, sa vedem realizarile tale fantastice. Ca sa critici pe altul trebuie sa fi capabil de ceva in viata, sa demonstrezi ceva”, sper ca o sa’mi iertati lipsa de combativitate si ca o sa’mi primiti cu blandete autocritica de cuviinta insotita de cv. Deci, oh, ce idee minunata: ca toti comentatorii contributors sa’si afiseze public realizarile inainte de a asalta cu malitiozitatea si acreala lor spatiul public dedicat dialogului civilizat. Deci, va rog: faceti o petitie catre conducerea Platformei si cereti sa introduca obligativitatea prelucrarii si transparentizarii dosarelor comentatorilor. Nimeni sa nu mai critice fara realizari valabile, certificate de directiune! De altfel, indraznesc chiar sa va propun in functia de Cenzor-sef al platformei, caci cineva trebuie sa aduca putina ordine aici, doar nu sintem pe veresie.

        Si acum autocritica: da! am gresit fata de poporul roman iubitor de conversatie vie, trainica, constructiva, democratica si progresista. Am fost un reactionar tampit si’mi prezint scuzele. Va rog sa ma iertati!

        Si cv-ul, varianta succinta de forum:
        1958-1980: pe rind pui, soim, pionier si student cutezator in curs de educare pentru a deveni cadru de nadejde al patriei
        1980, primavara: scurta disidenta [intima] si poet de sertar pentru 2 saptamani
        1980, vara: participant la ritualul de trecere organizat de Armata RSR: in cazarmele luminoase ale patriei pruncul roman se transforma in masculul neinfricat cunoscut sub numele de caporal.
        1982, toamna: o noua disidenta [de budoir]. Intru in campul muncii si incep sa curga realizarile marete [probabil locuiesti intr’un apartament superb din Bukale, intr’un bloc construit de mine si de camarazii mei]
        1983-1989: poznas de santier: sint responsabil cu intretinerea macaralelor – le fac sa rada’n soare. Pe timp de ploaie ma refugiez in dormitorul colectiv unde desfasor activitati subversive precum distribuirea de materiale audio-vizuale imperialiste catre tineretul comunist. Reusesc sa infiltrez muzica pop si spiritul decadent intruchipat de raposatul MJ si de diabolica Madonna in randul uteceului.
        1990, pana’n toamna: bisnitar la Obor. Iau marfa ieftina turceasca si o arunc pe o piata-sugativa. Specula mi’aduce destui bani ca sa emigrez.
        1991-2012: rezident in diverse tari occidentale si nu numai; pe rind: incarcator-descarcator, operator pickhammer, zidar, impletitor ob-uri, sef echipa montaj, ajutor de injiner si in prezent supervizor de macarale…le ancorez in realitatea concreta si le pregatesc cu glume bune din repertoriul international pentru vremurile de restriste ce ar putea sa vina. adica exact ce faceam si in patrie inainte de marele exod [o alta realizare mareata in sine]

        domnule Cristi, toate cele bune si va multumesc pentru rabdare si amabilitate…

    • Foarte tinerii din articol emit păreri după ce au stat în Occident o perioadă destul de scurtă. Condiția de student sau de proaspăt absolvent care dorește să pornească în viață nu asigură întotdeauna, nici în Occident ca și nici în România, suficientă informație ca să se poată face judecăți de profunzime asupra „sistemelor”. Acești foarte tineri trebuie să vadă cum am văzut și eu Occidentul eșuînd în diverse situații și să simtă eșecul Occidentului pe pielea lor (întîrzierea începerii unui job, munca de jos, birocrația excesivă, orele excesive de muncă). Ca medic în Occident am făcut tot la 3 saptămâni în ultimele 6 luni gărzi de 48 de ore. În două ocazii am făcut și gărzi de 72 ore. 72 de ore de muncă continuă, fără un minut de somn într-una din aceste dăți, vă sună civilizat? Aceasta este lipsa lor de experiență și informație. Asta se va corecta. Ei trebuie să știe că acolo unde nu există structuri există avantajul imens de a crea tu însuți structuri. În plus, dacă lor li se pare că structuri nu există, ar face bine să-și cumpere ochelari pentru ochiul minții. Sînt tineri, vor afla. Decît să-i taxăm însă pe cei tineri care poate că citesc și comentariile cred ca e mai bine să îi învățăm și să le vorbim ca la propriul copil. Vor înțelege.
      Pentru oamenii cu experiență din România rămîne însă problema structurilor care funcționează pe modelul „Noi sau nimeni!”. În cuvintele lor nepricepute, asta acuză tinerii. Trebuie să li se spună că s-au făcut progrese și că nu trebuie să plece tot timpul urechea la politicieni pentru că discursul politicienilor este îndreptat, de cele mai multe ori, către Mărin a lu’ Pătru și dacă un om cu minte ascultă s-ar putea să se scrîntească la minte. Mai trebuie să existe și mecanisme instituționale care să integreze transparent, sistematic și predictibil acești tineri. Aici e buba și absența sau lipsa de promovare a acestor mecanisme este responsabilitatea oamenilor cu experiență din România. Modul în care se exercită autoritatea asupra tinerilor mi se pare foarte important. Autoritatea exercitată conflictual mi se pare o meteahnă a celor „bătrîni”. Aceasta nu înseamnă 1) că nu înțeleg cum și de ce, dar nu mi se pare că e bine și nici că 2) v-aș ataca. Aceasta este „critica” mea: politicienii și oamenii cu experiență din România, atunci cînd sînt bine intenționați, tind să aibe lipsă de imaginație și să exercite autoritatea în mod conflictual.

  3. Foarte interesant comentariul Olgai Rujanschi, pur si simplu a pus punctul pe i. Noi nu avem un proiect national, aste e adevarul. Romanii credeau ca odata cu integrarea in UE, probleme lor se vor rezolva. S-au inselat! Intrarea in UE nu tine loc de proiect national.
    Este evident ca avem nevoie de noi oameni politici, de noi forte politice, de noi idei politice. Partidele politice actuale sunt organizate precum nobilimea medievala. Ca sa ajungi sus, ca sa ai un cuvant de spus, trebuie sa dai birul seniorului si sa-i juri credinta acestuia. Din pacate ” votul uninominal” a complicat si mai mult situatia, baronii locali impunandu-si vasalii in multe colegii. Care e regimul politic din Romania de azi? As zice eu NEOFEUDALISMUL, un sistem mult mai rau decat comunismul sau fascismul( in regimurile astea macar exista o directie, o strategie). Societatea romaneasca decade pe toate planurile, si in sport, si in educatie, si in economie. Suntem o natiune aflata intr-o continua decadere si degradare …
    Sa nu se inteleaga ca pledez pentru revenirea la legionarism, la nationalismul comunist sau la alte forme de extremism. Avem nevoie de o Romanie in care sa fie respectat statul de drept, in care sa avem o justitie independenta, in care sa discute idei, proiecte si nu prostii de genul:” oare cand iese Basescu sa injure USL”, „uite ce a spus Ponta despre UE”. Avem nevoie de o Romanie in care ierahia sa fie respectata. Nu e posibil ca un medic debutant(6 ani de facultate grea + rezidentiat) sa aiba un salariu mai mic ca un lucrator la call center.
    Poate acesti tineri se vor uni si vor face ceea ce au facut si cei de la 1848, o Revolutie. Nu una violenta, ci una care sa schimbe mentalitati si sa vina cu oameni si idei noi.

    • „Nu e posibil ca un medic debutant(6 ani de facultate grea + rezidentiat) sa aiba un salariu mai mic ca un lucrator la call center”. Comentez doar atat: NU este posibil ca, intr-o tara in care 5 milioane (maxim, cu tot cu bugetari) platesc la sanatate (majoritatea sume infime), 18 milioane sa fie asigurati si sa beneficieze de orice (cel putin teoretic). Si statul sa aiba monopol in domeniu. Matematica si economia de baza (dar si realitatea) contrazice asta. Restul este can-can electoral.

      • @cristi
        Dar cum e posibil ca milioane de romani sa plece sa lucreze in strainatate? Dar cum e posibil sa nu iti gasesti loc de munca in tara ta? Inteleg ca e criza, dar criza asta tine din 89, asta e problema.
        Normal ca nu sunt bani pentru sustinerea sistemului de sanatate. Daca mi-ati urmarit interventiile pe aceasta platforma, ar fi trebuite sa vedeti ca sustin privatizarea sistemului medical, macar partiala, sa zic un 40% sa fie privat. Dar cand lumea nu are unde sa lucreze nici sistemul privat nu rezista, pentru ca nu are cine sa plateasca contributiile.

        • No offense, eu as zice sa va intrebati parintii despre asta. Sa-i intrebati pe cei care l-au adus pe iliescu la putere in anii 90 dand startul la dezastru, pe cei majoritari care au inchis ochii 20 de ani si inca inchid pe principiul „capul plecat sabia nu taie” sau „lasa ca merge si asa”. Aia trebuie intrebati inainte de toate.
          In al doilea rand, si eu ma pregatesc sa fac acelasi lucru: sa plec la munca „dincolo”. Nu are rost sa insist intr-o societate majoritar obisnuita cu „vreau sa primesc, vreau sa-mi dai, am drepturi – evident, nu si obligatii”. Este o societate fara viitor si, daca vreau ca tara mea sa se schimbe in bine trebuie sa renunt sa imi aduc aportul la mentinerea acesteia in formatul actual, daunator pe termen scurt, mediu si lung. Este cea mai buna solutie pentru Romania.

          • @Cristi
            No offense, cand iti cativa ani iti dispare aproape toata industria… Electoratul a fost invatat sa ceara, dar nu e neaparat vina lui, stiti vorba aia „nu e prost cel care cere, e prost cel care da”. Tot politicienii sunt vinovati, ei au „educat” poporul in felul asta. Multi au muscat momeala. De asta eu sustin ca Romania este in plin neofeudalism, oamenii fiind din ce in ce mai dependenti de politicieni. De asta avem nevoie de o noua elita politica care sa dea o noua directie societatii romanesti. Altfel ramane sa ne plangem ca nu exista viitor in Romania.
            Sper ca nu va suparati, v-as intreba ceva. Ce ati facut dumneavoastra pentru Romania, ce ati facut dumneavoastra pentru romani? Ati avut initiative(proiecte, voluntariat) care sa duca la schimbarea mentalitatii „“vreau sa primesc, vreau sa-mi dai, am drepturi – evident, nu si obligatii”?

  4. Va salut, domnule Mihailescu si va multumesc pentru acest articol.

    El sumarizeaza foarte clar un raspuns la o intrebare pe care mi-o pun de ceva vreme: cum se poate ca in Romania sa nu functionam corect (n.r. cei plecati la studii sau munca in tari straine), sa fim catalogati drept idealisti (nu mai spun tocilari si alte asemenea in mediul studentesc) de catre cei din jur, iar in momentul in care ajungem in alte tari (spre exemplu Suedia, in acest caz) sa functionam perfect?

    De ce de fiecare data cand revenim in Romania simtim ca totul se petrece intr-un mod haotic, fara o ordine prestabilita si fara a exista un sens al timpului pierdut in aparatul administrativ?
    Cum sa putem schimba ceva in bine pentru comunitate in momentul in care cei din jur sunt prea ocupati cu politica (si multe alte asemenea), mai putin binele pe plan local, regional si pana la urma national?

    De multe ori am incercat sa introduc idei si practici pe care le-am vazut in afara in plan apropiat (n.r. asociatia de locatari) si m-am lovit de sintagma universala: „Ai venit sa ne inveti pe noi cum sa ne facem treaba?”, fiind refuzat un dialog si o analiza pertinenta fara nicio motivatie clara.

    Speranta mea este ca in viitorul (nu prea indepartat) sa se schimbe ceva in mentalitatile din tara noastra.

    //Ionut
    2012-11-26

    • In Ro, multi profesori au stabilit standarde false, pentru a-si justifica propria incompetenta. Sunt oameni care nu au scris un rand in viata lor, dar au lucrari ISI…

      Dar ei au stabilit standardele false, fata de care se face comparatia.

      Altfel spus, daca vei veni in Ro cu cunostinte reale, acestea vor fi catalogate drept false pentru ca nu se conformeaza acelor standarde.

      Aceasta este cauza lipsei de recunoastere a celor care vin din strainatate inapoi in Ro, dupa studii.

      Situatia este identica la ARACIS, unde evaluarea facultatilor se face dupa niste bazaconii administrative, nu dupa succesul absolventilor.

      Este o groaznica situatie:
      a) daca nu te adaptezi standardelor false, esti respins, ajungi sa mori de foame – te vor vana incompetentii ca pe un negru fugit de pe plantatie…
      b) daca te adaptezi standardelor false, vei trai permanent cu ideea ca ai invatat degeaba – ceea ce chiar ar fi adevarat.

      Care e solutia?

      Dupa mine, gruparea! Mai multi absolventi din strainatate reveniti impreuna au mai multe sanse, infinit mai multe sanse decat fiecare izolat.

  5. Wow! Ce melodrama! Exact asa ma vaicaream si eu acum mai bine de 10 ani de cand mi-am terminat studiile in strainatate si unde m-am intors dupa ce n-am gasit nimic pe gustul meu in Romania. Imi permit sa va prezint punctul meu de vedere din perspectiva acestor ani.

    In primul rand, diferenta de mentalitate dintre tarile civilizate din Vest si Romania este de ani lumina. Nu va uitati la bunurile de consum imediat, la smart phone-uri si alte asemenea chestii care dau iluzia ca “am recuperat”. Ca avem acelasi mobil si conducem aceleasi masini si deci suntem la fel. Nu suntem.

    Romania are o nevoie imensa de structuri. Gandire si executie. Noi nu avem mestesugari. Cei mai importanti in acest moment sunt mestesugarii, o spun cu riscul de a-mi atrage oprobriul celor inchistati in vechea structura muncitori contra intelectuali. Aceasta deosebire nu exista. In Norvegia, un tamplar bun castiga cat un avocat bun, daca este muncitor si suficient de inteligent sa si proiecteze lucrarile pe care le executa. La noi, muncitorii de rand nu au respect pentru munca lor si nici placerea de a munci, de a crea. Degeaba arhitect bun (a propos, arhitect cu cunostinte de seismologie n-am vazut sa scrie ca pleaca) daca Gica pe santier amesteca cimentul prost si face zidurile strambe. Si daca primarul prost strica piata proaspat construita ca sa faca reparatii deja planificate de mult si necoordonate.

    Cred ca multi tineri plecati afara se specializeaza pe discipline care in Romania nu sunt pe lista de prioritati. Nimic rau in asta, fiecare sa-si urmeze steaua, dar asumati-va si riscul sa trebuiasca sa ramaneti afara fiindca profesia voastra – nu voi personal – nu este ceruta deocamdata in Romania. Sau intoarceti-va si faceti ceva ce se cere.

    Mie mi se pare ca romanii au evoluat destul de mult de cand am plecat eu, poate ca nu apreciem aceleasi lucruri. Momentan nu doresc sa ma intorc, dar nici nu dau vina pe nimeni si nici explicatii nu ma simt obligata sa dau. Daca ma voi intoarce, la fel, va fi decizia mea si imi voi asuma toate consecintele.

    • @ Artemis

      Perfect de acord. Am chemat la o mica lucrare de urgenta un instalator de la punctul termic, mi-a facut „lucrarica” bine, mi-a dat telefonul sa-l mai chem la o adica. Apoi a inceput sa discute cu zugravii, spunindu-le foarte mindru ca….. este student la stiinte politice la…..Era student la o „fabrica de diplome”.
      Uitindu-se cu dispret la cei doi a spus ca doar nu o sa repere/schimbe tevi, robineti si baterii toata viata.
      El nu voia evolutie personala, cunoastere, ci se rusina cu munca lui, cu ceea ce este.
      Oare citi gindesc asa? Banuiesc ca foarte multi din moment ce absolventi de facultate graiesc „transversez strada, prefer mai bine, vreau decit” etc. (cazuri reale!!!).
      Asa este croita actualmente Romania. E rusinos sa fi instalator, dar nu sfertodoct cu diploma!
      Sa nu mai vorbim de ce este prin majoritatea universitatilor romanesti!

  6. „Oameni noi, idei noi, timpuri noi” = comunism. Asta era placa cea mai rulata la firul ierbii de catre cadrele de partid/sindicat in cei 44 de ani de ocupatie. Din fericire, multi romani au redescoperit intre timp spiritul lor dubitativ, circumspectia, respectul fata de varsta si experienta. Nerusinarea si insolentele tinerilor politruci si activisti nu mai prind, chit ca unii dintre ei pozeaza in mari intelectuali de geniu. Iata de ce actualele partide ce se lupta pentru un nou ciolan de 4 ani in Puscaria de Lux a neamului abia reusesc sa atraga la vot 50% din cetateni: pentru ca propun aceeasi oameni noi, proaspeti ca savarina’n vitrina, cu aceleasi idei „noi”, revolutionare precum o centrala termica colectiva, ce se incapataneaza sa traiasca in si sa se agate de timpurile noi intrate in putrefactie. Si mai sint si mandri de „descoperirile” lor in randul junimii: cica 75% sint noi-nouti, in timp ce restul is doar noi, dar prespalati [aspectul de toceala este doar iluzie optica…pasamite].

    Eu, si mare parte din cei pe care’i cunosc, ne dorim politicieni varstnici, sau macar maturi, ce si’au dovedit profesionalismul in mediu privat, aflati eventual in pragul pensionarii dar activi, in special din zona juridica, financiara, industrie si tehnologie. Avem mare nevoie de avocati si contabili consacrati, cu o reputatie morala si profesionala cel putin in mediul lor de afaceri in care au activat, de oameni capabili sa citeasca si sa inteleaga un proiect de lege [ca sa nu mai voteze ca primarul toate aberatiile], de oameni ce si’au dovedit competenta si spiritul de intitiativa, in stare sa dezbata in cunostinta de cauza asupra starilor litigioase societale ce atrag necesitatea normei. Iar normele nu trebuie sa fie noi pentru ca nu tot ce e nou e si bun; norma poate sa insemne si abolirea unui set de norme „noi” dar daunatoare; asta daca ne dorim un conservatorism sanatos, cel putin materie de raport al autoritatii publice cu morala, raport tot mai ciobit de normele noi, de sorginte autohtona sau europeana. Prea s’au obisnuit statele cu raptul institutional initiat de predecesorii lor socialisti. Redistributivismul fortat este furt si „noii” politicienii au o singura obsesie: cum sa’l justifice prin elucubratii si acrobatii morale si cum sa creeze noi posturi si noi sinecuri pentru noua generatie [din propriul klan]. Vrem politicieni maturi, imbogatiti nu peste noapte [de coterii pritocite la carciuma] ci dupa o viata de munca asidua, sau macar chivernisiti in afara politicii, prin mijloace transparente si prin propriul efort profesional. Doar niste oameni politici batrani pot elimina din peisajul legislativ obsesia inovatiei politice ce caracterizeaza pruncii socialismului. Avem nevoie de o oaste de Coposi si de un nucleu dur de Ratiu-ni care sa disloce statul din economie, sa’i anihileze mecanismele parazitare in care a fost angrenat sub asaltul utopiilor puerile asupra societatii in ultimele 7 decenii, in toata Europa. Iar pruncii sa’si vada de invatatura si de cariera si sa faca politica doar atunci cand or fi capabili sa se autointretina, adica atunci cind responsabilitatea lor va fi un fapt iara nu o stridenta mantra electorala.

  7. Sunt plecat de 20 de ani din Romania, traiesc in prezent in Montreal. M-am repatriat de 3 ori in Romania, de doua ori incercand afaceri, a treia oara cu job la o „corporatie” de IT romaneasca de success datorita managementului cu pumnul in masa al doamnei CEO (mama domniei sale la 72 de ani era Financial Director, deci cei din domeniu stiu la cine ma refer)

    Nesimtirea, incompetenta, nepotismul si o anumita ura a mediocritatilor din societate impotriva repatriatilor (mi s-a trantit in fata la diferite status meetings: „Auzi, ba!, aici nu esti Canada, nu e cazul sa ne spui noua cum se face un project plan”. In cazul afacerilor, cum auzea furnizorul ca am trait pe „afara”, factura se tripla.

    Sfat: nu va mai intoarceti in Romania decat in vacante. Aveti o singura viata, iar Romania pentru urmatorii 20 de ani nu mai are nimic de oferit.

    Un fost Golan fugarit de minerii D-lui Iliescu & Co.

    • Felicitari pentru numarul de incercari! Nu cred ca sunt multi care sa fi incercat de atatea ori si sa revina asupra deciziei. Marea majoritate n-are curaj sa iasa din tara; dintre cei care pleaca, doar putini se gandesc sa intoarca, iar odata intorsi nu prea au ganduri de a plecat din nou.

      Hats off!!

  8. In primul rand, doresc sa ii felicit pe toti tinerii care au plecat la studii in strainatate. In acelasi timp ii indemn pe cei care se gandesc sa faca acest pas si inca nu sunt siguri, ca nu exista alta cale pentru implinirea profesionala decat studiile la universitati vest-europene sau americane. Nu mai pierdeti niciun minut, nu mai investiti nici o secunda in ceea ce se numeste invatamant universitar romanesc – ma refer la cel contemporan. Este pierdere de vreme si nu va ajuta in viata la absolut nimic. Nu formeaza profesionlsti, ci mutileaza tineri. Obtineti o hartie care valoreaza pe piata muncii internationale -din ce in ce mai competitiva- mai nimic.
    De-a lungul intregii mele studentii (am absolvit in Romania) mi-am dorit sa studiez in afara. Nu am reusit. Din fericire, am reusit sa emigrez -toti colegii mei de grupa au luat decizii similare, cu doua exceptii- si sa am sansa sa lucrez in strainatate. Mi-am construit viata si familia asa cum mi le-am dorit. NU are rost sa va ganditi la intoarcerea in Romania, pentru ca Romania nu are ce sa va ofere in prezent. Este tara dominata de non-valori, de coruptie generalizata a carei societate este blocata in trecut, bantuita de fantomele trecutului si metehnele orientale. Nu e cazul sa faceti pe eroii, nimeni nu va aprecia acest lucru. Asta nu inseamna ca tradati -asa cum unii microcefali va pot acuza. Nu inseamna ca trebuie sa incetati sa iubiti tara, locul unde v-ati nascut si parintii si prietenii pe care ii lasati in spate. Vor trece multe decade pana cand lucrurile vor intra in normal. Poate copiii si nepotii vostri vor fi contemporani cu niste vremuri normale in Romania. Poate si speram sa fie asa. Pana la intalnirea cu acel moment fericit, ramaneti unde sunteti si investiti in voi. Si cand aveti dubii in legatura cu ce faceti, ganditi-va la ce a spus Petre Tutea: „Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare…”. Mult succes!

    • #Lupul Monarhist:”Vor trece multe decade pana cand lucrurile vor intra in normal. Poate copiii si nepotii vostri vor fi contemporani cu niste vremuri normale in Romania. Poate si speram sa fie asa. Pana la intalnirea cu acel moment fericit, ramaneti unde sunteti si investiti in voi.”

      Si cine va face ca lucrurire sa intre in normal? Cine va aduce „vremurile normale” daca nimeni nu vrea sa puna umarul? Nu noi oamenii care cica na iubim tara ar trebui a facem asta? Cred ca cine vrea sa faca ceva pentru tara asta trebuie sa stea aici si sa incerce sa schimbe lucrurile… Ma gandesc daca toti ar fi crezut ca lucrurile nu se pot schimba… ( de ex. justitia: Monica Macovei, Daniel Morar ) ar mai fi fost pedepsit si trimis la inchisoare un individ ca Adrian Nastase? Ar mai fi tremurat camasa pe politicienii nostri de frica justitiei? S-ar mai fi intamplat ceva daca asteptam „vremurile normale” ca puiul cu ciocul cascat dupa mancare. Daca vreti sa faceti ceva pentru tara…vrem fapte. Fapte bune.. ca de vorbe bune si garagara untem satui.

      • @Chiar EU:

        Cred ca cine vrea sa faca ceva pentru tara asta trebuie sa stea aici si sa incerce sa schimbe lucrurile

        Este un punct de vedere si nu sustin ca este gresit. Cum am spus, ii consider pe acesti oameni temerari eroii mei personali. In acelasi timp gandesc cat se poate de pragmatic si cred ca hotia, coruptia generalizata, mitocania si prostia sunt fenomene atat de generalizate si impamantenite in Romania, incat lucrurile bune nu pot sa ramana decat izolate pentru o buna perioada de vreme. Eu le estimez la decade intregi de acum incolo. Va rog sa nu intelegeti ca eu blamez oamenii onesti din Romania care incearca. Pe termen lung sunt optimist. Din nefericire, nu cred ca voi mai prinde acele vremuri. Nu mai am nici varsta nici energia sa ma intorc in Romania si sa imi expun familia la risc. Am depus un efort considerabil sa ajung unde sunt si sunt convins ca nu m-as mai putea adapta sa traiesc in societatea romaneasca contemporana. De altminteri nu imi place defel cum arata. No offense!
        Pregatirea mea este tehnica, nu sunt nici politician, nici avocat/procuror pentru a schimba lucrurile in Justitie, de altminteri unica arie unde lucrurile au inceput timid sa se schimbe in bine. Dar este cale lunga pana la normal. Nu cred in clasa politica, este putreda in orice directie privesti si nu cred ca trebuie sa aveti asteptari nerealiste de la domniile lor pentru ca veti sfarsi cu mari dezamagiri, asa cum mi s-a intamplat si mie. Va doresc multe reusite si sanatate.

        • Bine spus, domnul meu. Il admir pe d-l care a avut ciudatul curaj de a se intoarce in tara de trei ori pentru a incerca ceva, este un perseverent, jos palaria.
          Eu as putea spune ca sint in ambele roluri comentate pe forum , intr-un fel: tot timpul am incercat sa vad cum m-as putea intoarce si de ce, iar copilul meu studiaza la o universitate prestigioasa in vest, dupa ce a trait in tara, nedorind sa emigreze.
          Din pacate, dupa un timp – nu doar dupa citeva luni, cum spun tinerii, de altfel admirabili, prezentati aici de d-l Mihailescu – , pina si copilul meu are dubii ca ar putea face o cariera in tara, si este departe de a dori ceva in sfera politica.
          Si eu apartin domeniului tehnic de virf , si nu vad acasa decit , – scuzati – smenuri, incapabili cu ifose, pseudospecialisti „de-ai lui priceputu'”,blat-uri, si nici un fel de selectie dupa valoare sau eficienta; cei care stiu si pot ceva, intorcindu-se acum, vor fi sclavii subcontractanti ai minariilor politice, si ii vor tine in spinare pe toti parazitii pseudo-investitori, cu clica lor cu tot.
          Asa e acum, vom vedea in curind incotro ne indreptam si cind va exploda din nou mamaliga, de data asta, sper, moral . Poate, si sper asta, va fi opera acestor copii care par cam dramatici, dar au totusi alte idei si nu se lasa sedusi de banala punga de malai.

          • @Corbul: Multumesc pentru raspuns. Oportunitatile curente pentru tineret in Romania (chiar si pentru crema-cremei, ma refer la cei cu studii superioare) sunt dezamagitoare…am cativa fost colegi in tara care au reusit pe fortele lor (nu fac politica si sunt oameni onesti), unul in domeniul medical iar altul in cel viticol. De cate ori ma vad cu ei sau schimbam impresii online, imi spun sa nu ma bata gandul sa ma reintorc in Romania. Nici macar nu sunt eu cel care deschide subiectul discutiei. Asta simt ei sa imi spuna si ii las minute in sir sa ventileze. Sunt foarte directi si onesti si apreciez f. mult acest lucru la ei, nu au fost contaminati de mizeriile ce se intampla in jurul lor. Au reusit sa isi conserve sanitatea.
            Succes fiului dvs. cu studiile!

  9. E trist ca nu putem renunta, ca societate in ansamblu, la demagogii ieftine, invidii de provincie statuta si imbacseala mentala.
    Practic, nu exista nici o diferenta intre cei care au avut curajul sa plece si cei care au avut curajul sa ramana si sa se lupte cu viata de zi cu zi in tara. Tuturor ne-a fost greu, intr-un fel sau altul, cu totii am trecut prin nopti de frustrare si indoiala in care ni se parea ca am facut alegerea gresita si ca practic am ales sa ne deprivam urmasii de o viata decenta sau o alternativa viabila, de cultura, limba materna sau istorie comuna.
    Dihotomia asta, cultivata pervers si constient de media si alte canale de propaganda comunistoida, este falsa.
    Practic, noi toti, de acasa si de peste tot, ar trebui sa cautam vinovatii si sa admonestam la scena deschisa toti politrucii, hotii si nemernicii care au facut viata in Romania o adevarata lupta pt supravietuire, care au promovat haosul si dezordinea, moartea valorilor si a oricaror principii etice.
    Romania oamenilor obisnuiti, de peste tot, ar trebui sa se bucure ca niste tineri, indiferent de diplome, au curajul si energia sa investeasca in tara lor de origine, ca se simt inca legati si responsabili pt viitorul ei. A te lega de diplome, a incerca sa ii faci sa se simta respinsi de tara lor e inca un mod ingrozitor de a condamna tara asta si asa amarata…Este nevoie disperata de politici viabile care sa lase centrul arenei unor tineri cu minte, valori, credinta in etica, care au mandria muncii bine facute, indiferent daca e vorba de zidari sau doctori in filosofie. Aici nu e vorba de a potrivi „profesiile” cu „diplomele” pt ca Romania nu are luxul de a alege. Tinerilor, cu orice minima dorinta de a se restabili in Romania, ar trebui sa li se deschida larg usa si sa li se ofere sansa de a schimba ceva, pentru noi toti. Nu o diploma ii face mai „destepti” ci faptul ca se simt inca legati de casa. E un atuu pe care Romania o sa il piarda daca nu actioneaza rapid si daca societatea se prinde in discutii sterile despre cum sunt „ei” mai buni sau mai rai decat „noi”…

    • Cred ca mai degraba ar trebui cautate solutii pentru revigorarea natiunii.

      Nu stiu daca tactica de a arata ca ala si ala sunt vinovati ne ajuta acum.
      Mai important mi se pare sa fie identificate cauzele raului si combatute prin actiuni.
      Este o chestiune de urgenta, rezolvarea problemelor.
      Partea cu cine a gresit poate sa vina si mai tarziu, dar acum cauzele problemelor trebuiesc eliminate si eliminarea lor poate duce, implicit, si la eliminarea „celor rai” din joc.

  10. daca cei plecati se intorc individual, actul este sinucigas. o intoarcere in grup ar putea insemna ceva. daca romanii razbesc in afara, inseaman ca nu sint rebuturi biologice. daca geografic sintem asezati la portile orientului, si poate chiar mental – legile trebuie sa fie aplicate si impuse cind nu sint respectate. altfel vom continua sa raminem o tara subdezvoltata cu un regim oligarhic. nu pot intelege resemnarea, sa te plingi fara sa faci nimic, sa accepti infringerea fara sa te lupti. o situatie izbitoare cu perioada in care un gingav decidea pentru o tara intreaga.

      • nu i vorba de asta
        in fond materia vie se acomodeaza oriunde gaseste conditii prielnice
        doar ca nu putem lasa uritul sa sluteasca frumosul, mirlanul sa se cocoate in virful divanului si jigodia sa ti rida n nas
        intelepciunea nu consta in a evita prostul. apoi daca fugi de el intr un loc, mai degraba sau mai tirziu il vei intilni pretutindeni

  11. Cred in acesti oameni care isi expun public patriotismul si incontestabil nivelul intelectual. Cred ca totusi ei privesc numai intr-o singura directie. Sint plecata de 20 de ani din Romania si nu am incercat sa ma reintorc desi nu sint mai putin patrioata. Vreau sa le marturisesc un adevar care il stiam inainte de a pleca dar caruia i-am diminuat importanta atunci. Efortul meu de a ma realiza a fost la limita umanului (cu acest efort in Romania realizam mult mai mult) si nu exista satisfactie. Generatia a doua va fi capabila sa culeaga roadele efortului meu (sper ca fiul meu sa aiba satisfactia recunoasteri). Experienta este irepetabila. Umilintele indurate nu justifica stabilitatea economica pe care o am. Tatal meu la plecare mi-a spus: fie piinea cit de rea tot mai buna-n tara ta. Nu a incercat sa ma opreasca dar a incercat sa ma convinga sa ma intorc. Reusita nu este conditionata nicaieri de protectia statului sau de recunoasterea unei diplome. Viata este o lupta pentru existenta si faptul ca sinteti inteligenti este un avantaj. Folositi acest avantaj si asociativa cu tineri in aceasi situatie. Munca este cea care face diferenta. Munca cinstita. Nu este nici un secret.

  12. Prea-grozavi comentatori, eroi nationali si oameni cu bun simt,

    Nici macar demnitatea de-ati asuma cele spuse pe-un forum nu exista? Va ascundeti in spatele unor porecle anonime si luati fiecare virgulita personala, iar cand va critica cineva sariti ca arsi pe foc … toate cu un topic de-o critica acida, plina de (nici macar nu inteleg ce-i) … ura (!?), frustrare, durere, neputinta, nerv …

    Asta-i atitudinea scumbarii! Felicitari.

    Alex.

  13. prin anii 90 ,cum democratia populara s a schimbat in dimocratie a aparut si partidul pensionarilor.
    cred ca tinerii aceshtia care apar in articol ar trebui sa deschida partidul tineretului rumin care a studiat in strainatate.sigur ca vor avea succesuri!
    sigur ca acei care ,din patriotism bineinteles, se vor intoarce,nu vor fi socotiti tradatori de imperialistii unde au invatat,iar poporul rumin va sti sa i aprecieze pe masura

  14. Foarte interesante pozitiile colegilor mei, ii numesc colegi pentru ca suntem in aceeasi situatie, dar si comentariile.

    Intotdeauna exista o intrebare: sa fii cel mai bun dintre prosti sau cel mai prost dintre cei buni?
    Am ales prima varianta, desi iar sunt plecat la un stagiu de pregatire profesionala in afara tarii. De data asta nu in vest, ci mult mai aproape de noi, in Ungaria. Este trist sa constientizezi ca in Ungaria poti sa faci ceva ce in Romania nu poti. Dar sa trecem peste acest moment de nostalgie si sa va spun asa: cel mai usor lucru pe care un tanar il poate face este sa plece din tara. Consider mult mai important sa te lupti acasa si sa incerci sa pui macar o caramida la ceea ce poate sa ajunga o piramida candva. Este o datorie morala a fiecariu tanar sa incerce sa razbata in Romania. Nimanui nu ii este usor (cu atat mai mult celor ce vor sa lucreze in cercetare sau sa activeze in invatamantul superior), dar incercarea trebuie sa o facem toti. Pana nu intram peste tot doar pe geam, din cauza usilor inchise, nu putem spune ca nu am reusit. Bun, rau, sistem din Romania ne-a asigurat o educatie primara, ne-a format ca oameni si trebuie sa dam ceva inapoi acestei societati.
    Asta cred si asta simt, abia astept sa ma intorc Acasa.

  15. Nebunia, in problema goanei dupa diplome inutile, e planetara.

    In SUA erau, in 2010, 5057 janitors (portar + gunoier + maturator + ce mai trebuie intr-un bloc de apartamente) cu PhDs.

    Peste 317.000 de ospatari aveau diplome de colegiu (si peste 8000 dintre ei aveau doctorate), alaturi de 80.000 de barmani si peste 18.000 de paznici de parkinguri. In total, 17.000.000 de americani cu diplome de colegiu erau angajati in posturi sub nivelul calificarii lor in 2010.

    • Exista macar unul singur dintre cei de mai sus care sa se fi imprumutat la banci ca sa-si faca studiile? Cu siguranta nu. Li s-au oferit burse ca sa studieze nimicul, sa ia o diploma de specialist in nimic si, la capat de drum, se mira ca nu se repede nimeni sa ii angajeze.

      Va’zica ai terminat o facultate in Occident si te plingi ca nu ai ce face cu diploma in Romania, ca nu te baga nimeni in seama. Dar in tara in care ti-ai luat diploma, sau oriunde altundeva in lume, te angajeaza cineva? Daca da, care e tragedia? Daca nu, si eu cred ca NU, problema e a ta. Trebuia sa inveti o MESERIE, nu sa vinezi o bursa cu DIPLOMA in coada prin Ialia ori Scandinavia si sa speri ca o sa ti se ofere o sinecura in guvern, job stabil cu perspectiva sa se eternizeze si sa te fereasca de griji pina la pensie.

      Multa ipocrizie, ba chiar parsivenie, in scrisorile de amor de mai sus. Te repezi la microfon, fluturi o diploma din Vest, declari iubire patriei si vrei, in schimb, un job. Da’ urgent si fara multa vorbarie, ca tu esti geniu. Si sa fie un post de sef, leafa mare, in capitala si, de preferinta, director intr-un minister.

      Ce-i aia „Facultatea de Stiinţe Politice”, Ionela Ciolan? Ce stii sa faci cind iesi de acolo?

      Şerban-George Necşa-Dămăcuş, Alex Mafteiu, Victor Neamț, Alexa Antonescu nici macar nu spun ce studiaza. O fi tot ceva din gama stiinte politice, relaţii internaţionale, studii europene, dezvoltare regională, minoritati, feminism, humanities, ethic studies, film studies, sociology, anthropology etc. Astia sa fie tinerii „idealişti şi visători care trăiesc drama “omului de geniu”, care este trădat de sistemul din România.”, cum ii descrie, de-a dreptul comic, povestitorul?

      Mi-e ca oamenii de valoare (ca despre aia „de geniu” nu stiu prea multe) trebuie cautati prin alte facultati decit cele de stiinte politice, relaţii internaţionale, studii europene, mint rubbing etc.

      Dar ii cauti degeaba, ca astia sint ocupati sa invete o meserie, probabil au si un part-time job, asa ca nu prea au ei chef si timp de vorba, nu scriu poeme patriotarde pentru gazete si nu se lamenteaza ca patria nerecunoscatoare, ca poporul tarat, ca tra-la-la. Abia asteapta sa termine facultatea ca sa transforme part-time-ul in full-time, ori sa-si inregistreze o companie cu inca 2-3 amici si sa transforme in ceva vandabil pet project-ul la care mesteresc de citiva ani, nu sa ajunga in spatele unui birou si sa faca pe sefii cu niste birocrati, mari mesteri in impins hirtii si pus stampile. Iar unii, ca Bill Gates, o lasa naibii de facultate, cu diploma cu tot, daca apare o ocazie de afaceri care nu trebuie ratata.

      Oamenii astia nu asteapta nimic de la nici un guvern, isi iau singuri, nu lacrimeaza dupa pajistile natale si, daca afacerea o cere, se muta la mii de km distanta de fustele mamei, lucreaza cu americani, cu africani, cu rusi, cu asiatici, se chinuie sa le inteleaga engleza si nu ofteaza dupa limba materna. Iar diplomele, vorba unuia, le tin in cutii de pantofi aruncate prin vreo debara. Sau nici nu mai stiu pe unde le-au pus, ca nu i-a intrebat nimeni, niciodata, ce diplome au, ci ce stiu sa faca.

      Marii iubitori de glie stramoseasca de mai sus ce stiu sa faca?

      • @T. St
        Nu conteaza ce facultate au aceste persoane. Problema e ca aparatul birocratic din Romania este populat cu tot felul de incompetenti, de corupti. Oamenii pregatiti, fie ca au facut facultatea in afara sau in Romania, nu au voie sa intre in sistem. La acest aspect fac referire cei din articol.
        Sunt de acord cu dumneavoastra ca exista o inflatie de diplome universitare, absolut in toate domeniile, si in medicina chiar, doar ca aici examenul de rezidentiat face diferenta. Cat despre specializarile astea mai exotice gen „stiinte politice” tin sa va spun ca Premierul David Cameron este licentiat in „Philosophy, Politics and Economics” in timp ce Condoleezza Rice, fostul Secretar de Stat al SUA, este licentiata in stiinte politice. Dar nu va preocupa faptul ca Parlamentul Romaniei este populat masiv cu ingineri, cu juristi? Chiar cei care au terminat stiinte politice sau studii europene sunt problema? Ce o recomanda pe Sulfina Barbu, inginer geodez, sa fie deputat? Doar un exemplu.

        • Aparatul birocratic din Romania ar trebui, inainte de orice, redus de vreo 10 ori. Si asta se poate face desfiintind pur si simplu trei sferturi din ministere impreuna cu toate agentiile si directiile lor.

          Ma indoiesc ca in medicina lucrurile stau mai bine. Am un email primit cu ceva vreme in urma de la un doctor ardelean stabilit in Germania inca dinainte de 1980 care, printre altele, imi spune: „Recent a fost trimisa acasa, aici la UNI Klinik Frankfurt, o doctorita din Romania proaspata absolventa a facultatii din Craiova, care nu stia sa foloseasca un stetoscop, nu stia cum se masoara tensiunea arteriala si cum se ia pulsul.”

          Atit Cameron, cit si Condy Rice, cit si Susan Rice si multe alte exemple de prim-plan au fost copii de bani-gata. Pentru ei nu ar fi fost nici o problema daca nu ar fi avut vreodata un salariu. Si nu au ajuns unde au ajuns datorita studiillor, ci datorita relatiilor de familie si, poate, intr-o oarecare masura, abilitatilor personale. Cei mai multi dintre colegii lor fara conexiuni adecvate au sfirsit in cel mai bun caz ca paper pushers prin cine stie ce birouri oengiste prafuite.

          Pe de alta parte, Margaret Thatcher a studiat chimia si a lucrat in cercetare, iar Angela Merkel fizica. Reagan… stie toata lumea ce era. John Kennedy nu a terminat nici o facultate. De fapt, singurul dintre fratii Kennedy care avea o diploma universitara a fost Robert.

          Am cunoscut-o pe Sulfina Barbu si pot sa certific ca e o nulitate. Dar, uite, ca ea s-a aruncat in lupta politica, a fost votata, candideaza din nou… Unde sint tinerii absolventi geniali de stiinte politice care sa o concureze si sa o lase fara coledzi?

          • Au inceput sa apara in politica si tineri din sfera aceasta. Exemple: Georgian Pop(sociologie), Radu Surugiu(stiinte politice). Acum nu stiu ce conexiuni au. Trebuie sa dam o sansa celor care vor sa schimbe ceva, si aici nu ma refer la lozinca „statul trebuie” ci la natiunea, societatea trebuie sa le dea o sansa. Poate cand toti „inginerii” vor urma exemplul domnului Berceanu, lucrurile se vor schimba in bine.
            Aparatul birocratic nu trebuie doar redus ci si reformat, daca raman 10 din 100, aia 10 sa stie „meserie”. Asa facem cum a facut Boc, a redus oleaca dar cei slab pregatiti sau corupti tot au ramas in sistem.

        • Aparatu birocratic trebuie redus si/sau efiecientizat. Dar asta nu inseamna ca neparat unu cu masterat in stiinte politice va fi uin adtrator priceput sau un hartzogar eficient!!! Ca sigur un contabil bunicel e mai bun la fisc decat iun doctorat in studii umaniste… sau „europene” .
          Sa nu mai zci ca fiecare stat are chichitele lui birocratice formate in timp. Asa ca un functionar eficent in Franta se prea poa sa faca boacane in Germania …si unu german poa sa o faca de oaie in Polonia (alte formulare, alte proceduri, alate ..) Idem un jurist pregatit in Anglia nu face mare branza in Italia (sisteme de drept diferite)
          Iar ca sa iei pe unu scolit in Strainezia si s ail faci direct sef .. e o prostie .. Trebuie sa fie „cescut” sa vaza ce e aia munca de zi cu zi (ca sa stie ce sa ceara si cum poa fi fentata sefu) . Ins a la baza” in adtie lefurile sunt mizerabile!!! Cica si in primariile sectoarelor bucrestene sunt lefuri de 700 lei …

          Oicum nu de sefi duce lipsa adtia romaneasca. As zice ca dimpotriva sunt prea multi!!!! Prea multi sefi in birouri , prea multi consilieri , prea multi insi care scriu rapoarte numa bune de indosariat si toti astia prea mult platiti!! Insa functionarii de la ghisee , aia de pe teren aia cu munca adica … (si chiar daca nu imi face placere sa am de-a face cu adtia io zic ca am nevoie de functinar la ghiseu care sa imi „taie” chitanta nu de 3 sefi cu 3 secretare toti 6 cu studii superioare !!!)

          • @Ghita Bizonu’
            Cand v-am citit comentariul, mi-am dat seama de ce, in Romania, lucrurile nu merg intr-o directie buna. Fara suparare, oamenii ca dumneavoastra sunt problema. Era o vorba „noi muncim nu gandim”. Noi nu avem nevoie de oameni care sa faca strategii, sa faca proiecte, sa faca legi bune, sa faca politici publice eficiente… Noi muncim nu gandim.
            Ne miram de ce pleaca medicii, ne miram de ce nu avem o strategie in energie, o politica regionala, o administratie eficienta(lucruri discutate pe aceasta platforma).
            Cine a zis ca tinerii care studiaza in strainatate sa fie facuti sefi? Cine a zis ca in administratie trebuie sa fie doar cei cu studii in stiinte politice? Normal ca avem nevoie si de juristi, contabili, ingineri de cadastru, arhitecti… Dar avem nevoie si de oameni care sa gandeasca si sa fie lasati sa-si puna in practica ideile.
            Cei care se pricep la afaceri sa faca afaceri, nu toata lumea are spirit antreprenorial. Nu toata lumea poate sa devina medic, inginer, arhitect, magistrat. Dar sunt oameni care pot sa faca un proiect prin care mediul de afaceri sa fie respectat, sa nu plateasca taxe mari… Asta se numeste o strategie pentru mediul de afaceri. Normal ca cineva care a facut o facultate de economie in Londra sau in Copenhaga, care a facut practica sau a lucrat acolo poate sa aduca o noua viziune de care Romania are nevoie. Asta nu presupune sa-l pui pe respectivul sef, poti sa-l pui consilier debutant. Am dat doar un exemplu…

            • Gabi M.

              mi s-a mai zis… si asta ptr ca eu prefer rezultatele si nu ma incanta justificarile!!!
              Avem mare nevoie de oameni care sa fie in stare sa faca un proiect .. insa unu care sa mearga!!! Nu “in conditii ideale” , nu “in principiu” ci in Romania!!! Si am dubii ca un specialist in Platon sau literatura egipteana din dinastia a XI (poate stimabili in domneiile lor) sunt in stare sa produca altceva decat palavre pline de citate cu cate o referinta “culturala” la fiecare rand !!! Din astia avem salav domnului sa dam si altora!! Si intamplator stiu prea bine .. ce zic ca m-am trezit si eu imploicat in niste idiotii acoperite cu hartii (trebuie sa manc si eu …)
              Necazu este ca unii isi dau cu parerea xcrzand ca gandesd da nici nu ganesc iar datu din parere echovaleaza cu munca.
              De ce pleaca medicii ? Stoti ce venituri are un medic? Sticti ce venituri are un medic rezident (adica persoana de 26-28 ani) > Cam 800 lei!! Cum dracu sa nu plece ?!
              In rest la cine a zis cutare si cutare .. dvoastra nu stiu in ce tara traiti .. insa eu traiesc in Romania!!!
              Dvoastra sunteti in linia binecunsocuta mie : hai sa zicem lucrurile la “moda” ca tin loc de inteligenta .. Uite asa am ajuns azi unde ma ajuns ..la coada !!! Fiindca jurnalistii, analistii, criticii literari, absolventii de stinte politice sau europene fac planurile ..si nimeni niciodat nu sta sa asculte ce zice unu care chiar face treaba .. (mersoa …. Am ofticile mele ca am fost pus sa fac prostii decat sa fac un lucru care sa eficenetizeze treaba . Apropos nu vi se pare curios ca avem atatea calculatoare in adtie si lucrurile merg cam prost? Va zic io de ce: sunt unii care “gandesc” si niciodata nu ii intereseaza aspectele “vulgare” . Si aia care “gandesc” sunt cei care decid !!! D’aia nu prea stiu ce sa ceara , ca nu stiu nici ce vor!! Si credeti-ma stiu ce zic …. Eu eram dobitocu care trebuia sa fac programu’ fara sa mi se dea toate datele …)
              A sa va mai zic ceva .. “legi mai bune” … Si la noi legile se schimba ca la balamuc. Am schimbat si codul civil ca cica asa cerea reforma ceruta de coana europa. Insa vechiul cod civil era dion 1864 adica mai nou decat codul civil belgian sau piemontez sa nu mai zic cel francez … toate in vigoare si azi. Asta stiti cum se cheama ? A te face ca lucrezi!!

              Da eu sunt de vina. Fiindca cica nu „gandesc” Adica nu repet sloganurile la moda !!

      • @Dl. T. St.

        Datele statistice prezentate sint reale? De unde le aveti ca sint infricosatoare pentru ceea ce credeam ca exista in mentalul american?

        Cum s-ar putea face si in Romania o asemenea cercetare statistica sa vedem si noi cum absolventii de universitati sint vanzatori la second hand, sau la Mall (deja ceva mult mai sus), femei de serviciu la firme de curatenie, casieri la Carrefour, contopisti pe pozitii care nu necesita studii universitare. Aceste lucruri le stiu „in mic”, as dori sa le stiu la nivel national.
        Dar in SUA un absolvent Harvard, MIT etc. nu va fi in situatia descrisa.
        Deci universitatile SUA ale caror absolventi sint teoretic over-qualified si se afla o perioada mai lunga in situatia descrisa de dvs. reprezinta omoloagele fabricilor de diplome din Romania. Trist

  16. Nu inteleg. Ce doresc acest tineri? La modul concret. Doar faptul ca ai o diploma de afara nu este suficient..si nici nu ar fi corect. Am un baiat de 24 de ani, a facut scolile in Romania,cele mai bune din orasul meu, acum are un job, face si masterul , are si firma lui..munceste in draci. Nu mi s-a plans cu nimic, nu vrea de la stat nimic..stie ca doar prin propriile realizari va ajunge ..sau nu, cineva. Ar fi corect sa existe o avantajare a celor cu diplome de „afara” fata de alea romansti? doar ptr.ca se presupune ca ei stiu mai mult si mai bine? Asa sa fie? pai daca e asa nu ar trebui sa aibe probleme nici la angajare..nici in start-upuri..doar stiu mai multe. Nu cumva este si o urma de ipocrizie? Cei care se vaita asa de „liric”, (nu am vazut nicio propunre concreta..ce ar trebui sa faca statul? sa le dea joburi grase? ptr ca pe „particulari’ nu-i poate obliga nimeni sa-i angajeze..doar ptr ca ai odiploma de afara, si tu esti ca napu`…sau asta nu se pune)
    Problema este simpla. este la fel de greu si la noi, si afara… sunt avantaje si dezavantaje, luati-le ca atare si nu va mai plangeti. sunteti tineri, sanatosi, iesiti din stereotipia asta cu statul care nu recunosate valoarea, bla, bla…daca sunteti buni veti gasi joburi la „privati”, la inceput pe bani mai putini…apoi veti creste. Aaaaa..poate doriti din start un job de 1000 de euro, doar pe baza de diploma, de afara….hmmmm..asa nu merge.

    • @MirceaM – nu cred ca intelegeti ce spun tinerii pentru ca nu sunteti in situatia lor. Faptul ca aveti un fiu care a decis sa ramana in Romania si sa isi urmeze calea domniei sale nu justifica ce spuneti. Intrebarile si sovaielile specifice varstei sunt foarte normale, eu ma bucur ca domniile lor s-au deschis si au impartasit gandurile online, prim intermediul autorului articolului de fata. Nu doresc un job caldut numai pe baza unei diplome obtinute in strainatate. Se intreaba daca dupa ce vor studia in strainatate, dupa ce vor investi o gramada de energie si timp, dupa ce vor obtine o diploma si o specializare isi vor gasi locul in societatea romaneasca. Care tinde sa respinga valorile, asa cum a facut-o din totdeauna. Este absoult firesc ca isi pun astfel de intrebari. Va asigur ca nu ei se tem de competitie, nu ei sunt cei care asteapta posturi grase pe tava, ci mai degaraba cei care dintr-un motiv sau altul isi continua si finalizeaza studiile in Romania. De altminteri reactia dvs. este tipic una neoas romaneasca, tradeaza insecuritate. Alegeti sa ii urechiati pe acesti tineri si in sfarsiti sa le trageti si o lectie cum se cuvine. Ii suspectati de nesinceritate la modul cel mai gratuit. Trist…inca un motiv pentru toti cei care pleaca in strainatate la studii ca optiunea reintoarcerii in Romania este riscanta si nu se merita. Pentru o lunga perioada de vreme de acum inainte. Q.E.D. Cu bine si o iarna blanda.

      • Amandoi aveti dreptate, si daca ati privi situatia in mod obiectiv si fara emotii ati vedea ca nu aveti motive de contradictie.

        Realitatea e ca universitatile din afara sunt un cutit cu doua taisuri.

        Pe de o parte tot ce se studiaza, se studiaza in conditii mai bune ca in Romania. Mai documentat, mai detaliat unde conteaza, mai practic, mai creativ, mai liber.

        Pe de alta parte se studiaza ALTCEVA, si anume ce se cere in mediul respectiv. Ori
        mediul respectiv este altul decat in Romania. La unele facultati conteaza mai mult decat la altele. Cu cat este facultatea mai tehnica, cu atat cunostintele sunt mai transferabile. La extrem, unele studii sunt pentru mediul actual din Romania cu totul inaplicabile fiindca aplicabilitatea tine de gradul de evolutie a societatii. Asa ca e aberant sa ceara cineva statului roman sa creeze un loc de munca pentru cineva care opereaza la un nivel pentru care in Romania nu are infrastructura necesara, fiindca este un nivel pe care organizatiile Romanesti nu vor il vor atinge nici peste 20 de ani.

        Cei care doresc sa studieze in strainatate trebuie sa se gandeasca bine ce isi aleg, fiindca s-ar putea sa se exileze singuri daca vor sa-si faca meseria pentru care au studiat.

        Pe de alta parte cred ca e important si pentru cei ce au ales sa ramana in Romania sa lege relatii cu firme straine, fie si doar pentru a invata de la ei si de a oferi ceva mai bun celor de acasa, ceva nou ce concurenta inca nu ofera.

      • Nici faptul ca dvs ati ales calea strainataturilor nu justifica aprecieri de genul „nu se merita sa te intorci in Romania”, sau „nu exista alta cale pentru implinirea profesionala decat studiile la universitati vest-europene sau americane. Nu mai pierdeti niciun minut, nu mai investiti nici o secunda in ceea ce se numeste invatamant universitar romanesc – ma refer la cel contemporan” Par a fi justificari pentru faptul ca dvs ati plecat din Romania. Altfel nu se putea, ati fost obligat . Ratarea si insatisfactia profesionala scrie pe aia care raman. Oare? De fapt este o optiune pe care fiecare o analizeaza si apoi ia decizia: doreste sa o ia de la zero, afara, departe de prieteni si familie, cu sanse mari ca , fara a face ceva formidabil , sa duca un trai decent, chiar si din postura de salariat…sau ramane in „Romanica”..o tara de hoti, prosti si needucati? Nici vorba de asa ceva…poti sa te realizezi foarte bine si in Romania, este poate mai greu, dar credeti-ma..”se merita”. Nu am niciun sentiment de insecuritate, nici materiala, nici emotionala sau de orice natura. Toti membrii familiei sunt antreprenori, eu, nevasata, fiul meu, fiecare cu businessul lui. Ne simtim bine, sau macar nu ne simtim victime, stim ca nu totul este perfect, poate ca este un avantaj ca sunt atatea de facut , solutii exista. Ce-ar fi daca toti am pleca? Ptr ca nu se merita…
        Nu urechez pe nimeni si nu tin lectii patriotarde..fiecare face cum crede ca e mai bine pentru el…e greu de tot sa te autoexilezi . Oricati bani ai castiga. Dar este prea tarziu cand realizezi ca anii s-au dus, ai trait departe de parinti si prieteni, si cauti justificari ca altfel nu se putea.

        • Domnul MirceaM, imi pare rau, reactia dvs. este tipic una romaneasca. Repet, ii judecati pe acesti tineri care sunt bine intentionati tzesand scenarii imaginare in spatele declaratiilor lor, fara a avea experienta lor si nici experienta emigrarii. Eu nu va judec pe dvs. care ati ramas, pe fiul dvs. care urmeaza studii in Romania. Va doresc numai bine, credeti sau nu, imi pare bine ca ati reusit. Imi exprim o opinie si atat, si imi asum riscul de a generaliza. Nu pledez ca toti sa plece, incerc sa raspund la scrisorile acestor studenti care deja au facut acest pas, care s-au deschis si si-au exprimat gandurile, temerile -absolut firesti pentru varsta lor- in mod public. Nu fac pe victimele asa cum insinuati.
          La ora actuala invatamantul romanesc este la pamant, credibilitatea este vecina cu zero. Sistemul pregateste tineri urmand metode feudale, le mutileaza comportamentul, esueaza sa pregateasca profesionisti intr-o lume competitiva. Genereaza cetateni frustrati, care odata cu evolutia in viata experimenteaza un puternic sentiment de neimplinire. Da, exista exceptii. Tocmai pentru a evita acest lucru, recomandarea mea pentru tinerii de mai sus este aceea de a-si urma calea in strainatate. Cine plange dupa mama, nu poate trai fara ardei umpluti, sarmale si mancare de fasole sa stea la mama acasa pana la pensie. Acesti tineri nu isi vor gasi locul intr-o societate corupta pana la maduva, cu o majoritate zapacita si ignoranta, excitata de scandal politic de dimineata pana seara si care alearga prin intuneric de 80 de ani fara sa stie ce vrea. Repet, cu vremea lucrurile vor incepe sa se urneasca din loc (in anumite domenii exista povesti de succes izolate, ma incumet sa o includ si pe cea a familiei dvs.), dar pentru pentru o lunga perioada de vreme schimbarile la scara mare nu vor fi spectaculoase. Incercati sa intelegeti ca o comunitate are un inalt grad de diversitate, nu suntem cu totii la fel: sortiti sa reusim acasa, intr-un mediu economic deprimat de decenii, sugrumat de hotie si non-valoare. Cu bine.

          • Vedeti dvs, chiar faptul ca spuneti ca reactia mea este una „tipic romaneasca” spune multe. Condescendenta asta ma`nerveaza ..nu faptul ca tinerii studiaza afara sau se autoexileaza, tot respectul, (daca este reciproc) desi am dubii ca stiu „costul” pe care-l vor plati. Fiecare face cum crede ca e mai bine pentru el.
            Sa exemplific putin, de ce cred ca este o oarescare doza de ipocrizie.
            Ionela spune:
            „România are nevoie impetuasă de generaţia tânără pentru a supravieţui ca entitate statală dar şi de o educaţie de calitate care să formeze frumos şi corect tinerii. ­În plus, statul român ar trebui să depună eforturi colosale să se asigure de întoarcerea tinerilor plecaţi la studii/muncă în străinatate fiindcă pe de o parte are nevoie de forţa de muncă profesionistă şi de experienţa şi inteligenţa celor educaţi în stil occidental.”
            Perfect de acord ca statul roman are nevoie de tineri instruiti..dar de ce sa faca statul eforturi colosale doar pentru cei instruiti afara? De ce sa nu faca pentru TOTI? Nu cumva-i discriminam pe cei cu studii „inauntru”? De unde si pana unde premisa ca cei cu studii afara sunt mai educati si mai buni? Asa , pe neve… Sau asta e o axioma? Daca as fi rautacios as exemplifica regionalizarea in Sicilia..probabil ca tot niste absolventii de fac de studii politice din Italia au facut-o..io nu doresc acel model in Romania.
            Aceasta idee se observa si din scrisoarea lui Victor…
            „A emigra astăzi a devenit un motiv de mândrie, o afirmație de succes oarecum. O emblemă care afirmă cunoscuților și lumii întregi din România că ai reușit să ieși din rahatul birocratic românesc.”
            Adica emigrarea este un scop in sine..nu conteaza cat si ce inveti acolo…bine ca ai scapat de „rahatul” romanesc..si evident trebuie taiat mielul cel gras daca se intoarce …omu` se sacrifica, la noi pute.
            Serban are dubii ca nu-i va fi recunoscuta o diploma de Cambridge..sa fim seriosi.
            Alex zice:
            „Vreau să mă întorc în țară ! Vreau să fiu una cu propria-mi patrie. Cu propria-mi limba. Vreau sa vorbesc românește. VREAU ! Vreau să urlu în limba română. Dar nu pot. Nu găsesc rațiunea în a face asta. Nu pot să vin, să rămân acolo și să îmi opresc propria dezvoltare. Nu există cadrul necesar de a mă dezvolta. Nu vin de unde am plecat. Vin înapoi dacă există schimbare. Dacă există cadrul necesar dezvoltării mele și a comunității din care fac parte.”
            Despre ce schimbare vorbeste? Si cine sa o faca..daca nu cei tineri? Aaaaaa..sa o faca „internii” si dupa aia vin si cei de afara..la totul gata.
            Despre ce cadru vorbeste? Ce anume doreste , la modul concret? Exista firme mari, cu salarii ca in vest..exista posibilitatea de a-ti face propria firma si sa castigi cat esti capabil. Nu poti sa ai pretentia, ca din prima, sa fii cocotat pe un scaun de sef, doar pentru ca ai o diploma de afara. Trebuie sa dovedesti intai ca esti bine pregatit.
            Diferenta este ca afara sunt salariile mai mari, pe medie… mi se pare o ipocrizie sa vrei ca doar tu, cel cu studii „afara” sa benficiezi de eforturile „colosale’.. Romania are un PIB/capita la jumatate ca EU27, salariile merg mana-n mana cu productivitatea, asta nu se schimba de pe o zi pe alta, pe medie stam prost…dar TOTI stam prost , nu doar ei.
            Repet nu-i judec pe acest tineri, fac ce e mai bine pentru ei…dar sa nu se victimizeze, si sa nu gaseasca scuze pentru ca pleaca din tara si nu se mai intorc.Este strict decizia lor. Tara asta , buna , rea, e asa pentru toti..si doar noi o putem schimba in bine.
            Va doresc toate cele bune.
            P.S Si baiatul meu are in plan un MBA, pe undeva pe afara, nu am nimic impotriva, nici nu depinde de mine, a vazut o buna a parte din Europa, a stat 6 luni si in SUA, e independent..dar nu are nici cea mai mica dorinta de a ramane „afara”..si nu de dorul ardeilor umpluti si al fasolei ..deh asa e pe la Romanica, poate pe afara o fi rusinos sa mananci fasole, ne scuzati…

  17. Diplome in ce?
    Daca e vorba de filozofeala, teologeala si alte dat din gura … ei bine daca stiu ce si al cui sa pupe vor avea , poate , viitor asigurat (totusi oferta e mare !!! si cantitatea e redusa dupa cum pbserva si Carol 2 ca nu are destul!!)
    Oricum slabe sanse si cu literatura .. si cu stiinte „umane”
    In rest ? Medici pregatiti in Romania emigreaza…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gratian Mihailescu
Gratian Mihailescu
Graţian Mihăilescu este expert in dezvoltare regională si consultant în afaceri europene, în prezent încercând să înfiinteze un Institut de Dezvoltare Locală în Timişoara. Absolvent de jurnalism, s-a specializat în Afaceri Europene si Dezvoltare Regională, fiind bursier în Germania, Italia, Belgia şi Ungaria la prestigioase instituţii din ţăriile respective. De-a lungul timpului s-a implicat în activităţi ale societatăţii civile, în ţară sau pe plan extern, colaborând cu clubul RO-UE, Europuls, Liga Studenţilor Români din Străinătate şi alte organizaţii non-guvernamentale din Vestul României. În ultimii ani a publicat articole despre fonduri europene şi dezvoltare regională pe siteuri de specialitate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro