joi, mai 2, 2024

Scurt Tratat de semiotică pentru liderii UDMR

Ieri, 3 decembrie 2018, 30 de deputați ai Uniunii Democrate a Maghiarilor din România / UDMR (formațiune politică reprezentată în Parlamentul României), au depus un proiect legislativ pentru ”transpunerea în legislație a prevederilor privind popoarele conlocuitoare din Rezoluția de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918” (nr. 976/03.12.2018), cu invocarea eronată, parțială si tendențioasă a Rezoluției Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia, de la 1 Decembrie 1918. Proiectul prevede, printre altele, posibilitatea înfiinţării, prin lege, a unor regiuni de dezvoltare separate, iar aceste noi regiuni pot obţine ”un statut de autonomie specială pentru judeţele care aparţin unor regiuni istorice sau în care o minoritate naţională istorică are o proporţie semnificativă”.

Depunerea acestui proiect legislativ are o istorie mai lungă, al cărei “back-ground” face trimitere la teze licențioase precum “maghiarii nu au ce sărbători la 1 Decembrie”, “românii nu și-au onorat angajamentele asumate prin Rezoluțiunea de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918” etc.

Sigur că, pe fond, nu încetez să fiu siderat de percepția curioasă a UDMR privind România, istoria și prezentul acesteia (fără să mă raportez neapărat sau prioritar la contextul politic în care UDMR, cu un calcul pragmatic, rece, apreciază că acest proiect are mai multe șanse să fie ascultat/aprobat de coaliția de guvernare în condițiile actuale – în preajma unei moțiuni de cenzură care amenință să scoată din fotolii “iluștrii reprezentanți” ai acesteia; din această perspectivă, demersul UDMR conotează falimentul moral și politic al clasei administrative românești, care și-a probat, în Anul Centenar, limitele sale etice și politice, realizând chiar – prin dezinteres, absența viziunii și a marilor proiecte – un boicot al Centenarului; acest boicot creează cadrul ideal pentru promovarea unor proiecte “alternative” ale liderilor politici ai comunității maghiare).

Sigur că, pe fond, nu încetez să fiu siderat de percepția curioasă a UDMR privind “neonorarea angajamentelor asumate la Alba de către români, în 1918”, știind că nu numai oamenii politici din București, Viena, Bruxelles, Paris, Londra, Washington etc. apreciază că România poate fi invocată fără rezerve ca “model de respectare a drepturilor minorităților etnice”, dar și lideri ai lumii de la Moscova, unde numai de prietenie politică sau de lobby al Bucureștiului nu putem vorbi! În ultimii ani, președintele Federației Ruse, Vladimir Vladimirovici Putin, a invocat (și apreciat) în mod repetat Bucureștiul pentru astfel de politici și practici tolerante.

Pe fond, ce au promis românii “popoarelor conlocuitoare” la Alba, la 1 Decembrie 1918, în celebrul punct I al articolului III (punct care reprezintă baza demersului legislativ al unor deputați unguri care nu se simt confortabili în modelul interetnic promovat de România, model cu beneficii și sinecuri permanente pentru aceștia, cel puțin în ultimii 30 de ani):

III. … Ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele: 1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”.

În judecarea acestui punct, apreciez că ar fi vitale două clarificări:

1. Ce definește/conotează/sugerează conceptul de „libertate națională” gândit de înaintașii noștri la Alba, inclus și invocat în punctul 1 al art. III al Rezoluțiunii de la 1 Decembrie 1918 și cum a fost acesta pus în practică în ultimul veac în România (este nevoie, aici, de clarificări contextuale).

2, Dacă acest concept își conține clarificări în chiar textul Rezoluțiunii (este nevoie, aici, de lectura textului documentului istoric / “Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918”; documentul original este păstrat la Arhivele Statului Bucureşti, fond Consiliul Dirigent, dosar 76/1918, f.3, copie).

1. Lectura contextuală. Rezoluțiunea Adunării Generale de la Alba-Iulia face trimitere implicită și explicită la celebrele principii wilsoniene, enunțate public încă din ianuarie 1918 și care au facilitat, practic, emanciparea națională a Românilor din Imperiu. Trimiterea predominantă este la principiul autodeterminării naționale / autodeterminării popoarelor, principiu pe care îl evocă public românii transilvăneni încă din Declarația de la Oradea, din octombrie 1918. Cum se explică utilizarea simultană a acestui concept (concept-cadru pentru proclamarea unirii cu România a românilor din Transilvania) cu cel de “libertate națională” pentru “popoarele conlocuitoare” din Transilvania?

Celebrele principii ale Rezoluțiunii de la Alba sunt explicate foarte clar de către Iuliu Maniu, în celebrul său discurs rostit în chiar plenul Adunării Naționale (Alba Iulia, 1 decembrie 1918), prin care motivează proiectul de rezoluție al Unirii, citit anterior de Vasile Goldiș”: „Pentru înlăturarea oricăror îndoieli asupra intențiunilor poporului românesc, am ținut de lipsă, ca în proiectul de rezoluțiune, ce am prezentat, să precizăm principiile, cari ne conduc, în fața cărora, – sunt convins – toate intrigile dușmanului trebuie să amuțească. Am ținut să accentuăm aceste principii, cari de altfel fiind totdeauna aproape de sufletul nostru sunt de sine înțeles și pentru a da o icoană întreagă a crede-ului nostru politic. Noi, Onorată Adunare Națională, privim în înfăptuirea unității noastre naționale un triumf al Libertății omenești. Noi nu voim să devenim din oprimați, oprimatori, din asupriți asupritori. Noi voim să intronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și a tuturor cetățenilor. Noi propunem decretarea unirei cu Regatul României a întregei Transilvanii, a întregului Banat și a întregului teritoriu locuit de Români al Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însă și alte neamuri, cu alte însușiri și alte tradiții. Noi nu voim să răpim individualitatea etnică nici ființa națională a acestor neamuri. Noi nu voim să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liber limba și credința în care vrea să trăiască atât în viața lui particulară cât și în legătura cu viața de Stat. Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe care le-am vărsat noi atâtea veacuri, și nu voim să sugem puterea nimănui așa, cum a fost suptă a noastră veacuri dearândul. Noi ne încredem în trăinicia noastră și în vrednicia proprie și nu vrem să istovim forțele altora”.

În concluzie, prin conceptul de “libertate națională” înaintașii noștri, autorii proiectului rezoluțiunii, care știau din proprie și amară experiență “închisoarea națională” pe care o trăiseră în timpul Imperiului, înțelegeau: „individualitatea etnică”, „ființa națională a acestor neamuri”, „limba” și alegerea liberă de către “fiecare om” a „limbii și credinței în care vrea să trăiască atât în viața lui particulară cât și în legătura cu viața de Stat”. Mai mult, grija pentru drepturile “popoarelor conlocuitoare” completa astfel “icoana crezului politic” al românilor prezenți atunci la Adunarea Generală…

Cred că ar fi o carență de educație (politică și în sens larg) pentru maghiari sau pentru orice altă minoritate etnică din România să pretindă că aceste principii nu ar fi asigurate de către România, cel puțin în ultimii 30 de ani…

2. Lectura textului. Pentru a nu genera ambiguități, autorii proiectului Rezoluțiunii au inserat/detaliat în chiar conținutul punctului 1 conceptul de „libertate națională”, asociindu-l direct cu sintagmele: “Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”. Aceste sintagme sunt incluse în rezoluțiune în același aliniat (nu separat) cu principiul de bază enunțat, “deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare”, explicându-l și detaliindu-l pe acesta în mod neunivoc, direct și cursiv. Dreptul la limba maternă și dreptul la reprezentare proporțională, care sunt circumscrise principiului “liberății naționale”, explică succint și integral atât litera, cât și spiritul Rezoluțiunii.

În concluzie: Prin rezoluțiunea adoptată la Alba-Iulia în Decembrie 1018, s-a promis “popoarelor conlocuitoare” din Transilvania, într-un spirit european, democratic și tolerant, care face cinste liderilor noștri politici de atunci, dreptul la limba maternă și dreptul la reprezentare proporțională.

Acestea sunt asigurate și astăzi de către Statul Român pentru toate minoritățile sale, iar demersul UDMR nu este, din această perspectivă, decât expresia unei frustrări ale unora care au dorit altceva în 1918 și doresc altceva și în 2018. Unii dintre aceștia au făcut averi, cariere, nume glorioase din exploatarea (vulnerabilităților și generozității) modelului interetnic actual al Statului Român, al toleranței și europenității modelelor sale succesive.

În fine, invoc, la final, amănuntul potrivit căruia singura minoritate etnică din România care manifestă frustrări sistemice față de Centenarul Reîntregirii este cea maghiară; celelalte minorități au tratat Centenarul cu moderație, echilibru sau chiar cu fast. În acest context, putem anticipa o izolare politică riscantă a maghiarimii din România.

Îi invit public pe liderii UDMR nu numai la decență, dar și la mici cursuri semiotice.

Dr. Dorin Popescu

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. De asemenea invitam public liderii UDMR sa-l aduca acasa pe reprezentantul lor de frunte anchetat de DNA. Si invitam public Ministerul Justitiei sa si celelalte institutii care reprezinta statuil de drept sa puna in aplicare un mandat international de aducere pentru infractorul azilant politic.

  2. semiotica este depre semne, iar Dumneavoastra vorbiti despre sensuri i.e. semantica… dar poate nu am inteles eu bine… silly me :)
    In rest, cazuistica UDMR se bazeaza nu doar pe Rezolutia de la Alba Iulia, ci si pe, citez dintr-un comentariu explicativ:

    Tratatul de la Trianon: In articolul 47 al Tratatului din 4 iunie 1920, se făceau următoarele precizări: „România recunoaşte şi confirmă, în relaţie cu Ungaria, obligaţia sa de a accepta includerea într-un tratat cu Principalele Puteri Aliate şi Asociate asemenea prevederi, după cum sunt considerate necesare de aceste Puteri, pentru a proteja interesele locuitorilor acelui Stat, care diferă de majoritatea populaţiei ca rasă, limbă sau religie (…)”. Acel Tratat la care făcea referire Trianon-ul era Tratatul Român al Minorităţilor din 9 decembrie 1919. Articolul 11 din acest Tratat al Minorităţilor, la care trimitea Trianon-ul, preciza: „România este de acord să acorde comunităţilor de saşi şi secui din Transilvania autonomie locală cu privire la aspectele şcolare culturale şi religioase „.

    incheiat citatul.

    Problema pe care as dori sa o semnalez este diferenta semantica intre conceptul „autonomie” si atributul asumat „locala”, cu recurs la sensul aplicabilitatii termenului autonomie, adica auto-legiferare/reglementare (din greaca – nomos) => unde si in ce context de aplicabilitate.

    Impresia mea este ca jocul este pe un clivaj semantic, intretinut premeditat. Scopul este, cred, crearea unui precedent de autonomie etnica „cart blanche” care sa fie o bresa in forma statului, pe metoda „wag the dog”. Abia de aici ar incepe discutia… cine, ce, de ce, qui prodest etc.

    • semiotica este depre semne, iar Dumneavoastra vorbiti despre sensuri i.e. semantica… dar poate nu am inteles eu bine… silly me :)

      Va legati de fleacuri.

      Semiotica, semantica… ce mi-e una, ce mi-e alta. Astea-s ca stalactitele si stalagmitele, nu stii niciodata care-i una si care-i alta. Ca ma si ia durerea de cap numai cind ma gindesc.

      Reagan, spre deosebire de predecesorii sai, nu s-a incurcat cu maruntisuri semiotice sau semantice si a dat-o de-a dreptul cind a fost intrebat care ii e strategia si cum va face ca sa ii cafteasca pe rusi: “Here’s my strategy on the Cold War: We win; they lose.”. Ca sa fiu sincer, mie autorul acestui articol imi pare ca pune problema in maniera reaganista, fara farafasticuri si chichite avocatesti: „We win; they lose”. Capisci?

  3. Precizări binevenite, fiind vorba de documente infinit mai mult citate decât citite. Bănuiesc că un proiect de lege nu se depune la Casa Mării Negre, ci la Parlament, care nu-i compus majoritar din udmr-iști. Cumva, a ajuns și la opoziție, dacă presupunem că prm-istele și prm-iștii din psd au interes să tacă într-o problemă care le era aproape de cord acum câțiva ani. Nu știu dacă USR sau PNL, de exemplu, au o părere în domeniu, dar aș fi curios să știu de ce nu (dacă nu) sau care (dacă da). Oricum, ca om hrănit din bugetul României, șeful UDMR, face figură de borfaș politic, cu maximul de respect spus. Respinge Trianonul, dar îi este sfântă Rezoluția de la Alba Iulia. Și momentul-flegmă e ales cu grijă.

    • Ba da, ii reprezinta foarte bine pe unguri. Voturile maghiarilor au sustinut constant UDMR. Comunitatea cea mai fidela unei formatiuni politice e comunitatea maghiara fata de UDMR. De 28 de ani, UDMR e foarte reprezentativa pt maghiari.
      PSD nu a avut niciodata mai mult de 30% din voturi si victoriile sale s-au bazat mai mult pe absenteism (ceea ce e foarte rau).
      Maghiarii s-au dus totdeauna cumintei la vot si au votat in bloc cu UDMR, indiferent de nr de ani de studii al votantilor, de provenienta din mediul rural sau urban, etc.

      • 1) Cele 6% obtinute de UDMR au beneficiat de absenteism in exact aceeasi masura ca si cele 30% ale PSD.
        2) UDMR este rezultatul vointei lui Iliescu de a crea un “conflict inghetat” in Ro ( poate ca e mai bine ca un asemenea conflict sa fie mentinut pe teren politic, decat pe strada – vezi cazul Cofariu), mai mult decat rezultatul actiunii vreunui politician maghiar vizionar. UDMR este ca un aisberg: pluteste datorita bazei scufundate-iliesciene, nu datorita partii vizibile – dl. Kelemen. De aici compatibilitatea fundamentala dintre PSD si UDMR.
        3) In raport cu PPMT, UDMR este parfum de flori. Un exemplu este campionul de netagaduit al Contributors, dl Szilagyi, o incantare la fiecare aparitie (din pacate, un exemplu prea putin urmat de intelectualii romani, de parca patriotismul ar fi ceva rusinos).

        • Multumesc, rectific: conform hartilor de dupa alegeri, comunitatea maghiara voteaza neabatut varful aisbergului lui Iliescu fara sa se prinda ca e aisbergul lui Iliescu, procentul de absenteism ramanand cel mai mic din toata tara.

  4. cum poate supravietui o natie cu toate ciurucurile n frunte ? nu poate ! ca sa razbata de alde dragnea, viorica, olgutza, tariceanu, carmen dan, tudorel sau bombonel, nu se poate realiza decit escrocindu si si tradindu si compatriotii. e trist sa constati ca tot ce mai conteaza n tara asta sint lingaii bugetari inepti si amorali platiti regeste sa si apere stapinii, si suta de lei adaugata pensionarilor sa le asigura perpetuarea. linistea si consensul se astern din nou peste Romania.

  5. Domnule Popescu,

    Invitatia la decenta e penibila, in contextul acestui articol lipsit de buna-credinta, care incearca sa demonstreze prin omisiune ceea ce vrea sa demonstreze.

    Inainte de analiza contextuala ar trebui sa faceti intai analiza directa a textului.
    Mai exact, se instruieste, administreaza si judeca fiecare popor [de pe teritoriul Romaniei] în limba sa proprie prin indivizi din sânul său?

    Evident, putem sa discutam, dar doar cu buna-credinta, in cazul in care lipsesc unele lucruri, de ce lipsesc, de ce sunt sau nu posibile sau oportune. Si sa discutam de asemenea si ce nu e in text dar e revendicat azi de maghiari. Tot asa, argumente pro, argumente contra. Cu onestitate, fara inflamare, fara invitatii la decenta, daca se poate.

    Ati auzit de acel „sa stam stramb si sa judecam drept”? Ar trebui sa il incercati la un moment dat.

  6. „Modelul interetnic promovat de România” nu a permis afiseara numelor salilor de curs in limba maghiara in Universitatea „Multiculturala” Babes-Bolyai, a numelui orasului Cluj-Napoca in limba maghiara si sute de alte sicane similare cu care traim de zeci de ani. Asa ca mai lasati-ne cu lectiile de semiotica …

    • Modelul interetnic promovat de România este conform legilor. Iar legile sunt în concordanță cu legile UE și tratatele internaționale. De altfel, de ce ar fi trebuie să apară în limba maghiară când pragul nu este atins de 20%???

      Pe de altă parte există discriminare pozitivă, studenții unguri pot merge atât la secțiile în limba română cât și la cele în limba maghiară deci cu siguranță mai multe locuri decât 6,7% cât a reieșit la referendum.

      La fel, în Cluj-Napoca există Universitatea Sapienția (care este finanțată inclusiv de la bugetul de stat prin participarea cadrelor didactice la granturile de cercetare finanțate de UEFISCDI (guvernul României = dubla finanțare atât din Budapesta cât și de la București)).

      • Atat timp cat la toate doleantele maghiarimii raspunsul este ca asa-i legea (sau ca asa scrie in constitutie) nu exista o cale de conciliere.

      • Asta I tare cu legile.. Funar nu a respectat legea procentelor când a refuzat sa pună tăblița, dacă tot venise vorba. La UMF Târgu Mureș nu se respecta legea învățământului cu privire la linia maghiara. În zona saseasca unde nu mai trăiește nici un sas peste tot sunt tăblițe în săsește. Aici nu va deranjează legea? Problema și ostilitatea împotriva maghiara va fi un never ending story, pentru ca toată istoria romanilor se bazează pe fake newsul protocronist care ne prezintă ca pe invadatori.

        • Fratioare, problema voastra este realitatea. Cel putin de la jumatatea secolului 19 stiati precis ca suntem majoritari in Transilvania si ati evitat acceptarea realitatii. In 1919, tot ca sa fugiti de realitate, v-ati aruncat in bratele bolsevicilor, care va promisesera recuperarea unor teritorii. Bela Kun, amicul lui Lenin, v-a spus ca daca mergeti cu el, o sa vina bolsevicii rusi sa va salveze. L-ati crezut pentru ca sunteti orbiti de nationalism si asa ati adus bolsevismul la voi. Lenin v-a dat teapa, ca atunci nu ii ardea de voi, pentru ca inca nu omorase destul la propriul sau popor.
          Bela Kun si-a facut armata rosie, ungureasca si bolsevica, condusa de comisarul poporului pt afaceri militare Vilmos Böhm. Baietii lui Lenin, niste banditi setosi de sange, jefuiau, terorizau si omorau adversarii reali si imaginari ai bolsevicilor. Bolsevicii vostri au facut tribunale ale poporului, colectivizare, etc., si v-ati trezit cu inflatie, foamete si haos. Incepuserati sa aduceti nebunia si in Transilvania, dar v-a taiat macaroana interventia noastra si a Cehosolvaciei. V-am facut un imens bine, voua personal si intregii Europe.
          De atunci va vaitati de romani si de Trianon si acceptati orice nebunie, doar ca sa va satisfaceti himerele nationaliste. L-ati luat apoi in brate pe Hitler (in satele de secui se pastreaza o amintire superba despre ofiterii nazisti). Stalin v-a facut regiune autonoma, nu ca murea el de respectul pentru minoritati, ci ca sa atate vrajba – ati muscat si din momeala asta. De 28 de ani UDMRul va minte ca va face ceva pt voi si voi il credeti doar pentru ca zice ca e maghiar, desi e evident ca in realitate nu face nimic pt voi, ci doar baltul si tepe cu PSD. Acum ati inceput sa fiti fascinati de Putin, care vrea sa isi refaca imperiul, pentru ca e la fel de revizionist ca voi. Va inchipuiti ca o sa va pice o ciosvarta de la Putin si ca o sa se revina la situatia dinainte de WWI.
          Intreb si eu asa, ca sudistul, cine e prizonierul trecutului? Noi sau voi?

  7. „…președintele Federației Ruse, Vladimir Vladimirovici Putin, a invocat (și apreciat) în mod repetat Bucureștiul pentru astfel de politici și practici tolerante.”. Putin şi cine e pe-acolo nu fac niciodată astfel de afirmaţii în mod gratuit. Îi doare pe ei la bască de chestiile astea. Pe de o parte „laudă” autorităţile române pentru politica lor tolerantă, pe de altă parte sprijină mişcările de extremă dreapta şi pe cele de extremă stângă din Ungaria şi din întreaga Ioropă şi le asmut unele împotriva altora. Cum au convocat prin reţelele sociale acum vreun an, în aceeaşi zi la aceeaşi oră în acelaşi loc extremişti de dreapta şi Black Lives Matters aţi auzit? Doar pronia cerească a afăcut să nu se producă un dezastru. „Când te laudă duşmanii, ai grijă.” parcă Ioan Gură de Aur a spus asta.
    Măsuri active şi control reflexiv la greu. La asta să vă gândiţi data viitoare când vă laudă ăia.
    Un exemplu – undeva prin 1942, radio Moscova a lăudat nu ştiu ce general român pentru atitudinea umană faţă de populaţia din zona unde lupta divizia lui. Cam care credeţi că a fost efectul la nivelul relaţiilor de comandament româno-germane? Relaţii care oricum nu se simţeau prea bine…

  8. Si totusi, Transilvania nu apartine Romaniei de 100 de ani. Intre 41 si 45 a a apartinut Ungariei (ca urmare a Dictatului de la Viena). S-a alaturat Romaniei din nou in 45, find eliberata CU ARMA IN MANA de Aramata Romana, fara negocieri cu Ungaria, fara promisiuni acordate Ungurilor.

    Deci despre ce promisiuni neindeplinite vorbim ?

    In rest, legat de falimentul politic si moral al politicienilor Romani, legat de dezinteres, de absența viziunii și a marilor proiecte, tota de acord. La 100 de de la unire poate nu o catedrala era cel mai potrivit proiect ci o autostrada care sa uneasca fostele provincii: Moldova- Transilvania-TaraRomaneasca. Dar care sa nu treaca prin Harghita si Covasna!!!.

    • Cateva precizari: Transilvania nu a revenit Romaniei prin lupta. Nu am ocupat-o cu arma ca haiducii. Nu am luptat niciodata impotriva secuilor sau a ungurilor ardeleni, ci impotriva Axei. Decizia referitoare la Transilvania s-a luat dupa razboi, la masa tratativelor, care, dupa cum bine se stie, au avut loc in conditii foarte dezavantajoase pentru romani (datorita caracterului crimina al regimului stalinist si urii pe care o au rusii fata de romani, dublate de ticalosia Vestului). E adevarat ca prezenta noastra pe Frontul de Vest a fost un argument important, dar sa nu uitam si de preferinta lui Stalin de a impinge marginea coloniilor sovietice cat mai spre Vest.
      O tara ca Romania trebuie sa isi permita o catedrala. Banii pentru spiritualitatea si cultura unei tari nu sunt luati din banii de drumuri si spitale. Daca s-ar recupera banii furati, tunati, etc., ar fi destul pt o catedrala in fiecare regiune.
      O autostrada care uneste toate provinciile ar face foarte bine sa treaca prin Covasna si Harghita. E foarte bine ca botosenenii sa vada satele de secui si sa ajunga repede in Ungaria si e foarte bine ca secuii sa ajunga repede la mare sau la numeroasele lor rude din Bucuresti. Asta s-a vrut la 1 decembrie 1918.

  9. NU va mai legati de Proclamatia de la Alba-Iulia din 1918 !
    Proclamatia de la Alba-Iulia din 1918 nu mai produce nici o obligatie !
    1. Reprezentantii maghiari n-au votat Unirea la Alba-Iulia in 1918 ca celelalte nationalitati din Transilvania deci n-au creat obligatii pentru statul roman ! Totusi Constitutia romaneasca a prevazut drepturi care s-au respectat
    2. Ocupatia armata a Transilvaniei, dupa Diktatului dela Viena din 1940, a sters orice obligatie.!
    A fost incalcarea Trianonului si a anulat Proclamatia dela Alba-Iulia.
    3. Tratatul dela Paris din 1946 care este in vigoare (Trianonul devenit caduc) a creat noi obligatii care se respecta !

  10. Rezolutia de la Alba Iulia este un document de importanta capitala. Nu poate fi anulata. Are si va avea greutate morala cat timp vor exista romani pe pamantul asta. Obligatiile morale au fost luate de noi fata de noi si nu depind de atitudinea altora. Asta conteaza. E mult mai mult decat un tratat sau un act legal, care poate fi anulat, contestat, amendat. Dupa cum spune autorul, am respectat Rezolutia, in limite omenesti, in conditiile in care toata lumea isi pierduse capul (ungurii intre primii).
    Ocupatia armata a Transilvaniei dupa Dictatul de la Viena a fost rezultatul banditismului lui Hitler, Mussolini si Horthy. Romanii nu au raspuns cu aceeiasi moneda, nu au actionat banditeste. Ne-am luptat dupa reguli, fara sa ne consideram eliberati de norme morale si juridice. Asta sunt faptele, restul sunt interpretari personale sau provocari.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dorin Popescu
Dorin Popescuhttp://contributors
Președinte fondator și în exercițiu al Asociației “Casa Mării Negre / Black Sea House” (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este vicepreședinte al Asociației “Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană” / ICDE, fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar și cadru universitar (fost lector la Universitatea “Andrei Șaguna” Constanța, Facultatea de Științele Comunicării și Științe Politice). A absolvit cursurile Facultății de Litere și Teologie a Universității “Ovidius” din Constanța și este doctor în filologie, din 2012, cu teza “Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica”. Este autorul volumelor “Noica. Bătălia continuă” (Editura Ideea Europeană, București, 2013, debut în volum), “Figuri ale textului anteic” (Editura Ideea Europeană, București, 2016), “Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis” (Editura Ideea Europeană, București, 2017) și “Captivi la Pontul Hibrid” (Editura Ideea Europeană, București, 2021). A publicat cca 200 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale și științifice din România şi din străinătate, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice si al istoriei şi discursului presei româneşti și deține premii naţionale de eseu şi critică literară. Principalele preocupări sunt legate de politică externă, studii politice, eseistică, studii culturale, istoria culturii, critică literară etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro