Scurt istoric al societății de clasificare “Registrul Naval Român”

APARIȚIA ACTIVITĂȚII DE CLASIFICARE A NAVELOR

Existența mărilor și oceanelor precum și a apelor interioare a permis apariția și dezvoltarea încă din antichitate a transportului pe apă si a construcţiilor de nave. Evoluția acestui transport a impus și creșterea încrederii în capabilitatea navelor de a naviga în siguranță printr-o evaluare tehnică a lor pe timpul construcției și în exploatare.

În Anglia secolului XVIII, dezvoltarea economiei capitaliste bazată în mare parte pe materii prime aduse din colonii cu o flotă comercială imensa, a făcut posibilă apariția premiselor de clasificare a navelor. Totul a început în cafeneaua lui Edward Lloyd din Londra, frecventată de comercianți, asiguratori și alte persoane implicate în transportul maritim. Proprietarul cafenelei i-a ajutat să facă schimb de informații oferindu-le un registru cu toate datele și informațiile pe care le-a cules despre navele comerciale. În 1760, 11 reprezentanți ai acestora s-au întâlnit și au hotărât să înființeze Register Society și să editeze publicația Registrul navelor, care să ofere atât asiguratorilor cât și comercianților, informații despre caracteristicile și starea tehnică a navelor pe care le asigurau și închiriau, în vederea aprecierii nivelului de siguranță a transportului de persoane și mărfuri. În 1764 această societatea a reușit să publice-primul Registru al navelor în care starea tehnică a corpurilor navelor era clasificată pe o scară cu litere (A indicând starea cea mai bună) iar cea a accesoriilor navei (catarge, tachelaje și alte echipamente) era clasificată pe o scară numerică (1 indicând starea cea mai bună). Ulterior respectiva societate a luat numele proprietarul cafenelei numindu-se Lloyd’s Register.

Această societate, a constituit modelul după care s-au creat restul societăţilor de clasificare (Bureau Veritas în 1828, Registro Italiano Navale în 1861, American Bureau of Shipping în 1862, Det Norske Veritas în 1864, Germanisher Lloyd în 1867, Nipon Kaiji Kyokai în 1899, Russian Register în 1913). Unele societăți de clasificare au preluat în denumirea lor termenul de registru având în vedere că publicația acestora, Registrul navelor reprezintă sinteza activității lor.

Pe teritoriul României, cu ieșire la Marea Neagră și udat de fluviul Dunărea pe 1.075 km (din totalul său de 2.857 km), dezvoltarea transportului naval a determinat ca unele activităţi specifice de clasificare a navelor să apară într-o formă incipientă, încă de la jumătatea secolului al XlX-lea. Subordonate etapelor de dezvoltare şi organizare ale marinei comerciale române, astfel de activităţi au evoluat treptat, iar în 1946, prin Decretul-lege 383, a fost înfiinţată Direcţia Construcțiilor Navale, având ca sarcini, printre altele, ”întocmirea prescripțiilor oficiale pentru construcția și exploatarea vaselor comerciale”.

ÎNFIINȚAREA “REGISTRULUI NAVAL ROMÂN”

Evoluţia ascendentă aconstrucţiilor şi transporturilor navale maritime şi fluviale din ţara noastră a impus ca în 1955 să se înființeze un serviciu special al Direcției Generale a Navigației Civile, denumit Registrul Maritim şi Fluvial care avea în atribuţiile sale avizarea proiectelor tehnice ale navelor, supravegherea construcţiei, reconstrucţiei şi reparării navelor, inspectarea navelor aflate în exploatare, măsurarea tonajului navelor maritime şi de navigaţie interioară şi eliberarea tuturor documentelor necesare pentru navigaţie, inclusiv a certificatelor de tonaj respective, atât în baza legislaţiei române, cât şi în conformitate cu convenţiile internaţionale privind siguranţa navelor şi navigaţiei. Se poate afirma că au fost puse bazele activităţilor sistematice de clasificare a navelor.

Dezvoltarea în continuare a industriei şi transporturilor navale a făcut necesară organizarea activităţilor de clasificare a navelor la un nivel calitativ superior, prin organizarea în 1965 a unei direcţii independente bugetare din cadrul Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene, denumită Registrul Naval.

Prin H.C.M. 1358 din 1968, respectiva direcţie se transformă într-o întreprindere economică denumită Registrul Naval Român (RNR), cu atribuţiuni specifice unei societăți de clasificare:

• elaborarea de reguli şi instrucțiuni privind construcția și clasificarea navelor pe baza programelor de cercetare și dezvoltare;
• avizarea documentațiilor tehnice de construcție a navelor în conformitate cu aceste reguli şi instrucțiuni;
• supravegherea tehnică și clasificarea pe baza acelorași reguli şi instrucțiuni a construcţiei, reconstrucţiei şi reparării navelor;
• supravegherea tehnică şi certificarea materialelor şi echipamentelor destinate navelor  conform respectivelor norme;
• publicarea periodică a registrului navelor clasificate.

Aceste atribuții se regăsesc în criteriile de recunoaştere a societăților de clasificare impuse pe plan internațional de către Rezoluția IMO A.789(19) din 1995 și în cadrul Uniunii Europene de către Regulamentul nr. 391/2009.

Prin aceeași H.C.M., se atribuie RNR și activitatea de supraveghere tehnică și certificare a navelor sub pavilion român în conformitate cu prevederile convențiilor internaționale la care țara noastră a  aderat, adică i se delegă o atribuţie de autoritate a statului român.

• ORGANIZARE, DEZVOLTARE, ACTIVITĂȚI ȘI REALIZĂRI

Imediat după constituire, cu greutăţile inerente oricărui început, RNR a acordat, cum era şi firesc, o atenţie deosebită stabilirii regulamentului şi formelor proprii de organizare, pentru trecerea la desfăşurarea unei activităţi efective de elaborare a unor reguli pentru clasificarea şi construcţia navelor, de avizarea a documentațiilor tehnice de construcție a navelor şi de supraveghere tehnică a acestora fie în timpul construcţiei, fie în exploatare.

În principiu, structura organizatorică a RNR prezentată în figura 1, s-a păstrat de-a lungul existenţei sale.

                    Figura 1

Înţelegându-se corect faptul că activităţile de supraveghere tehnică ale navelor sunt activităţi de bază, care justifică existenţa şi asigură dezvoltarea oricărei societăţi de clasificare, acestea au fost puse pe primul plan condiţionând întreaga evoluţie ulterioară a RNR.

Înfiinţarea RNR în 1968 ca unitate economică, şi apoi înfiinţarea inspectoratelor sale în cadrul şantierelor navale şi porturilor ţării, a consolidat activitatea de supraveghere, precum şi toate celelalte activităţi.

Astfel înfiinţarea primelor inspectorate RNRla Constanţa, Brăila, Giurgiu, Drobeta-Turnu Severin în 1968 şi la Galaţi şi Olteniţa în 1969 a permis asigurarea supravegherii tehnice la construcţiile de nave noi şi nave în exploatare, practic în toate şantierele şi porturile din ţară din acei ani.

Începuturile acestor activităţi s-au concretizat în preluarea treptată de către RNR a supravegherii tehnice a navelor fluviale, a cargourilor de 4500 tdw şi a altor nave maritime ce se construiau în acea perioadă pentru flota noastră.

Ca urmare a programului prioritar de dezvoltare a construcţiilor navale adoptat de tara noastră pentru dezvoltare şi modernizare a flotei, a dezvoltării şantierelor şi porturilor existente, construirii de noi şantiere şi porturi, intensificării activităţii de asimilare în ţară a unui număr tot mai mare de materiale, echipamente şi instalaţii navale, RNR şi-a asigurat dezvoltarea corespunzătoare a primelor sale inspectorate şi, totodată, a înfiinţat noi inspectorate la Reşiţa şi Braşov în 1973, Tulcea şi Iaşi în 1974, Mangalia – 1975, precum şi a 14 sectoare de activitate (în perioada 1973—1985) în diferite oraşe ale ţării (Cluj, Satu Mare, Timişoara, Piatra Neamţ, Piteşti, Moreni, Ploieşti, Tîrgu Mureş, Sibiu, Bacău, Botoşani etc), unde inspectorii RNR și-au desfășurat activitatea în peste 300 întreprinderi cu profil naval, așa după cum se poate vedea în harta din figura 2.

Dacă în perioada 1965—-1968 numărul navelor maritime supravegheate şi având clasa RNR se ridica la 73, reprezentînd cca. 147.000tdw (cargouri, nave tehnice şi un mineralier) după două decenii de existenţă a RNR numărul acestora a ajuns la 691, totalizând 4,2 milioane tdw de diverse tipuri şi mărimi, dintre care pot fi menţionate petrolierele de 150.000 tdw, vrachierele şi mineralierele de 55.000 tdw, 65.000 tdw, și 165.000 tdw, navele Ro-Ro, nave liner, cargouri, supertraulere, nave de aprovizionare, remorchere, drăgi, nave de pasageri, macarale plutitoare etc, asa cum rezultă din statistica făcută în 1990 și prezentată în tabelul 1, situându-ne în primele 20 de  locuri din lume ca număr de nave și tonaj brut clasificate.  

Toate navele maritime construite in santierele navale din Romania au fost realizatete in conformitate cu regulile RNR si regulile conventiilor internationale in vigoare la data constructiei lor. Navele maritime construite sub supraveghere RNR au indeplinit si regulile OSCE si IACS ceea ce le-a prmis sa participe la transportul international de marfuri.

Din aceeaşi statistică rezultă că în anul 1990 numărul total al navelor de navigație interioară construite sub supravegherea tehnică RNR se ridica la 2777 — nepropulsate, totalizând 1,993 milioane tone capacitate de transport şi 1344 nave autopropulsate, totalizând 221,8 mii CP, situându-ne pe locul 2 în Europa ca număr de nave și capacitate de transport clasificate.

Multe din aceste nave se regăsesc prezentate în „Albumul tipurilor de  nave supravegheate de RNR”.

Pentru export s-au construit sub supraveghere tehnică a RNR peste o sută de nave, dintre care se pot menţiona barje tip Europa II, împingătoare de 2400 CP şi cargouri de 2400 tdw, pentru Cehoslovacia, cargouri de 4800 tdw şi tancuri petroliere de 5000 tdw pentru China, cargouri de 2400 şi 4500 tdw şi tancuri de 5000 tdw pentru Cuba, nave fluviale (barje şi împingătoare) pentru Iugoslavia, cargouri pentru Bulgaria.

În paralel cu activitatea de supraveghere tehnică, s-a desfăşurat activitatea de avizare tehnică a proiectelor de nave conform regulilor RNR, avizându-se un număr mare de proiecte. Este semnificativă participarea şi aportul RNR la avizarea unor proiecte din ce în ce mai complexe cum ar fi: nava portcontainer de 340 TEU, nava ferry-boat, vrachiere de 18.000 tdw, 55.000 tdw, 65.000 tdw și 165.000 tdw, petroliere de 35.000 tdw, 85.000 tdw și 150.000 tdw, remorcher de 12.000 CP, platforme fixe de foraj etc. Au fost avizate numeroase proiecte pentru asimilarea şi producerea în ţară a motoarelor navale, precum şi a instalaţiilor şi echipamentelor navale.

Pe aceeaşi linie s-a încadrat activitatea de avizare de către RNR a normelor tehnice şi standardelor destinate produselor navale.

Pentru punerea în valoare a zăcămintelor petrolifere din platoul continental al Mării Negre, încă din anul 1976, RNR a supravegheat construcţia primei platforme autoridicătoare pentru foraj marin Gloria, împreună cu ABS, la şantierul Galaţi, după o documentaţie elaborată de compania americană „Offshore Company”. În continuare, RNR a supravegheat şi clasificat în mod exclusiv alte 6 unităţi de acelaşi tip, care încă funcţionează în condiţii bune în diverse zone maritime.

În afară de unităţile mai sus menţionate, începând cu anul 1980, RNR a asigurat aprobarea proiectelor de construcţie, transport și instalare a picioarelor unităţilor fixe din Marea Neagră. Aceste proiecte au fost elaborate de institute româneşti specializate, conform regulilor DNV, API, DOT etc. In funcţie de proiectele respective, RNR a asigurat ulterior supravegherea materialelor de fabricaţie și a componentelor la întreprinderi româneşti cum ar fi: TUG Ploieşti, IMUT Moreni şi IMUC Bucureşti, construcţia picioarelor la Şantierul din Mangalia, precum şi supravegherea transportului şi instalarea pe locație. Acum, în Marea Neagră funcţionează 13 unităţi fixe de foraj construite sub supravegherea RNR.

În cadrul activităţilor desfășurate in largul Marii Negre, RNR a asigurat de asemenea aprobarea, supravegherea şi clasificarea unui sistem pentru extragerea şi stocarea petrolului din mare, care cuprinde un petrolier de 35.000 tdw numit „Buştenari” şi un sistem de amarare plutitor care a funcţionat în bune condiţii timp de aproape 5 ani.

Pentru menţinerea stării tehnice a navelor româneşti aflate în exploatare, la nivelul cerut de sigurarţa navigaţiei, inspectorii RNR au inspectat anual în medie un număr de 2500 nave maritime şi fluviale în perioada 1975—1980, iar în perioada 1980—1985 un număr de 3500 nave.

Calitatea serviciilor prestate de inspectorii RNR la navele maritime a convins in anul 1987 primul armator strain sa transfere prima nava la clasificarea cu RNR.

In 1991 au fost infiintate primele inspectorate RNR in porturi importante ale lumii, indeplinindu-se astfel ultima cerinta ca RNR sa poata deveni membru al Asociatiei Internationala a Societatilor de Clasificare (IACS).

La cererea armatorilor NAVROM, I.P.O. Tulcea, precum şi NAVIMPEX, inspectorii RNR s-au deplasat în diferite zone de navigaţie în afara ţării, unde au efectuat inspecţii la diferite nave de transport şi nave de pescuit şi au eliberat, funcţie de starea tehnică a lor, certifi-cate de clasă şi statutare.

Deşi RNR a avut competenţă în asigurarea supravegherii construcţiei containerelor încă din anul 1968, activitatea în acest domeniu a început să se materializeze începând din anul 1974 prin supravegherea efectuată la întreprinderea producătoare de containere din Iaşi. Această activitate a fost extinsă ulterior la alte întreprinderi din România (IMUT Moreni, Şantierul Naval Constanţa şi l.M.Târgu-Mureş).

Pentru supravegherile containerelor, RNR a fost autorizat de către Guvernul român, conform cerinţelor Convenţiei internaţionale privind siguranţa containerelor (CSC). In total, RNR a supravegheat şi certificat conform CSC aproape 92000 containere. De asemenea, RNR a fost autorizat să asigure, în conformitate cu cerinţele UIC, supravegherea containerelor destinate Căilor Ferate Române.

Ulterior RNR a efectuat supravegherea unui important număr de containere destinate exportului, acţionând în numele Germanischer Lloyd.

De asemenea, RNR a supravegheat construcţia metalică a podurilor peste canalul Dunăre – Marea Neagră, a podurilor dunărene, a altor poduri metalice peste diferite râuri din ţară, precum şi construcţia metalica de la ,,Casa Republicii”.

O altă contribuţie importantă a RNR, poate fi consemnată în domeniul asimilării de produse, materiale şi echipamente noi, destinate industriei navale, în scopul reducerii importurilor. Anual a participat la avizarea proiectelor tehnice, normelor tehnice şi caietelor de sarcini, la urmărirea realizării calităţii pe etape tehnologice, la probele de laborator şi de stand la peste 200 de materiale şi produse destinate construcţiilor de nave.

Începând din anul 1975 o altă activitate importantă în cadrul RNR a fost şi supravegherea tehnică a unor produse şi instalaţii complexe industriale, nenavale, destinate exportului (un important număr de fabrici de ciment, echipament de minerit, echipament hidroelectric; şi metalurgic, recipiente sub presiune, căldări, turbine de abur, maşini termice şi electrice, cabluri electrice, instalaţii tehnologice, instalaţii de ridicare şi manipulare, diferite produse semifinite (materiale laminate, forjate, turnate,) etc).

În activitate de supraveghere tehnică pe care RNR a desfăşurat-o s-a urmărit în permanenţă asigurarea unei bune conlucrări cu şantierele navale, întreprinderile producătoare, institutele de proiectare, în vederea prevenirii apariţiei defecţiunilor produselor supravegheate, îmbunătăţirii unor soluţii constructive, tehnologiilor de fabricaţie etc.

Pentru îndeplinirea obiectivelor sale principale în prima etapă, imediat după constituire, Registrul Naval Român a acordat o atenţie deosebită elaborării regulilor proprii pentru clasificarea şi construcţia navelor maritime şi de navigaţie interioară. În acest scop, încă de la organizarea ce a avut loc în anul 1968 a RNR ca unitate economică, s-a constituit un serviciu cu sarcini specifice de elaborare a regulilor.

Pentru că o asemenea activitate presupunea resurse imense de cercetare şi dezvoltare, aceasta s-a desfășurat în cadrul unei colaborări cu societăţile de clasificare din fostele state socialiste (OSTC). De asemenea, această activitate s-a realizat și printr-o colaborare strânsă cu institutele de învăţământ superior (Universitatea Galați, Politehnica București, Institutul de Construcții București etc) şi cu institutetele de cercetare şi proiectare din domeniul naval din ţară (ICEPRONAV, ICPTTc, etc).

Cu greutăţile inerente oricărui început, până în anul 1970 s-a scos prima ediţie tipărită a Regulilor pentru clasificarea şi construcţia navelor maritime. Deşi editată în condiţii tipografice foarte modeste, a fost realizată cu pricepere şi pasiune de puţinii specialişti de care dispunea RNR pe atunci, precum şi de către o serie de colaboratori externi voluntari, entuziasmaţi de existenţa acestei unități.

Această ediţie a fost urmată de încă şase ediţii: 74, 78, 82, 86, 90 şi 95 care, pe lângă redactarea şi tipărirea tot mai îngrijită, au cunoscut şi îmbunătăţiri de fond privind conţinutul cerinţelor. In paralel cu regulile menţionate au fost elaborate şi editate, de asemenea, Regulile pentru echipamente, conforme convenţiilor internaționale, ale navelor maritime, precum şi Regulile pentru instalaţiile de ridicare ale acestora. Acest ansamblu de reguli din 1974 a fost editat nu numai în limba română, ci şi în limba engleză.

În anul 1973 a fost elaborată prima ediţie de Reguli pentru clasificarea şi construcţia navelor de navigaţie interioară, urmată de ediţia din anul 1983 şi ediţia din anul 1992.

Anual, prin suplimentele la Regulile menţionate, cerinţele tehnice ale RNR au fost completate şi îmbunătăţite. În paralel cu Regulile RNR, de-a lungul anilor au fost elaborate şi cca. 30 acte normative conţinând prescripţii suplimentare la Reguli.

De asemenea în anul 1992 a fost scoasă prima ediţie de reguli pentru construcţia platformelor de foraj marin.

Aprobarea noilor reguli sau amendamentele aduse acestora s-a realizat de către un Consiliului tehnic (organ consultativ), compus din specialişti ai RNR, ai instituţiilor de învăţământ superior, ai institutelor de cercetare şi proiectare, ai şantierelor navale, ai uzinelor producătoare de materiale şi echipamente navale, ai armatorilor şi societăţilor de asigurare, având o înaltă calificare profesională şi o bogată experienţă.

În final, se poate spune că rezultatul acestor activităţi a fost realizarea unor reguli recunoscute pe plan internaţional, aplicabile cu bune rezultate şi în prezent de către Autoritatea Navală Română (ANR), dintre care cele mai importante sunt menționate mai jos:

Reguli pentru clasificarea şi construcţia navelor maritime

Partea             0         — Reguli generate de supraveghere
Partea             A -I     — Clasificarea
Partea             A -II    — Corp
Partea             A -III   — Instalații echipamente şi dotări
Partea             A -IV   — Stabilitate
Partea             A -V    — Nescufundare
Partea             A -VI   — Protecţia  contra  incendiilor
Partea             A -VII — Instalaţii  mecanice
Partea             A -VIII— Instalaţii cu tubulaturi
Partea             A -IX   — Maşini şi mecanisme
Partea             A – X   — Căldări, schimbătoare de căl-dură şi recipiente sub presi-une
Partea             A – XI  — Echipamente   electrotehnice
Partea             A -XII — Instalaţii   frigorifice
Partea             A -XIII — Materiale
Partea             A -XIV — Sudură

Reguli pentru echipamentele navelor maritime conforme convenţiilor

Partea B – I – Supraveghere
Partea B – II Mijloace de salvare
Partea B – III Mijloace de semnalizare
Partea B – IV Echipamente radio
Partea B – V Echipamente de navigaţie

Reguli pentru clasificarea şi construcţia navelor de navigaţie interioare

Partea      I   –  Clasificarea
Partea      II   –  Corp
Partea     III   –  Instalaţii,  echipamente şi dotări
Partea     IV   –  Stabilitate, bord liber
Partea     V    –  Protecţie contra incendiilor
Partea     VI   –  Instalaţii de maşini
Partea    VII   –  Instalaţii cu tubulaturi
Partea   VIII  –  Maşini şi mecanisme
Partea     IX   –  Echipamente electrotehnice

Reguli pentru construcţia şi supravegherea tehnică a instalaţiilor de ridicare de la bordul navelor

Reguli pentru clasificarea şi construcţia unităţilor mobile de foraj marin

Reguli pentru construcţia şi supravegherea tehnică a ambarcaţiunilor

Realizarea sarcinilor specifice RNR în domeniul construcţiilor şi transporturilor navale, a presupus desfăşurarea din partea acestuia a unei activităţi susţinute în domeniul cercetării ştiinţifice în cooperare cu societăţile de clasificare din fostele ţări socialiste pentru perfecționarea și dezvoltarea regulilor și tehnologiilor de construcție a navelor. In cadrul acestei cooperări, RNR a realizat în colaborarea cu institute de cercetare sau de învăţămînt superior din ţară, precum şi prin elaborarea nemijlocită de către specialiştii RNR a unor teme şi studii proprii. Astfel, în colaborare externă s-au realizat 175 lucrări, iar prin forțe proprii, s-a elaborat 20 de lucrări.

Pe parcursul existenței sale, RNR a promovat consecvent cooperarea şi colaborarea pe plan internaţional în domeniul activităţii de clasificare şi supraveghere tehnică a navelor. Ca urmare, RNR a încheiat contracte de cooperare şi suplinire reciprocă cu următoarele societăţile de clasificare din străinătate:

• Lloyd’s Register of Shipping
• Nippon Kaiji Kyokai
• Det Norske Veritas
• American Bureau of Shipping
• Bureau Veritas
• Russian Register of Shipping;
• Germanischer Lloyd
• Registre Italiano Navale
• Polski Rejester Statkow
• Iugoslavenski Registar Brodova
• Hellenic Register of Shipping
• Register of Shipping of the People’s Republic of  China
• Deutsche  Schiffs-Revision  und  Klassifikation
• Bălgarski   Koraben   Reghistar
• Korean Register of Shipping;
• Cehoslovenski Lodni Registr
•  KPM-Hajozasi Foosztaly
•  Recinoi Registr RSFSR.

În baza acestor contracte, RNR a executat la cererea societăţilor de clasificare respective, inspecţii la navele străine având clasa acestora sau supravegherea tehnică a construcţiilor şi reparaţiilor de nave, precum şi fabricarea materialelor şi echipamentelor destinate montării pe nave.

In virtutea împuternicirilor pe care le-a avut de la guvernul României, precum şi de la guvernele altor state, în cadrul activităţilor de avizare şi supraveghere tehnică, RNR a asigurat, prin inspecţii şi certificări, aplicarea şi respectarea cerinţelor dintr-o serie de convenţii internaţionale, cum ar fi: Convenţia SOLAS 1974/78, Convenţia pentru liniile de încărcare 1966, Convenţia MARPOL 1973/78, Convenţia pentru siguranţa containerelor 1972, Convenţia din 1969 pentru măsurarea tonajului navelor maritime, etc.

În vederea aplicării unitare a regulilor proprii, precum şi a regulilor din Convenţii, au fost elaborate numeroase prescripţii cu caracter de recomandare, precum şi instrucţiuni de inspectare a navelor în construcţie sau în exploatare, au fost emise circulare cu caracter tehnic ori de câte ori a fost cazul pentru clarificarea anumitor probleme curente.

Pentru asigurarea aplicării corespunzătoare a prevederilor din convenţiile internaționale şi a regulilor de registru, RNR, prin specialiştii săi cuprinşi în componenţa delegaţiilor naţionale, a participat tot mai intens şi mai competent la lucrările diferitelor reuniuni sau sesiuni ale unor organisme internaţionale, cum ar fi: I.M.O., C.E.E. – O.N.U. sau în cadrul cooperării cu alte societăţi de clasificare. Aportul pe care aceştia l-au avut prin lucrările comunicate sau prin intervenţiile făcute cu ocazia dezbaterii diferitelor probleme tehnice a fost recunoscut şi a contribuit la sporirea prestigiului ţării noastre şi, implicit, al RNR pe plan internaţional.

O contribuţie importantă la ridicarea calitativă a ansamblului activităţior RNR a avut-o introducerea consecventă încă din anul 1975 a tehnicilor de calcul electronic. RNR a elaborat peste 20 de programe de calcule tehnice care au fost utilizate în activitatea de cercetare, eleborare reguli şi de avizare sau expertizare.

De asemenea, au fost create o serie de sisteme informatice ce cuprindeau baze de date tehnice cu privire la nave, produse navale şi informaţii despre comportarea lor în exploatare. Pe baza acestora s-au putut publica următoarele lucrări:

• Registrul navelor maritime;
• Registrul navelor de navigaţie interioară;
• Catalogul produselor navale acceptate de tip;
• Situaţia inspecţiilor continue;
• Evidenţa avariilor şi defecțiunilor apărute la bordul navelor,

care au fost utile nu numai RNR-ului ci și altor instituţii sau întreprinderi din ţară.

Pentru ridicarea permanentă a nivelului tehnico-economic al RNR, pentru creşterea calităţii navelor şi produselor supravegheate, pentru creşterea calităţii propriei activităţi de la înfiinţare, în cadrul RNR a existat o preocupare constantă pentru ridicarea nivelului profesional al tuturor specialiştilor. Încă din anul 1970 a devenit o practică perfecţionarea pregătirii cadrelor prin participarea la cursuri organizate special pentru cunoaşterea şi însuşirea limbilor străine (engleză, rusă, franceză, germană, spaniolă), pentru însuşirea unor concepţii şi cunoştinţe noi în domeniul aprecierii şi urmăririi calităţii produselor, precum şi în însuşirea cunoştinţelor de calcul electronic şi limbajelor de programare în cadrul unor cursuri postuniversitare etc. De asemenea, încăpând din anul 1975, au fost organizate anual consfătuiri tehnice pe specialităţi, la care, în afară de specialiştii RNR, participau cu interesante referate şi comunicări specialişti din instituţii de învăţământ superior, institute de cercetări şi proiectări, uzine şi întreprinderi colaboratoare. Respectivele consfătuiri au avut un rol important pentru schimbul de informaţii dintre specialişti, pentru pregătirea lor profesională.

O altă formă de promovare a cunoştinţelor, de implicare a specialiştilor RNR la ridicarea pregătirii profesionale a constituit-o publicarea încă din anul 1977 a Buletinului tehnic al RNR, ce a devenit, prin conţinutul său, prin diversitatea şi ţinuta articolelor tehnice apărute în el, o publicaţie de referinţă în domeniul naval, utilă şi apreciată.

Toate aceste rezultate obținute, se datoresc unor oameni competenți si pasionați de meseria lor și în primul rând d-lui ing. Emil SAVU – director al RNR, de la inființare până în 1991, când a fost scos forțat la pensie, moment de la care, situația RNR a început să se deterioreze, deși au mai trecut 11 ani pâna la desființare.

La obtinerea acestor rezultate trebuie menționate și contribuțiile d-lui ing. Gheorghe MIHAIL (director tehnic), d-lui ing. Nicolae ZAMFIR (director), d-lui ing. Petre PLEȘCAN (director),  d-lui ing. Ioan MIHAIL (director tehnic), d-lui ing. Mircea IACOMI, d-lui ing. Marcel VLĂSCEANU, d-lui ing. Virgil MANEA, d-lui dr. ing. Dumitru LUPAȘCU, d-lui dr. ing. Florin GROSU, d-lui ing. Iuliu PÂRVĂNESCU, d-lui ing. Emil BUJENIȚĂ, d-lui ing. Daniel POPA, d-nei ing. Liliana ZAHARIA, d-lui ing. Ovidiu PAPINIU, d-lui ing. Victor BADEA, d-lui ing. Doru STOENESCU, d-lui ing. Gheorghe BORȘ, d-lui ing. Dumitru RUSU,  d-lui ing. Emil ZORCA, d-lui ing. Viorel POP, d-lui ing. Constantin VLAD, d-lui ing. Nicolae CONSTANTIN, d-lui CLC Gheorghe BALABAN, d-lui ing. Nicolae MIHAI, d-lui ing. Gheorghe GRIGOROV, d-lui ing. Constantin BUZATU, d-lui ing. Adrian PETRE și multor altor specialiști ai RNR, care și-au pus amprenta pe multe din regulile, proiectele și construcțiile navale realizate în acea perioadă.

Multe din aceste rezultate au fost obținute și datorită colaborării tehnico-științifice cu Universitatea din Galați remarcându-se în mod deosebit colaborarea cu d-l prof. dr. ing. Liviu STOICESCU, d-l prof. dr. ing. Mircea MODIGA, d-l prof. dr. ing. Leonard DOMNIȘORU, d-l prof. dr. ing. Valeriu CEANGĂ, d-l prof. dr. ing. Emil CEANGĂ și cu multe alte cadre didactice universitare din domeniul naval.

Rezultatele bune obținute de RNR au fost strâns legate și de activitatea de proiectare, de cercetare și de construcții din industria navală, remarcându-se în acest sens activitatea d-lui dr. ing. Gelu KAHU, director al ICEPRONAV și apoi al Centralei Navale, d-lui ing. Vasile GIUGLEA, director al Ship Design Group, d-lui ing. Vasile LĂCĂTUȘU, inginer șef al S.N.Galați, precum și a multor altor specialiști din aceasta industrie.

DECLINUL ȘI DESFIINȚAREA

După anul 1989, odată cu intrarea României într-o nouă etapă istorică bazată pe economia de piață, RNR a trebuit să se adapteze noilor condiții, organizarea și funcționarea sa fiind reglementate prin HG nr. 530 din 14 mai 1990 și apoi prin HG nr. 302 din 24 aprilie 1991 care îl transformă în regie autonomă în cadrul Ministerului Transporturilor.

Această formă de organizare a RNR a fost adoptată pentru a avea o mai mare autoritate și autonomie față de influențele interne sau externe de natură politică, economică sau juridică.

Din păcate, această soluție nu a putut să ferească activitățile RNR de declinul economic din țară, și în special de pierderea sau plecarea de la pavilionul românesc a unui număr din ce în ce mai mare de nave maritime din flota românească.

In anul 1992 de RNR, companiile de navigatie Navrom, Petromin, Romline, societatea de comert Navexim, societatea de asigurare Astra și societatea de clasificare Germanischer Lloyd (GL) au creat societatea denumită ”Romanian Lloyd”, membru al Grupului Germanisher Lloyd, ca reprezentanta a GL pe teritoriul Romaniei. Din cauza reducerii volumului de activitate a RNR, o parte a personalului RNR a fost transferat la Romanian Lloyd.

În urma scăderii dramatice a producției navale pentru beneficiarii interni, a pierderii sau plecării din flota maritimă a majorității navelor, a sechestrării multor nave sub pavilion român de către PSC prin porturile străine ca urmare a deficiențelor constatate și trecerea lor pe lista neagră a Memorandumului de la Paris sau Tokio, a nonconformităților din cadrul RNR, activitatea acestei regii s-a redus la începutul anilor 2000 sub 30% față de activitatea din anul 1990, personalul reducându-se de la 260 persoane la 82 persoane.

Ca urmare a acestei situații, precum și în baza studiilor efectuate în cadrul proiectului de twinning RO01/IB/TR-01, realizat de Ministerul Transporturilor în cooperare cu UE care avea ca obiectiv „Consolidarea instituțiilor de siguranță maritimă, incluzând clarificarea rolului lor în ceea ce privește implementarea acquis-ului comunitar, structura organizatorică și resursele umane”, conducerea acestui minister a luat decizia de înființare a Autoritații Navale Române (ANR) ca instituţie publică cu personalitate juridică, cu finanţare extrabugetară, prin fuziunea dintre Inspectoratul Navigaţiei Civile – I.N.C. și Regia Autonomă „Registrul Naval Român”, preluându-se toate drepturile și o parte din atribuțiile celor două persoane juridice, decizie finalizată prin adoptarea Ordonanţei de Guvern nr. 42/1997, amendată de mai multe ori în decursul anilor, deși twinning-ul recomanda menținerea unui registru naval național, justificat de faptul ca sub pavilion român au rămas peste 350 de nave maritime și peste 3000 de nave de navigație interioară.

            De asemenea, personalul celor două unități a fost transferat în interes de serviciu, în cadrul ANR, salariații RNR fiind repartizați la Direcția Certificare Tehnică și Inmatriculări Nave.

            Prin înființarea ANR, atribuțiile de autoritate ale RNR au fost preluate de către ANR, însă atribuțiile de societate de clasificare, cum ar fi:

• Elaborarea de Reguli de construcție și clasificare a navelor
• Supravegherea tehnică și clasificarea navelor în vederea asigurării lor;
• Supravegherea tehnică și certificarea produselor navale;
• Editarea Registrului navelor clasificate,

s-au pierdut în favoarea altor societăți de clasificare străine, ceea ce a fost o grea pierdere pentru industria și transportul naval din România pentru că RNR constituia o unitate tehnică de elită similară, iar acum trebuiau să se apeleze la serviciile unor societăți cu timpi mari de răspuns și la costuri mult mai ridicate.

Dispariția atribuțiilor de societate de clasificare ale RNR s-a făcut sub presiunea factorilor externi interesați economic, dar mai ales interni, în special din cauza incompetenței, corupției și lipsei de un elementar patriotism la nivelul conducerii Guvernului României și Ministerului Transporturilor. Cele menționate sunt confirmate de faptul că în tări cum sunt Polonia, Croația, Bulgaria, Registrele de clasificare a navelor nu s-au desființat, ci din contra, activitățile lor, sprijinite de guverne competente și protectoare ale interesele lor naționale, s-au extins nu numai pe plan național dar și pe plan internațional. Astfel Registrul Naval Polonez (PRS) și Registrul Naval Croat (CRS) prin ridicarea nivelului tehnic al regulilor și extinderea activităților lor, au reușit să devină membri ai Asociației Internaționale a Societăților de Clasificare (IACS) în care sunt admise în prezent doar 12 asemenea societăți funcție de tonajul brut clasificat și nivelul tehnic al regulilor. Numai aceste 12 societați sunt recunoscute de Uniunea Europeana pentru a efectua inspecții statutare și de clasă la navele ce navigă sub pavilioanele statelor membre.

RNR a pierdut aceasta cursă, fiindu-i blocată cererea de admitere în IACS de factori interni, deși a avut îndeplinite încă din 1991 toate condițiile impuse de această asociație internațională pentru a deveni membru, fiind la acea vreme într-o poziție mai avansată decât PRS și CRS.

Tabelul 1

STATISTICS 1990 : Tonnage Classed with the Romanian Register of Shipping