Scurtă analiză pe tema soluțiilor pentru incluziunea romilor

Primul instrument juridic din istoria Uniunii Europene în domeniul integrării romilor a fost adoptat în cadrul reuniunii  Consiliului de ministri ai muncii de la debutul săptămânii trecute (10 Decembrie 2013). Concret, s-a formulat o recomandare « cu privire la măsuri eficiente de integrare a romilor în statele membre . Faptul că incluziunea romilor a fost pusă din nou pe agenda unei instituții europene (după comunicarea Comisiei Europene din iunie 2013), este o expresie atât a voinței politice europene (a UE), cât și a celei naționale (a statelor membre) de a găsi soluții care să coordoneze acțiunile individuale ale statelor în hățisul unei problematici din ce în ce mai complexe. Cât de mult poate îmbunătăți status quo-ul această recomandare este incert. Experiența demersurilor și propunerilor în domeniul integrării romilor ne arată clar că nu putem vorbi despre lipsa de inițiativă, nici la nivelul UE, nici la nivelul statelor membre,  ci mai degrabă de soluții deficitare și implementare parțială.

Preocupare și implicare. Fața blândă a europenilor

În discuțiile de zi cu zi, noi, cetățenii europeni de aici și de acolo, ne arătăm deseori preocupați de problematica romă, de cum și ce putem face noi, la nivel individual sau de societate civilă, pentru a ajuta procesul de integrare a romilor. De multe ori însă, neputința și incapacitatea de acționa țintit și eficient, ne face să fim ipocriți și să emitem păreri nefondate, care nu pot fi traduse în acțiuni reale. Situația descrisă mai sus poate fi cu ușurință translatată la nivelul politicilor sociale ale statelor membre și ale instituțiilor europene. UE are o tradiție veche a dezbaterilor pe tema integrării romilor, devenite și mai frecvente și mai bine conturate după aderările țărilor din Europa Centrală și de Est, țări cu comunități mari de romi. Dezbaterile sunt urmate de recomandări de tot felul, aflate la îndemâna triadei instituționale a UE, dar care nu au obligat și nu obligă statele membre la acțiuni specifice, a căror netranspunere să atragă sancțiuni. Poate singura excepție o reprezintă Directiva 43/2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, directivă care însa nu are ca subiect unic nediscriminarea și integrarea romilor.

În acelasi timp însă, UE nu a facut rabat de la a finanța prin fondurile structurale instituțiile publice și ONG-urile care sunt implicate în procesul de integrare a romilor. Bineînțeles, eficacitatea folosirii acestor fonduri stă sub un mare semn de întrebare. Și mai apăsătoare e însă incertitudinea legată de soluțiile pe care UE și statele membre le oferă. Experienţa ne arată ca până in prezent, atât soluțiile naționale, cât și cele comunitare au eșuat în ansamblu, succesele fiind limitate ca incidență și ca durată.

Recomandarea ce dă încredere

Vorbim dupa 9, respectiv 7 ani de la ultimele două valuri de aderare, care au însemnat și alăturarea  unor state cu comunități numeroase de romi, de primul istrument juridic al UE, agreat în unanimitate de Consiliul de Miniștri. Ce este acest instrument ? O recomandare prin care statele membre se angajează să pună în aplicare un set de acțiuni pe care Comisia Europeană le consideră utile și necesare, în baza evaluărilor de pe teren. Acest instrument juridic a fost primit cu entuziasm în toate mediile implicate în acest domeniu. Primii care și-au aratat satisfacția și totodată încrederea au fost comisarii europeni pentru Justiție și pentru Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, Viviane Reding si Laszlo Andor printr-un comunicat de presă. În mass-media și în rândul ONG-urilor din domeniu, reacțiile au fost și ele pozitive.

Partea mai puțin îmbucurătoare este caracterul non-obligatoriu al acestei recomandări și nu pentru că nu s-a vrut, ci pentru că nu s-a putut. Acestea sunt limitele în care trebuie să se încadreze acțiunea UE în problematica incluziunii romilor, UE nu are metode de sancțiune împotriva statelor în această sferă de acțiune, dar cu siguranță în rapoartele Comisiei vor fi evidențiate lucrurile care nu se fac bine. De asemenea, nu trebuie să pierdem din vedere că acest regulament este vârful unui iceberg din care fac parte o pleiadă de documente non-obligatorii, precum: strategia europeană pentru romi,  avize și recomandări ale Parlamentului European și Comisiei Europene, la care se adaugă și rapoartele de monitorizare întocmite de Comisie în fiecare primavară. Pe site-ul Comisiei Europene este disponibil acest istoric al documentelor care s-au pus de-a lungul timpului în slujba acestui obiectiv: integrarea romilor. O privire scurtă pe lista de instrumente validează aprecierea că UE nu a stat cu mâinile în sân, ci a încercat să fie proactivă. Dacă a făcut doar figurație sau dacă acțiunile ei au o valoare adăugată față de politicle statelor membre, poate fi cu greu cuantificat. Alocările bugetare, în special din Fondul Social European nu pot fi contestate, în schimb eficiența utilizării lor, dar și a recomandărilor și strategiilor, da.

Totuși, prin faptul că statele membre și-au asumat acum responsabilitatea punerii în practică a recomandărilor venite în iunie 2013 din partea Comisiei, s-a demostrat că există voință și cum de multe ori s-a dovedit atât în UE, cât și în politica domestică a statelor, voința politică este motorul.

La recomandări noi, probleme vechi – conținutul recomandării

Comisia, în raportul său anual, în care evaluează progresele înregistrate, a salutat mecanismele pe care le-au creat statele member pentru o mai bună coordonare, dar și eforturile de a crea o rețea de comunicare eficientă de la nivel național până la nivel local. Comisia a constatat și că banii alocați pentru implementarea strategiilor au fost insuficienți, iar implicarea societății civile și a organismelor non-profit a fost una limitată.

Ca răspuns a venit recomandarea adoptată de Consiuliul de ministri. Conținutul acesteia este ușor de ghicit de către oricine posedă vagi cunoștințe în domeniul politicilor de incluziune. Patru domenii mari cu multe subdomenii, sunt vizate în recomandare, așa cum au fost ele incluse în toate celelalte documente adoptate de catre instituțiile europene, dar și în strategiile statelor membre. Acestea sunt: accesul la educație, la locuri de muncă, la servicii de sănătate și la locuințe. În plus, în recomandare, statelor li se cere să completeze sursa de finanțare europeană  cu alocări din bugetele naționale, dar și din sectorul terțiar. Nici recomadările orizontale nu sunt un element de noutate, ci doar o reluare a unor recomandări mai vechi, precum asigurarea implementării strategiilor la nivel local sau identificarea de soluții pentru reducerea sărăciei. Implementarea acestor recomandări va fi monitorizată de Comisia Europeană, la fel cum va fi și alocarea de 20% din Fondul Social European pentru integrarea romilor.

Auspiciile acestei recomandări istorice a Consiliului de miniștri sunt unele favorabile, demostrând că progresele în acest domeniu sunt dorite de către toți actorii. Mai puțin încurajatoare e lipsa de idei noi, de soluții inovatoare, care să exploateze alte metode și abordări. Și mai puțin încurajatoare e situația din teren care ne arată o comunitata romă slab integrată, dar și supusă unei discriminări continue.

Fața aspră a europenilor

Integrarea romilor este fața blândă a problematicii romilor, în antiteză cu fața aspră, indiferentă, cu discurs de extremă dreaptă și condimentată cu practici de expulzare. Statele au această atitudine dihotomică, pe de o parte susținând măsurile de integrare a romilor, bineînțeles cu aport bugetar minim, pe de cealaltă parte tratând romii ca pe cetățenii care, de facto, ar au mai puține drepturi decât ceilalți. Mai mult decât atât, romii au ajuns să fie folosiți ca țap ispășitor în discuția privind neacceptarea României și Bulgariei în spațiul Schengen. În mod vident, atititudinea autorităților este oscilantă față de problema romilor, fiind variabilă față de datele alegerilor, variabilă față de situația economică, variabilă față de impactul comunicării asupra cetățenilor și electoratului. Existența problemelor în ceea ce privește adaptabilitatea și capacitatea de integrare a romilor este incontestabilă, dar în anumite contexte e la fel de evidentă exacerbarea acestora pentru a masca sau a rezolva alte probleme de ordin politic și social.

Statele membre s-au angajat ferm pe un drum început de mai mult timp, prin recomandarea de pe 9 decembrie 2013, dar rezultatele așteptate de toate părțile interesate, se vor vedea peste ani. Ele pot fi unele notabile dacă va exista o convergență de factori: coordonarea dintre statele membre, implementarea riguroasă, un climat european favorabil unei abordări structurate, dublat de climate interne fără derapaje și nu în ultimul rând capacitatea de a consolida puntea de comunicare cu comunitatea în sine.

Articol aparut pe site-ul Europuls

Europuls este o organizaţie ce are scopul de a promova procesul de integrare europeană în România dar şi de a contribui la dezvoltarea unui spaţiu public european. Europuls urmăreşte să încurajeze dezbaterile publice pe teme europene prin articole și studii, precum și prin organizarea de dezbateri și conferinţe, fiind inițiatorul şi principalul organizator al Eurosfat (www.eurosfat.eu), cel mai important forum anual din România dedicat dezbaterilor pe teme europene. Mai multe detalii pe www.europuls.ro.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro