sâmbătă, mai 21, 2022

Se naște o nouă satrapie?

Art. 2 alin. 2 din Constituția României prevede că „nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”. PSD sau Guvernul României nu își poate adjudeca așadar suveranitatea națională. Prin urmare, a critica activitatea unui Guvern PSD n-are cum să însemne, în virtutea Constituției, a defăima țara. Pe ce argumente juridice se poate baza atunci un proiect de lege împotriva „defăimării țării”? Dar chemarea subită a europarlamentarului Cristian Preda să dea explicații în fața Consiliului de Onoare al Ordinului Steaua României, în fața unui juriu alcătuit din Gabriela Firea, Ecaterina Andronescu, Șerban Brădișteanu, Mircea Geoană, Costin Georgescu și Gen. Constantin Degeratu – după ce numitul europarlamentar a criticat în repetate rînduri acțiunile Guvernului PSD-ALDE?

Să citim și din art. 30 alin. 7 din aceeași Constituție:„Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război și agresiune, la ură națională etc.”. La prima vedere, acest pasaj ar părea că justifică sau chiar cere o lege care să interzică „defăimarea țării”. Aici se ivesc însă cîteva probleme:

  1. Lectura juridică a acestui articol se face ținînd cont de practica judiciară din România, adică de deciziile Curții Constituționale de pînă acum și de tratatele UE și alte norme internaționale prevăzute în tratatele semnate de România. Conform celor din urmă, care prevăd de obicei cît mai puține restricții ale libertății de exprimare (un drept fundamental al omului) și nu recunosc interdicții cu o coloratură naționalistă de genul „defăimarea țării”, acest alineat este desuet și nu ar trebui să mai dețină valoare normativă, sau să mai figureze sub această formă în textul Constituției.
  2. Semnificația „defăimării țării” nu poate fi redusă, conform art. 2 alin. 2 din Constituție la critica argumentată rațional și bazată pe invocarea unor fapte a acțiunilor unui grup, fie el și Guvernul României sau o coaliție politică ce a cîștigat un număr majoritar de voturi.

Cîndva, în aprilie 2004, a existat un precedent soft al actualului proiect de lege anunțat de PSD-ALDE și pus deja în practică – anticipat – în cazul chemării la ordine a lui Cristian Preda. Adrian Năstase, pe atunci prim-ministru, a anunțat/amenințat într-un comunicat de presă că a angajat o agenție de avocatură prin intermediul căreia îi va acționa în instanță pe toți cei care defăimează Guvernul. Acea amenințare cu iz neo-stalinist, care părea să prefigureze dezlănțuirea unui atac la libertatea de exprimare, nu s-a concretizat.

PSDragnea și satelitul său ALDE merg însă mai departe. După ce diverși politicieni PSD, în frunte cu liderul maxim, s-au lamentat pe la televiziunile de casă cu privire la „autiștii” din Parlamentul României care ar afecta, chipurile, imaginea României, invocînd mai ales cazul Monicăi Macovei, iată că un alt dușman al lor, Cristian Preda, este convocat să ofere explicații pentru vina de a fi „neglijat interesul național” și a fi „defăimat țara”.

Ne putem întreba imediat cum de nu sunt chemați la ordine cei care strică buna reputație a României fiind anchetați de OLAF pentru fraudă din bani europeni și grup infracțional organizat și care rămîn fără sfială în funcții înalte de stat și de partid, ba chiar concentrează mai departe și mai multă putere? Cum de nu se consideră că strică imaginea țării un condamnat la 8 ani de închisoare pentru corupție care rămîne și după pronunțarea sentinței consilierul prim-ministrului? Și cum de au ajuns defăimători ai țării niște europarlamentari care critică acele guverne PSD-ALDE care, între timp, au fost destituite chiar de coaliția care le-a numit ( bănuim că nu din cauza excelentei lor prestații)? Sau cei care fac cunoscut la Bruxelles faptul că România nu somnolează în fața legalizarii injustiției, invitînd cetățeni români #rezistenți civic în PE?

Cred că e suficient un crash course în strategiile fostei Securități de combatere a oricărei forme de luciditate civică și curaj moral, în numele pedepsirii „trădării de țară”, și vom recunoaște imediat metodele acestei instituții – care însă acționa într-un cadru extralegal, specific dictaturii comuniste. Securitatea a fost o instituție ce a apărat vajnic țara de dușmanii ei interni, adică de trădători și defăimători. Și noua sa întrupare pare că se lăfăie în fotoliile președinților celor două camere ale Parlamentului care doresc crearea unui cadru legal pentru ca dușmanii Puterii să poată fi pedepsiți dacă se exprimă „ostil și dușmănos”.

Evident, nu e o noutate că liderul maxim are legături transnaționale cu dictatori corupți din vecinătate (Putin, Orban Viktor etc.). Sau că e inițiat în tainele conducerii iliberale de consilieri versați în manipulare populistă care i-au antrenat și pe alți cleptocrați. Acestea sunt pur și simplu fapte. Dar Dragnea folosește cu amîndouă mîinile și recuzita naționalistă a fostei Securități. Dacă o lege precum cea care pedepsește „defăimarea țării” ar deveni realitate, am face pași importanți în direcția noii tiranii. Pe de altă parte, Dragnea și mandarinii săi ar trebui să se teamă la rîndul lor de ceva. Intrarea în clubul select al cleptocraților și satrapilor are și costuri, nu numai beneficii: toată lumea știe de unde să te ia și ce hram porți. Chiar dacă Daddy vrea neapărat să ascundă gunoiul sub preș, șansele să-l ia cineva în serios, în afară de curtea lui de vătafi și argați și de colegii cleptocrați, sunt ca și inexistente.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

    • Puţină gramatică

      1.
      Pentru ca o propoziţie să exprime o defăimare a României, trebuie în primul rând ca subiectul propoziţiei să fie „România”, adică propoziţia să fie de forma: „România ……”.

      2.
      Nici una dintre umătoarele cinci propoziţii nu are ca subiect „România” (voi scrie subiectele propoziţiilor cu litere mari, pentru a le pune în evidenţă):
      1. DRAGNEA este condamnat penal.
      2. PARLAMENTARII au aprobat o lege neconstituţională.
      3. TĂRICEANU este judecat pentru minciună.
      4. PSD este condus de un infractor.
      5. MINISTRUL X nu vorbeşte corect româneşte.
      Oricare dintre aceste propoziţii nu afirmă nimic despre ţara numită România.

      3.
      Propoziţia „ROMÂNIA nu are cei mai înalţi munţi din lume”
      – are ca subiect „România”, dar
      – nu exprimă o defăimare a ţării (o ponegrire, o calomnie, o batjocură, o vorbire de rău, etc, vezi DEX).

      • Cornelia, ceea ce spui este pefect corect, din punct de vedere semantic, iar exemplele pe care le dai sunt valid!

        necazul este ca daddy Dracnea si pedesereul in general au operat o extensie celebrului:
        „L’etat, c’est moi!”,
        si considera ca EI SUNT ROMANIA, deci orice critica la adresa lor devine automat o defaimare a Romaniei!!!

      • Ca fiinţe raţionale, spiritul critic trebuie să ne caracterizeze. Tebuie să ne punem
        întrebări.

        *
        EXEMPLUL 1
        Aud afirmaţia: “Pe Lună iarba creşte mai repede decât pe Pământ”.

        Pasul 1. Este LOGICĂ afirmaţia? Creşte iarbă pe Lună? Nu creşte. Afirmaţia nu este logică (deci nu este admisibilă),
        Pasul 2: Resping afirmaţia, ca inadmisibilă. (Nu se mai pune problema cât de repede creşte ceva ce nu există),

        *
        EXEMPLUL 2
        Sunt chemată în judecată de un vecin, că i-am alergat dinozaurii.

        NOTĂ: Înainte de a judeca cererea de chemare în judecată din punct de vedere al legii, instanţa judecătorească cercetează conţinutul plângerii (dacă este logic, dacă are elemente reale).

        Pasul 1: Este LOGICĂ afirmaţia? Exstă dinozauri vii care să poată fi alergaţi? Nu există. Cererea de chemare în judecată nu este admisibilă. Spun asta judecătorului.
        Pasul 2: Judecătorul respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, pentru că nu există dinozauri. (Nu are loc nici un proces; nu se judecă plângerea vecinului).

        *
        EXEMPLUL 3
        Aud afirmaţia: “Dragnea a fost condamnat penal”.

        Pasul 1: Este LOGICĂ afirmaţia? Da, este o afirmaţie despre situaţia juridică a unei persoane.
        Pasul 2: Este ADEVĂRATĂ afirmaţia? A fost Dragnea judecat penal? Da. A fost Dragnea condamnat? Da.
        Pasul 3: Afirmaţia este adevărată. O cred.

        *
        EXEMPLUL 4
        Sunt chemată în judecată pentru că prin afirmaţia “Dragnea a fost condamnt penal” am defăimat România.

        Pasul 1: Afirmaţia mea se referă la România? Nu, se referă la o persoană. Dragnea nu este ţara numită România. Spun judecătorului asta.
        Pasul 2: Judecătorul respinge plângerea privind defăimarea României ca inadmisibilă. (Nu se judecă).

        —————-
        Înainte de a continua cu următorul exemplu, prezint următorul “raţionament”:
        – Broasca ne ajută să încuiem uşa.
        – În baltă snt multe broaşte.
        Deci dacă ne trebuie broască pentru o uşă, mergem la baltă.

        Mama proştilor este mereu gravidă, aşa că a apărut şi “raţionamentul următor”:
        – PSD este un partid (urmează calităţile).
        – PSD este Statul, este România.
        Deci cine critică PSD critică România.
        —————-

        EXEMPLUL 5
        Se votează o Lege a defăimării. Conform unui articol al acestei legi, criticarea preşedintelui Camerei Deputaţilor şi criticarea preşedintelui Senatului sunt considerate acţiuni de defăimare a ţării.

        Se face o sesizare la Curtea Constituţională a României privind neconstituţionalitatea respectivului articol.

        IMPORTANT: În legătură cu ARTICOLUL de lege incriminat, judecătorii CCR:
        – analizează dacă în conţinut articolul de lege este logic, dacă are elemente reale;
        – judecă apoi dacă articolul de lege este constituţional sau nu (în conţinut şi în formă).

        Pasul 1: Mai întâi judecătorii CCR analizează dacă articolul respectiv este logic. Este defăimare a ţării criticarea unor persoane? Nu, nici Dragnea şi nici Tăriceanu nu înseamnă România.
        (Discuţia despre conţinut este încheiată).
        Pasul 2: CCR constată că articolul este neconstituţional prin modul în care a fost formulat, prin introducerea confuziei între persoane şi ţară.

        *
        Închei cu o întâmplare şi cer un sfat:
        Am convenit cu un meşter să îmi zugrăvească sufrageria. I-am dat cheile, ca să poată intra în lipsa mea. S-a dus şi a început să demoleze bucătăria, motivând că acţiunea lui este legală şi legitimă, find angajat de mine.

        Ce să fac?

  1. Sunt datoare cu o erată în text:
    „După ce diverși politicieni PSD, în frunte cu liderul maxim, s-au lamentat pe la televiziunile de casă cu privire la „autiștii” din Parlamentul European…”.

  2. Poate ar fi cazul să ne trezim și să căscăm nițel ochii. Deja doi fotbaliști, Orban și Erdogan, au facut prăpăd în Ungaria și Turcia pentru că au reușit să pună mîna pe puterea deplină prin manevre de prostire în masă combinate cu tupeul și șiretenia specifice interlopilor care te fac la portofel fără să simți. Mecanizatorul din Teleorman care și-a lepădat basca și gumarii la barieră a reușit să se infiltreze ca în scenariile cu spărgătorii de nunți și după ce a mîncat tortul mai are nițel și fură și mireasa în timp ce face conversație cu proștii politicoși care îl bagă în seamă în loc să-i rupă oasele cu aplicațiune și să-l lucreze cu metodă la ficsionomie. Probabil că digeiul de cămin cultural Zgonea a fost balonul de încercare care a demonstrat că un umil lăcătuș care se împrietenește cu SRI poate ajunge în poziția de al treilea om în stat. Omul și-a zis în capul lui că dacă Zgonea s-a făcut baștan iar Gabi Minte-mică a ajuns ghinărar de armată, ar fi cazul ca să încerce și el să bage manevre la fraieri. Din ce se vede pînă acum, s-ar părea că mai are nițel și îi iese, deja a pus mîna pe partid, a scos-o pe piți de sub plapumă și i-ar mai trebui închise niște dosare, ca s-o ia pe calea băsească. Dacă securiștii îl trădează pe Klaus și schimbă tabăra după obiceiul consacrat, o să avem un mic Erdogan de Teleorman care o să ne scoată democrația din cap și banii din buzunare mai repede decît a fost împușcat Ceașcă la rivuluție.

  3. Oarecum similară cu lezmajestatea. Bine de știut unde a dus acest tip de lege la romani: [ Henri-Irrénéé Marrou Biserica în antichitatea tîrzie 303-604 pag.122 ] ― ”Astfel, o dată instalat, regimul totalitar inaugurat de Dioclețian a continuat să dezvolte consecințele sale implacabile în timpul succesorilor acestuia: coerciția, tirania, teroarea, cruzimea… Am pomenit deja barbaria crescîndă a dreptului penal și chiar administrativ din Imperiul tîrziu. Extrem de relevantă ni se pare recurgerea tot mai frecventă la practica torturii. La sfîrșitul republicii, dreptul roman se înnobilase prin renunțarea aproape completă la acest obicei (continua să fie aplicat doar sclavilor). În perioada imperială tortura este reintrodusă pe nesimțite pentru cazurile de LEZMAJESTATE, dar o dată admis acest principiu, ea nu va înceta să se extindă. Intră în logica monarhiei de tip oriental… să se teamă neîncetat de conspirații: se aplică tortura la cea mai mică bănuială…”

  4. Cu umbre care nu sunt v-a întunecat vederea….

    Cei 40 de ani 1948-1989 cu un monopol al statului auspra tot ce era publicat nu au rămas fara urme. O parte din locuitorii tării au devenit cea ce doreau „tovarășii conducatori”. Vidul din sfera publică în naționalcomunism cu o opinie publică mută, asuprită, au transformat imaginea pe care o aveau cetățenii țării în directia dorită de „partidul conducător”. Se poate repeta?

    …………. „… Dar Dragnea folosește cu amîndouă mîinile și recuzita naționalistă a fostei Securități. Dacă o lege precum cea care pedepsește „defăimarea țării” ar deveni realitate, am face pași importanți în direcția noii tiranii…. „……

    Umbra trecutului recent.
    Foștii PCRiști nelustrați au acaparat puterea în stat în momentul tranziției 1990. Cine a cârpit noua constituție după eliberarea 1989? Cum a fost prezentată, discutată în sfera publică?

    … „… Să citim și din art. 30 alin. 7 din aceeași Constituție:„Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război și agresiune, la ură națională etc.”. … „…

    Care concept de națiune stă la baza acestui articol solemn? Cel folosit un secol în sens de „popor / neam”? Sau cel francez (am preluat modelul de stat francez) unde „cetățenii” sunt baza națiunii, indiferent de etnie, religie.

  5. Mai pe scurt, psd-alde vor o lege de lez-majestate: oricine critică psd-alde sau pe şefii lor să fie vârât urgent la ocnă.
    În nobila lor viziune, şefii psd-alde sunt însăşi ţara.

  6. De „kilometrul mic” ati auzit? ca ocaua mica o stiti:
    „firma Tel Drum a modificat lungimea unui drum judetean „din pix”, intr-un proiect pe fonduri europene, astfel incat bornele kilometrice au fost montate din 800 in 800 de metri, in loc sa fie montate la o distanta de 1 kilometru.”
    Poate in curind o sa auzim de „pesedeul mic” :P
    Daca mergem la vot in 2020.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro