Fara sa o declare (sau poate fara sa constintizeze!) in mod explicit, Romania s-a dezvoltat in ultimul deceniu prin politici de “supply side”, adica stimularea veniturilor si a consumului (casnic si industrial). Alimentarea consumul s-a facut din resurse interne si externe, prin aprecierea monedei nationale si cresterea deficitelor financiare (crearea de datorie). Un deficit extern (de cont curent), care reflecta transferul de resurse si economisiri din afara, materializate prin credite externe sau interne (in valuta). Dar si un deficit intern (bugetar) al cheltuielilor publice, care au stimulat veniturile populatiei sau consumul industrial (constructiile). Ambele deficite, cumulat, au ajuns probabil la 15-20% din productia nationala. Ele reflecta o optiune naturala pentru o tara in dezvoltare, cu deficit preciabil de economisiri interne si care ramine un permanent de capital extern pe termen lung (20-30 ani). Acum Romania trebuie sa gaseasca solutiile alternative.
Spre deosebire de SUA, lupta anticriza a liderilor europeni s-a concentrat pe reducerea drastica a deficitelor (probabil si o mostenire istorica), prin masuri de austeritate extrema, inclusiv taxe si impozite suplimentare. S-au coroborat doua directii, la fel de “contraproductive”: (a) reducerea cheltuielilor publice si reducerea drastica a salariilor si a locurilor de munca si (b) obligarea bancilor prin noile reglementari (Basel 3, dar nu numai) sa-si vinda activele si sa taie din liniile de credit (la care se aduaga si volumul urias al creditele neperformante). Sunt afectate exact canalele de alimentare (prin datorie/deficite) a cresterii economice in Romania. Chiar daca ultimele decizii ale Consiliului European nu vor deveni efective curind, atitudinea Romaniei nu poate sa fie divergenta (si vocile impotriva acestei linii se inmultesc). Comportamentul va fi ca si cind “uniunea fiscala” functioneaza, iar retragerea fortata a liniilor de finantare bancara se materializeaza in fiecare zi (in ciuda protestelor si amenintarilor oficiale!).
Dezbaterea publica, concentrata pe politicile anticriza europene, de la situatia Greciei la Acordul de uniune fiscala, nu ajuta cauzei noastre. Nu putem face altfel (nu suntem SUA, nu?) si nici nu ne concentram pe ce putem sau trebuie sa facem (in afara amenintarilor repetate catre banci). Solutia este sa ne indreptam catre economia reala si catre mobilizarea resurselor interne pentru a crea productie nationala (care la rindul ei sa genereze venituri fiscale!). Simplificarea procedurilor, de la inregistrarea unei societati pina la obtinerea unei licente, punerea in circuitul economic a unor resurse uitate sau aminate, indiferent de pret, numai sa produca, incurajarea in mod explicit si directionat a investitiilor starine, crearea unui mediu intern de afaceri mult mai atractiv si mai productiv, etc. In lipsa unor actiuni concrete de incurajare a productiei interne (nu subventii, care ne-ar duce intr-un cerc vicios!), Romania risca sa intre intr-o noua recesiune. Inevitabila din pacate!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Generalitati cunoscute de toata lumea. Se vede ca ar opta pentru cresterea datoriei publice dar banca pe care o conduce e dispusa sa crediteze Romania si la ce pret ? Si datoriile alea au o scadenta ! Degeaba spunea Keynes ca pana atunci „vom fi cu totii morti!” Dar avem copii, nepoti, pe care nu-i putem lasa in rahat.
Sa producem, da, dar cine stie si poate la noi sa produca ceva competitiv, care sa se si vanda,(in afara multinationalelor, care asigura cam 90% din exportul Romaniei) ? Ca de aia „a cazut” industria socialista, ca nu mai avea nimeni nevoie de produsele ei. Sigur, asta e solutia dar rezolvarea ei apartine intreprinzatorilor romani cu talent, energie si perseverenta si va mai dura ceva timp…
Masuri care ar ajuta:
-disparitia arieratelor
-scaderea asistenetei sociale in contrapondere cu scaderea taxelor pe munca
-cresterea taxelor pe proprietate in contrapondere cu scaderea taxelor pe munca
-cresterea TVA in contrapondere cu scaderea taxelor pe munca
-eficientizarea justitiei – cine investeste intr-o tara in care daca il da cineva in judecata se poate judeca mii de ani inainte sa se ajunga la o concluzie
-scaderea complexitatii – regionalizarea cat mai rapida! cedarea de atributii catre comunitatea/regiunea respectiva
-impozitarea reala a agriculturii – nu este posibil ca doar jumatate dintre cetatenii romani sa contribuie! – in contrapondere cu scaderea taxelor pe munca
Interesant cum sugestiile si modelele de solutii la nivel macroeconomic converg, din ce in ce din mai multe directii, din intern si international, spre o paradigma Ceausescu. Foarte interesant! Accentul pe productia nationala, austeritate, sacrificii etc. unde si cand am mai auzit de asa ceva? Parca pe la inceputul anilor 80 in RSR.
Buna ziua ,
Sunt de acord cu Dumneavoastra Dle Negritoiu .
Problema noastra o reprezinta oamenii politici de decizie , care sunt preocupati de cu totul alte probleme decat cele importante , sau sunt preocupati doar de problemele lor .
Iar cei care stiu si simt economia nu au capacitatea si nici forta de a transmite mesaje coerente economiei , sau si mai corect spus , celor care umbla in creerul economiei romanesti si mai putin celor care umbla in buzunarele acestei economii .
Sunt multe de spus dar din pacate nu sunt cititori pentru astfel de informatii , li se par banale sau perimate .
Cu stima
Gheorghe Buhac
Articolul este o repetare de lucruri stiute de toata lumea. Ciudat ca vine din partea unui om care circula in zona oamenilor care iau decizii. Este genul de comportament pe care il vad de zeci de ani in aceasta tara. Toata lumea intelege care sunt problemele, toata lumea stie solutiile si nimeni nu face nimic. Fiecare se multumeste sa-si rezolve problemele momentului, eventual in detrimentul celorlalti, sa faca pe desteptul, eventual barand celorlalti accesul la informatie si cam atat. Nu exista apetit pentru opera de anvergura, aceea de a crea un stat care faciliteaza accesul tuturor la informatie si actiune, pentru ca, nu-i asa, in competitia creata s-ar putea sa nu mai insemni mare lucru. Ramanem ce-am fost mereu, o tara de prosti guvernata de golani!
…bla, bla…
Poate ma lamureste si pe mine cineva:
1. Ce inseamna ‘preciabil’? N-am DEX-ul la indemana, iar in cele online nu
exista.
2. Cum s-ar traduce in romana: ‘cu deficit preciabil de economisiri interne
si care ramine un permanent de capital extern pe termen lung’? Pe langa
‘preciabil’ ma nelamureste formularea ‘ramane un permanent de capital.’.
Probabil s-a grabit cand a scris articolul.
articol lipsit de continut practic . arta ptr arta