vineri, ianuarie 27, 2023

Scuzați! Nu sunt ofițer, sunt doar un jurnalist

Declarațiile Elenei Udrea despre generalul Coldea, interimar la cârma SRI, aduc din nou în discuția publică anvergura influenței serviciilor de informații în România. Racolările din mass-media, recunoscute de fostul director SRI, George Maior, le par oficialilor legitime, compatibile și global valabile. Întrebat la B1 TV cum stă SRI cu ofițerii acoperiți în presă, Maior declara senin: ”Cum stau toate statele democratice europene… Îi vom afla vreodată?… Asta e ideea, că nu. De aia e vorba de ofițeri acoperiți și de secrete de stat”.Cazul jurnalistului Robert Turcescu, autodenunțat în septembrie trecut ca ”ofițer acoperit al armatei”, a fisurat suprafața polișată a relației serviciilor de informații cu presa. Anterior, cazul Zaschievici concediat în 2012 de la Jurnalul național ca suspect de infiltrare SRI, avusese un ecou limitat. Zilele acestea ies la rampă cu amintiri și confesiuni târzii jurnaliști care susțin că au fost la un pas de racolare. Radu Moraru povestește pe site-ul televiziunii Nașul TV cum era să ajungă general și doctor în ceva prin 2010, invitat la Marriott, la un prânz cu gen.Gabriel Oprea și șeful SRI, George Maior: ”Sunt primit cu onoruri, primesc o sabie, un binoclu și încă ceva, nu-mi mai amintesc. Sunt lăudat pentru <faptele mele de vitejie> și mi se propune să devin colonel. Cu o față serioasă le zic:<Păi, la cât m-ați lăudat, numai colonel?!>. În câteva clipe aveam deja desenat traseul de general, cu trecere prin Colegiul Național de Apărare și doctorat servit! În numai 6 luni!Oamenii erau foarte serioși iar eu am luat-o ca pe o glumă: <Băi, relaxați-vă, am glumit. Mă simt bine ca civil, îmi servesc oricum patria și cetățenii și cred că e bine să mai rămână și ziariști civili, că prea     i-ați luat pe toti!>.Nu le-a plăcut gluma, iar eu am rămas cu un gust amar”. Un curent de suspiciune străbate presa, o atmosferă deloc favorabilă libertății de exprimare.Care jurnalist o mai fi „acoperit”, pentru cine lucrează? Mai ales după ce Elena Udrea a notat în ”jurnal” că avea propria rețea plătită de oameni din presă.

În ianuarie 2015 directorul SRI și-a depus demisia. Deși nu e clar motivul, e greu de imaginat că ar avea legătură cu solicitarea demisiei sale, ”firească și necesară” pentru declarațiile lejere de la B1TV, făcută de nouă organizații civice, la inițiativa APADOR-CH: ”solicităm public parlamentului să introducă în legile siguranței naționale o interdicție expresă a recrutării de colaboratori sau agenți din cadrul presei de către serviciile de informații. În acest fel opiniile și ideile transmise de presă vor reflecta doar convingerile ziariștilor și nu ordinele primite de unii dintre aceștia de la serviciile de informații”. Atât cât pricepem din misiunea instituțiilor numite ”servicii”, nu reiese ce anume justifică racolarea de jurnaliști pentru serviciile de informații interne sau ale armatei, de exemplu. Ce rațiuni de stat pot distorsiona într-atât profesia de jurnalist încât să o transforme în opusul ei? Ofițerul unui serviciu secret și jurnalistul au treburi diferite până la divergență. Jurnalistul, aflat în slujba publicului, adună informații pentru acesta, dezvăluie nereguli, face investigație în interes public, veghează democrația prin darea în vileag a celor ascunse. Libertatea presei îi permite să spună, să expună. Ofițerul stă sub regulament. El trebuie să tacă. Jurnalistul-ofițer acoperit trebuie să tacă. Sau să spună ce i se ordonă. Mai este, atunci, jurnalist? Iată de ce Codul Deontologic Unificat adoptat de Convenția Organizațiilor de Media în 2009 prevede explicit la art 3.3: ”Jurnalistului îi este interzis să fie informator sau ofiţer acoperit al unui serviciu secret”. Germania a inclus o interdicție asemănătoare în Codul Presei după scandalul jurnalistului-agent BND, Wilhelm Dietl. Iar Parlamentul European s-a mobilizat în jurul Raportului Weber-Standarde de transparență și pluralism media la nivel UE, cu un amendament la cererea ActiveWatch-Romania, care solicită statelor membre UE ”să adopte legislație cu privire la prevenirea infiltrării redacțiilor de știri prin intermediul unor agenți de informații, dat fiind faptul că aceste practici pun în mare pericol libertatea de exprimare, permit supravegherea redacțiilor de știri, generează un climat de neîncredere, împiedică strângerea de informații, amenință confidențialitatea surselor și, în cele din urmă, încearcă să informeze eronat și să manipuleze publicul, precum și să discrediteze mass-media”. Pe fondul Hotărârii de guvern 233/2013 date înainte de alegerile prezidențiale, prin care Victor Ponta (își) lua măsuri speciale ca ofițerii acoperiți să nu poată fi cunoscuți, never-ever, ce altceva poate face societatea civilă decât să ceară serviciilor secrete să își retragă agenții din redacții. Asta au cerut mai multe organizații în 2014, iar recent președintele TVR. Că solicitarea merge în pustiu sau are vreun efect, e…secret. Ca și ”lista lui Severin”. Ca și ”listuța” Elenei Udrea. Nimic nu poate fi aflat, confirmat. Relatarea lui Radu Moraru, în măsura în care este exactă și sinceră, arată potențialele privilegii oferite jurnaliștilor ademeniți. Fiindcă, întotdeauna sunt două părți într-un proces de racolare: jurnalistul slab de înger și serviciile care îl ofertează, jurnalistul care disprețuiește neprețuita libertate a profesiei și instituțiile dispuse să-i dea favoruri și onoruri. Nu e doar o chestiune morală și de caracter, ci și una de responsabilitate. De ambele părți.

Articol apărut și în revista ”22”.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „Jurnalistul, aflat în slujba publicului, adună informații pentru acesta, dezvăluie nereguli, face investigație în interes public, veghează democrația prin darea în vileag a celor ascunse”
    Inlocuiti „jurnalistul” cu „un ofiter SRI” (sub acoperire sau nu). Cat de disjuncte, sau opuse,vi se mai par acum cele 2 indeletniciri/meserii? Cand DNA-ul aresteaza corupti cu sprijinul SRI, e OK, nu? Deci „ala din SRI” care a adunat probe pt DNA, nu s-a aflat in slujba publicului, nu a adunat informatii pt acesta, nu a dezvaluit nereguli, nu a facut o investigatie in interes public, nu a vegheat democratia prin darea in vileag a celor ascunse? Nu fac apologia Serviciilor, dar nici sa nu va credeti voi, jurnalistii, buricul pamantului. Ca nu sunteti. Si mi-o dovediti de cate ori deschid televizorul si vad diversi „jurnalisti/reporteri” intreband pe unul prins dupa o crima daca „ii pare rau de ce a facut”. Foarte destept, n-am ce zice. Adevarul e ca trebuie sa faci facultatea de jurnalism ca sa pui o asemenea intrebare…

  2. Iar Parlamentul European s-a mobilizat în jurul Raportului Weber-Standarde de transparență și pluralism media la nivel UE, cu un amendament la cererea ActiveWatch-Romania, care solicită statelor membre UE ”să adopte legislație cu privire la prevenirea infiltrării redacțiilor de știri prin intermediul unor agenți de informații, dat fiind faptul că aceste practici pun în mare pericol libertatea de exprimare, permit supravegherea redacțiilor de știri, generează un climat de neîncredere, împiedică strângerea de informații, amenință confidențialitatea surselor și, în cele din urmă, încearcă să informeze eronat și să manipuleze publicul, precum și să discrediteze mass-media”.
    Pai sa se introduca in legea presei ca jurnalistii sa nu reflecte in articolele lor nici interesele patronilor afiliati politic!

  3. Presa poate fi foarte maligna. Poate specula slabiciuni omenesti si poate manipula masele, in interesele unor grupuri (interne sau externe). Miza e prea mare. Cancerul poate fi prevenit cu succes sau tratat cu succes, dar numai in stadii incipiente.
    Cati jurnalisti de investigatie (autentici) mai sunt azi si cati jurnalisti prefera „servitele”, pe surse, de la SRI sau DNA?
    Presa e o putere. SRI are obligatia sa infiltreze presa. Parlamentul este o putere. SRI are obligatia sa-l infiltreze. La fel si Justitia. N-am auzit nicio discutie, prin presa, despre posibili agenti straini acoperiti in presa romaneasca. Chiar n-or fi?

    Ne place sau nu, democratia este (si probabil trebuie sa fie) controlata. Prin legi, in primul rand, dar nu numai. Grupurile infractionale sunt ca virusii informatici – folosesc punctele slabe si portitele (pe care, uneori si le creeaza, activ). Legile sunt ca programele antivirus – de cele mai multe ori, reactioneaza, nu previn. Asa ca e nevoie de ceva in plus.
    In aceste vremuri, in care companii private au armate si servicii de informatii private, ar fi inadmisibil ca un serviciu national de informatii sa nu fie la curent cu ce se intampla (cel putin) in tara sa. Si nu numai sa fie la curent, ci sa fie la curent in timp real, pentru a putea sa previna (proactiv) sau sa reactioneze eficient. Altfel, acea tara ar fi prada sigura, pentru oricine.

    Intr-un „fluviu” de informatii ca cel din societatea moderna, doar cei ce sunt profesionisti ai informatiei pot decela aurul de nisip (sau de otrava). Discutia trebuie purtata, cred eu, pe tema modului de selectie a celor care „stiu totul, despre toti”. Daca procedura de selectie si evaluare permanenta elimina tradatorii, inamicii si putregaiurile, eu sunt linistit. Nu stiu cum sunt evaluati ofiterii de informatii, pe parcursul activitatii lor, dar modul in care se organizeaza admiterea tinerilor la Academia Nationala de Informatii imi da o oarecare incredere in SRI. Oricum, o incredere mult mai mare decat in unele „institutii fundamentale ale democratiei”.

    S-a tot batut apa in piua, prin presa, despre „dezvaluirile” doamnei Udrea. Eu am auzit doar o singura voce (de parlamentar) care a spus ca este vorba de un atac la SRI. Nu stiu daca e doar un atac nedrept la SRI, dar este o ipoteza care trebuie luata in calcul si n-am auzit, pe la televizor, vreun jurnalist care sa priveasca si catre aceasta posibilitate.
    Nu cred ca serviciile secrete, in Romania sau in alte tari democratice, au ca activitate principala ingradirea libertatii de exprimare. Serviciile care se respecta cred ca doar orienteaza libertatea de exprimare. Asta e frumusetea democratiei – sa spui din convingere ceea ce altcineva ti-a bagat in cap, fara sa simti. :)

    Un SRI competent, lucid, patriot si integru este un aliat al poporului, nu un dusman. Cam asa vad eu lucrurile.

  4. Atitudinea lui Maior seamana mult cu modus operandi al serviciilor secrete in State. Acolo nu e deloc neobisnuit ca un jurnalist sa aiba legaturi si surse in servicii. Nici ca fosti agenti sa ajunga jurnalisti. Relatiile de putere intre trusturile media si servicii sunt mult mai puternic cimentate. Iar daca un jurnalist este racolat intr-un final de un serviciu sau altul nu e ceva neobisnuit. In Europa lucrurile se fac mai cu perdea. Probabil aici a calcat Maior pe bec, a avut impresia ca ce merge in US o sa fie acceptabil si in Europa si a suparat niste colegi.

    • Si serviciile secrete americane ofera avansari si doctorate in schimbul informatiilor ?
      Graham Greene a fost agent secret britanic dar nu i s-au publicat cartile la editura MI5.
      Ne spuneti care jurnalisti care lucreaza in SUA sunt agenti secreti ? Inteleg ca cineva ca Antony Bourdain ar putea transmite un mesaj prin tari in care nu prea ajung americanii dar nu vad cum un jurnalist de la NY Times care se ocupa de politica interna sa fie platit de NSA. Ca au contacte in serviciile secrete mi se pare normal.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro