joi, martie 28, 2024

Se mentine prăpastia între scoală și piața muncii

A aparut broșura admiterii la liceu, editată de Inspectoratul Scolar al municipiului Bucuresti (aici)

Din păcate se păstrează aceeași prăpastie între școală și piata muncii,  când raportăm aceste cifre la structura pieței muncii.

Singura scuză a păstrării acestei discrepanțe uriașă rezultă din opțiunile părinților, care visează, în continuare, cariere de „boieri” pentru copiii lor. Că destul au tras ei la șaibă. Cât de păguboasă este această optică, pe care nu încearcă nimeni s-o schimbe, se vede în structura șomajului, a ofertei de forță de muncă.

Dacă nu se lămuresc singuri, părinții pot fi „lămuriti” prin examene de admitere la liceu, examen care a fost amânat nejustificat 4 ani. Dacă însă, politica de stat este îmbogățirea fabricilor de diplome universitare, care și-au trimis reprezentanții în Parlament și in Guvern,  atunci se explică menținerea prăpastiei dintre școală și piața muncii.

Să nu mai vorbim de curriculumul școlar, care și el este departe de ceeace ar fi nevoie în piața muncii. De 20 de ani nu suntem în stare, așa cum au fost alții, să aducem școala, curriculumul scolar,  în coerență cu piața muncii.

La limba si literatura română, în loc să fie pregătiți pentru înțelegerea textelor nonliterare, din viata de zi cu zi, pentru a fi capabili să alcătuiască și expună o scrisoare de intenții, un CV, o prezentare a proiectelor și viziunii proprii, să scrie coerent și corect gramatical, elevii învață teorie, critică și istorie literară, care le-ar fi de folos daca ar ajunge cu toții scriitori, ziariști, critici literari. Această abordare trebuie să rămână strict la profilul filologie.

Iată cerințe de la bacalaureatul olimpicilor:

  • Mentioneaza doua marci lexico-gramaticale ale subiectivitatii prezente in textul citat
  • Transcrie doua secvente din text care contureaza dimensiunea temporala a imaginarului poetic. 4 puncte
  • Redacteaza un eseu de 600 – 900 de cuvinte (doua – trei pagini), in care sa prezinti particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un text dramatic studiat. 30 de puncte

Acesta este doar exemplu pentru prăpastia care există între construcția curriculară și piața muncii. Am auzit teorii conform cărora școala și facultatea nu pregătesc pentru piața muncii. Dar pentru ce?

La noi în țară, conform unui studiu Manpower, 43% dintre angajatori au dificultati sa recruteze persoane potrivite pentru posturile libere, in timp ce, in Olanda, doar 7% din angajatori au dificultati sa recruteze talentul necesar.

Spunea un cititor că în Elveția selecția pentru liceu începe din clasa a VII-a de gimnaziu și doar 3-4 elevi din fiecare clasă ajung la liceu, restul urmează diferite trasee de calificare profesională. Rog cititorii din Eleveția și alte țări să ne lămurească cum funcționează acolo selecția pentru licee.

Mai grav, are de suferit competitivitatea, productivitatea și atractivitatea întregii economii. Nimeni nu se inghesuie să investească bani într-o economie în care nu-și găsește forță de muncă calificată.

Același semnal îl trag în fiecare an, de câțiva ani buni, fără niciun rezultat. Nimeni nu stă să judece și să evalueze situația păguboasă în care România cheltuie sume imense pentru a scoate șomeri pe bandă rulantă.

Iată cifrele pentru oferta clasei a IX-a de la Bucuresti

322 clase filiera teoretica*28 de locuri=9016 locuri (56%)

217 clase filiera tehnologica*28 de locuri= 6076 (37%)

40 clase filieră vocațională*28 de locuri =1120 (7%)

În total oferta la clasa a IX-a este 16.212 locuri

Tot la oferta de clasa a IX-a, filieră teoretică, se adauga circa 60 de clase de la invatamantul privat, adică 1680 de locuri, pe care nu le mai iau in calcul pentru ca discutam de oferta de la invatamantul de stat. Ca și cum n-ar fi oricum disproportionat, circa 35 de clase teoretice au fost aprobate în Licee Tehnologice sau Colegii Tehnice.  La Colegiul Tehnic Traian sunt aprobate șase clase în filieră teoretică și doar două în filieră tehnologică. La fel la Colegiul D. Gusti. Aceste clase au fost decimate la examenul de bacalaureat de anul trecut, pentru că elevi intrați la liceu cu medii între 2 și 5 nu pot fi creditați cu șanse reale de a face față unui examen de bacalaureat corect, pe filiera teoretica.

In lipsa unor date exacte, greu de evaluat la această ora, avem aproximativ 12.500 de elevi in clasa a VIII-a, la care se adauga circa 2000 veniti din provincie, in total 14.500 candidati. Chiar dacă, să zicem, sunt mai multi elevi in clasa a VIII-a, nu toti urmeaza liceul, cei care au posibilitati materiale reduse merg direct in piata muncii și nu se prezinta la repartitia computerizata.  Iar dintre cei veniti din provincie, 15-20% abandonează când văd ce costuri presupune naveta și/sau cazarea și masa în București.

Adica din start 1712 locuri, adica 61 de clase, nu se vor face. Daca nu cumva chiar mai multe.  De la filiera tehnologica, bineinteles, care se reduce la 4364 locuri, mai putin de jumatate din locurile de la filiera teoretica, adică 27%. La care se mai adaugă clase de scoală profesională, cu statut incert in momentul de fata, ele nu apar in brosura de admitere editata de Inspectoratul Scolar.

În final, lucrurile vor sta cam așa: filiera teoretică 56%, tehnologica 27%, vocationala 7%, 10% nu se realizează.

Sa vedem acum piața muncii, ce ofertă de locuri de munca are ANOFM, în ultima saptamana, la Bucuresti:

  1. Bucatar specialist=14
  2. Ospatar=8
  3. Ingrijitor cladiri=15
  4. Vanzator=16
  5. Lucrator comercial=19
  6. Agent de securitate=81
  7. Agent de interventie paza si ordine=19
  8. Operator confectioner imbracaminte=82
  9. Manipulant marfuri=402

10. Curier =9

Restul ofertelor,  la nivel de 1-5 posturi, și nu pentru absolventi de licee teoretice.

In aceste conditii, este clară prăpastia dintre structura liceului pe filiere si structura pietei muncii. Nimeni nu vrea sa vada aceasta discrepanta si efectele nocive asupra ocupării forței de munca si a competitivității economiei românesti. Bani cheltuiti în van. Acum, cand intreaga Europa este in prag de colaps economic.

Iar agenții economici plâng că nu au de unde angaja sculeri matrițeri, strungari, sudori, mecanici, lăcătuși, etc. Unele companii mari au început sa-și califice singure personalul  de care are nevoie, cu mari dificultăți, în timp ce bugetul de stat aruncă banii pe „teoreticieni”. Un parteneriat public privat  prevăzut de Legea Educației Naționale, și pentru care a fost emisă legislația secundară, nu are, se pare, ecoul necesar la instituțiile statului care se ocupă de învățământ.

Răspunde cineva pentru situația la care s-a ajuns și din care nu se poate ieși decât în ani de zile? Dacă politica de ocupare este prioritară în UE, guvernul României ce măsuri ia pentru îndreptarea acestei situații dramatice? Sectorul privat n-ar trebui incurajat, inclusiv prin masuri fiscale, sa participe la formarea profesionala a tinerilor? Are cineva din guvern in vedere toata aceasta problematica? Că interesele de îmbogățire a  fabricilor de diplome au avut tot sprijinul guvernamental si parlamentar. Se gândeste cineva și la interesele României?

P.S. Procentul mare de elevi care nu s-au inscris la examenul de bacalaureat, desi aveau dreptul s-o faca, ilustreaza o schimbare de optica a elevilor si parintilor, care au inteles ca diplome neacoperite de competente si cunostinte nu mai au cautare, nu mai au valoare de intrebuințare, intr-o piata a muncii in care statul nu mai exista ca angajator. Un motiv in plus ca specialistii ministerului Educației să schimbe rapid curriculumul si structura sistemelor de educatie si formare profesionala, astfel incât sa fie puse in corelatie precisa cu piata muncii  și cu noua orientare a elevilor si parintilor.

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. Sunt un om care a petrecut ultimii 40 de ani din viata :) in Romania .
    Nu mai am nici interes si nici aplecare sa mai combat sau sa mai fac un obiectiv sa traiesc in continuare in Romania .
    De ce as face din copilul meu o sluga pentru cei care , conduc Romania , asa de cumplit ?!
    Nu am intentia sa folosesc cuvinte blande .
    Nu am intentia sa protejej niste conducatori bulangii sau niste milioane de pensionari traiti in epoci unde valoarea era : sa vad ce mai produc ( a se citi fura ) azi la serviciu .
    Toti bat moneda in ultimii 2 ani pe reorientarea spre meserii a tinerilor elevi si inventarea unor noi metode menite in a creea slugi neplatite .
    Ba’ bulangiilor , in marsavia voastra , faceti asta doar ca sa va asigurati slugi pentru viitor , din tinerii sau copii de azi .
    Sunteti decrepiti si mizerabili .
    Daca va interesa viitoarul tarii , investeati in scoala cu adevarat . Bogatia unei tari sarace este inteligenta tinerilor si orientarea spre inovare .
    Voi vreti sa- faceti cizmari , dulgheri , mecanici , ospatari sau mai stiu eu ce meserii

    Draga autorule , aceste cuvinte grele ( si urate ) nu iti sunt adresate tie , sunt rabufnirea unui om care citeste de mai mult timp , fara sa faca vreun comentariu . Esti doare cataliztorul furiei mele de viitor fost cetatean roman . Te respect

    • Am si eu o curiozitate: tu ai intervievat vrun tinar absolvent de facultate in ultimii 5-6 ani?
      Eu am intervievat peste 100. Din astia 100 cam 70 nu aveau cunostinte elementare de anul 1. Inca 20 mai stiau cite ceva, dar total insuficient. Restul de 10 erau porecum decenti, cu exceptia a doi, care intr-adevar invatasera. Si aici vorbim de universitatea tehnica din Iasi, facultatea de calculatoare/informatica/etc. Cam asta produce minunatul invatamant romanesc: analfabeti cu facultate. Ce vor face tinerii astia in viata? Vor ajunge acolo unde-i imping cunsotintele: vinzatori sau manipulatori marfa pe la supermarket, sau altceva asemenantor. De ce a investit statul bani in ei timp de 5 ani? Degeaba. Erau mult mai cistigati daca invatau o meserie pe masura capacitatii lor intelectuale si cistigau o piine alba.

      Cit despre sclavi… uita-te in dictionar si vezi definitia, inainte de a folosi termenul. Nu prea am auzit in Romania sa te tina cineva cu forta la vrun loc de munca.

      • Hai să vă zic o chestie care poate suna paradoxal.
        În următorii 100 de ani, cel puțin!… ceea ce se va face la școală va fi condamnat să n-aibă nici o legătură cu piața muncii, oricât se vor da specialiștii cu fundul de pământ ca să „îndrepte” lucrurile. Pe cale de consecință, dacă auzim voci care zic că între piața muncii și ce se face în licee și facultăți e discrepanță… da, așa e, așa va fi, suntem condamnați la asta și nu vă faceți probleme, e normal, e ok.
        Nu fiindcă învață la liceu cum să-și facă CV-ul au olandezii un procent mare de angajatori mulțumiți, ci din cu totul alte motive care sunt mult prea complexe pentru a fi expuse aici și care nici prin cap nu le trec specialiștilor noștri în educație.
        @bogdan, MariusCC: ia măriți oferta salarială și să vedeți cum găsiți și oameni buni care să vă vină la interviu.

    • @Mircea,

      Tie ti se pare normal ca din 4-500 de CV-uri trimise pentru 1 post sa poti alege max 10 oameni pe care sa-i chemi la interviu tehnic? Si din astia sa poti recomanda pentru interviul urmator 1-2?
      Cam asta e situatia in IT.
      In contabilitate/audit unde lucreaza sotia situatia e oarecum similara (difera destul de putin proportiile).

      Si tu vii cu texte comuniste despre sclavi si alte balarii.
      In schimb eu sint ingrijorat ca din impozitele platite de mine scoala romaneasca scoate analfabeti pe banda rulanta.

      • La IT patesc si eu la firma la fel, de ani buni. De exemplu, UVT Timisoara scoate cam 200 de informaticieni anual dar sub 10% sunt angajabili. Dar cine sunt profesorii universitari care predau informatica, vechii mei „prieteni”?? Asta e marea intrebare….

        Copiii buni realmente, de care zicea domnul de mai sus revoltat de articol, se duc la sectiile grele de la Politehnica, si sunt tot mai putini, semn ca si in licee se intampla ciudatenii.

        De acord cu schimbarea imediata a porcariei de limba romana asa cum se preda acuma in licee, si in gimnaziu, parca ar vrea sa-i faca pe toti filologi!!! Si in general, tot ce se preda trebuie schimbat, e prea mult, prea greu, prea abstract, ne-viu, adica ar trebui sa fie plin de aplicatii ale stiintelor in practica in toate manualele, matematica, fizica – vie, si manualele pot fi interactive, puse pe Internet niste programe educative dragute ca completare la carte.

        Dar ministrul&comp sunt ocupati sa-l salveze pe Mang si pe ceilalti….impostori universitari.

        • Te-ai gandit ca nu te adresezi unde trebuie?
          Cheama-i la interviu cand sunt in anul 2 de facultate, alege 2-3 pe care ii simti ca ii duce capul, angajeaza-i part-time 10-15 ore pe saptamana, si formeaza-i. Ii inveti meserie, ii formezi pe calapodul tau si in 3-4 ani ii poti folosi la maxim. Fa asta in fiecare an, si in maxim 5 ani o sa ai 10 oameni capabili. E adevarat ca s-ar putea sa fii nevoit sa renunti la un Touareg pentru asta dar oamenii buni se formeaza in timp. Pune un milion de EURO pe masa si nu o sa poti alege pe unul care sa te satisfaca perfect. Pune 2000 in fiecare luna si o sa ii ai.

    • Atât tu Bogdan, cât și Mircea/Marius aveți o bucată din dreptate. Pe de-o parte învățământul public e plătit din taxele noastre, deci nu e normal să vină un smecher dirijist să zică „avem nevoie de tinichigii”. Dacă eu am un copil care se visează filozof și sunt dispus să-l sprijin, e strict opțiunea noastră ca părinte și elev, și ne asumăm viitor eșecul pe piața muncii. Interesul social se subsumează interesului individual, dacă eu decid sunt mai fericit eșuând ca filozof e greșeala mea de om liber. Măcar să fie țara plină de filozofi, filologi care nu-și găsesc de lucru; își vor adapta pretențiile la nevoile societății, de exemplu vom avea jurnaliști capabili să scrie la gazetă un text coerent și corect gramatical.

      Pe de altă parte, dacă pretinzi că ești filozof sau programator, și încă unul făcut pe bani publici, atunci trebuie să te ridici la nivelul așteptărilor pe care societatea le are de la aceste profesii. Adică să treci printr-un proces riguros de selecție și formare care să limiteze accesul loazelor parvenite la titluri și distincții. În mod natural producția de intelectuali a unui sistem de învățământ meritocratic este redusă, pentru că nu oricine are determinarea și talentul pe care le reclamă o astfel de carieră.

      Resping teza articolului de stabilire a cifrei de școlarizare după „nevoi”. Singurii care au dreptul să decidă propriile nevoi de școlarizare sunt cetățenii, cu condiția strictă și non-negociabilă de a se ridica la pretențiile legitime ale instituțiilor de învățământ autentice. Deci instituțiile trebuie reformate pe criterii meritocratice, ele definesc societatea în care funcționează și impun nevoile. Dacă aplicăm metoda inversă, de adaptare a școlii la nevoile sociale, ajungem la concluzia absurdă că în Africa sub-sahariană nu e nevoie de universități ci de școli militare, pentru ca se pare ca trupele de gherilă sunt cel mai important angajator.

      • @ punk

        Pot să zic că ai o bucată de dreptate? :)

        Total de acord cu procesul riguros de selecţie.

        Şi cu faptul că în mod natural producția de intelectuali a unui sistem de învățământ meritocratic este redusă.

        Mă cam stresează însă faza cum că „singurii care au dreptul să decidă propriile nevoi de școlarizare sunt cetățenii”.
        Să zicem că există / vor exista douăzeci de posturi de avocaţi. Sunt trei mii de solicitanţi, dar cu baremurile de inteligenţă/toceală rezultă doar o sută de studenţi. La sfârşit vom avea optzeci de rebuturi: oameni inteligenţi, sau măcar sârguincioşi care şi-au irosit patru ani din viaţă tocind ceva ce nu le va folosi niciodată şi care acum trebuie să aplice pentru un post de vânzător la mall – asta dacă au noroc.

        Nu cred că există – statistic vorbind – mulţi oameni deosebit de înclinaţi spre o profesie anume.
        Şi mai cred că majoritatea vor doar prosperitate şi siguranţă.
        De asta spun că ar trebui ca facultatea (sau orice altă instituţie de învăţământ) să ofere o oarecare certitudine vizavi de utilitatea diplomei. Vreau să ştiu – înainte de a intra pe poarta facultăţii – dacă voi avea cu diploma în cauză un serviciu bun: aici, în UE sau în zona subsahariană.

        • Dacă avem 100 de avocați deși piața nu cere decât 20, atunci valoarea unei diplome de avocat scade, diploma în sine nu va mai oferi siguranță financiară. În timp pretendenții la profesia de avocat vor lua cunoștință de această stare de lucruri, descurajând pe cei care aleg meseria doar pentru bani, echilibrând astfel cererea de avocați cu o ofertă de oameni pasionați.

          În ce privește cei 80 de avocați care nu intră în barou, nu trebuie să-i trimitem la mall. Cunoștințele lor sunt folositoare pentru a ocupa o poziție de consilier juridic, funcționar, traducător sau conțopist în diverse departamente ale unei organizații. De notat că nu asta e problema României la ora actuală, dimpotrivă, este o mare nevoie de absolvenți buni în aproape orice domeniu. Piața e sufocată însă de absolvenți analfabeți și diplome igienice.

          Vizavi de pretenția ca facultatea să asigure o oarecare certitudine în găsirea unui loc de muncă, mi se pare un etatism periculos. Indivizi știu mult mai bine decât statul ce cere piața muncii și meseriile pentru care sunt ei potriviți. Și dacă totuși apar anumite ineficiențe economice, efort educațional irosit, ele sunt inerente într-o societate de oameni liberi: dreptul de a încerca sa devii neurochirurg sau pilot e o valoare în sine, diferența între a trai prin tine însuți și a trai pentru uzul statului.

          In extremis, dacă există un economist în fiecare cârciumă care acționează ca lider de opinie local și le explică comesenilor tâlcul și implicațiile politicilor pe care le văd la televizor, bețivii și-au recuperat deja investiția în educația superioară a economistului. Nimic mai feeric decât societatea unde „nu mai are cine lega ciubotele”.

          • „Dacă avem 100 de avocați deși piața nu cere decât 20, atunci valoarea unei diplome de avocat scade … echilibrând astfel cererea de avocați cu o ofertă de oameni pasionați”

            Pasionați – până la pasiune trebuie să treci prin plata chiriei și a întreținerii. Mă îndoiesc că ar exista / o fi existat vreo societate în care toată lumea, inclusiv vidanjorii, își face meseria doar din pasiune , indiferentă la partea materială.

            În plus scriam și mai jos că nu poți trata oamenii ca pe niște cartofi. Anul ăsta am cultivat prea mult, s-au stricat și i-am aruncat, anul ce vine cultivăm mai puțini. Statul ar trebui să garanteze o minimă siguranță a utilității diplomei.

            „Indivizi știu mult mai bine decât statul ce cere piața muncii și meseriile pentru care sunt ei potriviți.”
            „În ce privește cei 80 de avocați care nu intră în barou, nu trebuie să-i trimitem la mall.”
            Ba da, chiar la mall. Sau pe-aproape.

            Mai exact, cosmeticiana mea are diplomă de drept de la Cantemir – ea totuși a nimerit bine. Magazionerul de unde lucrez are diplomă de drept de la Cantemir. O muncitoare la vreo patruzeci de ani are diplomă de drept – ghici! – de la Cantemir. Șeful de depozit are doar o diplomă în geografie, iar doamna de la recepție marfă a terminat matematica. O colegă de-a mea din generală a făcut filologia – la stat – dar nu a găsit decât o slujbă de educatoare.

            Totuși, nu-i bătaie de joc? Sau o fi feeric? Se pare că România totuși nu devine mai productivă cu atâta școlarizare superioară …

            „De notat că nu asta e problema României la ora actuală, dimpotrivă, este o mare nevoie de absolvenți buni în aproape orice domeniu. Piața e sufocată însă de absolvenți analfabeți și diplome igienice.”

            Și cum s-a ajuns aici? Nu datorită principiului „diplome la tot poporul” și „noi școlim pe oricine și să decidă piața muncii”.

            Nu mai există cernere la admitere, cel care a tocit are o diplomă la fel de valabilă ca cel care a dat trei sute de euro pe an. Atunci de ce vă mirați? Nu investești efort în ceva ce nu-ți asigură mare lucru.

            Faceți diplomele serioase și veți avea și absolvenți serioși. Nimeni n-o să asude pentru ceva cu valoare zero.

            „Dreptul de a încerca sa devii neurochirurg sau pilot e o valoare în sine”
            De a încerca – frumos spus. Nu și de a fi. Poți să încerci tocind pentru admitere pe locurile limitate.

            În încheiere aș aminti o fază simpatică de acum cinci-șase ani, bursa „Guvernul României”.
            Tineri selectați, școliți la insitituții de elită pentru împrospătarea administrației.
            Iar când au terminat rezistența sistemului a fost covârșitoare. A funcționat principiul „mai bine angajăm copiii noștri pe care-i învățăm ce să facă decât pe ăștia de la școli de fițe, să se descurce singuri dacă-s așa de buni”.

            Ăia străluciții probabil s-au zgâriat pe ochi de ciudă, iar statul a irosit banii de școlarizare degeaba …

      • @ punk

        Poate că şi Spinoza ar fi preferat un post la funcţionar de primărie – dacă ar fi avut ocazia – în loc să şlefuiască lentile. :)

  2. Aboliti monopolul statului asupra educatiei. Orice serviciu il ofera statul piata il produce si il ofera mai bine. Avantajul pietei libere sunt competitivitatea si proprietatea privata. Cine credeti sa se intereseaza de invatatamanutl de stat cand este a tuturor deci a nimanui? Nu exista nici un stimulent ca si in cazul proprietatii private. Privatizati invatamantul cu adevarat nu bulibaseala asta balcanica ce o avem noi acum!

  3. Pai, „Reforma portocalie” ce-a reusit, pai Programele alea de competitivitate ale Dnei Andreea Vass ce-or fi reusit sau au ramas toate numai pe hartie, ca toata Reforma portocalie, care trebuia sa reformeze si sa modernizeze nereformata si nemodernizata Romanie ?!
    Asa este toata guvernarea romaneasca de 20 de ani, cand ne-au mai impus cei din UE cate ceva am mai facut, dar multe au ramas la stadiul formal, pe hartie !!!
    Reforma pe hartie de care Romania este atat de departe…..

  4. Foarte corect. Sistemul de invatamant de stat dupa clasa a treia / a patra se poate inlocui cu nimic. De 20 de ani astept sa se faca ceva in sensul asta si am inceput sa ma ingrijorez din ce in ce mai mult ca am copil care va avea nevoi de instruire in curand.

  5. D-le profesor, spuneţi că:
    agenții economici plâng că nu au de unde angaja sculeri matrițeri, strungari, sudori, mecanici, lăcătuși, etc.
    Însă mai sus redaţi ANOFM Bucureşti unde astfel de posturi nu se regăsesc (sau măcar nu sunt semnificative numeric)
    Mai are însă Bucureştiul industrie producătoare? Văd doar birouri de imobiliare, bănci, hypermarketuri, malluri, magazine de bricolaj şi dealeri auto care vând din produse China, Franţa sau Germania. Problemele sunt şi de partea cealaltă, pe piaţa muncii sau în economia „reală” care a devenit una a serviciilor comerciale.

  6. ce sa zic-nu e doar problema cu invatamantul profesional-si ceilalti care au diplome superioare au probleme ca nu invata ce trebuie si se aleg cu o diploma care nu le foloseste la nimic…
    ca sa ai un job bun in ziua de azi,chiar in Romania – CV-ul ti-l faci in engleza…..daca promovezi bac-ul la romana n-are importanta,si nici daca nu te exprimi foarte corect , acum trebuie sa promovezi Cambridge-ul si sa vorbest corect si coerent in engleza+inca o limba de circulatie internationala ;daca aplici la la onor institutiile statului roman dai spaga,nu conteaza CV_ul…cam asta este….
    Scoala de stat nu te pregateste pt experienta internationala devenita obligatorie….nivelul de competente lingvistice este cel mult B2 la sfarsitul liceului…..cu asta n-ai cum sa iei un test de limba pt o facultate din afara…tb sa cotizeze parintii la greu,iar scoala doar o bifezi,cel putin de la clasa a 5-a incolo

  7. Dl. Vlaston subliniază foarte bine că învățământul liceal teoretizează prea mult.
    Prea multă teorie distruge copii.

  8. Pe termen scurt sunt de acord cu autorul… poate ne lipsesc meseriile cu mai putina scoala. Totusi lumea nu mai e ce a fost, Romania nu e un loc izolat, viitorul nostru nu sta in calificarea de ‘manipulator marfa’.

    Romania ar trebui sa se orienteze spre o educatie superioara performanta, acolo unde putem aduce valoare adaugata mare. Daca vrem sa traim in saracie si peste 20-50 de ani, atunci da, ne facem toti strungari, cu salariile de rigoare…

    Vrem , avem nevoie de muncitori, putem sa fim linistiti, sunt hoarde de africani, indieni si alte natii care bat la poarta Europei, si in curand la poarta noastra. E exact acelasi lucru pe care l-au facut si muncitorii nostri in Italia, Spania, pana la urma pentru binele nostru si al lor.

    • Meseriile inseamna si ele altceva, masini unelte inteligente, cu comanda numerica, etc. Mai multa informatica, comunicare, inclusiv in limbi straine. Dar de meseriasi este nevoie, chiar daca mai bine si altfel pregatiti. Si nu cred ca este bine sa ne umplem tara cu hoarde de africani. Avem si asa problemele noastre.

  9. Nu stiu daca prioritatea Romaniei ar trebui sa fie aceea de a „produce” dulgheri, sudori sau sculeri matriteri. In opinia mea prioritatea ar trebui sa fie aceea de a „detecta” suficient de devreme talentele individuale si de a sustine acei copii/tineri in a le exploata cat mai bine pentru a avea o viata implinita si a participa activ in societate.

    Mi se pare revoltator circul diplomelor fara valoare, in acelasi fel in care era revoltatator sistemul de a trimite profesori universitari la sapa si de a prmova sculeri matriteri in posturi cu care nu aveau nimic in comun. Rasturnarea totala a valorilor in educatie a creat un adevarat vid si a anulat competitia reala si respectul pentru talentul individual. Toata lumea vrea sa fie „in trend” si sa munceasca cat mai putin, uitand ca pt rezultate reale, intr-o societate cat de cat onesta, un profesor universitar ar trebui sa munceasca la fel de mult ca un zidar, doar folosind alte „materiale.”

    Rusinos e ca in Romania munca are parte de un dispret enorm. Diplomele fara acoperire, dorinta tuturor de a deveni „intelectual” pe hartie nu reprezinta o dorinta genuina de cunoastere, fie ea si limitata, ci este vazuta ca o metoda de a obtine privilegii nemeritate si in primul rand, o retata spre un ideal national: acela de a nu face nimic. Ne-am pierdut respectul pentru munca bine facuta, si in felul asta ne-am piedut respectul fata de noi insine.

    Din punctul meu de vedere, solutia iesirii din cercul asta vicios nu este doar promovarea scolilor de meserii, ci onestitatea, investitia in educatie riguroasa, in cercetare serioasa, promovarea competitiei reale si taxarea celor care vor sa gaseasca scurtaturi spre pozitii la care nu ar trebui sa aiba acces.

    Fara investitii serioase in cercetare, in inovatie, in noi generatii de oameni care sa poata aduce schimbari reale, „market-abile” si cautate in industrie, in farmacie, medicina, etc., nu vom reusi sa impunem un nou sistem de valori si nu vom inspira respect nici pentru munca cinstita in general, indiferent de nivel.

    Nu sculerii si matriterii duc o tara inainte, dar prezenta unor oameni instruiti la toate nivelele, care sa vrea sa isi faca treaba onest si care sa fie platiti pentru munca lor in asa fel incat sa nu isi faca probleme legat de ziua de maine, ar reduce presiunea sociala si dorinta de a „avansa” pe baza unei diplome fara valoare. In final, cine are talentul de a deveni zidar, ar trebui sa fie incurajat sa fie asta si respectat pt alegerea lui, fara presiunea de a avea o diploma de „manager” iar cine poate deveni arhitect ar trebui sustinut pe drumul asta de programe universitare competitive si expus nivelului educatioal international.

    In final, daca amandoi isi fac bine treaba, societatea in general nu are decat de castigat.

    • Slaba argumentatie, rupta de realitate. Tu, @Mara, ai impresia ca pe mine, angajator, ma intereseaza ce vrei tu sa faci in viata si imediat o sa sar in sus sa-ti fac un loc de munca pe potriva „talentului” tau? Nu am vazut pe nicaieri o farama de idee ca ar trebui sa mai si te gandesti ce se cere, nu doar ce ai tu pofta sa faci.

      Apoi, vorbesti de investitii in cercetare. Din partea cui, a statului? Merci, nu, te las pe tine sa platesti pentru asta, eu am altceva mai bun de a face cu banii, decat a-i arunca pe fitzele cercetarii gaurii de la covrig.

    • Prea multa diateza pasiva in text. Sa se faca, sa se dreaga.

      In tot ce ati scris, daca ati incerca sa treceti la diateza activa, ati vedea ca subiectul nu ar fi, decat in mica masura, statul roman. Subiectul ar fi cetateanu, societatea, cum vreti sa ii spuneti. Chestii de mentalitate, da a intelege ce vrei de la viata, ce poti sa faci si ce nu, ce ai putea sa faci ca sa duci o viata mai buna. Poate ar fi bine sa aplice niste smecheri la un fond european pe POSDRU, ca se poarta: „cum ajutam copii si adolescentii sa isi aleaga o cariera corecta in viata”. Alti bani pierduti, nu agentia aia de cursuri o sa scoata oameni din loaze. Si, poate ca suna rau, in mare masura, nici macar scoala. Familia poate sa faca asta, e responsabilitatea ei. Da, e cam de dreapta ce zic eu aici, dar mie restul mi se par basme cu cocosul rosu. „Sa se faca, sa se dreaga, sa promovam competenta si responsabilitatea, sa nu promovam non-valorile, sa ii ajutam pe tineri sa faca si sa dreaga, etc” Cine sa faca asta?

      • Aveti dreptate in mare masura, daca societatea romaneasca ar avea vreun model serios in priviinta asta sau o traditie in promovarea valorilor. Din pacate nu are si traditia asta nu va fi nicicand si niciunde construita de „cetateanu'” amorf, surzit de bazaconiile politice si circul mediatic. E adevarat ca odata un sistem educational pus in functiune, depinde de fiecare in parte sa contribuie si sa isi aduca aportul, dar de la sine, nici un „cetatean” fara chip nu va fi in stare sa construiasca un sistem de invatamant echitabil sau sa ia decizii legate de viitorul cercetarii academice in Romania, de investitii strategice, etc.
        Pentru asta se presupune ca alegem si platim specialisti capabili sa faca regulile jocului in folosul tuturor si sa promoveze valori in care sa ne regasim cu totii. Ceea ce evident nu e cazul. De multe ori ma intreb daca asta se intampla din rea-vointa sau din prostie, desi cred ca adevarul este un amestec de lipsa de viziune si dorinta de a nu schimba nimic.

        Am avut ocazia sa observ „pe viu” felul in care functioneaza invatamantul intr-un land din Germania. Departe de a fi perfect, sistemul totusi sustine formarea de oameni care ajung sa stie ce vor destul de devreme in viata, isi valorifica talentele si aptitudinile (nu alea de pe hartie, ci cele reale), sunt respectati pentru ceea ce fac si respecta la randul lor pe cei care pot si vor sa studieze mai departe, sperand ca acestia vor gasi solutii mai tarziu pentru a imbunatati sau a schimba sistemul, la nevoie. Evident ca intre toate astea se amesteca traditii, diferente de aspiratii, viziune, de etnie, clasa, etc. Lucurile nu merg perfect la toate nivelele, dar totusi, in mare, lucrurile se balanseaza. Au si ei scandalurile lor legate de plagiate, de diplomele de bac obtinute prea usor (pt ca nivelul examenelor a scazut, nu pt ca se copiaza – un asemena act duce la anularea dreptului de a da examenul pt o anumita perioada) sau faptul ca scolile de meserii sunt aglomerate.

        Totusi, nu se simte ambiguitatea valorica pe care o simtim noi la orice pas. Si asta din doua motive: da, cetatenii aleg in fiecare zi sa fie parte dintr-un sistem educational viabil (platind taxe, sustinand programele de educatie, de cercetare, investiile in universitati, in profesori si cercetatori) dar in primul rand ca pt ca exista o traditie serioasa, pusa la punct de cei platiti sa aiba idei si viziune pe termen lung.

        Ceea ce din nou, la noi nu e cazul. In concluzie, nu vreau sa diminuez rolul fiecaruia in a-si determina soarta si a alege ceea ce i se potriveste, dar nimeni nu traieste in afara unui sistem social, si conteaza enorm daca sistemul functioneaza sau nu.

    • cel mai mare exportator de echipamente din lume: GERMANIA. Ia uita-te de curiozitate care e proportia intre absolventi de studii superioare netehnic si cele tehnice au nemtii. DIn aceeasi curiozitate cati cu studii superioare si cati cu studii medii sunt intr-o fabrica germana. Compara asta cu RO, unde absolva 200 000 bac per an si avem 900 000 studenti (adica cam 170-180 000 pe an). Sigur ca-ti poti propune sa devii in X ani un pol de gandire filosofica sau matematica sau lingvistica de nivel mondial, dar il si poti face cu bani publici? Iar de vreo 12 ani de cand exista ANOFM si AJOFM au fost rare momentele in care job-urile cu studii superioare au fost peste 10% din total (de obicei 1/11 sau 1/12). Iar proportia studii tehnice/total studii este peste 4:1. Scoatem deci pe bani publici absolventi FARA cautare pe piata muncii??? Sigur ca e dreptul lor de a studia ce vor, sigur ca e dreptul tau de a cere bani publici pt. ei, dar de ce asta naste OBLIGATIA pt. mine sa platesc asa ceva? N-ai vrea sa preiei tu si cota-mea, dupa care eu tac si te las sa zici tot ce ai pe inima????

    • Mara, sunt perfect de acord cu ceea ce spui tu. Intrebarea mea este, daca ai avea ocazia si ai putea sa schimbi ceva, cum ai face asta? Pentru ca daca iei CV-urile, toti au publicatii, proiecte derulate si titluri. Cum faci diferenta intre ei? Cum vei sti in care parte vrei sa trimiti finantele? Cred ca punerea in practica a oricarui plan nu e usoara tocmai din aceste motive.

  10. Domnule Stefan Vlaston….scoala romaneasca a fost distrusa cu tot felul de idei de dreapta aplicabile, poate , intr-o tzara bogata, experimentele aiurea facute intr-o tzara saraca sub motivatzia anticomunismului ne-au stors!
    Acum este deja tarziu dar… nu prea tarziu !
    Ce s-ar mai putea face ? Pai….trebuie facut ceva ce va putea da roade doar peste 20-30 ani :
    1.Sa incepem de la gradinitza cu educatzia invatzatului, insuflarea obisnuintzei de a invatza.
    Apoi, in clasele 1 -4 principalele materii care sa fie notate trebuiesc sa fie disciplina, statul in rand si curatenia. Doar apoi Lb. Romana(de fapt Cititul si Scrisul) si Matematica. Si neaparat niste notziuni rudimentare de fizica.
    Astfel, in gimnaziu, vor intra copii disciplinatzi(cel mai important) si cu automatismul invatzatului ceea ce va crea conditziile pentru calitate si exigentza.
    2. Accentul trebuie pus, de departe, pe invatzamantul primar si gimnazial. Profii de aici trebuiesc f. bine platitzi, trebuie sa aiba un statut special care sa le asigure o sigurantza deosebita si astfel sa li se poata cere….sa l i se poata pretinde!
    Cu respect,

    • profii au fost bine platiti intre razboaie. Si cel ce avea atunci un bac, STIA carte. Azi avem invatamant obligatoriu de 10 clase, deci NU SE CERNE nimic. Care este proful fraier care lasa corijenti, dupa care trebuie sa vina in toamna ca sa fie tot obligat sa-i treaca? Intre timp, proful in cauza are si salariu diminuat caci nu si-a facut coeficientul de promovare! PS. Daca TU, ai avea un salariat care da 60-70% rebut l-ai tine? ba chiar i-ai si da marire de salariu de 50%? De ce avem 200 000 elevi de clasa XII pe an si cam 190 000 de noi studenti in acelasi an? PS2. inteleg ca educatia a mers exceptional intre 1990 si 1996 si intre 2001-2004, ca stuidentii de azi nu sunt elevii din acea perioada! ca doar nu a fost guvernare de dreapta atunci………

  11. Buna ziua, domnule Vlaston. Incerc sa prezint pe scurt sistemul de invatamint din Elvetia. Ceea ce descriu mai jos poate varia putin de la un canton la altul, dar in mare cam acesta este parcursul. Ciclul „primar” are 11 clase (trei ani prescolar, 8 la scoala). Dupa cele opt clase (nivelul primar) elevul poate sa aleaga intre o scoala de cultura generala („liceu”) sau o scoala profesionala (fie numai facind practica intr-o firma, fie facind 1-2 zile de cursuri si restul practica intr-o firma – important de notat ca sint firme, nu atelierele scolii – deci selectia si seriozitatea sint garantate in acest proces). Dupa aceste scoli (nivelul secundar), care dureaza 3-4 ani, depinde de tipul diplomelor, elevul poate sa mearga spre invatamintul superior (nivelul tertiar). „Universitatile” nu sint toate la fel, deci nici diplomele. Unele sint mai teoretice, unele sint mai practice / profesionale. Admiterea in „licee”, scoli profesionale si universitati se face pe baza de dosar si ceva examene, depinde de canton si de scoala.

    Important de retinut este faptul ca aproximativ 60-70% dintre elevi urmeaza o formatie profesionala, in toate meseriile posibile. Alt aspect important este faptul ca firmele nu angajeaza pe un anume post o persoana fara calificarea respectiva. Asta incurajeaza firmele sa deschida posturi pentru practica, sa gaseasca meseriasi calificati si sa inlocuiasca natural angajatii care ies la pensie cu oameni formati in aceste firme.

    Pentru mai multe detalii:
    – sistemul de educatie in Elvetia (figura a doua din dreapta, fisier pdf): http://www.ides.ch/dyn/11709.php
    – raportul asupra educatiei in Elvetia 2010: (http://www.skbf-csre.ch/fileadmin/files/pdf/bildungsmonitoring/epaper_bildungsbericht2010fr/index.html#/2)

    Raportul este foarte interesant, merita o lectura atenta.

    Cu stima, Liviu.

    • Domnilor, cind am ajuns in Elvetia ma asteptam la altceva.
      Ceea ce spune domnul Liviu e adevarat; f. putini elevi dintr-o clasa ajung sa faca liceul, restul la scoli profesionale. De fapt Elvetia duce lipsa de ingineri, matematicieni, IT… Aceste figuri le importa, procentajul elvetienilor care fac o facultate e scazut.
      Ce pot sa va spun eu e ca scoala elementara e la un nivel f. scazut. Ceea ce fac copiii in Elvetia in clasa a II-a, in Romania fac la inceputul clasei I sau chiar in clasa pregatitoare.
      In teorie zic ca fac ceva ptr. copiii supradotati sau mai avanzati, in practica nu fac absolut nimic. Nivelul clasei e extrem de scazut si e mentinut de elevii care sint in urma. Ptr. elevii medii sau mai avansati nu e loc si nu e timp. Un copil la sfirsitul clasei a II-a continua sa faca calcule pina la 20 chiar daca stie sa faca mai mult. Invatatoarea nu face diferentierea si ptr. cei mai avansati, chiar impinge nivelul catre cei in urma, nelasind spatiu ptr. cei din mijloc si cei mai avanzati.
      In plus in zona unde sint nu sint manuale pina in clasa a V- lucreaza cu foi xeroxate si nu au deloc teme ptr. acasa. Delasare totala.

  12. domnule vlaston, cu parere de rau dar nu aveti ceva in comun cu ce se intampla azi in europa civilizata. sunteti total rupt de realitate. afara invatamantul a ajuns la un standard ridicat pentru ca cei care iau decizii acolo gandesc diferit fata de dumneavoastra. nu ati putut sa va schimbati mentalitatea de profesor / director roman. numai stand si lucrand in strainatate puteti face comparatii cu ce este la noi, sa trageti concluzii despre ce si de ce merg prost lucrurile in tara si ce trebuie schimbat. dumneavoastra sunteti inca ancorat in sistemul vechi de care nu puteti sa va debarasati. va dati interesant dar de fapt sunteti la fel ca toti ceilalti. tinerii care studiaza acum in universitati din strainatate, cei care traiesc si muncesc acolo de cativa ani……numai ei pot schimba ceva aici. dumneavoastra v-ati inradacinat in mentalitatile romanesti si nu veti scapa de ele. lasati-i pe cei tineri sau mai putin tineri care au dat piept cu viata din europa occidentala sau america, care au trait acolo, au realizat ceva, s-au descurcat pe propriile picioare intr-o lume noua si total diferita pentru cei mai multi din romania. din cauza dumneavoastra multi pleaca pentru ca nu au nicio sansa de afirmare. ati avut timp zeci de ani sa faceti ceva in tara asta. n-ati facut asa ca lasati-i pe altii……

  13. Sper ca nu o luati drept afront dar ideea conform careia un sudor nu trebuie sa studieze literatura pentru a se dedica de la 14 ani studiului sudurii mi se pare invechita ca sa ma exprim bland.
    Cum decidem cine va fi sudor si cine notar? Le dam un test si cine are o zi buna la matemantica ajunge contabil? Era un film despre o distopie post apocaliptica asa…
    A iti alege un drum atunci cand esti putin mai copt la minte mi se pare un drept al fiecaruia iar un examen de aptitudini facut la o varsta inca frageda nu poate spune nimic despre cine va fi acel individ la maturitate.
    Sunt lucruri care lipsesc cu desavarsire din invatamant: cum sa te comporti intr-un mediu multicultural, cum sa vorbesti unui public, cum sa iti controlezi anumite emotii, cum sa alcatuiesti in cap o constructie logica care sa te ajute sa intelegi mai repede un mecanism complex.
    Sa le introducem pe acestea, sa facem mai bine ce avem si oamenii sa decida singuri de vor sa faca in viata.

    • @Mircea

      Vizavi de „ziua bună la matematică” – mă îndoiesc că unul care nu a învățat / nu are aptitudini va șterge pe jos cu ceilalți doar fiindcă are o zi bună în care scoate din neant formule de integrale.

      Pentru a elimina accidentalul, „zilele proaste” se pot da examene de trei ori pe an.

      Care ar fi alternativa, să fie obligați cu toții să tocească dimensiunea imaginarului poetic, să dea examen din asta, apoi 80-90 % să se apuce totuși să învețe o meserie din care să trăiască???

      Deocamdată altă variantă mai bună de selecție a candidaților decât examenele nu s-a inventat.

      @ Piata muncii???

      Ai dreptate, e o contra-selecție. Nu doar la stat, ci și la onorabile instituții private. Dacă ai pe un post două sute de candidați și nu poți face diferența între diplomele lor și hârtia igienică, atunci de ce să nu o angajezi pe fiica directoarei de la operațiuni de leasing?

      Într-un sistem atât de feudal ca al nostru singura variantă de cernere, care să mai șubrezească un pic formula „noi și ai noștri” (că să o elimine sigur nu poate) ar fi un bac dur și limitarea locurilor la facultate. Cu admitere bineînțeles.

      • Da poti avea o zi buna sau proasta oricand dar asta este doar un amanunt.
        A studia literatura nu inseamna ca o studiezi la nivel de Nicolae Manolescu asa cum nici orele de istorie nu au ca scop a ne transforma in E. Gibbon dar ne invata cum sa citim, cum sa intelegem…

        Ce vroiam sa exprim este ca dreptul la a iti alege singur cariera cu bune si cu rele este inviolabil.
        Nu zice nimeni ca nu trebuie sa existe o monitorizare periodica a pietei muncii astfel incat sa nu avem 10 universitati miniere in tulcea dar nu sa obligi x copii sa devina macaragii fiindca se previzioneaza o relansare a pietei imobiliare.
        In finante piata se autoregleaza (sau asa ar fi trebuit…). La fel si cu piata muncii oamenii se recalifica daca nu sunt multumiti.

        • „A studia literatura nu inseamna ca o studiezi la nivel de Nicolae Manolescu asa cum nici orele de istorie nu au ca scop a ne transforma in E. Gibbon dar ne invata cum sa citim, cum sa intelegem…”

          A se lua contact cu realitatea – felul actual de predare: cantitatea plus forma determină un număr considerabil de analfabeți funcționali. Și de analfabeți simpli. Bacul de anul trecut a arătat asta foarte clar.
          Am impresia că în decursul anilor s-a crescut aiuristic cantitatea de materie, profii considerând că „e foarte bine să știe asta”. Astfel s-a ajuns ca elevii să nu mai știe nimic.

          „Ce vroiam sa exprim este ca dreptul la a iti alege singur cariera cu bune si cu rele este inviolabil.”

          Mda, și dacă mie mi se pare că dreptul meu inviolabil e de a face parte din lotul olimpic deși nu-s în stare să fac nici doi pași pe bârnă? Și orice prof de sport apreciază că nu-s în stare să fac asta nici după șase ani de antrenament? Voi fi școlită la Deva fiindcă e dreptul meu?
          Iar dacă la sport se pot pune limite de bun-simț, de ce nu și la facultăți?

          „Nu zice nimeni ca nu trebuie sa existe o monitorizare periodica a pietei muncii astfel incat sa nu avem 10 universitati miniere in tulcea dar nu sa obligi x copii sa devina macaragii fiindca se previzioneaza o relansare a pietei imobiliare.

          Și cine se va ocupa de acea monitorizare periodică și care vor fi limitele respectivei monitorizări? Acum e simplu, ministerul atestează absolut orice, poți înființa o universitate și într-un subsol de bloc.
          În ce măsură ministerul e la mâna SRL-urilor universitare?

          „In finante piata se autoregleaza (sau asa ar fi trebuit…). La fel si cu piata muncii oamenii se recalifica daca nu sunt multumiti.”

          La noi nu se reglează, funcționează principiul „noi și ai noștri”.
          Iar recalificarea nu-i absolută.
          Mă îndoiesc că unul care a făcut o facultate degeaba, va mai face una, apoi încă una până nimerește ceva.

          Și nu cred că poți trata oamenii ca pe niște cartofi. Am cultivat prea mult anul ăsta, au putrezit și i-am aruncat, anul ce vine cultivăm mai puțin.

          Nu spun că se poate nimeri o proporție de sută la sută – e aberant, n-o să se poată niciodată. Vreau să spun că ar trebui făcut tot ce-i posibil ca ceea ce scot școlile să corespundă cu ceea ce cere piața.

          Avem un set de o sută de indivizi. Se estimează că va fi nevoie de cinci ingineri, de n-șpe macaragii, etc.
          Din ăia o sută zece sunt lucizi și aleg o meserie. Restul vor musai să fie ingineri.
          Care ar fi cea mai economică / mai puțin crudă variantă?
          – dăm la intrare un test de mate, fizică, engleză, apoi diferite abilități și-i selectăm pe cei cinci care vor merge la un liceu teoretic, apoi la facultă?
          – școlim pe toți indivizii după cum vor ei și la sfârșit dăm un test după care selectăm cei cinci ingineri, restul au stat patru ani degeaba, le plătește statul sau își plătesc ei și se recalifică în meseria pe care ar fi trebuit s-o aleagă de la bun început?
          – dăm diplomă tuturor și să se descurce (varianta actuală)

          Aș zice că cea mai corectă/economică fază ar fi prima. E dreptul tău să-ți alegi o carieră, dacă tocești suficient să intri pe locurile estimate pentru cariera ta.

  14. In principiu, domnul Vlaston are dreptate si se racordeaza incet la valorile dreptei, adica ale pietei libere. Cu o exceptie, legata de speculatiile asupra mentalitatii: „Singura scuză a păstrării acestei discrepanțe uriașă rezultă din opțiunile părinților, care visează, în continuare, cariere de „boieri” pentru copiii lor. Că destul au tras ei la șaibă.” Domnul Vlaston ataca o presupusa perceptie nesanatoasa asupra carierelor, fara sa’i treaca prin cap ca pofta de boierie este chiar radacina binelui general intr’o societate libera. Pai exact aceste vise de glorie, poate ridicole sau desarte, sint motorul capitalismului, caci fara iobagi care sa viseze la independenta economica pentru odraslele lor nu ieseam noi din feudalism asa iute pe parcursul sec 19. Nu visele de marire si inavutire, de viata usoara si titluri grele, sint problema, ci opacitatea parintilor fata de evolutiile pietei si cecitatatea in raport cu dorintele si aptitudinile pruncilor, alaturi de sentimentele de casta prezente in randul intelectualitatii, in special printre intelectualii de stat. Nu copiii dastepti ai taranilor trebuie sa traga la saiba [asta se intampla oricum in prezent], ci odraslele neghioabe si rasfatate ale vrednicilor tocilari urbani innobilati artificial de munca cu pixul, la birou sau la catedra. Asta pentru ca materialul genetic nu tine seama de ocupatia parintilor si nu se transmite odata cu statutul social, iar pe de alta parte ambitia si pofta de munca is flori rare printre coconii de la oras, mai ales printre cei crescuti de nomenklatura cu veleitati de intelighentie. Si stiu foarte bine despre ce vorbesc, eu insumi sint un astfel de printisor urban, crescut si scolit printre liote de astfel de puisori purtatori fara voie ai bacilului aristocratic; desigur, printre ei multi juni inteligenti, capabili, dar majoritatea lenesi, usuratici, iresponsabili, imobili, iar dintre acestia a fost recrutata forta de munca in administratie, magistratura, politica, mai rar…educatie [ca nu aduce venituri onorabile]. Iar munca asidua, ambitie, stradanie, seriozitate, constiinciozitate, cumpatare laolalta cu talent si inteligenta nu am intalnit decat la copii de tarani sau de muncitori. Pe deasupra clivajului perpetuat de atitudinea superiorista a parintilor, orice Goe trezit din transa aristocratica e privit de catre ‘ceilalti’ cu un mare dispret, de pilda vreun june pus pe intiative private, sau vreun cercetator care’si asculta vocatia si ajunge navetist european. Ereticii inteleghentiei -forta tehnologica si industriala privata a tarii- sint insa o minoritate infima, nu pot influenta in niciun fel legile educatiei. De ani de zile se stie foarte bine ca monopolul statului pe piata serviciilor de educatie o sa conduca la dezastru, din simplu motiv ca un singur jucator, indeferent ca’i stat sau altceva, va fi intotdeauna lipsit de flexibilitate, deci incapabil sa citeasca nevoile, cerintele clientilor sai [care nici nu mai sint clienti ca’s obligati prin lege sa cumpere serviciile execrabile ale statutlui]. Iar companiile si’au infiintat propriile scoli profesionale, mult mai eficiente decat cele, foarte putine, ale statului. In primul rand durata studiilor publice, fixa si prea lunga in raport cu necesitatile firmelor, si apoi gratuitatea [pretinsa] scolii de stat indeparteaza tinerii de scolile de meserii, favorizind aparitia si dezvoltarea atitudinii refractare fata de munca fizica, fata de ucenicie si invatatura practica tocmai in perioada unica a vietii in care pot deprinde cu usurinta etica muncii si mecanica ei. Ca atare, reforma veritabila [oricum tardiva, efectele s’ar vedea peste 10-20 de ani] ar consta in blocarea accesului facil, gratuit la invatamant liceal si universitar, stoparea si reorientarea cohortelor de mici intelectuali de stat in devenire, instituirea unui sistem de burse de merit, eliminarea a 90% din locurile disponibile astazi in liceele teoretice, oferirea de conditii prielnice dezvoltarii scolilor profesionale si colegiilor private. Abia dupa ce cetateanul roman, iesit din comunism, trecut prin inca 20 de ani de socialism, va lua in piept realitatea pietei, abia atunci se va putea schimba ceva in mentalitatea poporului, iar boieria mintii nu va mai fi o „meserie” cautata si dorita de toti neispravitii, urbani sau rurali.

  15. Domnul Vlaston, sa va povestesc si eu ceva, daca va intereseaza invatamantul romanesc (nu scriu acest mesaj ca sa apara in Comentarii, mai curand pen’ca probabil ca il veti citi, vad ca sunteti activ in raspunsuri).
    Eu iau nitel pulsul scolii romanesti prin prisma vacii de muls, ca sa ma exprim nitel poetic, nu al vacarului, ha, ha. Adica ma intereseaza mai mult mentalitatile si nivelul de educatie-absorbtie-intelegere-reactie al copiilor, pen’ca si eu am trei, si fiind cu serviciul plecat cam mult din tara nu prea reusesc sa le urmaresc altfel coerent evolutia generala, la nivel de generatie, ca sa stiu cum sa ii indrum bine pe viitor. Si fiind internaut, realizez ca in ultimul timp scoala devine nitel futila, in era faizului, blogurilor, si a meditatiilor particulare „available” pe bani pentru toate gusturile si disciplinelor (de la lectii de samba la cele de chineza, sa zicem). Scoala clasica a devenit un fel de paria, prilej de gasti si pitzisme (vezi cazul J.Monet) sau pur si simplu dinozauri comunistoizi ma-fomisti. Sunt constient ca doar un invatamant privat eficient, mulat pe afinitatile copilului, activat de bani, si finalizat prin UE, la altii mai inteligenti ca noi, va reusi sa sa ofere copiilor mei o „sansa reala” mai tarziu.
    Oricum, ca am divagat de la subiect: ca sa prinzi pulsul pustilor de azi, zapaciti de tampenii introduse (sau scoase) din programa scolara, de lipsa de preocupare a profesorilor si parintilor lor semi-someri, de dubioasele anturaje in care se invart ei insisi, dar si de sensibilitatea, inocenta si dorinta lor de a fi „luminati” adecvat, dar fara sanse de reusita, se pare, e suficient sa rasfoiesti acest site cretinoid, atat de gustat de ei, si atat de necunoscut de cei ce ar fi trebuit sa il foloseasca eficient in scopuri educationale… nu ma refer la faiz sau hi5, ha, ha, ci la http://www.tpu.ro , un site cu si pentru ei, dar facut varza tot de ei, ha, ha.
    Eu de acolo mi-am inteles cel mai bine copii si problemele lor, sincer! Sub protectia anonimatului, orice copil devine oglinda psihicului sau, iar orice adult care ar vrea sa ii si inteleaga, sau ajute, devine partas in proces, daca vrea sa se implice. Daca nu, nu! Se pare ca in Romania, nu….

  16. Imi permit sa aduc cateva precizari legate de sistemul scolar din Elvetia. Dupa cum a fost mentionat si in comentariul de mai sus, sistemul poate varia putin de la canton la canton.

    Ceea ce doream sa precizez este ca ciclul primar are 5 clase, iar separarea elevilor pe trei nivele are loc la intrarea in ciclul secundar (adica elevii au in jur de 12-13 ani). Separarea se face in functie de performantele scolare in primul ciclu. O clasa are in jur de 15 elevi, din ei 3-4 vor studia mai departe in primul nivel. Elevii cu performante medii merg in al doilea nivel, iar cei mai slabi in ultimul nivel.
    Dupa 3 ani de ciclu secundar, elevii din primul nivel merg mai departe la „liceu” (scriu in ghirimele pentru ca in Elvetia denumirea de liceu nu se foloseste) care se desfasoara pe doua etape, in 8 ani. Doar elevii care termina liceul pot da bacalaureatul. Cam 10-15% din populatia Elvetiei are bacalaureat.

    Elevii din al doilea si al treilea nivel termina ciclul secundar de trei ani, dupa care isi aleg o forma de scoala profesionala combinata cu ucenicie. Ucenicie nu inseamna strunga neaparat, poate fi vorba de practicant ca si asistent medical, secretara, educatoare. Dupa terminarea scolii profesionale au posibilitatea de a da un „bacalaureat profesional” (in partea germana se cheama Berufsmatura). Sanse realistice de a obtine o astfel de diploma exista mai ales pentru elevii din al doilea nivel. Bacalaureatul profesional deschide calea spre anumite studii superioare, de regula nu catre universitati, ci catre ceea ce aici se cheama „Hochschulen” adica Institute Superioare specializate intr-un anumit domeniu: tehnica (de exemplu celebra ETH din Zürich), pedagogie, economie.

    Momentul critic este asadar despartirea care se realizeaza dupa ciclul primar. Posibilitatea de a trece dintr-un nivel in altul exista si mai tarziu, pe parcursul ciclului secundar. Daca un elev cred ca este mai bun decat nivelul doi, poate da niste teste suplimentare si trece la nivelul superior, dar repetand un an. Invers, daca profesorii observa ca un elev dintr-un nivel superior nu face fata cerintelor, il poate trimite la nivelul inferior.
    Diferentele intre programele scolare ale fiecarui nivel sunt enorme.

    Dupa cum s-a remarcat si in comentariul anterior, Elvetia pregateste elevii pentru piata muncii. Pregatirea profesionala a elevilor se regaseste in cerintele pietei. Este unul din motivele pentru care somajul este la un nivel atat de scazut.

    P.S. Personal, am considerat geniala decizia domnului ministru Funeriu de a implica firmele in educatia scolara prin creare de locuri de practica/uceinicie inca din timpul scolii profesionale.

  17. Domnule VLASTON, sper ca glumiti…Sau…cel putin, ca sunteti ironic….daca nu si putin cinic!

    Despre ce „piata a muncii” vorbim in Romania???
    Aveti habar care sunt criteriile de selectie in ceea ce priveste capitalul uman?
    Marasmul in care balteste Romania in 2012 se datoreaza unei cutume catastrofale perpetuata in Romania inca inainte de existenta propriu-zisa a statului, adica 1918. E vorba de celebrul PCR (pile, cunostinte si relatii), nicidecum de competente dovedite, verificabile, cuantificabile!

    Cu riscul unei „blasfemii” si demonetizari a termenului „piata” pot sa spun ca in Romania…ceea ce a existat DINTOTDEAUNA…a fost (si este, din pacate) o PIATA A CONTRASELECTIEI, BAZATA PE CE SPUNEAM MAI SUS (pile, cunostinte si relatii) in detrimentul valorilor autentice.
    Exceptiile, ridicol de putine, confirma, (cum altfel?) regula!

    Ah, ca scoala romaneasca traieste intr-o teribila schizofrenie in raport cu „piata muncii”….E ADEVARAT!
    Insa si „piata muncii” traieste in schizofrenie in raport cu performantele/competentele candidatilor la un loc de munca.

    Mai mult, dezechilibrele (cerere/oferta) pe aceasta piata (complet viciata) a muncii sunt atat de mari….incat, practic, nici nu putem vorbi de o piata a muncii….asa cum transpare ea din teoriile economice. Discutia e (prea) lunga, concluziile nu neaparat cele asteptate…

    Sad, but true!

    • Da, e o contra-selecție, am răspuns și mai sus.

      Și nu doar statul distorsionează piața, ci și onorabilele instituții private.
      Dacă ai într-o bancă pe un post două sute de candidați și nu poți face diferența între diplomele lor și hârtia igienică, atunci de ce să nu o angajezi pe postul ăla pe fiica directoarei de la operațiuni de leasing?

      Într-un sistem atât de feudal ca al nostru singura variantă de cernere, care să mai șubrezească un pic formula “noi și ai noștri” (că să o elimine sigur nu poate) ar fi un bac dur și limitarea locurilor la facultate. Cu admitere bineînțeles.

      De ce e România un stat feudal a explicat Lucian Davidescu foarte bine.
      http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/de-ce-romania-e-un-stat-feudal-188261.html
      Defunctul sistem al admiterii era singurul care mai împingea un pic lucrurile spre normalitate.

  18. Liderii politici slujiti de dumneavoastra au desfiintat piata muncii si i-au indemnat pe romani sa plece din tara asta spre a munci pt. straini. Despre ce vorbiti?

  19. OFERTA ANOFM ESTE FALSA – o simpla mascarada

    Am fost la tirgul de locuri de munca organizat de ANOFM pe 27 Apr. 2012 la Palatul Copiilor.
    Desi responsabila principala cu organizarea sustinea in fata oamenilor strinsi la intrare ca in interior nu exista agentii de recrutare ci doar companii reale, in realitate 95% din standuri erau ocupate de agentii care recunosteau deschis ca sunt agentii. I-am atras atentia organizatoareai ca tirgul este plin cu firme de resurse umane adica de persoane care afiseaza false oferte de munca cu scopul stringerii de cit mai multe CV-uri. A dat din umeri dezinteresata. O alta organizatoare mi-a zis: „Stim, Stim, Stim!”.

    Ceea ce vedeti prin ofertele Manpower (agentie de recrutare internationala) si altora nu sunt locuri de munca reale, disponibile acum ci fictiuni. Un anunt de tipul angajam 20 manipulanti marfuri este fictiv. In realitate nu au nevoie de nici unul acum. Au dat anuntul doar asa pentru a-si reactualiza baza de date cu CV-uri de manipulanti in speranta ca pe viitor cind vor avea ocazia sa angajeze 1 -2 incarcatori descarcatori sa aiba repede de unde sa-i ia.

    O agentie da zeci de anunturi false in ziare, pe net, la tirguri, si stringe sute – mii de CV-uri pina reuseste sa angajeze 1 – 2 persoane cu un salariu vai de lume, minim pe economie si injumatatit de comisionul pe care trebuie sa-l platesti lunar agentiei.

  20. Nu vreau sa combat nici pe autorul articolului si nici pe cei care comenteaza pe forum. Si totusi, in ideea in care cineva ar avea puterea, priceperea si indrazneala (nu mi se pare nici probabil sa existe cineva de genul asta in ministerul invatamantului) sa schimbe curriculumul si structura sistemului de educatie, cum s-ar transpune asta in practica? Cine ar preda materiile care vor trebui introduse (matematica nu se va schimba dar nu sunt toate la fel, nu?). Oameni de gen Mang? „Specialisti” care predau cu cursul in fata? Cine?

    Eu cred ca, inainte de toate, invatamantul are nevoie de oameni tineri care vor sa faca ceva. Cei ajunsi la 50 de ani se uita catre pensie si au mai mult interesul sa lase lucrurile asa cum sunt.

  21. Nu e mare tragedie ca scolile nu scot meseriasi. Nu asta e problema.

    Problema este ca scolile scot un soi de tineri autisti fara absolut nicio competenta. De ex. nu cunosc bacnotele, nu stiu cate grame are un kilogram, nu fac diferenta intre refrigerare si congelare, nu stiu ce e cimentul si ce e betonul,nu stiu cum se face o ciorba, cum sa se lege la sireturi fara ca acestea sa se mai desfaca. Nu stiu sa dea cu matura, sa spele un geam. Nu stiu ce e ala un contract de munca si ce drepturi decurg din el. Nu stiu ce si cand sa manance. Ce sa bea, habar n-au.

    Cum as putea eu, ca angajator, sa-i invat toate astea? Daca ar fi numai cunostintele specifice meseriei, poate as reusi, dar eu sa le fiu si tata si mama si scoala, e peste putinele mele.

  22. Domnul Vlaston exemplifica foarte bine toboganul pe care a alunecat scoala publica in cele aproape doua secole de existenta. Scopul initial (principalul) era de a forma muncitori productivi in cadrul economiei industializate. Fast forward 200 de ani dupa si iata, curriculumul s-a ingrsat considerabil pe principiul „nu strica sa inveti si putina filozofie, analiza matematica, astonomie etc”. Scoala publica s-a transformat in fabrica de personalitati renascentiste multilateral dezvoltate. Din pacate, in ciuda aparentelor, aceasta nu slujeste intereselor niciunuia dintre actorii implicati.

    Totusi, nu sunt de acord cu intoarcerea la modelul initial, asa cum pare sa sugereze autorul. ANOFM nu reprezinta nici pe departe piata muncii. Pentru a supravietui, scoala trebuie regandita din temelii si reconstruita in jurul pasiunii, creativitatii si invatarii continue. NU trebuie ca scoala sa se multumeasca cu obiectivul de a produce din nou eficient muncitorii calificati pentru industriile de maine.

  23. Mda, pai, e o mica problema de manipulare aici.

    Spui ca la noi au probleme cu a gasi oameni calificati pentru meseriile de jos (manipulant marfuri, confectioner), in timp ce-n Olanda nu prea.

    Vrei sa fie si la noi la fel? No problem – asigurati-va ca-s platiti si-n Romania la fel cum sunt platiti afara (raportat la cheltuieli, preturi a.s.o)

    Daca vrei sa ai manipulanti marfuri pe 10 milioane, no problem, o sa mai astepti vreo…10 milioane de ani. Scoti mai multi bani cersind sau vanzand la Mega Image, Carrefour etc.

  24. Update: se pregatesc 33000 de locuri de master pentru anul universitar urmator (http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/peste-33-000-de-locuri-la-masterat-anul-viitor-vezi-impartirea-pe-universitati-268376.html). Raportat la populatia totala a tarii numarul e de 6 ori mai mare decit cel din Elvetia. Un detaliu: din cele 33000 de locuri, 10000 sint pentru invatamintul militar. O sa avem cea mai tare armata din lume. E absolut incredibil ce se intimpla…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro