Puncte cheie:
- Nu-mi face deloc plăcere să constat că am avut dreptate când, înainte chiar de publicarea modestei ca viziune dar ipocritei ca intenţii White Paper, am afirmat că scenariul Europei cu două viteze prinde contur în Europa de Vest[1], fiind deja o decizie prefigurată de nucleul statelor fondatoare şi de alte ţări dezvoltate ale actualei Uniuni Europene extinse, scenariu faţă de care nu se va putea coagula o „minoritate de blocaj” în Consiliul European (calculele majorităţii necesare sunt, foarte probabil, făcute, doar nu o să se facă de râs Germania şi Franţa cu un eşec la Bruxelles în faţa est-europenilor, chiar în an electoral);
- Dezbaterea s-a încheiat, de fapt, înainte de a începe. Mai repede chiar decât mă aşteptam, adică a doua zi dimineaţa, după publicarea celor cinci aşa-zise „scenarii post-Brexit”, Germania şi Franţa, printr-o scrisoare comună a miniştrilor de Externe, ne anunţau că au şi dezbătut (peste noapte?) cele cinci scenarii şi că îl susţin pe al treilea, Europa concentrică, adică cel în care se formalizează existenţa mai multor categorii de state. Ce să vezi?, peste alte câteva zile, „bulgărele” creştea, iar la Versailles, simbolul gloriei imperiale apusene, primele patru ţări ca mărime ale UE (Germania, Franţa, Italia, Spania) ajungeau la aceeaşi concluzie, anume că trebuie aprobată posibilitatea ca un anumit grup de state să poată avansa diferit pe linia integrării europene, separându-se de cele care nu vor sau nu pot să facă aceiaşi paşi;
- Am avut de la început senzaţia amară că celelalte patru scenarii sunt de umplutură, că nu dădea bine să iasă Juncker cu varianta unică, iar „Europa cu două viteze” a fost încadrată diplomatic de alte patru scenarii care se excludeau din start, de la „a nu face nimic” (business as usual) până la viziunea maximală a integrării, deja respinsă în trecut, adică cea a Europei federale, a unui suprastat care să îi includă pe toţi 27;
- România a ales poziţia corectă şi singura pe care o putea formula cu demnitate, cel puţin în prima fază, în faţa acestei lovituri subite, respectiv respingerea categorică a ipocritei salvări a Proiectului European prin delimitarea statelor vest-europene dezvoltate de Restul UE (28-1) precum şi afirmarea dorinţei de a face parte din nucleul central. Ar fi absurd să aprobăm propria noastră retrogradare, „cu acte în regulă”, în categoria a doua a statelor membre, chiar dacă ştim că „Europa cu două viteze” se va institui oricum. A doua parte a poziţiei României sugerează discret că Bucureştiul înţelege că, indiferent de ce spunem noi, va exista un nucleu avansat de integrare, din care am dori să facem parte, dacă România va fi acceptată şi dacă nu vor fi puse, indirect, condiţii incompatibile, de exemplu, cu parteneriatul strategic pe care îl avem cu Statele Unite;
- Aici încep marile probleme şi dileme strategice pentru statele pro-atlantiste precum Polonia, România, ţările baltice. Franţa în special, posesoarea celei mai dezvoltate industrii militare din UE (după plecarea Marii Britanii), este foarte motivată de crearea unei noi dimensiuni a integrării, cea a Apărării Europene Comune. Germania, care nu are deocamdată asemenea pretenţii, a acceptat deal-ul cu Franţa, respectându-i-se în schimb leadership-ul tradiţional, pe dimensiunile politică şi economică;
- În acest sens apare şi ideea suprinzătoare, deocamdată de încercare a opiniei publice, ca noua UE să devină o putere nucleară[2], deci să se autonomizeze de Statele Unite şi din perspectiva umbrelei de securitate, mai ales sub imprevizibila administraţie Trump;
- Să nu ne facem iluzii, „it’s all about money”. Apărarea Europeană Comună va ajunge, mai devreme sau mai târziu, să impună statelor membre să utilizeze tehnologie militară comună europeană, cu alte cuvinte toată lumea care vrea să fie în mica UE 2.0 va trebui să cumpere armament francez, nu american. Chestiune care va grăbi dezangajarea politică, militară şi financiară a Statelor Unite din NATO şi din Europa, sau va impulsiona crearea unui NATO 2.0 al Statelor Unite şi aliaţilor săi (Canada, Marea Britanie şi statele interesate de pe Flancul Estic);
- În condiţiile în care numai patru state din NATO asigură minimul decis de 2% din PIB pentru cheltuieli de Apărare, e clar că nu vor fi bani şi pentru NATO, şi pentru Apărarea Europeană Comună. Curând, din păcate, va trebui ales între ele. O alegere imposibilă pentru România.
*
Lucrurile se precipită. Viteza cu care se fac paşi spre delimitarea unui nucleu avansat al integrării europene ne fac să înţelegem că Jean-Claude Juncker nu a fost decât portavocea Berlinului şi Parisului, că modelul Europei concentrice fusese premeditat de marile capitale vest-europene înainte de lansarea White Paper, practic după Brexitul din vara trecută. Franţa şi Germania sunt în an electoral iar liderii lor vor să dea un anumit tip de mesaj, asigurator, contribuabililor şi votanţilor lor, în acord cu reticenţele care au început să apară în Europa de Vest faţă de Proiectul European, copios speculate de naţionalişti, populişti şi eurofobi. Este, dacă vreţi, ca un compromis al guvernărilor actuale cu euroscepticismul în creştere din Uniune.
Domnul Valentin Lazea este un strălucit economist din BNR, fin analist şi robust comentator pe diferite platforme, pe care îl urmăresc cu toată preţuirea şi aprecierea de mai mulţi ani, dar în chestiunea susţinerii Europei cu două viteze nu cred că are dreptate[3]. Singura idee cu care sunt de acord, din analiza domniei sale, este că „în joc este soarta Uniunii Europene, nu soarta României”. Asta nu înseamnă însă că Bucureştiul ar trebui să ridice mâna automat pentru interesele evidente ale statelor vest-europene dezvoltate de a se delimita şi proteja de statele sărace sau pro-atlantiste care cresc „impuritatea” nucleului central şi disturbă noua viziune protecţionistă din Occident. Asta nu înseamnă că suntem „parohiali”, ci lucizi şi înţelegem despre ce este vorba, în subtext. E adevărat, grija celor care au formulat noua perspectivă post-Brexit nu este viitorul României, ci al ţărilor lor, plecând de la ideea, falsă în opinia mea, că lucrurile au fost date peste cap în Uniunea Europeană după marea extindere spre Est, din cauza sărăciei noilor state membre, a migraţiei intra-comunitare, a corupţiei, slabei performanţe instituţionale şi lipsei de capacitate administrativă a noilor veniţi. Aceste deficite istorice ale Estului sunt reale dar cauzele declinului paradigmei integrării şi ale ordinii liberale globale sunt altele, nicidecum Polonia, România sau Bulgaria, dar nu despre asta discutăm acum.
România are măcar dreptul să nu îşi semneze cu propria mână condamnarea la retrogradare în categoria a doua a integrării europene. La aşa-zisul argument că în Uniunea Europeană oricum existau state Euro şi non-Euro, respectiv Schengen şi non-Schengen, voi răspunde că diferenţierea între cele două categorii de membri nu era recunoscută, evidenţiată şi oficializată în tratatele UE. Iar anumite lucruri nu se puteau face, dacă nu erau toţi de acord (de exemplu, politici noi). Dacă tot se va (re)construi Europa concentrică, dincolo de voinţa şi de susţinerea noastră, probabil vom face tot posibilul, în viitor dacă nu se poate acum, să aderăm la acel grup, dar asta e, iarăşi, o altă poveste, nu cea din prezent. Deocamdată discutăm dacă e bine sau nu să oficializăm diferenţierea în cadrul Uniunii.
Ajung şi la punctul final al suspiciunilor mele. Sper tare mult să mă înşel, dar apar indicii că statele vest-europene se îndreaptă spre semnarea unui Tratat separat, care să definească nucleul avansat (UE 2.0, să zicem cu 10-15-19 ţări, nu vreau să fac predicţii în acest sens) şi politicile acestuia, în cadrul mai larg al unei Uniuni Europene extinse care va rămâne pur decorativă şi diluată ca mize, ca semnificaţii internaţionale, ca relevanţă strategică şi atractivitate internă, ca solidaritate între state, un fel de Consiliul Europei, adică un for de dezbatere pan-european căruia nu i se mai acordă astăzi mare atenţie.
În prezent, statele membre nu pot încheia Tratate separate. Dar dacă acest lucru va fi la un moment dat aprobat în Consiliul European, fără ca UE să se rupă în mod formal? Mica Uniune va lua treptat locul marii UE de astăzi. Ne vom întoarce la situaţia de dinainte de 2004, când alergam după integrare europeană, încercând să prindem din urmă un nucleu care doreşte, de fapt, să se protejeze şi să ia o oarecare distanţă de periferia subdezvoltată şi, mai mult decât atât, pro-americană a Europei.
Una din dimensiunile de integrare ale nucleului va fi Apărarea Europeană Comună. Un timp, va putea funcţiona desigur discursul ambivalent, anume că putem face parte şi din NATO, şi din Apărarea europeană, că cele două nu sunt incompatibile, că pilonul european al NATO consolidează Alianţa Nord-Atlantică, că s-a discutat cu americanii şi nu e nicio problemă etc., dar timpul va demonstra altceva. Pe termen lung, ţările europene vor trebui să decidă în ce coş vor să-şi pună bugetele pentru Apărare, dacă tot e vorba ca acestea să crească: în cel în care SUA are cuvântul politic decisiv şi este principalul furnizor de tehnică militară, sau în cel franco-german, în care Franţa doreşte să-şi pună în valoare industria militară?
Brexitul şi alegerea lui Trump sunt doar pretextele şi oportunitatea pentru ca Franţa şi Germania să reia vechiul proiect al Apărării europene, pe fondul unei răciri accentuate a relaţiei transatlantice. Spun „pretext” pentru că ideea precede, de fapt, şi alegerile prezidenţiale americane, şi Brexitul, dar Marea Britanie a blocat constant orice tentativă de decuplare a Uniunii Europene de umbrela de securitate a Statelor Unite (NATO).
Ca fapt divers, să nu uităm de proiectul istoric al Comunităţii Europene de Apărare (Planul Réne Pleven, după numele premierului francez care l-a propus, în 1950), de semnarea în acest sens a Tratatului de la Paris din 1952, fiind vorba practic de un proiect francez „ucis” tot de francezi, prin respingerea surprinzătoare a ratificării Tratatului în Adunarea Naţională a Franţei, de către o ciudată coaliţie ad-hoc gaullişti-comunişti. Mai putem avea încredere într-o astfel de idee? Dar în garanţiile de securitate europene?
Mai sunt şi alte dimensiuni vizate de Europa concentrică, pe direcţii precum protecţia frontierelor (atenţie, grupul de state din nucleu va reintroduce controlul la frontiera externă a acestui perimetru, ridicând practic o nouă cortină intracomunitară), respectiv combaterea terorismului, migraţie, crimă organizată, sau dimensiunea economică şi socială, dar rămân la opinia că, pentru România şi alte state din Flancul Estic care îşi bazează securitatea exclusiv pe NATO, dimensiunea Apărării va fi cel mai dificil de gestionat şi va ridica cele mai grele probleme decizionale.
Desigur, aşa cum se spune într-un comentariu recent al Deutsche Welle, România ştie că este şi va rămâne o periferie pe harta UE, că nu poate emite pretenţia de a fi în centrul geopolitic al Uniunii, dar de aici şi până la a se resemna cu destinul de perferie a integrării ca proces, de „margine” cu statut de categoria a doua a aranjamentului politic şi instituţional de la Bruxelles, e cale lungă.
În câţiva ani, am aproape certitudinea că se va vorbi de necesitatea unui nou Tratat, adaptat noilor condiţii din Europa şi din politica internaţională. Temerea mea este că acest nou Tratat nu va avea ca semnatari toţi cei 27 de membri ai UE-post Brexit. Aceea va fi cea care va conta. Ar fi ca şi acum am accepta desfiinţarea actualei UE extinse şi apariţia unei Uniuni mai mici, spre care vom începe o nouă cursă de integrare, de-a lungul a încă unei generaţii politice. În felul acesta, pentru noi, şi pentru alţii, „Occidentul”, intrat în reflux (contracţie), după marea expansiune de după Războiul Rece, va arăta ca Fata Morgana, ca o linie a orizontului care se tot îndepărtează, pe măsură ce mergem spre ea.
NOTE _______________________
[1]https://www.contributors.ro/administratie/white-paper-pentru-27-ipocrizia-%E2%80%9Eeuropei-cu-doua-viteze%E2%80%9D-incepe-refluxul-occidentului-ramanem-pe-uscat/
[2] https://www.nytimes.com/2017/03/06/world/europe/european-union-nuclear-weapons.html
[3] http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-21646450-valentin-lazea-probleme-problemele-nucleului-dur-calm-despre-cartea-alba-privind-viitorul-europei.htm
sfanta naivitate 1: preferinta europeana in materie de achizitii militare va fi una dintre conditiile dure (si nu singura) ptr a accesa nucleul dur!
sfanta naivitate 2: cand americanii cer explicit 2% din PIB ptr aparare gandesc, fara a o spune explicit! 2% pentru complexul militaro-industrial american.
aici vad sursa unui conflict potential intre USA si zisul nucleu dur european.
sfanta naivitate 3: FR este o putere nucleara, d’accord dar umbrela ei poate acoperi cel mult Germania! ce garantii concrete ofera Romaniei ca deterrrent-ul sau nuclear va proteja si teritoriul carpato-pontic?
de ce trebuie sa ne intrebam daca „teritoriul carpato-pontic” e sau nu aparat de altii? de ce noi nu putem sa ne aparam singuri? si sa nu gasim scuze ca suntem mici, Elvetia e bine militarizata, Suedia la fel, Finlanda a aratat Rusiei ce poate si nea Stalin n-a mai indraznit sa riste a 2-a oara…asa se castiga respectul. Si cu economia – de ce trebuie sa asteptam sa vina altii sa ne scoata din rahat? Ce noi nu putem? Ne-am invatat ca si crizele politice sa ne fie rezolvate de la Bruxelles. M-am cam saturat de mentalitea asta paguboasa a romanilor … pfffff…si atunci sa nu ne mai intrebam de ce nu suntem integrati in partea vestica a europei. Nu ei trebuie sa ne integreze pe noi, noi trebuie sa ne integram. Sa suflecam o data manecile si sa ne apucam de treaba (si nu la maniere Bumbesti-Livezeni, ci facute clar, cu cap si create conditiile legale, nu heirupisme ieftine insotite de sloganuri).
Pentru ca Romania e o tara balcanica si conditiile ei de dezvoltare de-a lungul istoriei au fost cele care au fost. Platim tribut geo-locatiei. Ia sa fi fost Suedia in locul Romaniei si invers, eram tot la nivelul asta? Dar suedezii? Trebuie sa intelegem ca, fiind calcati secole de imperii de paduchiosi, otoman, rus, hoarde tatare etc, am fost norocosi ca am supravietuit istoriei. Cand incepusem o modernizare anemica, au venit 2 razboaie mondiale si o juma de secol de comunism, continuat cu un sfert de secol de „democratie originala”. Istoria si localizarea ne-au fost mereu potrivnice, comparatia cu natii vestice, care au avut secole de liniste sa se dezvolte, e inoportuna.
Alex, aste sunt scuze de copil de clasa primara – nimic nu ne impiedica acum sa facem ce trebuie facut…lasa „greaua mostenire” si concetreaza-te pe ce poti face acum….scuze am o gramada sa lenevesc
Si eu cred că ne putem apăra singuri. Putem începe prin a deveni o mare putere nucleară. Pentru moment, doar regională precum Franța, atât cât să-i putem proteja pe frații noștri maghiari și pe vecinii bulgari. Apoi, eu cred că ar trebui să revigorăm industria constructoare de tehnică militară. Putem construi avioane de vânătoare (Șoimul, Turturica, ori cum s’or chema ele), tancuri de mare performantă și vapoare (portavioane, spre exemplu, sau crucișătoare și ce vor mai fi, ca să luptăm eficient la țărmul Marii Negre) . Apoi, cred că trebuie să ne preocupe nițel și problema apărării. Dar, dacă vom fi atât de puternici în atac, cred că vrăjmașii nu vor avea timp sa riposteze, prin urmare, putem lăsa apărarea pe un plan secundar.
Costache, cand citesc comentariul tau, inteleg de ce in Romania nu se poate – neseriozitatea si bascalia nu tin de foame. Cand stai la o caterinca cu o samantza in coltul gurii nu te mai plange de ce ai leafa mica, dupa buget.
white paper-ului. White paper nu este numele documentului, este tipul de document.
Mda, vor piata comuna? atunci, beneficiile sa fie pentru toti. Dar pentru a putea continua, nu se poate fara reguli diferite in functie de nevoile fiecaruia. Pentru tari ca Romania este nevoie de control suplimentar asupra modului cum sunt cheltuiti banii. Degeaba pui regula de deficit generica de 3%, daca banii se duc pe cheltuieli, nu pe investitii, nu pentru a rezolva probleme reale si urgente.
Nu sunt atat de convins ca acordul Italiei si Spaniei are semnificatia data. Sunt 2 dintre tarile care se vor lovi de reguli diferite decat tarile germanice/scandinave + Franta, Belgia, pentru ca au nevoie de reforme substantiale in lupta anti-coruptie si de crestere economica prin investitii si respecializare a fortei de munca. Situatia lor va fi mai apropiata Greciei, decat Germaniei, Austriei daca se implementeaza o astfel de schema.
Autonomia fata de SUA nu este o idee rea. Vorbim de piete economice concurente si de nevoia unei politici externe credibile. Nu se poate fara armata, fara o prezenta care sa poata apara interesele comune ale membrilor. De aici reiese nevoia autonomiei fata de SUA. Altfel explicat: o Europa care nu se poate apara singura de Rusia nu este credibila. Punct.
În primul rând,foarte bun articolul.
În al doilea rând,dacă „noua Europă” îşi vede de interesele ei,şi România trebuie să-şi vadă de interesele proprii.
Deci,pentru România,principala chestiune este să-şi definească interesele.Sunt câteva chestiuni imediate:
-Vest sau Est?
-Europa sau SUA?
-Singuri sau împreună cu alţii?
Ca părere,marile interese al României sunt în Est(Moldova,etc) şi în vercinătatea imediată.Tot ca părere,prefer NATO în structura SUA+UK+Canada decât structura Germania-Franţa(cu dorinţa lor de a face joncţiunea cu Rusia în dauna SUA).Adică,dacă ar fi de ales între europenism şi atlantism,aş alege atlantismul.
Tot ca o dorinţă,un cordon sanitar tutelat de NATO(SUA,UK,Canada) de la Baltica la M.Egee,eventual cu Ucraina şi Moldova ar fi mult mai necesar României decât acceptarea ca milog al „noii Europe” cea cinică,ipocrită,revanşardă şi cu dorinţe neo-imperiale evidente.
nucleul dur sigur va fi germania, franta, italia, spania, portugalia, olanda, belgia, austria. tarile din visegrad, inclusiv Croatia si slovenia, vor merge pe coarda nationalista si vor incerca sa devina un bloc atasat commercial nucleului dur. ele vor fi zona gri. ramin Romania si statele baltice. poate si polonia care sa fie puse la dispozitia marelui vecin, rusia. sa cerem sa devenim membri ai USA. sa ne inghita americanii cu totul. sint 50 de state acum, mai adauga si ei inca 5. 10% e un procent usor de inghitit.
Articol remarcabil! In comentarii anterioare la articolele dvs., dar si in alte postari, cam de doi ani, pe tema UE cu doua viteze, am mentionat si chiar argumentat, cu temeiuri economice, social culturale si istoric – mentalitare, inevitabilitatea unei UE cu cel putin doua viteze. Revin si completez
– este posibil sa se contureze o Noua Europa Unita (NEU) cu trei viteze: nucleul dur-performant, condus de Fr/De, prima anvelopa (mediana) – coordonata de Austria, cu Grupul Visegrad + /Hr/Sl si anvelopa periferica (marginala – de contact), cu Ro/Bg, sub coordonarea Greciei, cu o „centrala permanenta” compusa din FR/De /Benelux/It/Esp. S-ar putea „forta” accesul special, conditionat, al Transilvaniei/Banatului in anvelopa mediana;
– Romaniei i s-ar putea propune (impune) noi criterii de performanta foarte dure, peste MCV, mai ales economice si sociale, pentru a mai primi suport financiar consistent. Presiunile pe anti-coruptie, integrarea romilor si securitatea frontierelor vor creste consistent. Daca partidele radicale vor creste ca influenta un UE nucleul – dur, presiunea pe „diaspora” romaneasca se va accentua dramatic;
– Romania ar putea sa primeasca rolul de tampon/interfata economica UE cu Eurasia, ca o „supapa” la presiunea creata de sanctiunile reciproce UE-Ru. Este si risc, dar si oportunitate. In orice caz, se va intensifica influenta UE nucleul dur in deciziile si actiunile politice ale establishmentului din Romania, pe cai mai ales indirecte/discrete. Probabil si in strategia de tara, care nici nu exista inca…
Daca se doreste o noua arhitectura europeana bazata pe EU 15 (EU14 dupa Brexit) pentru a trasa o linie de demarcatie fata de tarile din Estul Europei pentru a potoli reflexele extremei drepte si a euroscepticismului, si se va porni spre un astfel de proiect vor trebui rezolvate chestiuni legislative extrem de delicate si complicate. Ve fi practic un Brexit versiunea 2.0 care va purta dupa sine aceleasi dificultati ale lui Brexit 1.0…..anume redefinirea Pietei Unice, a Uniunii Vamale, renegocierea tratatelor economice aflate in vigoare astazi cu toti parteneriii externi ai Uniunii si a legislatiei conexe care merge de la normele de siguranta si standardele de materiale, pana la armonizarea legislatiei penale si recunoasterea diplomelor.
Nu stiu cine are suflul sa suporte o asemenea aventura, numai pentru a pedepsi niste tari sarace din Est care nu sunt tocmai o povara pentru continent, ci motoare de crestere si progres mai lente sau mai rapide. Ar insemna ca aceleasi minciuni care au stat la temelia Brexit, sa fie imbratisate orbeste de UE 15 pentru a risca un pariu costisitor cu final imprevizibil.
Personal vad doar o posibila „cosmetizare” care sa mai linisteasca votantii partidelor populiste dar care nu va avea consecinte drastice…sa ne asteptam probabil la o diminuare a fondurilor de coeziune, de reconsiderare a votului pe alte principii decat demografice, si eventual niste simbolice masuri protectioniste care sa mai sculpteze la suprafata Piata Unica. Orice mai mult de atat va duce la o implozie a UE….si cred ca obositi de aventura UE 27 s-ar putea ca alegatorii sa nu vrea nici o noua UE 15…..nu uitati de popularitatea scazuta a monedei euro in sudul continentului, de problemele demografice ale nordului…de gestiunea emigratiei ilegale…..O UE 15 nu va fi mai eficienta in a rezolva oricare din problemele de mai sus.
Ca unul care lucrez in sucursala romaneasca a unei mari firme germane va pot spune ca Europa cu doua viteze exista deja. A existat mereu. Doar in aparenta au avut cu totii aceleasi drepturi si obligatii.
Acum, probabil, se va oficializa aceasta realitate. Si opinia mea este ca tocmai acum am avea nevoie de guvernanti care sa inteleaga miza jocului si sa fie capabili sa negocieze in interesul Romaniei. Altfel vom ramane piata de desfacere si furnizor de forta de munca ieftina pentru cei din „Europa primei viteze”.
Si as vrea sa mai adaug ceva: inconstienti de tipul lui Victor Ponta au adulmecat cum bate vantul si promoveaza deja „solutii alternative” de tipul celor instituite de idolii sai, Putin si Erdogan. Acesta este marele risc la care e acum expusa Romania, nu faptul ca va deveni o tara europeana care ruleaza in viteza a doua.
Miopia clasei politice din vest ia proportii grave. Nu vor rezolva nimic cu mica uniune. Istoric imi amintesc de premiile Nobel impartite cu darnicie cand s-a semnat tratatul de la Locarno in 1925. Care garanta toate frontierele din vestul Europei. Cei mari si bogati hotarasera ca va fi pace si lumea sarbatorea evenimentul. Putini s-au aratat ingrijorati de faptul ca Estul europei a fost lasat, atunci, pe dinafara. Si cand a venit momentul, razboiul acolo a inceput.
Ce vom face noi? Tot istoric vorbind voi aminti ca Marea Britanie nu a pierdut niciun razboi. Oricat de apetisanta ar parea optiunea Franco-Germana, nu as uita acest lucru niciodata.
Un lucru este clar – Romanii au nevoie de un dus rece sa inteleaga ca trebuie sa se apuce de treaba. Ar fi multe de spus, dar dau un exemplu de eficienta – Germania la inceputul anilor 30 era distrusa economic. A venit unul cu mustacioara scurta (ianuarie 1933) si i-a organizat si 6 ani (septembrie 1939) mai tarziu erau capabili sa declanseze un razboi mondial. NU MA INTELEGETI GRESIT – nu fac apologia sistemui de atunci si nici metodele dictatoriale prin care s-a realizat, subliniez numai un anume tip de mentaliate de invingator care daca esti serios si te apuci de treaba te duce repede departe. Razboiul s-a terminat la jumatatea lui 45 – Europa era un dezastru – in 1960 Europa (de vest) deja se ridicase. Da – ajutorul politic, militar si cu siguranta economic al USA si-a facut efectul, insa Romania a benefciat de fonduri EU destul. Hai sa ne punem pe treaba, sa nu ne mai miorcaim ca altii nu ne baga in seama. „Bagatul in seama” se castiga, nu se da ! Nu cu sloganuri si vorbe se face treaba. Sa avem mai multa ambitie. Prin locurile prin care am fost – asta am observat la romani – buni specialisti, extraordinari muncitori – insa ambitie si spirit antreprenorial lasa de dorit. Ambitia trebuie sa joace si un rol la nivelul combaterii coruptie – cum sa ma umileasca unul care imi fura din banii mei? cum sa accept sa imi fie jignita inteligenta cand unul ma minte si ma fura in fatza? Asta nu vad vestici la noi – „ambatzul”. Yes we can!
Cu exceptia problemelor strategice, daca ar fi sa vedem totul dpdv economic, pentru mine o Europa cu 2 viteze are un anumit sens.
Daca ma uit in Romania unde o mare parte din indivizi nu au nici cea mai vaga idee despre ce inseamna lumea civilizata si fac in schimb 2 chestii in mare:
1. Iau de bun tot ce li s-a spus la scoala, in familie, imita ce au vazut la parinti ca mod de gandire si actiune fara sa isi dea seama ca totusi contextul s-a schimbat. Asa se face ca in sec 21 avem inca WC in curte, populatie multa in rural care da cu sapa fara sa isi puna problema sa faca si altceva, multa populatie „rurala” in urban, ramasa „in aer” dupa urbanizarea fortata comunista care nu numai ca i-a adus la oras, le-a dat casa, dar le-a oferit si un model existential, o serie de convingeri care nu se mai aplica, din contra, le submineaza orice sansa sa ajunga altceva decat niste asistati…
2. Asteapta ca tot ce nu reusesc ei aplicand modelele gresite de la pct. 1 sa fie rezolvate de stat, politicieni, CU ORICE PRET, fie si cu pretul coruptiei si jafului generalizat al banului public.
Vedem pe de alta parte ca in occident, problemele de baza ale indivizilor, cum ar fi drumuri, trenuri, scoli, spitale, sunt rezolvate, ceea ce la noi este departe de a se fi intampla, fiindca o clasa de hoti conduce romania si nu avem decat borduri, panselutie si paranghelii ieftine…
Consider ca o „mai mare integrare” cu UE nu ar insemna ca UE sa accepte toate imperfectiunile noaste ceea ce nu cred ca e in interesul nostru. Ei ne pot accepta medicii si in general imigrantii, nu e o problema, dar oare cu noi ce se va intampla ?
Noi suntem oricum „de facto” intr-o Europa cu 2 viteze, facem aceleasi munci la jumatate de pret si cred ca a cam venit timpul sa ne vedem lungul nasului. Aia care astepta la stat si n-au facut nimic in viata decat lozinci si imitatie si care cred ca li se cuvine pomana fara sa se intrebe de unde, cei care mai fac cate ceva dar n-au mers la vot si au lasat ciuma rosie cu mesajul ei anti-european si anti-capitalist, toti au partea lor de vina pentru faptul ca nu ne incadram in peisajul European, toti suntem de vina nu numai politicienii corupti.
D-le Naumescu, poate ar trebui să clarificăm puțin chestiunea celor X viteze Europene.
Care ar fi problema ca unele țări să utilizeze o „Coopération renforcée” deja prezentă in tratat?!?
De ce e esential ca intr-o construcție politică să existe un permanent pericol de blocaj prin veto? Nu e un secret că veto-ul e folosit pt.N rațiuni ce nu au legătură cu subiectul dezbătut ci cu negoceri complicate pe alte teme.
De ce ar trebui ca un grup solid de state să nu procedeze la accelerarea integrării ptr.că nu convine Poloniei (un exemplu de obstructionism)?!?
Poate ca ar trebui să nu mai privim ca legitime doar interesele noastre pe termen scurt ci și ale celorlalți participanți.
In practică, Ro.este un partener onest ale cărui interese/poziții nu urmăresc iritarea celorlalți și nici nu face paradă de atitudine gică-contra.
Eu cred ca Ro.se va descurca f.bine și in noua situație. Ar fi suficient ca politicienii să-și vadă de treabă, fără ambițuri tăricene sau ghițești….
Parerea mea e ca, in cazul aparitiei unui „nucleu UE”, vechea UE va deveni in scurt timp un vehicul inutil. In fond, care va mai fi imboldul pentru tarile din „nucleu” de a se mai bate pentru obiectivele intregii UE? Daca se negociaza o politica energetica – cu Rusia, bunaoara – de ce ar mai tine cont „nucleul” de dorintele celor din Est (care vor ramane doar in vechea UE). Azi, acest lucru e obligatoriu, pentru ca deciziile se adopta prin consens si orice membru UE poate bloca o decizie a UE. Maine, „nucleul” va putea oricand sa renunte la negocierea de politici in numele intregii UE, negociind politici doar in numele „nucleului”. Desigur, se va explica de ce esticii sunt obstructionisti, nerezonabili si ca nu se poate ajunge la intelegeri care sa profite intregii UE din cauza opozitiei lor.
Iar fara forta de negociere a „nucleului” tarile ramase doar in UE vor fi de fapt niste copii ai nimanui. Calitatea de membru UE va deveni iluzorie.
Acest nucleu exista de facto. Franta si Germania dicteaza oricum celorlalte state. Ca in teorie lucurile nu or sta asa, ca exista reprezentativitate, in practica nu are importanta. Si in Romania eu sunt reprezentat de USR pe care i-am votat. Asa, si ?
Hai sa vedem faptele. Europa cu mai multe viteze exista si nu vad de ce trebuie sa ne ofensam.
Exista realitati pe care nu are rost sa le mai bagam sub pres amagindu-ne cu statutul de membri UE. O simpla privire pe Google Maps, ne arata care e diferenta intre Germania, Franta si noi, la capitolul autostrazi. Se vede din avion ca sa zic asa. Apoi sunt si altele, mai putin vizibile, educatie, cercetare, samd… De ce sa ne amestecam cu ei si sa pretindem ca suntem cu totii „cetateni europeni”. Nu, noi suntem cetateni europeni de mana a 2-a si asta vom ramane multa vreme. Nu trebuie sa facem vreo tragedie din asta, E mai bine decat asiatici, africani sau unele tari sudamericane. Asta ne e nivelul deocamdata si punct.
Nucleul exista de facto, asta e fara dubii, insa tocmai faptul ca el nu exista de iure era foarte relevant. Pentru ca lasa totusi un anumit spatiu de manevra inclusiv tarilor din afara nucleului (nu complet, desigur, dar ceva ceva). Acum, acel spatiu va fi suprimat, iar noi vom fi in categoria victimelor (chiar daca, la drept vorbind, noi am folosit rarisim acest spatiu manevra, chiar si cand l-am avut la dispozitie).
Treaba e desigur destul de incurcata, dar hai sa nu ne panicam. Mecanismul decizional al UE este paralizat. O asemenea decizie necesita oricum unanimitatea membrilor, ceea ce e imposibil de obtinut. O decizie fara unanimitate va fi tarata prin toate tribunalele posibile de nemultumiti, ceea ce va lungi halimaua pe decenii.
Exista desigur opriunea ca membrii de frunte sa recurga ei insisi la activarea articolului 50 :P (dupa ce i-au facut albie de porci pe britanici) si dupa aia sa fiormeze UE 2.0 mai restransa. Insa aceasta varianta e si mai putin probabila. Ar insemna ca la un moment dat toti trepadusii si tarcovnicii din aparatul birocratic al UE sa fie fortati pentru prima oara in viata sa-si gaseasca o slujba adevarata. Ceea ce e de neconceput :D Pana la urma unica ratiune a existentei UE este sa le ofere lor o existenta imbelsugata de soareci de siloz…
Toata furtuna asta intr-un pahar cu apa pare mai degraba o modalitate de a arata pisica rebelilor din UE precum Ungaria, Cehia, & Polonia… In curand atentia birocratilor UE va fi atrasa de cine stie ce noua criza. Sa nu uitam ca se apropie cu vuiteza fulgeratoare neceistatea unui al 4-lea plan de salvare a Greciei :P Papagalii de la Bruxelles spera ca prin genul asta de stangacii transparente sa-i faca pe de o parte pe creditori sa o mai muste inca odata, iar pe de alta parte pe greci sa faca totusi ceva pentru propria salvare. Grecii sunt specializati in tras tzepe inca de pe cand triburile germanice traiau prin copaci :P asa incat daca e sa pariez pe cineva, pariez ca grecii isi vor primiparalele fara a face in continuare nimic in timp ce birocratii de la Bruxelles se vor felicita calduros unii pe altii ca tocmai au mai invins o crzia mortala a uniunii. Si circul continua…
Cat despre dimensiunea aprarari, daca Romania se apuca in sfarsit sa investeasca in achizitii de armament si pregatirea armatei in loc sa risipeasca peste 50% din bugetul apararii pe pensiile speciale ale APV-istilor lui Ceausescu, atunci nu are nici o problema. Daca Romania continua actuala politica sinucigasa de risipa dementiala si de ignorare a nivelului de pregatire al armatei atunci nici un aranjament de securitate (nici macar mama lu’ NATO) nu-i poate garanta securitatea… Aceasta lectie ar fi trebuit insusita dupa experientele din anii ’20-’30 ai secolului trecut cand Romania a construit un savant sistem de aliante ignorand echiparea armatei si avand convinderea senila ca cineva ne va apara intotdeauna. Pe banii armatei a construit unul din cele mai moderne sisteme de pensii din Europa. A construit cartiere moderne de case accesibile (gen Primaverii si Vatra Luminioasa) pentru angajatii statului in toate marile orase ale tarii. Ghinionul a fost ca nici angajatii statului si nici proaspetii pensionari nu sarit la frontiere sa apere tara cand au inceput sa curga ultimatumurile, imediat dupa prabusirea Frantei (pivot al tuturor aliantelor romanesti) in vara cumplita a lui 1940…
„daca Romania se apuca in sfarsit sa investeasca in achizitii de armament si pregatirea armatei in loc sa risipeasca peste 50% din bugetul apararii pe pensiile speciale ale APV-istilor lui Ceausescu, atunci nu are nici o problema”
Ce frumos ar fi sa fie atat de usor. Sa zicem ca am cheltui tot bugetul alocat (2%) din PIB pe armament si pregatire. Despre cat discutam? Cam despre 3 miliarde de dolari si un pic.
Spre comparatie, bugetul militar al Rusiei e peste 60 de miliarde de dolari anual. Al Chinei a depasit de mult 100 de miliarde de dolari anual.
Romania trebuie sa ramana agatata cu dintii de Nato cat se va putea. Cand nu se va mai putea, Dumnezeu cu mila. Noul nucleu ce se prefigureaza (Franta/Germania) nu imi inspira vreo mare incredere in materie de securitate. Vom fi nu randul al doilea, cu randul al treilea al „fortificatiilor”, deci o sa fim dispensabili.
Genail! Deci e de preferat ca 50% din bugetul apararii sa se duca in continuare pe parazitii polkovnik-ului Dogaru. Pana acum s-au dus pe ei (daca am socotit corect media de $1.2 miliarde /an) vreo $18 miliarde. Din banii astia Romania ar fi avut azi o armata functionala si comparabila cu cea poloneza ce e azi unica forta militara credibila a NATO din estul Europei.
Nu conteaza cat cheltuie rusii sau chinezii. Romaniei ii trebui totusi un minim de forta militara spre a-si asigura securitatea. Sigur ca apartenenta la NATO are o valoare inestimabila si trebuie sa ramana pivotul politcii externe si de securtiate a tarii. Dar ce se intampla daca Romania e tinta unui atac neconventional de genul celui la care a fost supusa Ucraina in 2014?! Activarea articolului 5 al nATO poate dura saptamani si necesita unanimitatea. Sa zicem ca pionii rusilor din NATO precum Ungaria sau Bulgaria zic „nem/niet” pe motiv ca nu e un atac asumat de muscali. Cam ce face Romania de atunci incolo?! :P
Pentru cine stie niste farame de istorie, Romania anilor 1938-1940 avea alianate si garantii externe beton, poate mai tari ca NATO de azi. Franta si Anglia garantasera public si solemn securitatea si integritatea teritoriala a Romaniei si Poloniei in 1939. Cu toate astea, Polonia a fost stearsa de pe harta de invazia germano-sovietica chiar daca Franta si Anglia au intrat in imediat dupa invazie in razboi cu Germania, asa cum promisesera. Romania a gasit niscai scuze ca sa nu ajute militar aliatul polonez. Apoi Romania la randul ei a cedat fara lupta ultimatumului sovietic privind Basarabia, imediat dupa caderea Frantei. La acel moment seful statului major i-ar fi spus regelui Carol al II-lea ca „sigur ca ne putem lupta cu rusii, numai ca avem munitie doar pe pe vreo 3 saptamani, daca o folosim chibzuit” :P Cei ce nu stiu istorie o repeta la nesfarsit…
E greu sa combati lenea gandirii; lectia ucraineana este atat de proaspata si de rusinoasa, dar vedeti, noi (ca sa ne justificam inactiunea) comparam bugetul de inarmare al chinei, rusiei samd cu al nostru, ca si cum un agresor si-ar aloca toate resursele impotriva noastra si atunci, da, n-am avea nicio sansa. Cazarmile ucrainene au fost cucerite fara lupta, armata regulata a fost aruncata in strada de niste oameni aproape neinarmati, care au confiscat tehnica de lupta, fara sa fie nevoie de cine stie ce efort din partea agresorului din afara. Daca armata ar fi ripostat macar putin conform regulamentelor (si juramantului de credinta) – nu stiu cum suna astea in ucraineana dar nu pot fi mult diferite de ceea ce am primit in timpul servicului militar ca simplu soldat intr-o armata a tratatului de la Varsovia :) – nu s-ar fi ajuns aici. Agresorul trebuia sa aloce mijloace disproportionate si sa-si asume actiunea, inclusiv (eventual) printr-o declaratie formala. Ar fi platit un pret disproportionat fata de scop si ar fi descurajat actiunea din prima faza.
Daca..
Daca Romania in 40 dovedea ca are sange in instalatie si (macar) se facea ca este dispusa sa moara cu dusmanul de gat, probabil ca ar fi avut victime, ostasi eroi – chiar ar fi fost destui dispusi la sacrificiul suprem in loc sa se predea fara lupta. Ar fi fost un efort disproportionat, fara sanse de victorie, dar asa cum spuneti Polonia a fost stearsa de pe harta atunci, dar ce diferenta intre pozitia pe care o are acum in fata lumii si ce pozitie are Romania…
Daca si iar daca.
Suntem neam de daci :)
Intre timp alde Dogaru simuleaza eroismul fara sa fi vazut vreodata dusmanul in fata iar pacifistul tariceanu declara retragerea trupelor din teatrul de razboi (practic, cedarea in fata inamicului, desi nu era treaba lui), ca doar nu suntem sluga aliatilor.
Daca ai munitie pentru doua saptamani, incearca sa rezisti… intr-o saptamana se pot intampla multe.
Motive poti gasi. Pentru solutii, trebuie sa te zbati si sa rezisti tentatiei de a abandona
@ Josef Svejk
Re: „O asemenea decizie necesita oricum unanimitatea membrilor, ceea ce e imposibil de obtinut. O decizie fara unanimitate va fi tarata prin toate tribunalele posibile de nemultumiti, ceea ce va lungi halimaua pe decenii”
In urmatoarele luni, tarile Grupului de la Visegrad vor intelege si ele ca ZonaEuro nu face fata provocarilor fara reforme si fara o cooperare mai accentuata (uniunea fiscala, uniunea bancara, uniunea pietelor de capital, poate si o trezorerie comuna, samd). Cei 27 de membri practic vor avea de ales intre:
1. O Uniune Europeana functionala (condusa de un nucleu dur – dar fara poarta), si/sau
2. Riscul dezintegrarii Uniunii Europene.
Creditorii platesc de zor fonduri pentru coeziunie si credite neacoperetie, iar beneficiarii fac regrese (in loc sa faca progrese) in punto competitivitate, reducerea nivelului economiei subterane si a coruptiei, oligarhiei, etc. Daca tinem cursul, nu este exclus ca in urmatorii 4 sau 5 ani -poate si mai devreme- sa ne confruntam cu un Frexit sau cu un Dexit! Fara un nou impuls riscul destramarii Uniunii Europene este iminent.
– http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/information/cohesion-policy-achievement-and-future-investment/factsheet/poland_en.pdf
– http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/information/cohesion-policy-achievement-and-future-investment/factsheet/hungary_en.pdf
– http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/information/cohesion-policy-achievement-and-future-investment/factsheet/slovakia_en.pdf
– creditele la greci, spanioli, portughezi, irlandezi, cumpararea creditelor bancare neperformante de la bancile italiene, samd.
P.S. In scenariul destramarii UE, Germania, Franta, Austria, Olanda, tarile Scandinavice se vor descura in continuare (asa cum se descurca si UK;). Ce perspective vor avea insa Grecia, Portugalia, membrii grupului Visegrad? Va pompa Trumpy sau Tories din UK zeci de miliarde anual sub programul Foreign Aid?
Dnule Naumescu, sunt un europenist si proamerican convins si vreau sa va rog comentati, daca se poate, urmatoarele:
– tarile central europene, in care includ romania, ar putea opta pentru o alianta cu America, mai ales pe aparare, dar in timp interesele de afaceri ale Ue 2.0 o vor apropia de Rusia (stie Putin cum!). Ce va face Europa-centru?
– atunci cand tarile eu-centru au sperat sa mearga spre ue au acceptat privatizari la preturi jenante. Vom fi eu-noneu dar in continuare piata buna pentru ue 2.0? Adica profitul al lor si pierderea a noastra devreme ce nu mai suntem in ue cu advarat!
Văd altfel, mai optimist. De la început Franţa / De Gaulle a căutat distanţă faţă de SUA şi a cerut un rol conducător al Parisului pe continent. In NATO fancezii nu sunt integraţi în toate acţiunile. Parisul preferă acţiuni politice şi militare proprii, ca în Africa sau orientul apropiat. Văzînd astfel lucrurile din 1957- 2017 nu am motiv să fiu pesimist. Paris /Macron va urma politica tradiţională militară ca pînă acum. Nimic nou în vest?
Brexit e o problemă. Parisul a impiedicat mult timp aderarea Londrei la UE. Acum Londra se orientează în mod tradiţional spre SUA. Nimic nou în vest.
… „….. Aici încep marile probleme şi dileme strategice pentru statele pro-atlantiste precum Polonia, România, ţările baltice. Franţa în special, posesoarea celei mai dezvoltate industrii militare din UE (după plecarea Marii Britanii), este foarte motivată de crearea unei noi dimensiuni a integrării, cea a Apărării Europene Comune. Germania, care nu are deocamdată asemenea pretenţii, a acceptat deal-ul cu Franţa, respectându-i-se în schimb leadership-ul tradiţional, pe dimensiunile politică şi economică; … „….
NATO va funcţiona ca şi pînă acum. Cu cîteva prezenţe militare în Polonia şi la baltici. Ceva nou în est 2017.
SUA are la Stuttgart /Germany forţe militare însemnate, cu comanda de conducere pentru orientul apropiat şi o parte a Africii de Nord (ştiu despre ce sciu). Nimic nou în vest.
UE nu are şi nici nu va avea încă mult timp o componenţă militară care să concureze cu NATO. Nu e în interesul statelor în vest (excepţie ev. Franţa), în nici un caz în Olanda, Danemarca, Norvegia etc. Germania e de la început, din 1957, orientată spre NATO/SUA (Westbindung Adenauer) ca partener militar strategic şi în UE cu Franţa ca uniune & COMON MARKET. Introducerea Euro (Helmut Schmidt & V.G. d”Estaing… Währungsschlange… acordul monetar… Franc -DM) şi integrarea în EUROland a fost forţată de Paris/Mitterrand (… Helmut Kohl) pentru a scăpa de dominanţa financiară DM (devalorizarea Francului…), pentru a avea un control al Parisului asigurat şi în viitor pe continent. F. Hollande a pierdut 2017 această poziţie privilegiată a Parisului (Vişegrad) în UE? E cauza pentru anunţul său recent: UE cu două viteze? Euroland, Schengenland, nimic nou în vest!
Pe continent nu sunt probleme militare ameninţătoare actuale. Din cînd în cînd Moscova /Belgrad se manifestă gălăgioşi ca 1914? Unde sunt probleme cu Ruşii? Ucraina? Georgia? Transnistria (pămînt românesc?)? Mai puţin la baltici.
ONU cu cei 5 în consiliul de securitate şi singurii cu VETO (SUA, Rusia, China, UK, Franta) rămîne aşa cum e din 1945. UE nu va deveni o putere nucleară de proporţii mai mari (Berlin nu va avea arme nucleare). Parisul nu cedează locul VETO în ONU în favoarea UE. Germania (Ostpolitik Willy Brandt) caută de mult timp parteneriat mai intensiv cu Paris (Adenauer) şi Varsovia (Willy Brandt, SPD), are de mult timp relaţii economice bune cu Moscova.
Deci nimic nou în vest?
Europa cu mai multe viteze exista deja. Nouatea apare in luare deciziilor intr-un cadru mai restrans, eliberarea de constrangerile consensului in 27 (cand s-a vazut clar ca unele state sunt mai mult gica-contra dar in fata la intinsul mainii catre fondurile europene – europene ash… de unde vin banii astia? nu isi pune nimeni intrebarea cine scoate din buzunar banetul cu care se tine Grecia? sau fondurile nerambursabile catre Romania de exemplu? era clar ca la un moment dat contribuabilul german/francez/olandez/etc va incepe sa faca grimase cand vede ca el munceste de se speteste ca sa tina si pe altii in spate care oricum fac nazuri cand e sa imparta refugiatii si care in plus au creeat oligarhie in loc de democratie – hai bre, nu suntem asa naivi, nu?. Boi nu ati face la fel in locul lor?
Eu zis sa asteptam rezultatele alegerilor din Olanda, Franta, Germania, etc
Apoi o sa vedem exact cum stam, sigur e clar ca anul acesta o sa se decida viitorul UE.
Intrebarea e ce tari vor face parte din „nucleului dur” si daca dupa formarea „nucleului dur” vor fi tari mai egale ca altele (Ex Italia fata de Franta sau Germania sau chiar fata de Olanda )
Romania trebuie sa ramana alaturi de SUA indiferent de ce se intampla cu UE.
Voi va puteti declara de partea oricui doriti, axe, etc ;) soarta voastra ramane scrisa in piatra atata timp cat jumatate din economia nationala este subterana si atata timp cat tara este condusa de lideri corupti. „Oligarhii” au iesit la contraatac, pornind un adevarat razboi hibrid impotriva institutiilor statului si deocamdata conduc cu 1-0 (in urma demisiei lui Coldea). Treziti-va!
Cu gafele curente şi gesturile interminabile (aproape cu o tentă criminală intenţionată de repetiţi criminală, de sfidare a unor condiţii de apartenenţă la lumea civilizată ) comise de politicienii români (ce comportament idiot, să încerci, să reîncerci secunda următoare când crezi că lumea a uitat să-ţi graţiezi amicii corupţi , establishmentul politic românesc e de o prostie monumentală ) România va continua să fie în viteza a 2 a de dezvoltare nu datorită Europei la care tinde să se raporteze ci propriei incompetenţe instituţionale, de a administra cât de cât corect şi raţional propriile afaceri interne.
Să reamintim că bugetele alocate educaţiei şi cercetării, anemice, produsul în ediţie limitată a sistemului de educaţie sunt un număr de oameni excepţionali(care de cele mai multe ori sunt produsul familial şi nu de sistem public) care aleg singura variantă raţională de evoluţie personală, emigrarea spre cariere din centre universitare occidentale sau companii multinaţionale.
România are nevoie de o schimbare mult mai profundă decât să spunem succesul luptei anticorupţie .Modelul actual de luptă anticorupţie are limitele sale. Corupţi arestaţi pe bandă, dar alţii care le iau locul la fel de rapid .
România are nevoie de eliminarea treptată şi completă a religiei din zona educaţiei şi a politicii, are nevoie de investiţii masive în educaţie şi măsuri decisive în selecţia şi profesionalizarea educatorilor publici.
Societatea e oglinda sistemului educaţional.
Nu poţi avea o societate în care rata inovării ,a creaţiei ştiinţifice, a adaptării tehnologice să fie realizată în timpul săptămânii la locul de muncă de aceiaşi oameni care duminica se conformează în a pupa moaştele şi sutana popii. Progresul şi coexistenţa incompatibile din start.
hai ca esti dragut! deci un crestin nu poate fi om de stiinta si inovator? dar un LGBT-ist poate? un ateu bubuie de creativitate? balariile pe care le-ai expus sub forma de idei tocmai au demonstrat ca nici pomeneala :))
Dan Horea, spune-mi o tara unde misticismul si extazul religios merg mana in mana cu o societate dezvoltata. Si chiar daca ar exista, procentual ar fi neglijabil. Poate nu reusesc eu sa imi/iti explic conexiunile care duc la asta, dar cumva, un popor cazut in mreaja superstitiilor si a evlaviei religioase e format din indivizi slab educati, fani ai traditiilor vechi, incremeniti in timp, unde inovatia si dezvoltarea personala (si a societatii odata cu asta) e cu greu prezenta si acceptata.
Ca o completare, vezi diferentele de dezvoltare intre natiile catolice (pragmatism, inclinare catre munca si seriozitate) versus cele ortodoxe (care merg catre mistic, superstitie, evlavie greu de combatut fata de preot si biserica) versus cele islamice (extaz religios, ultra-traditionalism, abandonul omului in fata legii religioase – sharia, respingerea noului si a progresului care ucide spiritul credinciosului etc). Crezi ca e doar o coincidenta?
„…vezi diferentele de dezvoltare…’
Istoria, inclusiv cea precreștină, a demonstrat că factorul cultural în general [și cel religios în particular] nu are o influență determinantă în dezvoltarea economică, deși poate contribui la aceasta. Opțiunile decisive în dezvoltarea unei economii sunt adoptate sub acțiunile mai multor vectori, relativ variați. De altfel, în China, cea mai dinamică economie a lumii, credința predominantă este în strămoși. Venezuela este un stat cu aproape toți cetățenii catolici (aproximativ 96%) și cu o economie la pământ.
Nu toate tarile catolice sunt dezvoltate, dar cam toate tarile dezvoltate, in afara catorva tari din Asia, de unde mai bine dadeai exemplu Japonia si S Coreea, sunt dintre cele catolice sau protestante.
De la SUA in jos, tarile din America Centrala si de Sud servesc un catolicism „practicant”, nu departe de ortodoxism ca implicare dogmatica si interferare in viata si obiceiurile oamenilor. Venezuela e dintre ele.
China? E o mare economie, dar gradul de dezvoltare la nivel de societate e foarte scazut. In afara zonelor bogate de coasta, majoritatea locuitorilor traieste in saracie. Nu as incadra-o la „societati dezvoltate”. Mai au un drum lung pana acolo.
Typhoon& TORNADO n-au nimic in comun cu Franta, Airbus implica ind aeronautica britanica, iar marile state au propriile programe de dezv armament terestru si naval, fara nicio legatura cu Franta si intre ele – Leopard e un tanc mai bun decat cel frantuzesc, iar spaniolii il construiesc pentru ei sub licenta.
Deci, ind de aparare europeana nu inseamna doar Franta decat in domeniul nuclear – unde francezii sunt egali sau mai mici actualmente UK.
Deşi analiza dlui Naumescu e una excelentă, aş zice să avem răbdare până după alegerile din Franţa şi Germania. S-ar putea ca datele problemei să se schimbe destul de mult. Cred că graba asta cu baterea în cuie a soluţiei cu 2-3 viteze e un semn de slăbiciune, nu de forţă. Nu se poate stabili o strategie comună bună în grabă şi fără ascultarea opiniei tuturor membrilor, căci spune chiar dictonul că .. graba strică treaba.
România a ales poziţia corectă şi singura pe care o putea formula cu demnitate, cel puţin în prima fază, în faţa acestei lovituri subite, respectiv respingerea categorică a ipocritei salvări a Proiectului European prin delimitarea statelor vest-europene dezvoltate de Restul UE (28-1) precum şi afirmarea dorinţei de a face parte din nucleul central.
România a ales hoția. Mai bine toată lumea ar face un duș rece. Cum poți spera, realistic vorbind, să faci parte din start din nucleul dur cu o asemena garnitură politică precum cea românească, cu fărădelegile interminabile orchestrate de administrațiile de la București din ultimii 27 de ani??? Sau mimând statul de drept din ultimii 10 ani? Înainte de a acuza de puseuri imperialiste pe vest-europeni, și-a pus cineva întrebarea dacă cetățenii francezi și nemți (de exemplu) au fost de acord să își împartă cheltuielile, bunele și relele, cu națiuni care se târâie de decade întregi să se administreze? Ca elevul repetent care se așteaptă să fie trecut clasa, indiferent de prestație. Dacă nu e trecut, de vină e profesorul. Când veți scăpa de mentalitatea de rudă marginalizată și de victimă, atunci România va fi și în Schengen, și în Eurozone, și în nucleul dur si așa mai departe. Nimeni nu are obligația de a include pe alțiii pe ochi frumoși și promisiuni. Mai întâi pregătiți temele, scăpați de bandiți și alegeți oameni competenți.
Pe 20 iulie 2016, intr-un interviu in ajunul dircursului de acceptare a nominalizarii Republicane, Donald Trump a declarat ca in ipoteza ca Rusia ataca unul din statele NATO, el va decide daca SUA le apara doar dupa ce el va evalua personal daca statele respective „si-au indeplinit obligatiile fata de noi”.
E bine sa fim lucizi: odata ce Trump a devenit presedinte, vechiul NATO a disparut. Fiecare tara NATO stie ca garantia absoluta de securitate a SUA nu mai exista. Indiferent de dezmintirile lui James Mattis sau Pence, indiferent daca Trump nu va mai fi presedinte, precedentul e creat: SUA si-au pierdut credibilitatea de lider al aliantei.
Paradoxal, asta forteaza Uniunea Europa sa iasa din ambiguitatea gri a ultimilor 10-15 ani – mai mult decat o piata comuna dar nu chiar un stat federal. Cred ca daca UE supravietuieste valului populist anul asta, rezultatul va fi in scurt timp o forta militara si de protectie a granitelor comuna, pusa sub control politic unificat. Iar cu asta, structura unor State Unite Europene ar fi cam completa.
Problema e ca e imposibil ca asta sa se faca cu vetoul a 27 de membri. Asa ca va incepe cu doar o parte din state. Insa a incerca sa ne punem curmezis (presupunand ca am putea) nu are nici un sens. Mai degraba cred ca Romania ar trebui sa ceara garantii ca usa ramane deschisa, si procesul de aderare transparent.
Si in cei 5-7-10 ani cand ne vom chinui sa intram in UE 2.0, ce credeti ca se va intampla? Credeti ca pericolele de langa noi vor sta pe loc? Sau vom avea noroc de acalmia din anii ’90 din nou?
In scenariul descris de dumneavoastra, suntem ramasi fix la mila americanilor. Asa ca 2% din PIB e absolut necesar, chiar daca nu si suficient.
Fara discutie ca urmatorii 5-10 ani riscul de securitate va fi mult mai ridicat, iar dl. Naumescu are dreptate sa fie ingrijorat. Dar ce incerc sa zic e ca sursa problemelor nu e Europa cu doua sau cinci viteze, ci faptul ca SUA nu mai ofera o garantie de securitate absoluta pentru NATO.
Sper ca totusi prezenta scutului de la Deveselu, nevoia americanilor pentru baza de la Kogalniceanu si 2% din PIB pt aparare sa fie suficient ca Romania sa ramana sub „protectie” americana inca o perioada.
Dar pe termen lung, ca strategie, ar trebui sa sprijinim, nu sa ne opunem unei forte militare europene, cu ideea de a face parte din Europa federala care se prefigureaza.
Culmea ironiei, puteri nucleare precum China, Israel, India si chiar Pakistan nu sunt ameninate de invazii militare si este amenintata UE? Se poate infiinta un comandament comun al armatelor din UE si pe langa cele 300 de focoase nucleare mai construim vreo 100 si le amplasam prin estul Germaniei, tarile baltice, Polonia, Romania si din acest punct de vedere avem liniste (asta se poate rezolva in timp relativ scurt, si am inteles ca s-au avansat discutii in acest sens).
http://www.globalsecurity.org/wmd/world/france/nuke.htm
http://www.dw.com/en/eu-military-headquarters-is-first-step-in-defense-plan/a-37844411
Astazi (in secolul 21) ne confruntam cu pericole mult mai complexe de genul atacurilor asimetrice, atacuri teroriste, atacuri cibernetice, securitate energetica, razboi hibrid, etc. Membrii UE trebuie sa isi uneasca fortele si sa creeze institutii comune pentru a face la astfel de provocari (chiar nu putem avea pretentii de la partenerii nostri americani sa vegheze asupra securitatii noastre pe vesnicie si in toate privintele).
http://www.politico.eu/article/opinion-europe-needs-to-build-up-its-cyber-defenses/
Se pare ca UE a inteles metafora mea cu reduta Europa dar romanii nu prea inteleg ce trebuie sa faca si cum sa fie ca sa fie unde in mod platonic ar dori sa fie.
La nivel individual sunt excepții și argumentul tău, poate să se aplice în cazuri mai izolate decât media. Bine selectiv, orice regulă poate fi infirmată.
Dar statistic și obiectiv e cam greu să nu observi că majoritatea țărilor care performează au un segment important de non-believers.
1. Top 10 most innovative countries
https://www.weforum.org/agenda/2016/08/these-are-the-world-s-most-innovative-economies/
2. Top 10 most competitive countries
https://www.weforum.org/agenda/2015/09/the-worlds-top-10-most-competitive-economies/
3.http://www.citylab.com/tech/2011/10/worlds-leading-nations-innovation-and-technology/224/
Apoi poți să faci comparația între țările care sunt pe listele respective și gradul de religiozitate a cetățenilor.
Multe țări care au un procentaj mare de atei se regăsesc pe listele respective.
N-am introdus și clasamentul sistemelor de învățământ…că pur și simplu nu e ce de comparat, România e anemică pe bune.
https://www.topuniversities.com/university-rankings/world-university-rankings/2016
Un alt exemplu ar fi comparația între Cehia și România.
Amândouă foste partenere în Tratatul de la Varșovia.
GDP $18,635 România Eurobarometer
GDP $27,344 Cehia Eurobarometer.
Și dacă ar fi să evaluăm corect și rece impactul orei de religie în educația viitorului cetățean în ultimii ani, la sumele investite în salariile profesorilor de religie a orelor, etc…cred că e rata ROI cea mai scăzută și …de altfel complet ilogică dacă te uiți la numărul de crime pe 100 000 de locuitori, la reușita școlară etc.
O gaură imensă în buget exploatată abil instituțional de moraliști de 2 lei.
Am îndrăznit să semnalez și contraopinentului dumneavoastră faptul că nivelul de dezvoltare economică a unui stat n’are treabă cu religia. Carevasăzică, nici cu numărul de atei în rândul populației.
Afirmație falsă.
Știm că economia are de-a face cu religia de mai bine de un secol, Max Weber a publicat cartea de bază a sociologiei economice.
Dar se pare că nu ați avut acces la dezbaterea despre protestantism și capitalism.
Iar de atunci lumea a evoluat.
Ați afirmat despre China – economia etc. credința strămoșilor.
Vorbiți în necunoștință de cauză.
Datul cu părerea nedocumentat pare un sport național..
China are un procentaj de 47 la sută declarați atei plus un 30 la sută de oameni care nu cred.
Așa doar ca fapt divers la capitolul realizări, anul trecut au lansat cel mai puternic supercomuter din lume 97 petaflops plus cel mai mare telescop radio din lume.
Nu mă las ademenit în capcana sfezii între un religios și un ateu, sau a unor certuri pe teme sexuale, etnice șamd. :) Cu atât mai puțin voi zăbovi acum asupra unei gâlcevi politice de felul stânga versus dreapta.
Cred însă că este demn de reținut, în contextul discuției, un aspect epistemologic. Consider că este un pericol grav pierderea obiectivității în cercetarea economică prin implicarea unor factori perturbatori precum preferințele cercetătorului în plan politic, religios, sexual, etnic șamd.
Economia și religia coexistă de mult mai mult de un secol, anume de când s-au înfiripat relațiile sociale. Dar nivelul de dezvoltare economică a unui stat n’are treabă cu religia, după cum am afirmat exclusiv cu scop informativ. Nu este legată nici de orientarea sexuală, nici de componența etnică a populației șamd., ci depinde în mod determinant de opțiunile [politice] ale cetățenilor la un moment dat. Altfel, nu am de gând să vă tulbur convingerile, puteți crede liniștit că statele își dezvoltă economiile în raport de conjunctura astrală.
O dezbatere despre protestantism și capitalism din perspectiva legităților din științele economice mă poate preocupa, din motive istorice, în aceeași măsură în care mă interesează o eventuală dezbatere cu privire la Legile lui Newton. Trec peste lipsa de eleganță a afirmațiilor cu privire la sport, pentru a face observația că mult mai la îndemână decât M Weber pentru argumentarea favorabilă a sistemului economic socialist este K Marx. În susținerea socialismului utopic [în economie] pot fi aduse, bunăoară, opiniile precursorilor Thomas Morus, ori Tommaso Campanella. Doar că, spre exemplu, nu existența literaturii marxiste atee a făcut ca jumătate de glob să treacă printr-o tragedie de jumătate de secol, ci opțiunile politice ale unor oameni, la un moment dat, așa cum nu credința în strămoși a determinat dinamica spectaculoasă a economiei chineze, sau nu catolicismul a determinat starea dezastruoasă a economiei statului Burundi – ca să răspund și contraopinentului dumneavoastră.
O, sancta simplicitas!
„Apararea comuna europeana” ca alternativa la SUA, e ca si o Uniune Europena fara Germania si Franta.
Adica o mare si galagioasa tinichea…..
Germania si Franta incearca sa impuna proiectul Uniunii Europene cu doua viteze / Polonia, izolata, acuza dictatul Berlinului, dupa realegerea lui Donald Tusk:
http://www.hotnews.ro/stiri-international-21655390-germania-franta-incearca-impuna-proiectul-uniunii-europene-doua-viteze-polonia-izolata-acuza-dictatului-berlinului-dupa-realegerea-lui-donald-tusk.htm
Adevărul e că în discuţiile de la Bruxelles cu privire la viitorul UE se eludează discret problema de bază: ţinta finală a integrării. Nu s-a definit clar spre ce ne îndreptăm. Asta e în ceaţă, în schimb se discută vitezele cu care să ne deplasăm: în grup compact sau deşiraţi pe traseu. Dar spre ce alergăm? Nu ştim, şi nimeni nu ne lămureşte.
Două ţinte par să fie în vizorul politicienilor din statele UE: prima, o uniune tare cu nivelarea diferenţelor economice, politice dar şi identitare, un gen de federaţie europeană ce ar imita USA, iar a doua ar fi un gen de confederaţie de naţiuni integrate pe domenii clar definite, dar cu păstrarea identităţii fiecăreia şi a specificului local. Cred că se impune ca mai întâi să se lămurească această problemă a ţintei şi abia mai apoi cu ce viteză alergăm şi în ce formaţie. Altfel ne vom deplasa şi ne vom certa .. în ceaţă .. şi riscăm să nu ne mai „vedem” unii pe alţii.
Citi va rog articolul asta: http://www.politico.eu/article/the-man-who-wants-to-unmake-the-west/
E lung, e adevarat. Dar merita. Pentru a intelege DE CE nu vom fi inclusi in miezul UE.
Daca ne spunea acuma 10 ani cineva ca daca avem relatii stranse cu SUA si suntem membri UE e ca si cum am fi cu fundul in doua barci (din nou, in istoria noastra) – probabil ca il trimiteam la control medical.
Acum insa…cititi articolul.