joi, martie 28, 2024

Scutul antirachetă din România, temă de negociere între Rusia şi SUA?

Puncte cheie:

  • De ce ne-a fost frică încă din ianuarie 2017, înainte de inaugurarea preşedintelui ales Donald Trump (şi am explicat pe larg în articolul Este într-adevăr posibilă o negociere Trump-Putin pe sistemul antirachetă din România și Polonia?[1], din 6 ianuarie 2017, în urma interviului-bombă din 4 ianuarie 2017 al fostului director al CIA, Michael Morell, în care acesta dezvăluia intenţia lui Trump de a negocia o înţelegere complexă cu Putin, care ar putea include în pachet stoparea programului antirachetă din România şi Polonia în schimbul altor concesii), adică de o includere a temei scutului antirachetă de la Deveselu pe agenda negocierilor ruso-americane ale acestui mandat, se pare că nu vom scăpa;
  • Fără a discuta performanţele tehnico-militare ale scutului în sine, despre care s-au scris şi s-au spus multe în ultimii ani, şi mai bune şi mai puţin bune, reiterăm aici observaţia că potenţialul strategic, politic şi simbolic al scutului antirachetă american de pe Flancul Estic al Alianţei (din 2016 integrat în sistemul antibalistic al NATO) este imens şi este ceea ce, de fapt, deranjează cu adevărat Rusia. Am explicat pe larg valoarea scutului de la Deveselu acum trei ani, în articolul Scutul antirachetă, Rusia şi ordinea europeană. O tensiune insolubilă?[2], rămas valabil până astăzi;
  • Cu alte ocazii am arătat că nici aliaţii vest-europeni nu sunt încântaţi de existenţa scutului american din România, în Germania apărând chiar, acum câţiva ani, declaraţii reticente ale unor înalţi demnitari social-democraţi de la Berlin, faţă de acest proiect strategic american din Europa (paradoxal, acesta ar putea fi acum argumentul principal pentru menţinerea de către Trump a scutului antirachetă de la Deveselu);
  • Recent, SUA şi apoi Rusia au anunţat intenţia de a se retrage din Tratatul INF (Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare, semnat în 1987 de liderii Ronald Reagan şi Mihail Gorbaciov), acuzându-se reciproc de încălcarea acestui tratat al perioadei de sfârşit a Războiului Rece, dar impresia generală este că ambele puteri nucleare doresc renegocierea Tratatului şi îşi creează teme ofensive, în pregătirea discuţiilor care vor urma pentru adoptarea noii versiuni a Tratatului;
  • Rusia a cerut acum explicit Statelor Unite distrugerea scutului american (NATO) de la Deveselu, formulând acuzaţia că pe lansatoarele MK-41 din România ar putea fi oricând instalate focoase nucleare, ceea ce le-ar transforma astfel din interceptori antirachetă în „rachete balistice” propriu-zise (cum greşit s-a exprimat chiar neinspiratul ministru PSD al Apărării în august 2018, Mihai Fifor[3]); 
  • Ca întotdeauna la refacerea ordinii europene şi mondiale, există monede de schimb şi teme de sacrificiu. Să sperăm că de data aceasta nu vom (mai) fi iarăşi noi. Am mai fost odată, în 1944-1945. Ne-am săturat, să mai găsească şi alte subiecte de negociat!

*

Strategia lui Trump este deja cunoscută. Anunţă mai întâi retragerea din marile Tratate ale deceniilor sau anilor trecuţi, pentru ca imediat după aceea să forţeze, prin puterea uriaşă a „argumentelor” şi condiţionărilor politico-economico-militare ale primei Mari Puteri a lumii, o renegociere a acestor tratate, în noi condiţii, impuse de el.

Această politică a început să dea rezultate parţiale. De exemplu, Canada şi Mexic au cedat anul trecut şi au renegociat fostul NAFTA, ratificat în 1993, acceptând o nouă formulă (USMCA) care convine, se pare, mai mult intereselor economiei americane decât precedenta versiune.

În alte situaţii însă, europenii sau Marile Puteri non-occidentale (Rusia, China) nu au cedat presiunilor americane şi nu acceptă renegocieri, aşa cum este cazul cu Acordul climatic de la Paris sau cu Acordul nuclear cu Iranul (JCPOA), care sunt menţinute în viaţă dar cu mari eforturi. Recent, a apărut în media americane informaţia că Trump a discutat la un moment dat cu consilierii săi chiar posibilitatea retragerii SUA din NATO, evident un mijloc puternic de constrângere pentru renegocierea bazelor financiare ale Tratatului fondator al Alianţiei Nord-Atlantice de la Washington, din aprilie 1949. Nu a mai dat curs (cel puţin până în prezent) acestei intenţii catastrofale, dar motivul este tocmai faptul că i s-ar fi spus să nu forţeze nota cu vest-europenii, pentru că Franţa şi Germania abia aşteaptă să înlocuiască NATO cu Armata Europeană creată prin mecanismul PESCO din Tratatul de la Lisabona, întărit acum şi de Tratatul de la Aachen.

Scutul antirachetă de la Deveselu poate fi însă o temă mare şi o temă mică în acelaşi timp. Depinde cum privim lucrurile. Depinde ce va mai fi pe talerele balanţei. Sunt şi teme mai importante decât scutul de la Deveselu, şi pentru americani, şi pentru ruşi. Depinde deci de cum se va pre-negocia agenda discuţiilor americano-ruse care vor avea loc în acest mandat al lui Trump, căci trebuie spus că Donald Trump nu va încheia actualul mandat fără o negociere complexă cu Rusia lui Putin.

Iată argumentele mele din trecut pentru importanţa temei. Le voi relua aici, pe scurt. Scutul antirachetă, fără să fie „îndreptat împotriva Rusiei” în sens agresiv, diminuează incontestabil potenţialul de intimidare al acesteia asupra Europei. E ca şi cum ai împărţi veste anti-glonţ locuitorilor unui cartier terorizat vreme îndelungată de o bandă de gangsteri din apropiere. Scutul nu-ţi bagă bani în buzunar şi nu-ţi dă de mâncare, dar, făcându-i pe potenţialii agresori nepericuloşi, cel puţin ca percepţie subiectivă (s-ar putea ca tehnic lucrurile să nu stea chiar aşa), redefineşte geopolitic şi strategic întreaga regiune, mutând-o dintr-o anumită categorie de riscuri într-o ligă cu o cotă de încredere superioară, aflată sub un alt centru de coordonare.

Am mai spus-o şi cu alte ocazii, bătălia este pur simbolică, scutul nu va fi folosit niciodată. America aduce însă în regiune un instrument care reduce teama de Rusia, iar gândul în sine că ţările din regiune nu s-ar mai teme de Rusia pare insuportabil la Moscova. Putin ar face acum orice pentru a anula acest sentiment local de încredere în scutul american antirachetă. Având de partea lor Europa (atât cât mai este de aceeaşi parte), Statele Unite, la rândul lor, au fost şi vor fi întotdeauna mai puternice în sistemul relaţiilor internaţionale, având în vedere bagajul impresionant istoric, strategic, cultural şi de influenţă al micului continent care a fost până acum o sută de ani centrul lumii. Alianţa SUA-Europa este aşadar un win-win game care trebuie să continue, chiar dacă noua versiune a alianţei transatlantice pare acum redusă la Europa Centrală şi de Est. Chiar ieri Parlamentul Ucrainei a inclus în Constituţia ţării „orientarea strategică în favoarea NATO şi UE”, renunţând formal la vechea neutralitate constituţională a Ucrainei postsovietice. Dacă acolo Petro Poroşenko nu s-ar pregăti, de fapt, pentru alegerile prezidenţiale din 31 martie, în care se pare că nu stă prea bine, chiar am fi zis că este un gest istoric al Kievului. Nu aş exclude, aşa cum am mai spus, ca Trump să anunţe curând intenţia de invitare a Ucrainei în NATO, forţând limitele politice ale alianţei cu vest-europenii şi, în cazul previzibil al unui refuz (la fel ca la Summitul NATO din 2008, de la Bucureşti), să anunţe o formă alternativă de angajament politico-militar în Europa Centrală şi de Est, practic un NATO 2.0. Depinde şi de rezultatul alegerilor prezidenţiale şi parlamentare din Ucraina, din acest an.

Scutul antirachetă (şi orice bază militară) este un excepțional instrument al puterii formale și informale americane în Europa și o neprețuită resursă de negociere a acestei puteri în relațiile bilaterale cu alte state, fie mai mari, precum Rusia, fie mai mici, precum Polonia sau România. Dar, prin extensia semnificației sale strategice, aceea de garant simbolic al securității aliaților, scutul are un efect indirect și o influență puternică și asupra întregii Uniuni Europene, deci inclusiv asupra puterii și autorității politice a nucleului franco-german în Europa Centrală. Poate nu întâmplător ministrul de Externe al Germaniei se opunea acum câţiva ani acestui proiect, considerându-l contraproductiv, respectiv o “țintă” pentru alte mari puteri. Poate că altceva voia să spună, și lumea nu prea l-a înțeles…Nu de grija Poloniei şi României era neliniştit actualul preşedinte al Germaniei.

Un Trump ghidat de impulsul de a arăta că schimbă cu orice preţ politicile Americii ar putea oricând pretinde că negociază acest instrument al puterii externe a Statelor Unite. Un Trump inteligent (sau bine consiliat) nu îl va desființa însă niciodată. E ca și cum ai dispune de o unealtă miraculoasă, aflată sub controlul tău total, pe care ți-au lăsat-o moștenire generațiile trecute, amplasată departe de casa ta, în curtea altora, pe care este cu ochii toată lumea și de care toți vor să vorbească (de bine sau de rău), pe care prietenii o admiră și de care dușmanii se tem, și pe care poți să o folosești în chip variabil, pe care poți să o transformi oricând în orice, să o dai mai tare sau mai încet, ca butonul de la stația de amplificare, dar la care este evident că nu ai niciun interes să renunți complet.

Scutul antirachetă este steagul puterii Statelor Unite înfipt în Estul Europei, spre disperarea Rusiei, o unealtă de stimulare sau de constrângere, de fidelizare a aliaților sau de descurajare a rivalilor, de la caz la caz. De ce să renunți complet la o asemenea resursă de putere?

Și totuși, Trump va negocia cu Putin. Va negocia pentru simplul motiv că a promis în campanie că o va face și pentru că vrea să arate alegătorilor americani că el este altfel decât Obama, tot așa cum Obama a fost aproape obsedat, timp de opt ani, să arate că nu face lucrurile ca George W. Bush. Chiar și atunci când o politică diferită, doar de dragul forțării diferenței, s-a dovedit neinspirată. Nu am așadar nicio îndoială că negocieri ruso-americane la nivel înalt vor avea loc, în următoarele luni sau oricum înainte de alegerile prezidenţiale din noiembrie anul viitor. Dar, la urma urmei, nu asta este ceea ce ne înfioară aici, în această regiune de frontieră dintre lumi. Nu e neapărat un lucru rău că liderii unor mari puteri se întâlnesc și negociază, în fond asta este esența politicii și a diplomației, este datoria lor să o facă. Evident, nimeni nu vrea război între marile puteri. Ceea ce ne interesează sunt însă posibilele consecințe ale acestor negocieri. Iar istoria națiunilor mici a arătat că nu întotdeauna negocierile și înțelegerile dintre marile puteri le-au adus celor dintâi mai multă fericire. Aş fi tentat să cred că Tratatul INF va rămâne până la urmă în vigoare, sau mai degrabă se va semna o nouă versiune, după o renegociere americano-rusă care sperăm că nu va include şi consecinţe asupra scutului antirachetă de la Deveselu.

PS. Felicitări României pentru gestul de recunoaştere a noului Preşedinte (interimar) al Venezuelei! Ştirea tocmai a apărut, chiar dacă apariţia cu câteva zile în urmă ar fi fost şi mai inspirată. Poate vom afla în zilele următoare de ce nu am fost între primii din NATO şi UE care au făcut acest anunţ de bun simţ. Dar este bine, corect şi în interesul cetăţenilor venezueleni şi acum! Niciun regim autocratic, care acţionează împotriva poporului, nu se mai poate ascunde în spatele unor alegeri în care competitorii nu au şanse egale. Din păcate, UE nu a reuşit să ajungă încă la consens şi la o poziţie unică pe această temă.

NOTE______________


[1] https://www.contributors.ro/global-europa/este-intr-adevar-posibila-o-negociere-trump-putin-pe-sistemul-antiracheta-din-romania-%C8%99i-polonia/

[2] https://www.contributors.ro/global-europa/scutul-antiracheta-rusia-si-ordinea-europeana-o-tensiune-insolubila/

[3] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22597830-gaf-ministrului-rii-care-vorbit-asear-despre-rachetele-balistice-deveselu-fifor-corecteaz-aceast-diminea-fost-cel-mai-caz-eroare-interpretare.htm

Distribuie acest articol

58 COMENTARII

  1. Long story short: orice va renegocia Trump, va duce în final la o poziție mai bună a Statelor Unite, nu la una mai proastă. Această poziție mai bună a Statelor Unite este inevitabil în favoarea României, care practic joacă rolul RFG-ului din anii ’80: a devenit o țintă de care rușii înțeleg că e mai bine să stea departe :)

      • Numai Ceaușescu avea impresia că o țară ca România poate fi ”liberă și neatârnată”. O țară ca România are neapărată nevoie de un ”frate mai mare”, iar Statele Unite e cel mai adevărat ”frate mai mare” dintre cei posibili.

        În ce privește alte opțiuni, Basarabia pierdută în urma pactului Ribbentrop – Molotov încă se află pe orbita Rusiei, e clar ce ne-au adus acele opțiuni. Cu un ”frate mai mare” ca Germania pierdusem și Transilvania de Nord, nu doar Basarabia.

        Statele Unite se află suficient de departe încât să nu vrea de la România teritorii, dar se află exact cât trebuie de departe ca să aibă nevoie de niște baze militare în România. Așa că e cea mai bună combinație posibilă.

    • Rămâne de văzut…… Eu mi-aș dori să fie asa, dar astfel de predicții au un grad mare de incertitudine.
      Nu știm, realmente, ce socoteli își fac cei de la Washington. Poate vor să mizeze pe un pact cu o putere pe care o cunosc mai bine (Rusia) și care, vrem nu vrem, e mai apropiată cultural…..
      Poate că un astfel de pact să le permită să uzeze mai eficient de principiul concentrării forțelor în relația cu China. Acolo se înregistrează vulnerabilități importante, in primul rând economice. Trump are troubles at home cu sectorul care manufacturează in China. Acesta își vede amenințate profiturile de politica de reducere a deficiturilor comerciale și de taxele aplicate la importuri.
      Este gata US să accepte o pace semi-rece cu Rusia ptr.o libertate de acțiune in Asia?!?
      Dacă acest scenariu alternativ are vreo posibilitate de realizare Ro.se poate găsi într-o situație de precaritate.
      Nu știu dacă Ucraina va rămâne in actuala configurație. In eventualitatea unui avans rus până la Odessa intervine și un aspect legat de inopozabilitatea (față de Rusia a) deciziei Trib.Haga cu privire la platoul continental al Ro……
      E o probl.f. complexa la care mai nimeni nu se pricepe bine. Eu nici atât, dar câmpul speculativ tactic sau strategic e mare….. :-)

      • Putin a creat un conflict care să blocheze aderarea Ucrainei la NATO, dar a ajunge la Odessa nu e fezabil pentru ruși, asta a fost doar o amenințare la modul ”aveți grijă, că poate să vă meargă și mai rău”. Crimeea are o importanță strategică incontestabilă, însă Odessa nu are nicio valoare strategică pentru țara care deține deja Crimeea, egal care ar fi ea.

        Partea bună e că până prin 1995 României părea să-i fie rezervat rolul de azi al Ucrainei, acela de stat-tampon între Rusia și NATO. În prezent, cea mai bună evaluare ar fi că România are pentru prezența americană în Europa rolul pe care l-a avut RFG în anii ’80. Am scris deja asta de mai multe ori și deocamdată n-a apărut niciun element care să contrazică teoria asta.

        • Harald, Romania nu poate ocupa nici o data rolul fostului RFG, care ar fi motivele economice ca Romania sa devina spatiul de manevra a unor eventuale arme cu incarcaturi atomice ?
          Ce s-a reusit atunci prin stationarea rachetelor Pershing in RFG si a pus bazele tratatelor, vezi bine, astazi nu mai functioneaza, tratatele fiind reziliate de ambele parti.
          Neincrederea intre NATO si Rusia care a stat la baza Razboiului Rece astazi este mai actuala ca oricand, declarativ nimeni dorind un nou Razboi Rece, de facto suntem intr-un nou Razboi Rece numai ca nimeni nu doreste pronuntarea acestui cuvant.

          • Am mai scris asta cândva, dar se pare că e nevoie să repet: nimic din ce se întâmplă azi nu se compară cu Războiul Rece. În adevăratul Război Rece, Stalin avea tancuri la Viena, Praga și Berlin, iar Brejnev încă le avea la Praga și Berlin. Asta după ce Hrușciov negociase neutralitatea perpetuă a Austriei în schimbul retragerii tancurilor din Viena, iar asta abia în 1955, la 10 ani după încheierea războiului.

            Putin abia reușește astăzi să provoace niște incidente in the middle of nowhere (Donețk, Luhansk). În niște teritorii care pe vremea lui Stalin, Hrușciov și Brejnev se aflau chiar în inima Uniunii Sovietice. Orice comparație cu Războiul Rece e destinată doar să-i satisfacă lui Putin orgoliul de mare strateg, când în realitate el e doar un epigon jalnic al lui Brejnev și îl are de fapt ca model pe Andropov :)

  2. „europenii sau Marile Puteri non-occidentale (Rusia, China) nu au cedat presiunilor americane şi nu acceptă renegocieri, aşa cum este cazul cu Acordul climatic de la Paris”

    Da, cred ca am citit in Washington „Amazon” Post (sau poate in New York „Carlos Slim” Times, nu mai stiu) ca de cind MMMarile PPPuteri au decis sa se prefaca cum ca minunatul acord de la Paris nu e hirtie igienica virtuala (sau deget scotian) administratia Trump nu mai poate dormi de grija.

    Intre timp, in viata reala, SUA continua sa reduca poluarea si fara colaborarea Chinei, Frantei, Mozambicului, Bulgariei si Congoului, in vreme ce oratanii gen Macron, Merkel si Trudeau distrug sistematic orice speranta de independenta energetica si prosperitate economica in propriile tari.

    „Have at it!” se zice in Sudul american. Pass the popcorn for the next key point, se zice in capitala dragneza… (-;

  3. Ne leaga scutul de America mai mult decat ne leaga interesele strategice? Adica, o relatie are doi parteneri, America va negocia oricand si nu se va impiedica de interesele Romaniei in negocierea cu o alta mare putere. Dar Romania? Pentru ca, desi ar putea sa para ca interesele noastre vor fi pururea de cealalta parte a baricadei fata cu Rusia, s-ar putea prea bine ca interesele Romaniei sa nu coincida cu interesele elitei aflate, vremelnic, la guvernare. Si atunci, care e valoarea scutului in relatia asta, pentru noi, ne leaga sau nu mai mult si cu responsabilitati de America? Daca nu, nu vad cu ce ne-ar deranja asa de tare renuntarea Americii la scutul din Romania. Sa fie doar efectul psihologic?

    • @PAFI – ce-ar fi să recapitulăm: Obama a desființat în 2011 Flota a 2-a a Atlanticului de Nord și a retras tancurile M1 Abrams de la Grafenwöhr.

      Trump a reînființat în august 2018 Flota a 2-a a Atlanticului de Nord, asta după ce readusese în aprilie 2018 tancurile M1 Abrams la Grafenwöhr, în Bavaria. Btw, întâmpinate cu steaguri americane de către bavarezi, pentru că pe ei Merkel nu-i reprezintă și nu i-a reprezentat niciodată. Relațiile dintre ea și Horst Seehofer fiind cea mai bună dovadă.

      Din partea României nu e vorba de responsabilități, din partea Statelor Unite e vorba de responsabilități: odată ce au instalații militare în România, le vor apăra. Însă americanii sunt conștienți că românii pot ”întoarce armele” oricând, avem deja o reputație grozavă pe tema asta.

      • Si cine ii opreste pe americani sa se retraga pe aliniamentele Razboiului Rece ? lasand Europa de est in ofsaid. Turcia ca membru NATO se clatina puternic, interesele ei fiind mai mult legate de Rusia si Asia decat Europa care oricum n-o doreste in spatiul comunitar.
        Se poate negocia tot, inclusiv in nou „cordon sanitar” care sa desparta doua blocuri militare.
        Sec. 21 nu mai este cel al statelor suverane, va fi cel al concernelor, concerne care nu se opresc la nici o granita, atat cele din apus cat si cele din rasarit.

        • @Ursul Bruno – întrebarea corectă nu e ”cine îi oprește”, întrebarea corectă e ”cine îi poate determina”. Propaganda pro-Rusia ar trebui să aibă și ea niște limite, așa ar fi civilizat.

          Cât despre ”Turcia ca membru NATO se clatină puternic”, asta o să fie valabil când o să vedeți avioane rusești la Incirlik. Până atunci, mergeți la Russia Today cu povești din astea, se pare că plătesc invitații dispuși să le spună în direct.

  4. Eu nu cred ca are de ce sa ne fie teama. in orice negociere pe care o va avea cu rusii, Trump va sta deasupra capului cu sabia lui damocles numita investigatia influentarii de catre rusi a alegerii sale. Daca cedeaza si scutul de la Deveselu a fost transformat chiar de Putler intr-un sumbol puternic, va pierde suportul parlamentarilor republicani, iar democratii vor avea cale libera la demiterea lui Trump.
    In plus daca renunta la scuturile romanesti si poloneze, Trump va pierde increderea statelor est-europene, care o vor vedea ca o tradare a intereselor lor in fata celor rusesti. Iar un astfel de acord nu va fi niciodata ratificat de catre Congres.
    Congresul USA a dat recent o rezolutie aproape in unanimitate in favoarea NATO, un semnal puternic catre Trump ca USA nu se va retrage din NATO. Mult mai curand va zbura presedintele care va pune astfel problema.
    USA nu inseamna doar Trump, sa avem incredere ca un moment 1945 nu se va mai intampla

  5. Cred ca e important de subliniat caracterul militar strategic pentru Romania a instalatiei de la Deveselu.

    Rusia, are in doctrina sa militara, folosirea razboiului nuclear limitat cu scopul „de-escalarii” militare. Acest instrument sa dovedit foarte efectiv cu Japonia la sfarsitul WWII. „De-escalarea” fiind de fapt un pleonasm pentru capitulare. Garantiile verbale ale Rusiei ca nu va ataca Romania nu valoreaza doi bani, asa cum sa intamplat cu garantiile date Ucrainei. „De-escalarea” razboiului nuclear limitat nu are sens impotriva unor state innarmate nuclear precum China. De asemenea, o asemenea doctrina nu are sens in situatia unde aspectul limitat devine incert unde adversarul are sansa de a para un atac nuclear pe scara mica. In acest caz un razboi limitat se poate foarte usor transforma intr-unul total. Din acest motiv, doctrina razboiului militar limitat se poate aplica doar impotriva un adversar ne-innarmat nuclear si fara aparare. Aici e esential scutul de la Deveselu.

    De asemenea, e interesant de subliniat importanta militara a Romaniei in contextul incertitudinii alinieri Turciei la NATO.

    Eu cred ca Romania are acum sansa istorica de a scapa definitiv de pretentiile sferei de influenta a Rusiei, prin dezvoltarea unei infractructuri militare credibile, inclusiv de aparare nucleara.

    • In relațiile internaționale „definitiv” e un concept foarte relativ…… Se întâmplă, dar rareori, ca „definitv” să fie chiar definitiv. Să fie Deveselu așa un asset încât să asigure (parte din) realizarea obiectivului?!? Greu de evaluat ptr.ca nu știm au scris în maculator cei 2 mari…..

  6. Ca in orice negociere, cineva sau ceva trebuie sacrificat pentru ca nu le poti avea pe amandoua. Cand negocierea se poarta intre doua mari puteri, fiecare va negocia astfel incat sa-i fie ei bine. In cazul asta nu cred ca Trump poate sa puna multe conditii si sa ameninte Rusia.
    Depinde de ce vrea Trump si care sunt interesele sale in zona si cat de mult mai doreste sa protejeze Estul Europei. Daca doreste sa mentina NATO si sa protejeze statele din Europa, atunci probabil ca nu va renunta la scutul de la Deveselu, deoarece acesta pune presiune pe Rusia si asigura securitatea in zona. Daca Rusia ameninta NATO si nu doreste compromisuri, atunci este posibil ca Trump sa cedeze, mai ales ca el oricum considera NATO o organizatie desueta. Scopul Rusiei a fost atins: vrea sa distruga NATO si sa negocieze aliante individuale cu fiecare stat UE, in functie de interesele sale. Depinde de ce vrea Trump si daca mai vrea sa sprijine NATO. Depinde de Trump daca mai considera Articolul 5 sacrosanct sau nu. Avand in vedere tendinta sa de a retrage trupe din mari teatre de operatiuni, nu stiu la ce sa ma astept din partea lui cu privire la scutul antiracheta. Nu uitati ca Rusia de ani buni ne ameninta si considera scutul o amenintare la adresa sa.

  7. hillary clinton ca presedinte ar fi negociat distrugerea scutului antiracheta , asa cum a facut-o in primul mandat al lui obama cu cel din cehia. noroc ca trump a ajuns presedinte si rusia este muuult mai slaba ca pe vremea lui obama si e pe duca datorita exporturilor gigant de petrol de sist ale americii care tin pretul petrolului jos. nu mai zic ca obama era aliat cu regimurile pro-ruse din cuba, venezuela si iran, in timp ce obama e impotriva. obama a refuzat trimiterea de arme letale(javelin) ucrainei, trump a facut-o.
    dar cel mai important e ca acum 1 an, pe 7 februarie, la Deir Ezzor, Siria, America a provocat rusiei cea mai mare infrangere din istorie. 200 de morti si 300 de raniti rusi , cica mercenari, insa soldatul rus e fortat de regimul lui putin sa se angajeze la grupul de mercenari wagner, nu prea are de ales. din 500 de soldati, 500 de victime. 100% casualties. patton ar fi mandru de trump.

    deci nu am emotii. scutul antiracheta nu va disparea.

  8. Apai, daca batalia este simbolica, isi permite SUA, oare, titluri mari, de genul „SUA cedeaza in fata Rusiei si dezafecteaza Deveselu”?… Putin probabil, zic eu.
    Cred ca una dintre directiile politicii externe a SUA este subminarea ambitiilor de putere globala ale Rusiei si reducerea acesteia la statutul de putere regionala.
    In plus, armele razboiului se muta in spatiul extraatmosferic, iar grid -ul de statii radar al Scutului poate fi adaptat sa serveasca noilor sisteme de arme. Cu anumite lucruri nici chiar domnul Trump nu se joaca.
    Ce sa obtina SUA, de la Rusia, in schimbul Scutului? Mai degraba Chinei i-ar putea face concesii SUA, pe cine-stie-unde prin lume, in vederea unor negocieri.
    Daca totalitarismul pica in Venezuela, s-ar putea sa pice si prin alte state, in 5-10-15 ani – in Siria, chiar si in Turcia. Iar daca Rusia ramane singurul „port-drapel” al unui astfel de sistem, cine ar mai fi interesat sa „importe” sistemul?

  9. Nu stiu cate interceptoare sunt la Deveselu, dar presupun ca nu suficiente cat sa intercepteze toate rachetele pe care le-ar putea lansa Rusia spre Europa. Ca urmare, cat ne protejeaza este discutabil. Daca se va escalada vreodata un conflict intre oricare tara europeana si Rusia, la nivelul la care Aegis-ul de la Deveselu sa fie folosit, sa ne fereasca Bunul Dumnezeu. Asa, la faza pe ‘omuleti verzi” mai merge cum mai merge, dar la faza pe rachete balistice n-avem nicio sansa, nu numai noi, ci oricine, inclusiv SUA la ea acasa asa cum e ea separata de doua oceane si cu aprox. 20 minute timp de reactie. Pe de alta parte nici nu sunt sub comanda romaneasca, asa ca in caz de conflict local s-ar putea sa stea bine mersi in lansatoare, pentru ca, vorba lui Trump, nu risca SUA al treilea razboi mondial pentru un partener NATO de mana a doua ca Muntenegru. Initial se spunea ca este destinat apararii Europei de eventualele atacuri balistice ale Iranului.
    Eu vad acest scut ca ” steagul puterii Statelor Unite înfipt în Estul Europei” , nu neaparat spre disperarea Rusiei, careia scutul de la Deveselu ii foloseste ca pretext pentru dezvoltarea de noi sisteme de arme si crearea de conflicte inghetate peste tot in jur, sau la distanta (Georgia, Ucraina, Siria…) cat mai ales spre iritarea Bruxelles-ului ( adica a binomului franco-german). Atat opinia publica americana cat si rusesca trebuie convinse ca pericolul este real ca sa poata bugeta sumele imense destinate complexulor militaro industriale din ambele tari. Mai nou a aparut si sperietoarea reala China.
    Odata cu ascensiunea populismului si suveranismului ( idei initial pornite de la Rusia, care suna frumos pentru mintile infierbantate) , alegerea lui Trump si Brexitul, aceste capete de pod americane in Europa de Est au inceput sa fie folosite pentru subminarea coeziunii UE, De multe am tot spus ca o evolutie negativa a economiei UK in afara UE ar rezolva multe probleme, pentru ca atat timp cat exista beneficii economice, nimeni nu va mai vota sa se impuste singur in picior de dragul unor idei imposibil de pus in practica. Cum deja incep sa inteleaga britanicii, nu mai exista suveranitate in ziua de azi, retelele complexe de tratate internationale multilaterale si adoptarea standardelor si jurisdictiei impuse de cei cu putere economica mare ( UE de ex.) in schimbul bunastarii, diminueaza inevitabil suveranitatea, adica limita de manevra a guvernelor nationale. Dragnea si Dancila se fac ca nu pricep acest lucru, dar se zbat sa fie in tinta de deficit bugetar, astfel ca cel putin formal sa fim corijati, ca luati la ochi suntem oricum. Ego-ul supradimensionat englezesc este pe cale sa afle aceste lucruri acum. Cum spunea un demnitar danez, in Europa sunt tari mici si tari care nu au aflat inca ca sunt mici.
    Singurul aspect pozitiv al relatiei Romaniei cu SUA este ca administratia Trump inca nu cautioneaza actuala guvernare. Poate au ei ceva informatii despre eminentele cenusii din spatele actualelor politici economice romanesti si la ce scoli inalte din judetul Olt, pe langa actionariatul rusesc de la ALRO s-au format. Slabiciune noastra este actuala clasa politica analfabeta functional si lipsita de un minim caracter, ce sa mai vorbim de patriotism. Fara o guvernare responsabila si profesionista, orice ar negocia Trump cu Putin nu foloseste prea mult Romaniei.

    • @Ioan – la ”faza pe rachete balistice”, URSS-ul lui Gorbaciov a ajuns să se dezmembreze atunci când a devenit clar că 7 din 10 vor exploda deasupra teritoriului propriu, în primii kilometri de la lansare. Gorbaciov n-a avut curaj să testeze asta în practică, iar ție n-o să-ți ofere nimeni ocazia să iei decizii la Kremlin :)

      Cât despre ”evoluția negativă a economiei”, UE asta face de 10 ani, creșterea e sub nivelul inflației. Chiar crezi că oameni nu văd și singuri cum trăiesc? Excepția notabilă e tocmai Polonia, unde n-a fost niciun fel de criză în 2008 și nici de-atunci încoace.

      • @Harard- mă îndoiesc că rușii au construit in neștire mii de rachete balistice care nu funcționează. Exact tipul acesta de informații neverificabile, aruncate așa la mișto, pereche cu invincibilitatea portavioanelor americane trâmbițate de alții, alcătuiesc substanța grosului dezbaterilor de aici. De aia a construit Reagan scutul spațial, pentru că avea informații că rachetele rusești nu funcționează. Mă mir că poți veni cu astfel de chestii penibile când și americanii ajung pe stația spațială de vreo zece ani cu rachete rusesti. Cred că lansatorul Proton, daca nu mă înșel la nume, dezvoltat în anii 60 ai secolului, că care și-au lansat rușii cosmonauții de prin 1970, are un record de fiabilitate de invidiat. Cum rachetele militare balistice sunt tot de felul acesta, ce te face pe tine sa crezi porcăria pe care o vehiculezi?
        Referitor la UE, însăși solidaritatea UE 27 in fata Brexitului ne arată că este un proiect de succes. Daca e așa rea Uniunea Europeană, de ce nu ies din rând populiștii italieni, sau polonezi, sau unguri. Ia zi-ne, da-ne o explicație din manualul luptătorului anti-socialist, că asta-i noua placa americană a lui Trump pentru 2020.

        • @Ioan – nu ai nicio idee ce făcea de fapt scutul spațial al lui Reagan, dar contribuia într-adevăr la distrugerea ICBM-urilor sovietice în primii kilometri de la lansare.

          Fiabilitatea ta ”de invidiat” e valabilă doar dacă stai și te uiți la ele. Dacă ești hotărât să nu le lași să ajungă la țintă, se mai schimbă una-alta. Tehnologia rusească e ieftină, de asta merită folosită pentru stația spațială. Dar dacă încerci să o folosești într-un conflict, ai să ai ocazia să descoperi cât e de vulnerabilă.

          Despre portavioanele americane: câte ai văzut atinse de vreo lovitură inamică în ultimii 50 de ani, să zicem?

          • @Harald – cine sa lovească portavioanele americane? Cei care trag cu săgeți? Irakienii, afganii? Pirații somalezi? America nu s-a bătut cu nimeni serios de la WW II.

      • @Harald- revin cu precizarea că vestitul lansator sovietic nu este Proton ( care totuși are o rata de eșecuri de sub 10%, la peste 400 de lansări ), ci Soyuz, cu peste 1700 de lansari și rata de eșec totala de aproximativ 3%. Acest lansator este un sub-set al ICBM- urilor R7a. Aveți câțiva pe aici propensiunea de a lua în derâdere toată munca sovieticilor (rușilor azi) și chinezilor. Băi, numai americanii fac și au facut chestii misto, restul sunt niste loseri, nemții, japonezii, coreenii, rușii, toți sunt niste ratati, doar motoarele V8 de pe pick-upurile americane contează. Și noi, că niște penibilului ce suntem sa dam fuga repede sa pupam mâna Marelui Licurici. Sa ne lepădăm de UE rapid, sa mușcam mâna care ne hrănește, sa plecăm din cooperativa unde avem un loc călduț. Ia vedeți-va de treabă, că socialismul venezuelean în zdrențe amenință America. De vreo săptămână mă distrez urmărind ideile revoluționare ale unei tinere democrate Alexandria Ocasio Cortez, cu al sau New Green Deal și idei subversive de tipul venitului universal și al sănătății gratuite. Hai sa vedem cât durează până la următoarea voastra șarjă pro combustibili fosili cu conotații anti-socialiste și anti marxiste la articolele domnului Cranganu. Vede TrumpPompeo că cu UE și cu China nu e chiar așa ușor, tema imigrației s-a tocit, taxele le-a scăzut, gata amenințarea este socialismul venezuelean. Hai băi, chiar ne credeți imbecili pe toți?

        • @Ioan – deocamdată, avioanele americane operează de la Kogălniceanu și la Câmpia Turzii, nu cele rusești sau chinezești. Ocazional, au mai fost unele canadiene (deci tot de producție americană) la Câmpia Turzii și mai sunt unele britanice la Kogălniceanu.

          Tehnologia chineză e copiată integral după cea rusească, de la avioane de vânătoare MiG-21 (gunoaiele pe care le are și România, iar China le producea chiar și după 2010) și până la stațiile spațiale Tiangong, copiate după Saliut.

      • Scuze pentru greșeli, va trebui sa fiu mai atent la ce scrie GoogleBoard de la telefon, eu tastez una iar Silicon Valey-ul se încăpățânează să scrie altceva, cum nu sunt cu ochii pe el (ea), oricare i-ar fi genul.

    • In fata unui atac concentrat asupra acestor instalatii ele n-ar putea face fata sub nici o forma.
      Din enclava Kaliningrad rusii pot ataca ” cu prastia” orice obiectiv din Europa atunci despre ce scut si alte povesti mai discutam ? Ai dreptate, sa ne ferasca al se Sus de un eventual conflict de orice natura care ar putea implica NATO si Rusia direct, n-ar fi invingatori de nici o parte, numai invinsi. Este singurul argument rational , alte scenarii si varinate fiind in deprimentul nostru si la Europei. Nu mai am convingerea ca SUA si-ar pune armata si soldatii la bataie intr-un conflict din Europa, vremurile in care americanii putand fi considerati eliberatorii Europei fiind de mult depasite. Razboiul economic declansat impotriva Europei descalificand americanii ca parteneri seriosi.
      Cu un alt presedinte decat Trump , SUA poate redevini un partener, vom vedea insa un nou mandat Trump va complica si mai mult treburile.
      Nationalismul si egoismul european au stat la baza celor 2 conflicte mondiale, americanii nefiind afectati decat in zona Pacificului.
      Raspunsul este UE si integrarea cat mai puternica a statelor membre astfel incat Europa sa nu mai fie motivul unui al 3 lea Razboi Mondial cu un sfarsit devastator, pt toti, cu s-au fara scut care oricum nu mai conteaza.

  10. Scutul antirachetă este tehnic un interceptor foarte apropiat de zonele de lansare rusesti si cu sanse inalte de reusita de lovire a tintei. Si asta tocmai pentru vitezele mici ale vectorilor la lansare de la sol. Binenteles ca lucrurile au evoluat si se pot lansa si de pe avioane cu sanse zero de interceptare. Scutul antirachetă Deveselu este unul din multele piese integrate ale sistemului defensiv NATO, si SUA in secundar. La negocieri ca la sah poti sa mai si sacrifici o piesa daca vrei sa cistigi, dar e putin probabil sa fie sacrificata o pieasa asa de importanta (care deranjaza tare pe rusi). Echibrul militar actual in conditiile unui confict deschis in Ucraina este un echilibru fragil pentru NATO. Ce elemente defensive au tarile est europene in fata agresivitatii si puterii militare rusesti? Nu poti sacrifica tocmai pe cele strategice.

  11. „Scutul antiracheta european, tema de negociere intre SUA si Rusia ?”
    Suna mai bine si nu lasa spatiu de speculatie pe eterna tema, se negociaza ceva peste capetele noastre fara sa stim. Scutul nu este o achizitie romaneasca la modul, am cumparat-o, acum ne putem spala pe cap cu ea , problema fiind a noastra iar americanii si rusii vor negocia altceva.
    Un simplu cuvant poate schimba diametral perceptia si insemnatatea unui text, scutul fiind in folosul intergii Europe. Ca o parte a fost instalat in Romania, putea fi in Bulgaria sau chiar si Ungaria, Deveselu fiind doar o componenta dintr-un sistem amplu instalat in mai multe tari NATO si nave militare al pactului, masa de negociere nefiind numai Romania.
    Ca de la Deveselu se pot lansa si rachete asupra Rusiei , nu trebuie sa fim atat de naivi sa credem ca este doar defensiv si nu poate fi folosit in alte scopuri decat cele declarate, numai este nici un mister.
    Care poate fi obiectul negocierilor ? desfiintarea scutului astfel incat si rusii sa renunte la amenintarea Romaniei si implict a intregii Europe ?
    Daca Trump s-a gandit ca americanii ar putea parasi alinata NATO inseamna ca exista o schimbare majora de paradigme care ar putea deveni realitate mai ales daca Trump mai primeste inca un mandat, o catastrofa insa un scenariu plausibil.
    Si reactia europenilor ? vreau sa vad acel politician de rang inalt din Europa care ar gandi la fel, despartirea militara a Europei de SUA. Suntem in plin razboi economic cu SUA si cu Trump va continua si se va inteti daca nu actionam dupa cum doreste in sensul „America first” ? iar noi ? cand putem auzi parola „Europe first” rostita de la Bruxelles ? fara sa ni se inmoaie genunchi de frica.
    Revenind la realitatile din teren, un acord intre SUA, Rusia, China, Iran si Israel pe seama rachetelor balistice ar fi un pas important in favoarea pacii pe care toti si-o doresc, un sondaj de opinie la nivelui tarilor respective aratand realitatea , omul de rand nu doreste arme de nimicire in masa, are alte probleme, adevarat mai „marunte” decat cele ale unor „strategi” ascunsi in niste bucare in fata unor ecrane si console de joc.
    Iar Romania , vai de steaua ei daca ramanem in continuare in conul de umbra al mediocritatii politice, insasi acest scut de la Deveselu putand fi folosit ce mijloc de presiune astfel incat marile puteri sa treaca la negocieri, si nu la aranjamente peste capul nostru.

  12. O analiza foarte buna. Eu sunt optimist si nu cred ca noi vom fi moneda de schimb in negocierea americano-rusa si asta din 2 mari motive: 1. americanii se tem de un cuplaj Rusia- Germania mai tare decat de cuplajul Rusia – China. si 2. Au deja alte doua monede de schimb mult mai dorite de Rusia: Ucraina si Georgia. Deci putem fi linistiti, nu vom fi abandonati de SUA. Rolul nostru va fi de a salva impreuna cu Polonia relatia transatlantica de la regresul provocat de binomulFR-GE cu visul lor de autonomie fata de SUA. Desi nu putem nici sa iesim din UE, ca nu suntem de calibrul UK (desi ma indoiesc ca vor iesi pana la urma), va trebui sa asiguram pozitia de echilibru in cadrul UE intre SUA si binomul FR-GE. Iar in ceea ce priveste NATO el se va sparge doar daca UE il saboteaza, prin actiuni paralele sau chiar pe-alaturea de NATO asa cum sugera presedintele Macron in discursurile lui flamboaiante. Adica m-as teme mai mult de o intelegere Merkel-Putin sau Macron-Putin decat de una Trump-Putin. Deocamdata insa nu e cazul. Sa fim optimisti.

    • Ne-am obișnuit prea mukt cu deziderate, ce le-am crezut universale, precum pace, demnitate, egalitate de șanse șamd. Aiurea! A devenit deja mai pregnant și mai comun ca global player-ii să împartă lumea, oferind națiuni întregi ca monede de schimb, hăcuind continente și mutând granițe după interesele de moment, sfidând parcă dezideratele de care aminteam. E dreptul lor, nu?! Al președintelui american, rus sau chinez. Și-au câștigat locul binemeritat și e normal să își folosească influența în conturarea sferelor proprii.
      Nu însă și la Bruxelles! Cel văzut drept binom franco-german, capabil doar de regres. De ce la nivel global sunt permise, chiar dorite, jocurile de forță și atitudinile amenințătoare, dar în interiorul unui grup mult mai redus de state, devine brusc blamabilă orice acțiune care ar putea fi interpretată drept uz de influență, cu toate că deciziile se iau în cele din urmă prin comun acord? Niciun apologet al supremației militare transcontinentale nu poate explica acest paradox. Numai convingerile personale pot explica în cele din urmă, de ce înțelegerea Trump-Putin poate fi ok, dar nu și una Macron-Putin.

  13. Noi ne amuzam pe seama veoricai de Videle, dar Trump este la acelasi nivel intelectual ca mioritica noastra premiera.

    Omul (Trump) tocmai s-a mandrit si s-a autofelicitat pentru „l’abolition des droits”.
    Iar prostimea aplauda…..

    huffingtonpost.fr/2019/02/08/donald-trump-se-felicite-de-labolition-des-droits-dans-un-gros-lapsus_a_23664535/?utm_hp_ref=fr-homepage

    • @Alexa – n-o mai fi având Trump chiar IQ-ul cu care se lăuda (scade și ăsta odată cu vârsta) dar undeva pe la 145 tot tre’să fie, la modul cum și-a dus la capăt campania prezidențială. Discută și tu cu câțiva psihologi, întreabă-i ce părere au și lasă aiurelile presei progresiste.

      • @Harald Multumesc pentru sfat. Sunt sigura ca pentru tine Trump este un tip extraordinar, cu un IQ de 145.
        Discut cu diversi prieteni si colegi universitari din Statele Unite si sunt si ei absolut siderati de inteligenta si clarviziunea lui Trump!
        Chiar se gandesc daca nu ar trebui sa-i dedice lui Trump rezultatele stiintifice obtinute…….. cum se intampla prin Coreea de Nord cand poporul multumeste din suflet presedintelui si partidului pentru ca a fost lasat sa-si arate valoarea.

        • Discut cu diversi prieteni si colegi universitari din Statele Unite si sunt si ei absolut siderati de inteligenta si clarviziunea lui Trump!

          Asta m-a convins, uite un argument beton, in sfirsit… faptul ca Alexa discuta cu colegi universitari diversi si siderati e o proba categorica.

          Zilele trecute discutam si io cu-n coleg nesiderat din Ferentari si era de parere ca Alexa… nu pot spune, e prea tare..

        • @Alexa – lasă ”colegii tăi, academicienii”, eu am spus să discuți cu niște psihologi pe tema IQ-ului lui Trump. Te poți oricând înconjura de ”colegi academicieni” ca să vă repetați unii altora aceleași povești despre cât e de retardat Trump, dar asta nu prea îți asigură contactul cu realitatea.

          • @neamtu tiganu si @harald Imi pare rau, dar nu pot sa-mi schimb prietenii si colegii doar ca sa va fac placere. Si nici parerile lor. Culmea este ca unii chiar sunt academicieni: stiu ca pentru voi este un termen de dictionar.
            Incerc sa inteleg ca anumite argumente nu va sunt familiare, ceea ce va produce un sentiment de teama fata de necunoscut.
            Va las sa discutati si sa va congratulati reciproc; cum spuneam in alt comentariu, marile spirite se intalnesc.

    • Faptele:

      Donald Trump, citind un discurs de pe teleprompter cu ocazia National Prayer Breakfast, a comis o bâlbă sarind doua cuvinte dintr-o fraza. Ar fi trebuit sa citeasca:

      Since the founding of our nation, many of our greatest strides, from gaining our independence, to abolition [of slavery], TO civil rights, to extending the vote for women, have been led by people of faith,”

      dar a citit:

      Since the founding of our nation, many of our greatest strides, from gaining our independence to abolition of civil rights to extending the vote for women, have been led by people of faith,”

      Explicatii pentru Alexa:

      1. Orice actor a comis bâlbe pe scena, unele antologice. Toti comitem bâlbe din cind in cind.

      2. Presedintele SUA citeste aproape zilnic un discurs scris de echipa lui (daca le-ar scrie singur n-ar mai avea timp si de altceva) pentru diverse ocazii si evenimente. Uneori citeste chiar mai multe discursuri intr-o zi. Atunci cind le citeste e in lumina reflectoarelor si in fata publicului la fel ca actorii care isi rostesc replicile pe scena. La fel ca actorii (si ca toti oamenii din lumea asta) si presedintii Americii au comis si vor mai comite bâlbe.

      3. Chiar daca nu e acelasi lucru sa comiti o bâlbă cu ocazia National Prayer Breakfast (in fata unor oameni decenti si toleranti, care nu rid ca prostii pentru orice fleac), sau intr-un discurs despre arme nucleare, o bâlbă nu e nimic mai mult decit o bâlbă.

      4. Nivelul intelectual nu are nici o legatura cu bâlbele. Oboseala, activitatile repetitive, de rutina, plictiseala, gindurile in alta parte, emotiile etc. pot duce la astfel de mici rateuri. Si presedintii Americii sint uneori plictisiti, obositi, neglijenti.

      5. Huffingtonpost exista pe lumea asta ca sa demonstreze validitatea uneia dintre legile lui Murphy, cunoscuta ca Shaw’s Principle: „Build a system that even a fool can use, and only a fool will want to use it.”

      • Clarice: Multumesc pentru explicatii, dar Trump are mai multa nevoie de ele decat am eu. Oricum ideea ramane valabila: nici el, nici Veorica noastra nu sunt capabili sa citeasca ceea ce (le) scriu altii. Sau daca il scuzam pe Trump, o scuzam si pe veorica noastra mioritica. Ceea ce incercati sa faceti, sperand ca ceilalti nu-si dau seama: cei din PSD au incercat aceleasi scuze pentru duamna Veorica, oboseala, stresul, etc. Marile spirite se intalnesc!
        Dar pana sa ajungeti la Trump, incercati sa va plasati extraordinarele explicatii duamnei Veorica: poate va propune consilier.

        PS Cand spuneti „in fata unor oameni decenti si toleranti, care nu rid ca prostii pentru orice fleac) banuiesc ca va ganditi inclusiv la invitatii romani…Victor Ponta, de exemplu. Mai sa fie, ce om decent si inteligent, taman pe placul duamnei Clarice!

        • Alexa,
          Eu nu m-am uitat la SOTU (nu mai suport plenare, congrese, discursuri), dar parcă am citit undeva (hăhăiau unii căzuți pe jos, să se sufoce de rîs nu alta) că Trump ar fi avut cravata strîmbă cînd cu discursul. Ce zic huffingtonpost.fr, NYTimes, WaPo, CNN etc.? E adevarat? Chiar era strîmbă? :-))))))))

          Lasind gluma, se vede cu ochiul liber ca adversarii lui Trump sint infantili (parca ar fi platiti de Trump sa faca pe prostii), se leaga doar de fleacuri si sint total incapabili sa vada adevaratele vulnerabilitati si demagogia acestui presedinte care, pentru multi dintre noi, mai reprezinta doar un fel de sac mare de cartofi care tine ocupat locul ala de la Casa Alba de pe care, altfel, ar fi diktat instabila si periculoasa Hillary. Intre vorbele lui din campanie si faptele lui, ca presedinte, e o prapastie tot mai mare si alegatorii lui il taxeaza cu o brutalitate de care adversarii caricaturisti din mainstream media nu vor fi in veci in stare. Explicatia e simpla: partizanii ideilor cu care a ajuns el la putere il intreaba – direct – ce a facut din ce a promis? Cind incepi sa enumeri promisiunile vezi ca nu a facut mai nimic. Dimpotriva, s-a purtat ca orice alt presedinte-marioneta al statului subteran. Asta e si motivul pentru care adversarii lui nu au de ce sa se lege cu adevarat cind e vorba de faptele lui Trump (i-a deranjat cu ceva?) si sar in sus de bucurie cind are cravata strîmbă, cind citeste neglijent un text etc., prefacindu-se ca il critica si fac opozitie.

          Ar trebui sa te duci pe unul din blogurile americane unde libertatea de exprimare se manifesta (printre altele) prin afisarea imediata a comentariului pe care il faci si prin posibilitatea de a-ti edita comentariul timp de 1-2 minute dupa afisare daca vezi ca ai ceva de corectat. Toate blogurile astea sint de dreapta, conservatoare, „trumpiste”, incorecte politic etc. si daca nu ai stomacul tare mai bine nu intri in vorba acolo. (La liberali (progresisti) nu exista libertate de exprimare si totul se modereaza, filtreaza, aproba, interzice.) „Trumpistii” matura pe jos cu Trump. Vorba unui american dezamagit si imposibil de contrazis: „Ce incredere poti sa ai tu, un american oarecare, in promisiunile lui Trump cind asta si-a inselat propria nevasta (careia i-a jurat credinta pina la moarte) cu niste prostituate, cind ea era insarcinata in luna a opta?”.

          Apoi lumea mai intreaba:
          – de ce nu e Hillary la puscarie, asa cum merita si asa cum Trump a promis in campanie?
          – unde e zidul? de ce nu a cerut banii pentru zid de la Congress cind republicanii aveau majoritatea si a asteptat sa devina majoritari democratii in House ca sa-i ceara si, evident, sa nu ii obtina? sa nu mai amintim ca se lauda ca Mexicul va plati zidul.
          – de ce mai sint militari americani in Siria, in Afghanistan, in Irak, in Africa, in Korea, in Japonia, in sute de alte locuri din lume?
          – de ce a crescut bugetul apararii mult mai mult decit in anii precedenti, cind USA cheltuia deja pe inarmare mai mult decit urmatoarele 9 sau 10 state puternic militarizate IM-PRE-U-NA?
          – unde sint autostrazile pe care le promitea? dar aeroporturile?
          – cu ce drept vrea el sa decida cine e presedinte in Venezuela? ce cauta Eliot Abrams, un penal, un puscariabil – adus special ca sa se ocupe de Venezuela -, in guvernul american? dar neoconul extrem John Bolton, care a fentat razboiul din Vietnam („fiindca si-a dat seama ca e pierdut si a zis ca n-are rost sa moara pe acolo” – pe cuvint, asa explica fofilarea), dar nu a existat razboi de atunci pina azi care sa nu il fi entuziasmat?
          – de ce sa-l arestezi pe Roger Stone pentru ca ar fi mintit Congress-ul in timp ce pe altii, ca James Clapper, care a recunoscut chiar el ca a mintit, sa nu-l deranjeze nimeni cu nimic?
          – de ce sa te plingi ca o baba pe twitter de ministrii tai, din guvernul tau, in loc sa te porti ca un presedinte care actioneaza conform legii si puterilor imense de care dispune si isi face singur ordine in parohie?
          – ce cauta fata si ginerele lui in guvern?

          Sint o multime de alte intrebari concrete (si tot mai furioase) ale „trumpistilor” la care Trump ar face bine sa raspunda prin fapte, nu prin alte vorbe. Si repede, ca i se cam termina timpul.

          Nu exista „trumpisti”. Exista americani care l-au votat pentru promisiunile pe care le-a facut de buna voie si nesilit de nimeni si (inca il mai) asteapta sa le livreze marfa. Dar rabdarea lor e pe sfirsite.

          P.S. Faptul ca unul ca Victor Ponta intra intr-o catedrala (sau participa la o ceremonie ca National Prayer Breakfast), se aseaza cuminte intr-un colt, tace si asculta cuviincios, nu ii transforma, prin contaminare, pe cei din jur in golanasi de cartier sau in mitocani indecenti care rid ca prostii pentru orice fleac.

          • Clarice: Din pacate scrieti mult si fara noima. Cred ca va trebuie cateva momente de respiro in care sa va faceti ordine in idei si sa nu va contraziceti propriile afirmatii. Eu nu va trimit la psiholog (cum faceti dv cu altii) dar o mica vacanta, lecturi inteligente si liniste, nu v-ar strica.
            Succes!

            • Ma tem ca oricine are de-a face cu tine ajunge dupa cel mult un sfert de ora la concluzia ca are imediata nevoie de o vacanta si de liniste, sau macar sa iasa urgent la aer. La aer curat. Mult aer curat.

            • Clarice: Imi pare rau daca discutia va depaseste si simtiti nevoia sa iesiti la aer.
              Dorinta mea nu a fost sa va pun intr-o situatie inferioara ci sa va ajut cu cateva sfaturi.

      • Și totuși, Clarice!
        Umorul involuntar poate fi taxat. Cu bonomie, cu ceva sarcasm chiar, nu e un afront. Doar insistența în a-l considera argument definitiv pentru aprecierile de valoare, conține ceva strâmb.
        Bâlbâielile sunt permise, dar chiar și oboseala sau vârsta nu scuză enormități. Omul a citit greșit de pe prompter, se poate. Dar nu a realizat greșeala comisă! Altfel ar fi revenit și ar fi reluat paragraful, corectându-și afirmația. Și în cazul acesta, chiar n-ar fi râs nimeni.

      • Clarice: A propos de Huffingtonpost, poate preferati NY Times.

        nytimes.com/2018/09/05/opinion/trump-white-house-anonymous-resistance.html

      • @ Clarice (09/02/2019 la 17:11)

        Doar remarc ca v-ati incadrat in recomandarile scrise de Harald @ Harald (09/02/2019 la 14:08). Sunteti psiholog ?
        E bine de stiut cel putin pentru mine sa stiu cu-i sa ma adresez in caz de….

        Multumesc de clarificari.

  14. Negocierea lui Trump legat de deveselu ar outea consta, de exemplu, in amenintarea ca va instala focoase nucleare…ar fi in ton cu stilul lui de negociere

    • Mai degrabă le va instala fără negociere :) exact cum le-a instalat Reagan în RFG. Și abia după aceea va trece la negocieri, de-acum având destule cărți pe masă cu care să negocieze :)

  15. Constat ca nici un conducator al marilor puteri nu doreste initierea unor convorbiri la nivel mondial pentru instaurarea pacii mondiale, pe termen foarte lung sau permanent. Niciun conducator al marilor puteri nu ii explica lui Putin ca nimeni nu vrea si nu poate sa cucereasca Rusia. Doi oameni au vrut Napoleon si Hitler si amândoi au sfarsit lamentabil, de fapt au murit din aceasta cauza. Putin, un urmas al lui Stalin, Brejnev,Lenin etc nu face altceva decat sa produca tensiuni intre state, dorind suprematie mondiala dar nimeni din cei care au luptat pentru suprematia mondiala n-au reusit. In tot acest timp in care Putin creaza tensiuni in lume iar marii conducatori ai marilor puteri isi arata si isi demonstreaza incompetenta si neputinta omenirea se lupta cu saracia, visând la o viata linistita, in pace fara razboaie si amenintari nucleare. De asemeni trebuie mentionat atasamentul lui Putin si prietenia acestui personaj cu marii criminali ai propriului popor.

    • @Zah Ioan,

      „Doi oameni au vrut Napoleon si Hitler si amândoi au sfarsit lamentabil…”
      Nu cred ca adevarul este cel pe care-l presupuneti prin afirmatia de mai sus.

      Pe Napoleon l-a batut iarna ruseasca iar pe Hitler, l-a batut Anglia si Statele Unite.
      Daca Statele Unite si Anglia nu deschideau al doilea front si nu ajutau Rusia sa reziste atacului german, Rusia nu mai exista astazi. Germanii aveau tot timpul sa perfectioneze rachetele V2 si bomba atomica si astazi vorbeam deutsche sprache…

      • Eu sunt filogerman, dar sincer va spun că Hitler nu ar fi cucerit URSS nici dacă era singurul front pe care ar fi luptat. Daca nu i-ar fi considerat pe ruși Untermenschen (suboameni) , daca nu s-ar fi purtat cum s-au purtat in zonele ocupate, poate că ar fi avut o șansa. Deoarece i-au forțat pe sovietici sa lupte pentru existența lor, războiul din est a fost de altă factură, s-au purtat la alt nivel fără de cel din vest sau din Pacific. Nemții n-au avut nici destui oameni, nici n-au produs suficient armament cat sa cucerească Rusia. Odată blitzkriegul din primul an eșuat, soarta germanilor a fost pecetluită. Rușii sunt mult mai bine adaptați la dimensiunile și la clima țării lor. Dispuși să suporte costurile umane inacceptabile pentru oricine altcineva, după șocul inițial, încet încet și-au sporit producția de armament, astfel că în al doilea an de război deja produceau mai mult decât puteau distruge germanii. Hitler are partea lui de vina, nu și-a ascultat generalii, a condus prost ofensiva, s-a concentrat pe ținte neesentiale, neimportante, însă cei responsabili cu logistica i-au spus de la început că sarcina este imposibila. Poate că daca se concentrau pe Moscova și reuseau decapitarea conducerii statului sovietic, ar fi reușit să dezorganizeze Armata Roșie. Se spune că au vazut capetele liniilor de tramvai din Moscova.

  16. Privitor la ultimul punct cheie:
    „Ca întotdeauna la refacerea ordinii europene şi mondiale, există monede de schimb şi teme de sacrificiu. Să sperăm că de data aceasta nu vom (mai) fi iarăşi noi. Am mai fost odată, în 1944-1945”
    Nu cred că putem avea această speranţă acum, când statul România este un organism bolnav – mai toate organele sale sînt bolnave: Preşedinţie, Guvern, Parlament, SRI, SIE…

  17. Rusia este un puroi care pretinde sa fie respectat de intreaga planeta si sa i se dea totul ca si cum i s-ar cuveni. Ca si Romania este bolnava intr-un anumit grad, faptul se explica prin aceea ca marele bolnav al lumii Rusia ii sufla prea de aproape in ceafa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro