joi, martie 28, 2024

„Scuipați aici!” TVR în era infractorilor

Mi-am trăit copilăria și tinerețea într-un cartier bucureștean locuit de familii „mic-burgheze”. Asta nu m-a împiedicat să am gașca mea, care, așa cum îi stă bine oricărei găști adevărate, se ținea de tot felul de năzbâtii. Adevărul e că mai toți băieții ajunși la vârsta puberală încep să-și manifeste, ajutați de gașca de cartier, potențialul de derbedei.

Ca mici derbedei ce eram, jucam din când în când un joc pe care-l numiserăm „la cuțit”. Stăteam înșirați ca rândunelele pe gard, iar unul dintre noi, ales prin tragere la sorți, rămânea în picioare pe trotuar. Fiecare avea dreptul la o scuipătură orientată către încălțările băiatului proțăpit în fața noastră. Dacă scuipatul cădea pe bombeu, trebuia să cobori de pe gard și să-l ștergi. Dacă nimerea jumătate pe rama încălțării, jumătate pe jos, atunci „dădeai un cuțit”: se considera că reușiseși să fixezi pantoful în asfalt și nefericitul astfel țintuit locului rămânea pe trotuar pentru încă o rundă.

Ei, jocul ăsta, „la cuțit”, avea o mare valoare educativă! Era de fapt o bornă, un punct de răscruce, o graniță între două vârste. Ori rămâneai toată viața un profesionist al scuipatului și deveneai solidar cu obiceiul de a scuipa pe stradă, ori te făceai băiat mare, înțelegeai că expectoratul golănesc nu e cea mai frumoasă carte de vizită și te apucai de învățat și de sporturi mai onorabile.

Mare mi-a fost uimirea când, crescând, am descoperit că oamenii în toată firea sunt capabili să organizeze turniruri de scuipat în diferite împrejurări ale vieții. Distracția noastră de copii – scuipatul de pe gard, de pe balcon sau de la fereastră – bătea dintr-odată departe. Ea avea ramificații în societatea adulților, se complica, se rafina, era predată la școli înalte, avea reguli și tehnici care se învățau. Ce mai, era un joc extrem de serios. Am descoperit la o vârstă destul de fragedă că era jocul preferat al „activului de partid” (auziți expresie! „activul de partid”!) și al angajaților „Maleficei Instituții” (așa a numit Matei Călinescu Securitatea în Jurnalul său, ca să ocolească scârbavnicul cuvânt). În cazul lor, jocul acesta devenise o meserie. Grație lui, de pildă, puteau fi „demascați” în public „dușmanii de clasă”. Oameni cu aer cumsecade, uneori medici celebri, mari artiști, profesori faimoși se pomeneau târâți în fața unui amfiteatru plin și, pac!, cu un gest vigilent și brusc li se smulgea cu furie proletară masca de pe față și, deodată, apărea la lumină chipul hidos al dușmanului… Odată demascați în felul acesta, de la tribună venea îndemnul: „Scuipați aici!”. Și tovarășii din sală se dezlănțuiau.

Eram student în anul I la Filozofie când am asistat la primul turnir de scuipat public. Se numea „ședință de partid deschisă”. „Deschisă” pentru că nu era „închisă”. Adică la turnir asistau nu numai membrii de partid, ci și cei „fără de partid”, invitați să vadă cum arată exorcizarea în public a unui tovarăș care înșelase încrederea Partidului. A fost un linșaj încheiat cu exmatricularea unei colege care nu declarase în dosarul de înscriere la facultate că părinții ei, cu câteva pogoane de pământ, erau de fapt „chiaburi”. În anii care au urmat, am cunoscut pe pielea mea, în mai multe rânduri, ce însemna să fii scuipat în public. Eram plin de păcate: elitist, evazionist, mă înhăitasem cu Noica, aveam relații cu străinii, declarasem că filozofia nu e o știință… Grozăvii! Aliniați pe gardul urii și al ideologiei, colegii de la Institutul de Filozofie al Academiei au jucat de mai multe ori cu mine jocul „la cuțit”.

Dar adevărata voluptate a stigmatizării am cunoscut-o abia în „anii tranziției”. Spre deosebire de anii comunismului, jocul de oameni mari „la cuțit” se petrecea acum pe o scenă mare cât țara: în ziare, la televizor… Și în orizontul libertății. Al „libertății de expresie”. Căci scuipatul cu adresă, trebuie să recunoaștem, e cea mai concisă formă de expresie. Mult mai concisă decât înjurătura, de pildă. Nu exprimă el, fără să recurgă la cuvinte, sentimentele cuiva în cea mai percutantă formă? E drept că acum, în „anii tranziției”, odată stigmatizat, nu-ți mai pierdeai slujba, nu mai erai retrogradat, trimis în „domiciliu forțat” sau băgat la pușcărie. Erai doar calomniat, mânjit și, eventual, „pe cale de consecință”, cum ar spune Patapievici, scuipat de facto, așa cum a fost scuipat el în plină stradă. Împroșcatul cu vorbe pe ecran sau în ziar se metamorfoza, pe stradă, în flegmă.

Pe la jumătatea anilor 2000, un ziar condus de un fost securist,  devenit între timp infractor, a stabilit că, traducând Heidegger în limba română, îl plagiasem pe Heidegger. Aici „jocul” a durat câteva luni: ziarul avea o rubrică intitulată chiar așa: „Loc de scuipat”. Exact ca în jocurile copilăriei mele. Numai că aici, spre deosebire de „la cuțit”, nu se scuipa copilărește pe bombeul pantofului, ci, cum spuneam, bărbătește, în față. Un post de televiziune patronat, tot așa, de un salariat al Maleficei Instituții și infractor, s-a jucat de mai multe ori, cu mine și cu prietenii mei, de-a „la cuțit”. Seară de seară. Elita „cavalerilor flegmei” angajați la acest post își propunea, la capătul acestor turniruri, un singur lucru: să te facă, fantazând amplu în jurul tău, acoperindu-te de imundiții și de demersuri excremențiale, să miroși ca patronii lor. Să capeți damf de infractor, de scursură umană, de hoit moral intrat în putrefacție. România trebuia să devină, pentru ca duhoarea lor să nu se mai simtă și să nu mai aibă termen de comparație, o mare cocină umană.

Ei, dar asta se întâmpla în fond pe banii lor: fiecare se distra pe canalul lui, în ziarul lui și cu publicul lui. Noi, ceilalți, aveam televiziunea publică! Bugetară, adică pe banii tuturor și în slujba tuturor. Menită să educe în spiritul democrației și să celebreze valorile nației. Să dea repere. (A rămas hăt!, în negura istoriei, momentul în care televiziunea devenită peste noapte „liberă”, condusă de un academician istoric care dădea certificate de „legionari” pentru cei din Piața Universității, și aflată în slujba unui președinte judecat acum pentru crime împotriva umanității, i-a chemat pe minerii din Valea Jiului să linșeze populația rebelă a Bucureștiului.) Acum, televiziunea publică e cu adevărat publică. Ea nu poate juca, la scara unei țări, jocul puberilor de cartier. Ea nu se poate pune în slujba unei găști sau a unui partid, nu, nici vorbă!, de vreme ce e a noastră, a tuturor! Nu poate să împrumute de la televiziuni năimite mercenarii specializați în jocul „la cuțit” și să dea pe mâna infractorilor invitați o emisiune în care li se spune „uite, scuipă aici!” Nu-i așa că o asemenea grozăvie nu e cu putință?  Doar scrie și în Statutul ziaristului din SRTV, cap. II, art.11: „Ziaristul din televiziunea publică nu va calomnia, nu va injuria și nu va defăima persoane și instituții”.

Nu scriu aceste rânduri pentru că în urmă cu vreo două săptămâni o emisiune a TVR-ului m-a târât într-o mocirlă amenajată pe ecran, cu securiști și infractori, sub numele „România 9”. Emisiune făcută de un domn Ionuț Costache, care, mi s-a spus, joacă la TVR în deplasare. Privind-o, mi-am reamintit, înduioșat, de jocurile golănești ale copilăriei. Dar cum ziceam: nu scriu rândurile astea cu gândul la mine, ci la TVR. Domnul Costache are, se pare, un proiect TV compact cu crema infractorilor, cărora, uneori, li se adresează cu „domnule premier”, lăsând să se înțeleagă că invitatul e acolo, în fața lui, în calitate de prim ministru, nu de infractor. Grație emisiunii amintite am înțeles dintr-odată ce este „România nouă”, în care ar urma de-acum să trăim. Este cea mai coerentă dintre toate Româniile posibile: una în care infractorii fac în Parlament legile justiției, și tot infractorii, la televiziunea publică, fac îndreptarul moral al societății și canonul cultural și spiritual al națiunii. România în care scursurile lumii noastre, ieșite de la pușcărie mai obaznice decât erau înainte de a intra, ajung directori de conștiință, emit judecăți de valoare, ne fură cuvintele care-i caracterizau și le întorc împotriva noastră. Și asta sub oblăduirea președintei Televiziunii. Se pare că, revenindu-și în simțiri după atâta democrație, România se pregătește să intre în mod oficial în era infractorilor.

PS Nu terminasem bine de scris textul meu „scuipăcios”, când un tânăr prieten din Alba Iulia îmi trimite rândurile de mai jos. Coincidența celor două texte, deși scrise în registre stilistice diferite, mă îndeamnă să citez cuvintele primite de la amicul meu ardelean:

„Como es posibile que un ser inculto, de inteligencia primaria, que parece una caricatura de si mismo, llegue a tener de extinguir la civilizacion?” E o intrebare cumplită pusă de Senor Mario Vargas Llosa, în toamna acestui an, într-unul dintre articolele pe care le scrie cu o regularitate „metronomică”, de decenii intregi. Noi, dragă domnule Liiceanu, prin forța împrejurărilor, suntem condamnați să rămânem la problemele micii noastre ogrăzi.

Cum e posibil totuși ca o țară europeană să cunoască cel mai mare exod din istorie pe timp de pace? Fug oamenii ca de ciumă. Îi voi urma în curând, căci nu accept să-mi cresc fetița într-un asemenea mediu otrăvit. De ce să ajungă să reziste doar cu antidepresive, ca mulți dintre noi?

Cum se poate, dragă domnule Liiceanu, să fiți calomniat de pe ecranul televiziunii publice de infractori și, din PUȘCĂRIE, de numitul SOV? Nu se mai numește oare închisoarea și „loc de detenție”? Ce dracului de pușcărie mai e și asta, de unde poți înjura liniștit pe toată lumea fără să pățești nimic?! Ba să mai ai și posibilitatea de a scrie „lucrări științifice”, chiar dacă ești analfabet, beneficiind în felul ăsta de o semnificativă reducere a pedepsei! Mai e la noi închisoarea o pedeapsă? A devenit aproape o promoție, un motiv de mândrie, titlul de „infractor” și „pușcăriaș” urmând de-acum a fi trecut pe blazon!

Cum se poate, dragă domnule Liiceanu, ca domnul Patapievici, „posesorul” uneia dintre cele mai extraordinare minți europene actuale (spre folosul nostru al tuturor) să ajungă să fie SCUIPAT PE STRADĂ ori, în cazuri mai fericite, beștelit și admonestat prin magazine de inși asmuțiți de televiziunea unui fost securist și  fost pușcăriaș?!

Nu vă mai obosesc, dragă domnule Liiceanu. Iertați-mă. Dar ce ne facem? Chiar dacă plec, oare gândul și o bună parte din suflet nu-mi vor rămâne tot aici?…

NOTA Editorului: Am primit acest text pe 17 decembrie. Impreuna cu autorul am decis sa amanam publicarea lui. Parea inoportun, avand in vedere evenimentele din acele zile – dezlantuirea comisiei Iordache si moartea Regelui si l-am amanat.

Distribuie acest articol

61 COMENTARII

  1. O mica corectie. Pe realizatorul TVR il cheama Ionut Cristache. Zis si sarmalutza de catre cunoscatori. Trebuie spus totusi ca TVR este o copie palida a haznalelor tv, de vreme ce au trimis un ageamiu intr-ale scuipatului precum Cristache. Maestrii Gadea, Badea, Ciutacu etc nu au dorit sa renunte la posturile dedicate (si mai bine platite evident) ale acestui „sport” jurnalistic.
    Noroc cu invitati de marca ca SRS, Chirieac si altii care mai ridica nivelul de jeg si infractionalitate al televiziunii publice.

  2. D-le Liiceanu traim vremuri pe care in anii ’90 nu ni-i inchipuiam ca ii vom mai trai…incep sa cred ca este o notiune de timp, luni, pana cand nu vom mai avea acces la internet, ne vor fi ascultate telefoanele, vom fi vanati la servici pt. ideile noastre cunoscute de catre colegi…acesti mafioti comunisti(cu toate ca eu nu cred ca au vreo ideologie – doar cea a furtului!?) vor face ce au facut cei care i-au procreeat!

    • Cred ca exagerati in profetia cu ascultatul telefoanelor. Prcatica ignobila a ascultatului telefoanelor a incetat definitiv la sfarsitul anului 1989 si nu va mai fi nicicand reluata , o multime de institutii ale statului de drept veghind la asta.

    • Pentru asta ar fi nevoie de organizare și de timp. Acei ”mafioți comuniști” sunt de fapt niște băieți descurcăreți care au învășat meserie în anii ’80. La vremea aceea erau împărțite atribuțiile, exista un aparat represiv care își făcea treaba, astfel încât băieții descurcăreți din acea vreme (de la care au învățat cei de azi meserie) se puteau ocupa cu ce le plăcea lor mai mult.

      Astăzi acel aparat represiv nu mai există, apar articole în presă despre mulțimea de lucrători din serviciile secrete și matrapazlâcurile cu care se ocupă ei. Tot ce pot băieții ăștia descurcăreți să facă este să țină România într-o zonă cenușie, lipsită de orizont, timp în care mii de oameni pleacă în continuare din țară în fiecare săptămână. E un fel de șah etern care nu duce nicăieri.

    • @lmihai, excelent comentariu, realitatea de azi te confirma cu totul!
      Ingrijorarea lui @lmihai mi se pare perfect justificata. Urmele intruziunii sunt atat de vizibile azi! Si nu numai in Ro, se pare, ci si pe la altii:
      „You better warch out…better not pout, I’m telling you why: He’ s making a list (he’s checking it twice!), he is gonna find out who’s naughty/nice. He sees you when you’re sleeping, he knows when you are awake, he knows when you have been bad or good!!!!”
      Cata aroganta sa ne-o spuna in fata!

  3. Oricat de deranjante ar fi aceste chestiuni, trebuie sa intelegem ca ele tin mai degraba de nivelul precar al educatiei romanilor si ca pana nu se rezolva cauza de fond, nu ne putem astepta sa amelioram efectele acestea nefericite.

    Asa ca imi permit sa deviez de la subiect si sa revin la unul din pacate, optica asupra filozofiei. Atat filozofia, cat si tot ce cunoastem despre arte si studii sociale, in general, toate activitatile intelectuale superioare susceptibile subiectivismului ar trebui incluse in categoria stiinta. Cumulul de cunostinte al omenirii il reprezinta ceea ce putem numi generic stiinta, nu doar cunostintele din domeniile tehnice. Si o spun desi nu gasesc multe merite anumitor curente filozofice si mi se pare ca studierea in izolare a filozofiei, necuplata cu un domeniu de activitate anume, ii rateaza utilitatea. Cel putin epistemologia ii este necesara oricarui om de stiinta si pentru stapanirea conceptelor propuse este necesara aprofundarea filozofiei.

    • „Oricat de deranjante ar fi aceste chestiuni, trebuie sa intelegem ca ele tin mai degraba de nivelul precar al educatiei romanilor…”

      Manipularea, bine făcută, funcționează eficient oriunde, inclusiv în statele ale căror cetățeni au un nivel de educație mult mai înalt (conform statisticilor) decât în România. În Marea Britanie, spre un exemplu bine cunoscut și mult discutat. Dincolo de constatarea stării de fapt și de lamentare, cred că este important să vedem cum putem acționa cu mai multă eficiență împotriva manipulării. Este un obiectiv social, de apărare față de știrile false și efectul extrem de grav pe care îl au și o datorie față de copii noștri, al căror viitor este amenințat. Or, asta înseamnă un uriaș efort, inclusiv de natură financiară, având în vedere că cei care practică în mod eficient manipularea la nivel guvernamental dispun de un volum uriaș de resurse, mare parte deturnate din averea publică.

    • Autismul cercetătorilor de vârf, a oamenilor de ştiinţă e o problemă nerezolvată.

      Ca sa ajungă „sus“ şi la subvenţii /bani pentru proiectele lor oamenii din ştiinţele naturii/ tehnice sunt concentraţi pe o singură problemă ştiinţific- tehnică. Informaţiile actuale din domeniul de cercetare le consumă aproape tot timpul de la universitate până la premii în domeniul cercetat. Lipseşte conectarea cu ceilalţi din domeniul lor, cu cei preocupaţi de alte proiecte. Lipseşte conectarea cu alţi cercetători din alte discipline. Lipseşte aproape complet conectarea cu cei din domeniul ştiinţelor « umanistice » (filozofia, arta, sociologia, ştiinţele economice, tradiţia transcendentă- religia, etc). Aceasta lipsă de conectare are urmări în participarea lor în sfera publică, în antrenarea « politică » zi de zi în treburile publice din ţara de reşedinţă. Nu e numai un fenomen românesc sau european : Consilience. The Unity of the Knowledge, Edgar O. Wilson, 1998 NY/Harvard. Profesorul de la Harvard (41 de ani profesor de biologie evoluţionară, Harvard) cere conectarea celor din discipline diferite, a “umaniştilor” (lipsesc complet cunoştiinţe elementare din domeniul cercetătorilor ştiinţelor naturii actuale) cu cu cei din ştiinţele naturii (nu mai există cercetători preocupaţi de filozofie!). E.O. Wilson deplânge faptul că în instituţiile publice (universităţi, partide politice, think thanks, etc) din SUA sunt prea mulţi “umanişti” fără cunostinţe elementare din alte domenii (ştiinţele naturii/ tehnice). Mulţi “umanişti” sunt tentaţi să se vadă deasupra “societăţii” de care fac parte, deasupra celor lumeşti.

      Conectarea e o cerinţă, o necesitate în ţară, în UE şi în lume.

      Werner Heisenberg a citit din Platon (greaca nouă) ca elev, student, savant şi Laureat al Premiului Nobel 1932. Era o tradiţie de studii umanistice a generaţiei de elevi/ Abitur înainte de 1918 în Europa. Cunoştinţe elementare din alte domenii ştiinţifice (naturii/ umanistice) sunt necesare azi şi mâine.

      E. Macron propune azi 20 de universităţi Europene conectate, care îndeplinesc condiţia ca fiecare profesor şi fiecare student să vorbească cursiv, să cunoască bine alte două limbi « europene ». Astfel « Europenii » sunt mai bine conectaţi între ei, au acces la patrimoniul nostru european « pluralist- multilinguist » prin cunoaşterea limbilor vecinilor. Care universitate română de azi poate fi conectată cu cele 20 universităţi Europene de vârf propuse de noul preşedinte francez ? Cine cunoaşte încă două limbi europene în ţară ? Cine nu are cunoştiinţe bune de limbi europene în licee, universităţi, instituţii publice? Conectarea prin limbi « Europene » e o şansă în fiecare ţară din UE, nu numai la Bruessel.

      Conectaţi-vă !

      • Ne-am conectat deja, suntem adevarati „sorosisti”, acest afiind si motivul pentru care am devenit „fascisti”, uneori in ochii propriilor parinti. Vorba ceea: spune-mi ce mananci ca sa-ti spun cine esti. Cum poate fi definit un om care mananca excrementele debitate de altii seara de seara sau, hai sau fiu mai „nazist”, zi de zi ?
        Culmea caderii libere este ca „ideile” acestor meceni ai hotiei au prins la oameni educati. Ma mir, si nu cred ca sunt singurul, sa-i vad pe proprii parinti, cu studii si gramezi de carti citite, aberand mai ceva ca un Dogaru. Cred ca tine de ceva zone ale creierului necunoscute inca. Oricum, oamenii astia cunosc tehnicile manipularii. Insa, sa fim sinceri cu noi insine, aceste tehnici sunt cunoscute si de catre cei din „tabara celor buni”.

        Incredere in Cel de Sus tre’ s-avem, iar in oameni mai putin. S-au prabusit imperii si tari de mii de ori mai puternice decat marile puteri actuale – bine, in limitele tehnologiei de-atunci – si abia astazi mai dam de cate-o farama de zid din cutare sau cutare cetate. Cand o iei razna, uneori e ireversibil. S-ar putea ca nebunia unora sa fie spre propria lor salvare. Insa stau si ma gandesc cu ce pret. Merita sa cantam iarasi Internationala sau sa stam la cozi, infrigurati, s-asteptam limuzina lui jefe sa vina in „inspectie fulger” ? Merita sa sarut mana fostului sofer de tir doar pentru ca ajuns sa „ma reprezinte”, promitandu-mi poze cu sex rectal ale nevestei sau ale fiicei, vorba ceea, „ca sa-mi salvez fiinta stramoseasca” ? Nu mai bine il ciuruiesc in strada ? Cel putin asta ar fi facut un ins normal prin State. Cred ca au gresit ucigasii aia tara. Ar trebui sa-i chemam pe la noi.

  4. M-a uns la suflet acest titlu „„Scuipați aici!” TVR în era infractorilor”
    Dar parca pe ipochimenul venit de la Haznaua 3 la TVR1 il cheama Ionut Cristache.
    Si, pentru ca sint obisnuit sa-mi atrag fulgerele, il are ca invitat, am citit aici pe Contributors, pe mosierul Mircea Dinescu. De multe ori.

      • Dinescu este mai mult de-atat, este un mosier comunist. O singura femeie i-a zis-o-n fata, anume ca este un porc precum aceia pe care-i gateste cu atata stiinta in luxoasele sale restaurante. or mai fi si altii, insa nu poti sa nu remarci cat de cautat este omul si cat de doct se afla a fi in multe privinte, cum ar fi in „portul popular” – cel complet reinventat pentru tampenia copiata dupa alde x factor.
        Astia de la TVR n-au tampit toti, ci fiind condusi de un criptoanimal comunist, fac ceea ce li se cere. Daca refuza, se gasesc altii, liste de asteptare sunt iar rude se nasc pe banda rulanta.

  5. „Nu toți pot emigra“

    răspunde Werner Heisenberg 1938 fizicianului Enrico Fermi în SUA (E.F. vede 1938 continentul European pe o pantă spre dezastru, el nu mai are încredere în Europenii secolului 20) care îl încurajeaza să emigreze, să rămână în America unde oricând este bine venit ca fizician și Lauerat al Premiului Nobel 1932 (W.H. născut 1901 la Würzburg, nu a emigrat 1938, era profesor tânar 1936-1945 la Leipzig, catedra de fizică cuantică). A. Pleșu a avut stipendii în vest 1974 / 1984 la Heidelberg și Berlin vest, nu a emigrat. Azi își exprimă public dubii în privința dilemei tinerilor din țară.

    Mulți au preluat 1990 -2017 responsabilitatea pentru soarta lor, pentru familia lor în propriile mâini și au migrat spre vest. Patru milioane de locuitori ai țării oscilează azi între vest și est în UE. E normalitatea de azi. E bine am putea spune ?

    …. „ … Cum e posibil totuși ca o țară europeană să cunoască cel mai mare exod din istorie pe timp de pace? Fug oamenii ca de ciumă. Îi voi urma în curând, căci nu accept să-mi cresc fetița într-un asemenea mediu otrăvit. De ce să ajungă să reziste doar cu antidepresive, ca mulți dintre noi?… „…

    O situație asemănătoare de îngrijorare și nemulțumire se poate constata și în țările din vest unde, după 72 de ani de pace, prosperitatea a înbunătățit considerabil viața majorității locuitorilor occidentali. Am vorbit cu părinți care nu vor să vadă viitorul copiilor în mâna unei administrații politice din ce în ce mai avidă de banii contribualilor. Părinți care nu mai au încredere (datorii de stat de 132 % BIP în Italia, 100 % BIP în Franta) în sistemul politic liberal occidental (vestgerman, și în alte state UE) și emigrează spre Canada, SUA, Australia, etc. pentru un alt viitor al copiilor.Canada e țara căutata de mulți tineri din toată lumea ca noua reședință.

    Est și vest pe continentul nostru uniți în lipsa de încredere al locuitorilor secolului 21?
    Europa e zguduită azi în multe părți de lipsa de încredere al locuitorilor. Estul continentului e din nou o zonă de nesiguranță?

    România e o țară care are tot ce trebuie pentru un trai normal al locuitorilor, pentru bunăstare și belșug! Ce deosebește esențial Romînia 1918-1939- 1989- 2018 de Canada, Elveția, Norvegia, Suedia, Danemarca, de statele unde sentimentul de apartenență, sentimentul de fericire al locuitorilor e „măsurat” ca cel mai puternic din lume? După 10 ani de asociere în UE cu subvenții nerambursabile din Bruessel, cu cele mai bune condiții exterioare din istoria sa, autorul și prietenul ardelean au numai cuvinte amare, descurajatoare în țara în care trăiesc. Tristetea din textul autorului& prietenului ardelean? E numai scepticismul bătrânilor în fața dinamismului tinerilor?

    Câte generații mai sunt necesare pentru a depăși „decalajul secular”? Cum se prezință țara la aniversarea 2018, „teleormanizată” de penalii din guvern, parlament, partide, institutii publice?

    Nu toți pot emigra, nu toți vor să emigreze. România are de ales. Ce e de făcut?

  6. Nu inceteaza sa ma uluiasca talentul dumneavoastra literar si rafinamentul umorului, care nu dispare nici cand sunteti foarte suparat.
    Domnule Liiceanu, pe vremuri, in „Saptamana” lui Eugen Barbu, cine era luat in tarbaca isi castiga brusc respectul celor din jur. Tinerii scriitori se laudau cu numarul articolelor injurioase: „Pe mine m-au balacarit de trei ori.” , „Ba, pe mine de patru ori ! Sunt mai important !”
    Fiind obisnuiti astfel, noi am inceput sa privim din ce in ce mai atent aparitiile dumneavoastra, pe masura ce erati mai improscat cu noroi. Cu cat va atacau mai abject, cu atat respectul nostru crestea. La fel, dorinta noastra de a va citi cartile.
    Astazi adunati, in doua-trei zile, cincizeci de mii de vizualizari. Fiecare cititor povesteste inca unei persoane, cel putin (de obicei doua, trei, patru). Daca facem o inmultire simpla, aflam ca impactul ideilor dumneavoastra asupra publicului „care conteaza” este de o forta unica.
    De aceea sunteti tinte, dumneavoastra si domnul Patapievici. Nimeni nu se preocupa de dusmani minori, ci ataca unde e pericolul cel mai mare. Credibilitatea de care va bucurati ii omoara.
    Nu exista nici o asemanare intre dumneavoastra si Mos Ion Roata, nici intre noi si Voda Cuza. Totusi, speram ca dragostea si recunostinta noastra sa se aseze acolo „unde a scuipat boierul”. La fel si pentru domnul Patapievici si pentru toti cei care accepta sa se expuna pentru binele nostru.
    De 28 de ani suntem in razboi civil, iar dumneavoastra sunteti in prima linie. Cine va invinge nu se stie, dar nu ne predam fara lupta.
    Cat despre prietenul dumneavoastra din Alba, il inteleg. Un singur lucru as vrea, insa, sa-i spun: fetita dumnealui va creste intr-o tara civilizata, dar va avea convingeri comuniste. Colegii si prietenii vor avea grija sa-i explice ca singura solutie pentru lumea contemporana este marxismul „luminat”. Praemonitus praemunitus.
    Sarbatori fericite si un an nou mai bun !

  7. Vă mulțumim pentru acest articol. Probabil că multe lume a pățit lucruri similare. Se pare că, la noi, oricine încearcă să facă ceva bun se lovește de probleme, uneori nu doar de scuipat public, ci de numeroase piedici care pot face imposibilă orice strădanie de a schimba această stare de lucruri.
    Ce putem face însă, în afară de a emigra? N-am aflat încă de la nimeni răspunsul la această întrebare.

  8. Din cate stim, in SUA nu sunt securisti sau comunisti, dar acolo „la cutit” este mai mult decat un joc. Este un modus vivendi politic. Extrem de inteligent, pe care il recomand. Nu avem de ales, prin urmare, trebuie sa-l exersam si noi. Altfel, riscam sa fim un vesnic si nenorocit „Loc de scuipat”, in loc sa ne numaram printre mai vrednicii si gloriosii „Scuipatori”.

  9. Buna Seara Domnule Liiceanu
    Parca ieri a fost seara de mai 2017 cand am conversat placut si amical in legatura cu pancarta mea ce definea sigla spirituala a P$D in loc de trandafiri..niste cocotieri, or finalul conversatiei noastre efemere are legatura cu tovarashul de la Romania 9, da, vi s a precizat corect faptul ca Televiziunea finantata din banii Crescent a dat pe camata acest baiat de mingi, acum salariat public…revin la replica din seara de mai 2017…tov salariat al Crescentului detasat la TVR..se exprima si se va exprima pour le connoisseur…adica pentru Flegmarii Lui!

  10. Când am citit că emisiunea se numește România 9 mi-am amintit de acel banc, pe care îl reproduc aproximativ: În timpul turneului electoral ies la înaintare diverși, cu sloganu: „Să facem o lume nouă!”. După ce câștiga alegerile, poporul cere conducătorilor să își îndeplinească promisiunea. Replica primită a fost: „Asta facem. Am zis că facem o lume nouă, nu o lume vouă!”

  11. Emisiunea la care faceti referire este o rusine, prin invitatii pe care ii aduce si ii cinsteste seara de seara.Este un fel de prelungire mai spalata a Antenei 3. Revoltator ca acest Costache spala creiere pe bani publici !

  12. Cine ar putea limita efectul articolelor , a emisiunilor de felul „turniruri de scuipat ” ,
    sau publicarea de articole ,sau invitarea condamnatilor , a celor cu dosare penale ,
    ca „formatori de opinie „, ca „moralisti” , ca oameni cu „autoritate” ,
    care sa ne spuna ce este bine si ce este rau in Romania ?
    Daca o fac doar cei „scuipati „, efectul este nesemnificativ .
    Ar trebui sa o faca publicul ce citeste asemenea articole , sau vizioneaza asemenea emisiuni.
    Ori daca asemenea produse media au audienta , ba si suporteri , fani ….
    „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni ( cati or mai fi prin Romania )
    să nu facă nimic.”…

  13. Maestre Liiceanu, bag seama că experiențele pubertății vă urmăresc, astfel că după ce ați afirmat că „Noica a scuipat pe istorie” pentru ca să nu intre în jocul comuniștilor, să se izoleze şi să-şi dedice viaţa reflecţiei filosofice autentice, ne împărtășiți neplăcuta propria experiență trăită la TVR în acest final de an.
    Vă mulțumesc pentru detaliile autobiografice din acest articol, care dau încă mai mult sens mai vechiului articol „Despre neajunsul de a scuipa în sus”. Și dincolo de a sterge, cât pot, scuipatul unor neica Nimeni (eu însumi fiind tot un neica Nimeni), nu pot decât să vă reamintesc propria dumneavoastră remarcă: „(…) scuipatul în sus se naște dintr-o disperare neputincioasă. Ba chiar, putem spune, asta și e definiția lui: Scuipatul în sus este forma extremă a unei disperări neputincioase, născută din exasperare și furie extremă, care, negăsind nici un mijloc de domolire, alege o cale dezavantajoasă de exprimare a ei. Altfel spus, disperatul neputincios, incapabil să găsească o deșarjă adecvată, preferă ca, decât să nu se exprime, să o facă într-un mod total dezavantajos pentru el. Ținta deșarjei neputincioase rămâne neatinsă, în timp ce disperatul neputincios preia asupra sa rezultatul actului care viza obiectul furiei disperate și al disperării neputincioase. Pe scurt, el termină prin a se scuipa în cap.”
    Și dacă totuși v-au atins câțiva stropi, ați demonstrat în mod repetat că aveți puterea de a-i transforma în fertilizant pentru nobile preocupări ce lasă urme în cultură și societate, în timp ce amintirea acelei emisiuni este deja demult uitată.

  14. Da, din păcate Domnule Liiceanu și Draga domnule din Alba aceleași sentimente le trăiesc și eu, și familia mea, zilnic. Trăim intr-o societate toxica care ne “mănâncă zilele” ( una din expresiile favorite ale mamei mele). Infractori cu televiziuni, ziare și radiouri in mani au făcut posibila banalizarea râului , banalizarea hoției ( “a furat , n-a dat in cap!”) și va urma banalizarea crimei ( e mersul firesc al lucrurilor in viziunea lor). Am avut experiența locuirii in vest (UK) pt 1 an dar am și călătorit in multe tari. Pot afirma cu tărie ca România a ajuns un loc foarte neplăcut de trăit (nu Vb de Rusia , România privită din Rusia sau Bulgaria aduce a Occident

  15. Ro9 este una din cele mai abjecte emisiuni pe care le-am putut urmări vreodată. Expresia ” a urmări” este un fel de a spune. Nu poţi să fii „normal” şi să rezişti 10 minute la asaltul pestilenţialului programat. Spun abject, pentru că, sub haina transparenta a „democraţiei” liberatoare de opinii, se ascunde, pernicios, manipularea insidioasă şi orchestrată a unui sistem organizat de propagandă mincinoasă. Pentru cine este interesat, sau ar vrea să observe, ar fi suficient. E drept că ar mai trebui şi putină glagorie, ceea ce, în România, preocupata mai mult de burdihan (la fel ca pe vremea lui Ceauşescu dar acum, din alte motive) devine o nestemată rară.

    Aceasta se petrece sub ochii unei întregi ţări, cu banii luaţi din buzunarul privitorilor.
    Dincolo de neprofesionalismul nesimulat al imposturii „animatorului” acestei „emisiuni”,
    „performanţa” spectacolului grotesc ce este propus, mizează pe trei pilieri.

    Primul este aroganţa egolatră si plină de cinism a animatorului, având dezinvoltura certitudinii că jocul „de-a televiziunea” este asigurat de protecţii sigure şi garantate.

    A doilea pilier este reprezentat de voroava înveninată a invitaţilor săi, aleşi „pe sprinceană” (preferat încruntată) şi care-şi etalează penibilul asasin, cu dedicaţie, celor cei ce jenează interese obscure şi pline de amoralitate. Veşnicii-aceiaşi „invitaţi”, neoficial, adevăraţi salariati ai TVR, (re)prezintă, blazaţi dar disciplinati, slinoasa alternativă a lăturilor oficiale prezentate drept obiectivism democratic. Un fel de Antena3 îmbrăcată în haina democratiei „made in FSN”, mai putin mineriada (revizitată de machiori profesionişti din umbră).

    Al treilea pilier este mai mult bănuit, ştiut de cei iniţiati, dar rar făgăduit ştiinţei publicului, tratat, el, publicul, aşa cum a fost tratat dintotdeauna, ca o componenta infantilă, necesară dar ignorată, a adevaratului scenariu destinat adevaratei lupte intestine ce se petrece deaupra capului nostru. Alfel spus, suntem „carne de tun…mediatic”.

    Ceea ce mă pune pe gânduri este starea de prostraţie a populaţiei, dar şi a elitelor sale, dacă cuvântul „elită” mai are vreo semnificaţie în România.
    Chiar dacă, psihologic, se poate explica această (lipsă de) reacţie, totusi, gândesc, nu este dincolo de posibilitatea unora şi altora. Dar, ciudat, este rar când cineva se sesizează pentru a combate acest „gen” practicat de TVR. O fi frică ? O fi silă ? Greu de spus, fibra revolutionarului nefiind dată orişicui.

    Culmea este că aceste „dezabateri” sunt transmise şi pe canalul internaţional al românilor din diaspora (TVRi), în aşa fel încât că cei doritori de plecare, sau deja acolo, să se simta „ca acasă”. Aviz, deci, tânărului prieten din Alba !
    Este o glumă tristă, bine-nţeles, dificultatea străinatăţii compensând în cele din urmă pe temeraii ce au încercat-o.
    Ne rămâne tristeţea pierderilor incomesurabile ale acestei avuţii naţionale, reprezentată de tinerii (si nu numai) emigranţi, de care, cu atâta uşurinţă criminală, trădători de ţară se debarasează răsufland uşuraţi.
    Observaţi că tristeţea a fost unul din dominantele acestui comentariu.
    Vă urez, în acest final de an, să aveţi curajul necesar, să vă înfruntaţi viitorul cu serenitatea şi determinarea necesară reuşitei.

  16. Din nou, constatări negative. Iar şi iar, constatări negative. Domnilor, fac alergie la aceste constatări negative. CINE e de vină, domnilor? Poate să ne spună cineva CINE ESTE DE VINĂ? CINE este de vină că România, după 28 de ani, este condusă tot de comunişti sau de urmaşii lor? Hai să răspundem la această întrebare. Nu sunt decât două răspunsuri: Elitele SAU Poporul. Dar, aprioric, poporul nu este vinovat. Deci, vinovate sunt elitele. Dragile noastre elite, ce aţi făcut timp de 28 de ani? Hai, răspundeţi, nu vă mai văicăriţi!

  17. Pe de alta parte, sunteti de invidiat. Scuipatii aia va imping destinul spre un punct de tangenta cu cel Hristic. Duhoarea pe care o improasca ei ingretoseaza initial, starneste ovatiile unei armate de decazuti dar, in final, are darul consfintirii fara rest a valorii celui improscat.
    Sa-i mai lasam sa se bucure oleaca, caci n-au habar ce-i asteapta.

  18. Scuzati-ma!
    N-am salutat justeţea autorului acestui articolului, ca si cum ar fi fost ceva normal ca o astfel de emisiune sa fie, pe drept, incriminată. Sau, ca si cum, luarea de pozitie o atitudine banal-civică, ceea ce este departe de adevar, într-atât cuvântul şi-a pierdut, zic eu, forţa sa de opozitie îndârjită la tot ce înseamnă mediocritate.
    Şi totuşi, la orice efort trebuie şi recompensă. Chiar şi pentru cei, crezuti, puternici.
    Aşa că o fac acum. Cu întârziere şi cu reticenţa soldatului ce consideră recomensa futilă, ba chiar inutilă, atâta timp cât ne facem datoria. (Ar mai trebui definit si termenul de „datorie” dar ne-am pierde în retorici înfometate de timp)
    Mult mai simplu ar fi, cred, să spun : Multumesc Domnule Liiceanu! Avem nevoie de dumneavoastră! Avem nevoie unii de alţii !
    Bun sfârsit de an şi un început asişderea!

  19. Tara in care traim este ingrozitor de bolnava. Boala, contractata in comunism, a evoluat exploziv in postcomunism si i-a atins aproape fiecare celula. Aproape zilnic apar aspecte socante, de neimaginat intr-o tara normala. Nu mai dau alte exemple, sunt numeroase, dar iata ultimele aberatii pe care vor sa le voteze in parlament pentru a legaliza hotia, traficul de influenta, abuzul in serviciu. Au innebunit, fac lucruri care de care mai socante, le stim, ne miram, ne indignam, am devenit tara absurda a Europei, intram in cartea recordurilor prin numarul si gravitatea ciudateniilor.
    Problema este cum ne vindecam? Ne mai putem vindeca? Eu cred ca da, cu conditia ca cineva sa inceapa.
    O prima conditie este sa identificam si sa inventariem rapid toate manifestarile bolii, tot ce e putred. Apoi, sa construim o schema de tratament drastic, pe masura bolii. Obligatoriu, sa vorbim poporului asa incat el sa inteleaga de ce boala suferim si sa-i cerem aprobarea pentru aplicarea acelui tratament drastic, asa cum fac medicii – dar nu ai nostri. In final, sa aplicam tratamentul cu intelepciune si curaj.

  20. Domnule Liiceanu,
    Daca dumneavoastra, tocmai dumneavoastra(!!), ati devenit depresiv, pai noi, astia muritorii de rand, ce sa mai facem?
    Nu pot sa cred ca nu mai gasiti o solutie, sau macar un sfat pentru noi!
    Nu deveniti egoist, nu va plangeti in barba ca nu mai aveti timp sa va bucurati de vremuri mai bune, cu oameni adevarati care sa ne reprezinte…
    Doi sau trei Liiceanu pot destepta 1000 de oameni, care pot destepta la randul lor 10000 de oameni, iar aceia…
    Nu abandonati, sfarsitul este acelasi pentru toti, dar putini au harul dumneavoastra, darul magnific de a se face inteles si de filosofi si de omul de rand.
    Mai aveti pana la Marea Trecere, faceti-va datoria de OM.

  21. Probabil ca dl Ionuț Costache considera ca Nastase a fost condamnat nu pentru vreo infractiune, ci pentru a fi anihilat ca om politic.In fond sunt atatia altii care il considera inocent si pe Dragnea care ar fi fost condamnat doar pentru ca a luptat politic contra lui Basescu. In fine sunt o multime dispusi sa bage mana in foc ca Basescu este curat precum cristalul intrucat nu a fost condamnat de nici un fel de catre justitia romana reformata. E un semn clar ca respectiva justitie – desi ajunsa la un nivel de onestitate si profesionalism EUROPENE nu s-a preocupat in suficienta masura de partea , ca sa zic asa, de PR. Sa ne aducem aminte ca exact asa s-a intamplat si cu Cel mai bun Guvern romanesc al tuturor timpurilor – Guvernul Boc 2 – care nu a comunicat suficient.

  22. Domnule Liiceanu, sunteti mare mester.
    Eu am citit de dumneavoastra doar Apel catre lichele care m-a uns la suflet.
    Sa stiti ca Ro nu o sa-si „revina” niciodata.
    Problema Romaniei sunt romanii (oamenii) care, cu exceptia a cateva procente, au materialul genetic prost. Oameni care nu sunt in stare sa construiasca ceva decat sub amenintarea batei.
    Ce sunt „olimpicii” – vesnica mandrie nationala. Daca vrei sa mergi repede, mergi singur. Daca vrei sa ajungi departe, mergi impreuna cu ceilalti.
    „Mie si la copiii mei”.
    In Germania sunt sustinute echipele, de aceea ei nu au „olimpici”.
    Singura posibilitate de schimbare a Romaniei este repopularea cu oameni de calitate, (de pilda chinezii).
    Romanii nu sunt de calitate… asta-i adevarul. Putem face treaba numai la ambitie (ca sa aratam cat suntem de buni) sau sub amenintarea batei. Alta motivatie nu avem.
    Am avut candva un coleg care lucrase niste ani in strainatate. Reantors in Ro, a vrut intr-o sambata sa stranga niste gunoaie din parc. Inarmat cu un sac de plastic si cu manusi s-a apucat de treaba. La scurt timp insa, a venit politia. Ce faci domle aici, n-ai ce face acasa ? Dute domle acasa ! Si asa, omul ca sa nu aiba probleme a plecat acasa.
    Eu voi renunta la cetatenia romana.

  23. E o buna doza de melodrama si fatalism in textul amicului si care completeaza imaginea unei Romanii imunde din care „se pleaca”.

    Sloganul din Romania „se pleaca” e un fel de defulare resemnata in fata unei inapetente de a face fata provocarilor vietii.

    Pe de o parte ni se servesc retete ale fericirii, pe de alta psihodrame ale neputintei de la care abdica ratiunea, afectele si ne transpun in excizii spirituale diafane, lipsite de concretetea demersurilor factuale si practice, care sa ne scoata din amortire si sa ne activeze creator.

    Sa ne mai si bucuram nitel ca vorba aceea macar cu atat am mai ramas!

    Craciun fericit!

  24. Din pacate televiziunea publica e cea mai jalnica institutie de stat. Romania 9 e o emisiune pe care nu am urmarit-o niciodata ; de cate ori am incercat m-am amuzat- Romania-i noua dar dinozaurii din emisiune sunt toti vechi.
    Dupa cum se vede infractorii si iubitorii de infractori sunt vedetele televiziunilor din tara mea. Sper sa dispara total sau partial- oricum televiziunea este o institutie caduca.

  25. Pe individ il cheama Ionut Cristache si e venit de la A3. La inceput, probabil pentru a pastra aparentele, emisiunea Romania 9 a parut un pic mai echilibrata intre manipularea de la A3 si manipularea de la Realitatea TV. In timp insa, omul si-a dezvaluit adevaratele scopuri, aproape in 80% din cazuri avand ca obiectiv principal justitia, DNA, Kovesi si incercand permanent sa justifice si sa explice actiunile lui Dragnea si ale PSD. Ultima emisiune pe care am urmarit-o a fost o emisiune in care ministrul muncii, Olguta Vasilescu, a fost invitata singura in platou sa explice transferul contributiilor. Lasand la o parte faptul ca domnul Cristache ii arunca in permanenta mingii la fileu fara sa puna o intrebare pertinenta si doamna ministru vorbea aproape singura si debita miniciuni pe banda rulanta despre cum vor creste pensiile si salariile oamenilor in urma acestei scamatorii, in final minciuna maxima fiind aceea ca nu vor scadea salariile angajatilor in IT. Am comentat pe pagina de facebook Romania 9 ca nu e normal ca sa invite un oficial expert in minciuni care minte in permanenta si sa-l lase sa spuna absolut orice minciuna fara ca sa-i puna o intrebare pertinenta si fara sa aduca un expert in fiscalitate in platou. Drept consecinta, Cristache mi-a blocat accesul si mi-a sters comentariul de pe pagina Romania 9 desi este un post public si nu am pus decat un comentariu critic in limita bunului simt.

    • Cu siguranta are un Argat, salariat Latrina 3 care face si desface,blocheaza criticile pe pagina, aidoma Gainii Fricoase Mircica Badea

  26. O sărbătoare frumoasa va doresc Domnule Liiceanu, galeria infractorilor, atât la propriu cat și la figurat, invitați sa se desfășoare la TVR și sa ne dea modele de urmat, e mare și diversa, pe măsura „diversității” și complexelor diverse ale nației noastre. Acum câteva zile ma uimește prin aplomb, pe sticlă, la același post și la aceeași emisiune, cine altcineva decât personajul care a standardizat șpaga și procentul absolut necesare unui partid permanent flamand, „…., CIUMA ROSIE”. Invitat era dl. Năstase, bineînțeles îmbrăcat impecabil și plesnind de sănătate. Am încercat da scriu postului public și să-mi exprim nedumerirea, dar conducerea grupului de media cu acoperire națională se pare ca nu este interesata de părerile celor care se adresează, nu am găsit nicăieri aceasta posibilitate.

    • Așa este… Și eu încerc de multă vreme să le spun celor dela TVR ce cred despre emisiunile de acest tip… Fără succes… În disperare de cauză i-am scris pe facebook domnului Cătălin Ștefănescu ale cărui emisiuni le urmăresc cu plăcere… Pe mine mă uimește faptul că nimeni dintre profesioniștii adevărați din această instituție PUBLICĂ nu ia atitudine și că aceștia preferă să se lase scăldați în aceeași mocirlă rău mirositoare cu domnul Ionuț Cristescu și invitații dumnealui…
      TVR a fost și înainte de decembrie 1989, și după, și până în zilele noastre o URIAȘĂ ARMĂ DE MANIPULARE a conștiinței publice folosită plenar de la Ion Iliescu până la Dragnea&co… Există comentatori care ne liniștesc încercând să ne convingă că mai nimeni nu mai află informații prin televiziune, că mai toți se informează de pe internet… Totuși există o mulțime de persoane (votanți neștiutori și săraci, dar foarte conștiincioși) care își iau știrile și opiniile din televiziuni… De aceea protestul domnului Gabriel Liiceanu este binevenit și la el ar trebui să se alăture pe lângă societatea civilă și profesioniștii din TVR…

  27. Dupa umila,mea ,parere cred ca de 28 de ani traim in aceasta epoca si nu avem sanse decat sa ne ingropam tot mai mult. Romanii au devenit un popor de betivi,oameni slabi,hoti,prostituate,excroci si iresponsabili in a vota si este aproape firesc sa fim condusi de cei mai „hoti” dintre noi. Ne meritam soarta Maestre si nu cred ca mai putem schimba ceva.Rata analfabetilor,excrocilor,hotilor,prostituatelor este in continua crestere,in timp ce patura intelectualilor se subtiaza tot mai mult,pana la disparitie.
    Romania isi merita soarta,asta,mizera !

  28. Mult respect domnule Liiceanu,

    Pentru mine, a devenit o drama, traitul in Romania. Si asta nu datorita conditiilor materiale, ci anihilarii totale a constiintei si valorilor morale de catre clasa politica actuala.
    Daca pentru mine e dificil, aproape de imposibil, nu indraznesc sa-mi imaginez cum e pentru dumneavoastra sau alte elite intelectuale din Romania.
    Intrebarea este daca se mai poate face ceva in tara asta, pentru a reveni la o normalitate acceptabila. Probabil cei care pleaca din tara si-au pierdut si ultima speranta, sugrumati pur si simplu de „mizeria” care ne inconjoara zi de zi.

  29. Se pare ca poporul acesta, în balade și poeme epice este blând, cu frica de Dumnezeu și iertător. In realitate Miorita e destul de explicita. Lica Samadau nu trebuie decât teleportat în zilele de azi și vom asista curând la un foc general. Găsiți carapacea cea mai rezistenta și adspostiti-va. „La cuțit ” se pare ca că s-a jucat și în cartierele din care academicienii istorici provin. Șansa de a nu fi atins, e minima. Jucătorii sunt deja medaliații retardați care nici nu si’au dat seama ca pubertatea s-a încheiat de mult.
    Trist !

  30. Maimuta aia oparita si paroasa alerga dupa Baselu prin Snagov la ordinele lui Gadea si filma si dezinforma despre resedinta lui si dubele cu dosare secrete pe care cica le-ar fi luat cu el pentru santaj, de parca institutia prezidentiala e SRL-ul presedintelui. E numai una dintre mizeriile marca A3 mizerii care nu se pot face decat cu amibe d-astea gen Cristache, nimeni celebru. In tara asta prost facuta, asta a ajuns sa aiba emisiune in prime-time la tv nationala, tv care a ajuns la nivelul antenelor. Si asta e o jignire a celor care vor nu vor trebuie sa fie colegi cu maimuta, o jignire a profesionistilor (cati au mai ramas) din tvr si a celor care sunt de alt nivel intelectual. Dar astia suntem, de-aia n-avem autostrazi, de-aia merg trenurile cu 40/h de-aia inca schimbam macazul la tramvai cu mana. Ca amibe de-astea care n-ar fi prezentat nici meteo afara, aici sunt vedete pe basculante de bani.

  31. Dragnea e un om mic pe care o societate mica l-a facut sa para mare. Dupa el probabil ca vom vedea un frankenstein si mai degenreat in prepeleacul Puterii. Politica fara morala sfarseste la ghena de gunoi, odata cu natia care a incurajat asta.

  32. Televiziunea publica a deversat si deverseaza salivatii abundente sub forma unor asa zise prestatii artistice ale unor personaje cum ar fi marina sau alti acoliti, asupra unor sarmani nesimpatizanti ai gastilor bolsevice din Romania.

  33. Acest impostor, Ionut Cristache, antrenat la Latrina 3, conform dreptului la libera exprimare, are acest drept, chiar si de asi deversa dejectiile infecte, oriunde in alta parte, dar nu la televiziunea publica, nu pe bani publici.

  34. Faptul că dvs sunteți scuipat reprezintă validarea pozitiei publice. Știu că este umilitor, dar obiectivul dvs a fost atins.
    Când m-am decis să-mi adun familia și să părăsesc țara dupa expediția rușinoasă a minerilor – un efect al manipulărilor experte, am văzut o proiecție clară a unui viitor fără scăpare:
    Selecția inversă practicată de comunism a dat roade – pentru omul de calitate, supraviețuirea însemna să te retragi intr-o profesiune, hobby, undeva la periferia liniștită pe cand lichelele au jucat numai la înaintare. Ambele tabere au ales strategia optima: lichelele știau că nu pot să fie competitivi intr-o muncă normală, iar oamenii normali știau că nu pot juca eficient o partidă murdară.
    Deci dvs, aparent, nu faceți decât să “preach to the choir”, sau “play to your base” – dar prin prestigiul dvs inspirați pe viitorul Liiceanu.
    Ce ne rămâne este speranța că acel viitor va convinge populația largă și vârfurile că politica trebuie practicată, și nu contemplată.

  35. Si, de fapt, trebuie sa ne dam seama ca scuipatul n u este decit precursorul bataii si al impuscaturii. Acesti indivizi, care ii scuipa pe altii, intr-o forma sau alta. o fac doar pentru ca, din neputiinta, trebuie sa dea dovada de retinere. Daca ar fi liber la legionarism, sigur nu ar ezita sa isi impuste adversarii, in loc sa ii scuipe. In Romanai s-a dat liber la furtul si ura nestavilite, practicate chiar cu aplomb, si incurajate in permanenta.

  36. Pe acest moderator TVR l-am urmărit o singura data la o dezbatere pe marginea unui subiect despre care nu vreau sa comentez acum. Așa cum ar fi fost normal m-am așteptat că discuția cu pricina sa fie in schimb de idei în urma căruia privitorul să-și revizuiască sau nu obiectiv propriile viziuni. Acest domn C, pe banii noștri, a orchestrat insa un cor care a intonat pe diverse tonalități aceleași idei fără a propune în antiteză potențiale argumente contra cum era normal. Domnul C a excelat la rândul lui în aceeași nota iar dezbaterea a fost în final o producție irelevanta pentru un public interesat. Nu cunosc pedegree-ul intelectual sau profesional al ziaristului in cauza dar inca o dată mi s-a confirmat că jurnalismul nostru e dezamăgitor. Că are polemici cu Dl Liiceanu mă intrigă pt că distanța e mult prea semnificativa.

  37. Domnule Liiceanu, draga Gabriel

    Ma mir de supararea asta intre Craciun si Anul Nou. Ionut Cristache nu merita un eseu atat de bine scris, fiindca nu va intelege nimic din el. De altfel, citindu-i raspunsul agresiv dat in alt ziar , convingerea mi s-a transformat in certitudine.
    Ionut Cristache e si el un locotenent de la SRI, in cautare de mai bine. I-am vazut partial 2 emisiuni , penibile , cu oameni care apar mereu la televizor pe diferite posturi. Ati obsevat ca mareu cam aceiasi oameni se perinda pe la diferite posturi, si nu numai politicieni? Mai mult ,fiecare post are comentatorii proprii specialisti in orice tema. Un om cu bun simt nu e specialist in orice, stie ceva, dar mai presus stie ca nu stie nimic. E nevoie doar sa ridici capul spre cer in noptile instelate , ca sa intelegi ca un mare mister ne inconjoara. Si atunci , mai bine renuntam la aceasta realitate paralela, la acest simulacru al realitatii care e tv si la multele lichele care se inghesuie sa ne spuna ce cred ei.Si apoi ce este cu disperarea de a parasi Romania a tinerei generatii? Nu are rabdare? Nu mai poate rabda si atunci de ce nu iese in strada?. Sau e pura lasitate a spiritului. In fond, de ce sa te lupti, cand dincolo ai totul pe tava, nu?, si democratie si un job decent si …si…Hai la aerport, si good bye, mr.Chips! Nici acolo valorile nu scapa de critici acerbe, de scandaluri, de obiceiul de a fi murdarite periodic., de acuze de plagiat, de furt etc. Si de ce ? Fiindca oriunde lichelele exista ca si invidia , lacomia ura. Toate umorile astea se indrepta spre valori, fiindca lumea in care traim accepeta uniformitatea ( aceleasi case tip, aceleasi masini tip, aceleasi vacante) si nu exceptiile. Acum mai mult ca nicodata ,valorile sunt terfelite, de societatea plina de anonimi mediocrii care cred ca au dreptul la orice opinie, oriunde , oricand. La asta a dus democratia si internetul! Traim intr-o societate agresiva , a mintilor sterse, uniforme,violenta. Si daca sunteti o valoare si sunteti, asumati-va asta si sapati-va transeele, urmatoarele serii de scuipati, marlanii si laturi urmeaza curand. Domnii care se pregatesc sa plece in Occident,daca din intamplare vor ajunge acolo intelectuali de marca ca Dv., nu stiu ce ii astepta ! Eu si Dv. stiti. Invidia, ranchiuna, sunt universale si revarsate mai ales pe strainii, meteci. Numai ma gandesc cate a inghitit Cioran, Eliade ca sa nu dau nume in viata!

  38. D-le Liiceanu, Cristache e un neica -nimeni,un rahat,un gunoi sau ceva de genul o musca-n ochi (daca tot facem trimitere si la TVR). Adevaratul ,certul mare gunoi al acestei tari in momentul de fata este parlamentul Romaniei. Murdaria,incompetenta,mizeria morala si intelectuala a celei mai mari parti din aceasta ingretosanta „institutie” se constituie in marele buboi.Jigodismul de acolo acopera de facto,obladuieste prin acceptare tacita,prin neluare de atitudine (fie legislativa ,fie guvernamentala ) murdaria de la televiziunea nationala.Servul Cristache linge in fond talpile murdare ale majoritatii parlamentare actuale,croindu-i fagas spre ‘viitorul luminos”socialist,prostind o natie oricum naiva, chiar si de prin ultimile vagauni ale tarii pe unde patrunde inca TVR. In loc sa fie (de mult) desfiintat ca falimentar ce e ,TVR e o arma perversa de lupta a ciumei rosii omniprezenta,cancerigena,activa.

  39. Aceleasi cauze produc, de cele mai multe ori, aceleasi efecte…
    Concret, cand o natie este condusa de impostori mediocri si, accesoriu, infractori, „tot ce misca” in respectiva tara tinde sa aiba aceleasi caracteristici. Altfel, nu se poate!
    Desigur, orice tavalug mediatic nu reuseste sa netezeasca chiar toate creierele, si aceasta „problema” trebuie rapid eliminata, ca sa nu contamineze populatia. Metodele folosite sunt, de 28 de ani, fix aceleasi : se angajeaza cate un sniper sau un grup de snipers si se trage in tinta. Simplu si eficace!
    Nu jurnalistul X sau Y conteaza, nu Costache sau Cristache e de combatut, pentru ca exista regimente intregi de inlocuitori in rezerva, ci „sponsorii”!
    Atata vreme cat la varful statului roman avem pe Dragnea si Tariceanu, care azi ii inlocuiesc pe Iliescu sau Nastase de ieri, cred ca este ABSOLUT NORMAL(!) sa asistam la denigrarea agresiva si patimasa a celor cativa (din ce in ce mai putini…) „rezistenti”…
    Reabilitarea valorilor noastre autentice, repunerea in drepturi a onestitatii, calitatii si profesionalismului, vizarea excelentei (de ce, nu?), nu depind insa de Dragnea si acolitii lui, nici de conducerea TVR cu sponsorul ei, actualul Parlament, oglinda Romaniei, ci de noi!
    Ce facem?
    Continuam sa ne lamentam, si sa ne razboim intre noi ca prostii, in timp ce ei isi vad de treaba lor, pe care o fac foarte bine, de 28 de ani? Sau trecem si noi la treaba?

    • „Reabilitarea valorilor noastre autentice, repunerea in drepturi a onestitatii, calitatii si profesionalismului, vizarea excelentei (de ce, nu?), nu depind insa de Dragnea si acolitii lui, nici de conducerea TVR cu sponsorul ei, actualul Parlament, oglinda Romaniei, ci de noi!
      Ce facem?”

      Păi, nu noi făcurăm Parlamentul așa cum este? Adică, „dl Dragnea și acoliții săi” apăru așa, din spuma mării? Nici vorbă! Domniile-lor sunt acolo dintre noi, pentru noi. Ce facem? Nu mare lucru, după cum se vede. Ce ar trebui să facem? În primul rând să alegem oameni de calitate care să ne reprezinte. Cum facem? Ei, asta chiar ar putea fi o întrebare al cărei răspuns să fie interesant.

      Ar trebui să facem în așa fel încât acțiunile de manipulare, de dezinformare, de răspândire a știrilor false, prin care se menține la putere în România un grup de infractori, să fie contracarate într-un mod eficient. Pentru că articolul este despre mass-media, probabil există specialiști în domeniu și în comunicare capabili să imagineze astfel de strategii în cadrul societății civile. Altfel, se vede treaba că strategiile de manipulare ale apărătorilor infractorilor funcționează eficient, inclusiv prin intermediul TVR.

      • Cu scuze către moderatori și cititori, vă rog să acceptați următoarea ERATĂ:
        în loc de ” “dl Dragnea și acoliții săi” apăru „, se va citi ” “dl Dragnea și acoliții săi” apărură „. Vă mulțumesc.

      • Cred ca articolul este despre Romania din decembrie 2017, in toata splendoarea ei, nu doar despre mass media… a carei jalnica prestatie este una din consecintele (numeroase si de aceeasi calitate), situatiei in care am ajuns, cu voia noastra si nesiliti de nimeni!
        Ce facem, deci, cu ce avem, aici si acum?
        Ne contrazicem si ne corectam unii pe altii, ne luptam care enunta mai corect problemele?
        Sau, ne focalizam (deocamdata…) numai pe ce avem in comun :gasirea solutiilor, si ne unim fortele ca sa ne debarasam de mizeria cu care ne-am pricopsit in varful statului?
        In opinia mea, parlamentul trebuie dizolvat urgent, si pentru asta trebuie exersata asupra lui, o presiune uriasa si permanenta, din partea societatii, adica a fiecaruia dintre noi.
        Manifestatiile stradale trebuie sa impanzeasca tara, incepand cu saptamana viitoare, de ex.

        • „In opinia mea, parlamentul trebuie dizolvat urgent, si pentru asta trebuie exersata asupra lui, o presiune uriasa si permanenta, din partea societatii, adica a fiecaruia dintre noi.”

          Cu tot respectul, acest lucru este imposibil. Cu siguranță știți că în conformitate cu actuala Constituție parlamentul nu poate fi dizolvat, iar alegeri anticipate se pot organiza doar în condiții practic imposibile. Alte căi de a ajunge la alegeri anticipate, în afara Constituției, reprezintă o lovitură de stat. De asemenea, un lucru imposibil, din alte diferite motive…

          Da, putem să implicăm prin organizațiile civice, prin mass-media șamd., pentru a face cât mai mulți concetățeni conștienți de cauzele problemelor societății noastre și pentru a-i determina să reacționeze. Se numește civism, iar în Occident dă roade, după cum s-a văzut adesea. Nu trebuie să credem că politicienii vestici nu și-ar dori și ei să se afle deasupra legilor și instituțiilor, doar că le este imposibil, tocmai pentru că acolo instituțiile sunt puternice, iar forța lor vine în bună măsură din susținerea civică.

        • Adică, altfel spus, trebuie să ieșim în stradă dar nu pentru a dărâma parlamentul, ci pentru a susține statul de drept și instituțiile sale democratice, constituționale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro