marți, noiembrie 30, 2021

Scurt tratat despre mutilarea unei instituţii sau Institutul Cultural Român sub mandatul domnului Andrei Marga

Instalarea domnului Andrei Marga la conducerea ICR, după ce în prealabil politicienii USL au schimbat legea de organizare, prin intermediul unei Ordonanţe de urgenţă, a marcat debutul uneia dintre cele mai spectaculoase involuţii dintre cele pe care le-a cunoscut România după decembrie 1989. Într- o ţară obişnuită cu legea implacabilă a discontinuităţii şi amneziei programatice, ICR-ul administrat de Andrei Marga a urmat un parcurs care a şocat prin rapiditatea şi profunzimea şi brutalitatea schimbărilor. În numai câteva luni, noul management de la ICR a reuşit să elimine în totalitate orice memorie a bunelor practici pe care acest organism şi le dezvoltase în anii din urmă. În numele unei ambiţii prometeice, domnul Andrei Marga şi-a propus un obiectiv îndrăzneţ, acela de a şterge punţile de comunicare cu trecutul demonizat al ICR de dinainte de numirea domniei sale. O politică de damnatio memoriae a lovit ICR. De aici, evident şi nevoia de a impune proceduri şi valori care să le înlocuiască pe cele precedente.

Strategia noului ICR al domnului Andrei Marga poate fi rezumată prin apelul la două instrumente, discursive şi organizaţionale- condamnarea, în bloc ,a “ moştenirii “ preluate, pe de o parte, oficializarea unui autoritarism administrativ, pe de altă parte. În noua filosofie de guvernare a domnului Andrei Marga, cele două abordări sunt complementare, de vreme ce delegitimarea eforturilor anterioare este justificarea plauzibilă a brutalităţii cu care domnia sa solicită aplicarea propriei sale voinţe.

Ţinta acestui program de tăgăduire a oricăror merite sunt toţi cei asociaţi, de o manieră sau alta, cu ICR-ul prezidat de H. R. Patapievici. Într-una dintre recentele declaraţii publice ale sale, domnul Andrei Marga condamna, fără echivoc, gestiunea culturală de la ICR Paris, punând-o sub semnul incompetenţei şi oferind,prin contrast, imaginea revigorantă a noii echipe promovate de domnia sa. Sagacitatea cu care preşedintele ICR îşi atacă foştii colegi nu este intâmplătoare- cei revocaţi din funcţie au păcatul participării la un proiect cultural “ anti-naţional” şi cosmopolit. În plus, înlăturarea lor permite intrarea în scenă a personalităţilor girate de Andrei Marga, intelectual şi politic.

Aşa cum protestele generate de concursurile organizate pentru posturile de referenţi la Institutele Culturale din străinătate au probat-o, procedurile aplicate de către noul ICR se definesc prin chiar încălcarea procedurilor anunţate , anterior. Ceea ce şochează, în cazul acestui episod, dar nu numai, este seninătatea cu care managementul ICR decide să ignore orice cerinţă de transparenţă şi predictibilitate instituţională. Totul se realizează ca şi cum mediul public ce înconjoară ICR nu are nici o relevanţă- pornind de la premiza , corectă, a sprijinului politic de care beneficiază, domnul Andrei Marga a hotărât să trateze pe toţi criticii săi cu indiferenţă suverană.

Maniera în care au fost scoase posturile la concurs, fără ca finanţarea acestora să fie cu adevărat asigurată, este parte din efortul mai larg de refondare a ICR pe temelii şubrede şi problematice. Faptul că, la Iaşi, filiala ICR şi are sediul oferit de Uniunea Scriitorilor nu este întâmplător. După cum nu este un accident faptul că nimeni de la USR Iaşi nu poate da informaţii privitoare la modul în care vor fi acoperite cheltuielile. În fapt, ceea ce contează pentru domnul Andrei Marga nu este apariţia unei structuri viabile, ci consolidarea unui cadru destinat să cimenteze legătura cu Uniunea Scriitorilor, în vederea recâştigării credibilităţii minate de recentele controverse.

Şi dacă la Iaşi totul este, spre a –l relua de Cassian Maria Spiridon, doar o “ abstracţiune”, la Târgu Jiu numirea lui Ion Deaconescu la conducerea ICR-ului local este omagiul adus unei venerabile personalităţi, trimise de către România lui Nicolae Ceauşescu la Paris, spre a încerca scoaterea lui Emil Cioran de sub influenţa emigraţiei “ reacţionare” .

Remarcabil şi susţinut, efortul domnului Andrei Marga a fost unul de succes. Obiectivul este atins. Domnia sa a dovedit că scenariul românesc al distrugerii instituţionale este realizabil cu eficienţă occidentală. În câteva luni, ICR a fost domesticit. Indezirabilii au fost sau eliminaţi sau reduşi la tăcere. Misiunea din trecut a ICR a fost regândită. Vechile iniţiative ale ICR au fost, la rându-le , abandonate, cu riscul compromiterii relaţiilor cu partenerii externi sau cu segmentele profesionale autotohtone. Noi alianţe au fost imaginate, spre a înlocui ceea ce s-a înlăturat. Recrutările de personal sunt realizate în deplinul respect al regulilor ce au la bază voinţa necontestată a preşedintelui ICR. Ceea ce părea dificil de anticipat este realitatea cotidiană de acum. Prin aplicarea scurtului său tratat de mutilare/transformare instituţională, domnul Andrei Marga a ridicat, sub ochii noştri,un nou ICR, menit să dureze atâta vreme cât sponsorii săi politici îi vor acorda încrederea lor.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro