În urmă cu câteva luni, apărea la editura ieșeană Polirom, romanul lui Pablo Maurette intitulat Transmigrație. O carte despre un tânăr care își abandonează pe neașteptate studiile doctorale spre a se dedica cercetării misterelor morții savantului de origine română Ioan Petru Culianu. Un deces despre care a aflat ca ar exista oarecare indicii că ar fi în legătură cu intenția de publicare a articolelor de ziar scrise de Eliade în a doua parte a anilor ’30, îndeosebi din 1937 încolo, articole în care viitorul mare savant s-a manifestat drept susținător al Mișcării legionare.
Am scris la timpul potrivit despre romanul lui Maurette. Care roman fiind, adică o carte de ficțiune, uza de dreptul de a-și asuma o seamă de libertăți de la adevărul istoric. Unul care, în cazul lui Eliade, ca și în cel al lui Culianu, nu e, nu s-a lăsat ori nu a fost lăsat să fie lămurit în totalitate. Un posibil motiv este apartenența savantului la Mișcarea Legionară. Deși textele lui Eliade, apărute îndeosebi în Cuvântul lui Nae Ionescu, devenit susținător/apărător fervent al Legiunii , fie chiar în Buna Vestire, organ de presă al acesteia există, pot fi consultate, însă nu pot fi publicate în întregime din felurite motive, au existat și încă mai există persoane care le neagă. Fie existența, fie autenticitatea. Ori vor să le atenueze conținutul. Printre ei, s-a numărat, la un moment dat, Ioan Petru Culianu. Fost discipol al savantului, apropiat al acestuia și intens preocupat de imaginea publică a acestuia. În timp, după moartea lui Eliade, după ce a primit noi documente, Culianu și-a nuanțat poziția. La un moment dat, el a nutrit intenția de a republica textele cu pricina. Nu a izbutit. Cu puțină vreme înainte de atacul criminal, Culianu a încredințat un teanc de documente unui coleg. Documentele în cauză, copii ale articolelor lui Eliade în favoarea Legiunii, au ajuns în mâinile lui Bruce Lincoln, succesorul său la Catedră, care le-a pierdut și apoi le-a refăcut. Le-a citit, învățând pentru aceasta limba română. Iar de la respectivul teanc de hârtii a început redactarea cărții Secrete, minciuni și controverse– Trecutul ascuns al unui mare savant și asasinarea discipolului său. Apărută în 2024 în colecția Biblioteca Ioan Petru Culianu a editurii Polirom, în traducerea Soranei Lupu,
Avem de-a face cu o carte, neîndoielnic, captivantă, cu destule pagini în care, la lectură, nutrești impresia că ai identifica sâmburi de policier sau de thriller, dar care este înainte de orice o carte de știință, solid documentată. Carte curajoasă fiindcă și azi există apărători necondiționați ai lui Eliade, cel care a greșit că nu și-a recunoscut la timp greșeala, asta deși el însuși spunea că ‘’lucrul tăinuit devine, prin simpla lui tăinuire, primejdios omului și colectivității. Un păcat este un fapt grav, desigur. Dar un păcat nemărturisit, ținut ascuns, devine un fapt teribil. Forțele magice provocate de actul tăinuirii amenință cu timpul întreaga comunitate ”.
Vorbele acestea, scrise în 1935, s-au dovedit în timp profetice. Taina, secretul nemărturisit al lui Eliade s-au răzbunat asupra lui, asupra soției sale, Christinel Eliade, asupra prietenilor familiei, între care și Monica Lovinescu, asupra lui Ioan Petru Culianu.
Curajoasă este și decizia editurii Polirom de a publica în românește cartea profesorului Bruce Lincoln și aceasta fiindcă în România trecutul ascuns al marelui istoric al religiilor încă provoacă acuze dure, negări extrem de violente, controverse de toate felurile, reciproce puneri la zid ale celor cu opinii contrare. Tăceri vinovate.
Spuneam mai sus că există în cartea profesorului Bruce Lincoln pagini cu alură de policier sau chiar de thriller. Să nu se înțeleagă însă că autorul volumului ne va dezvălui la sfârșit mobilul crimei și numele asasinului lui Ioan Petru Culianu. Așa cum spune Bruce Lincoln însuși, cercetătorul nu a avut nici un moment intenția de a face pe detectivul. Obiectivele sale au fost cu toate altele. Cel puțin trei la număr. Adică Bruce Lincoln s-a străduit să formuleze răspunsuri la trei întrebări. Și anume. A existat în trecutul lui Eliade un moment în care a aderat la Mișcarea Legionară și cum s-a concretizat momentul respectiv? Cum a evoluat în timp atitudinea lui Ioan Petru Culianu față de taina profesorului, mentorului și protectorului lui? Cât de valide sunt teoriile referitoare la identitatea celor care au comandat șau înfăptuit asasinatul?
Cum într-unul dintre textele altminteri calificate drept plictisitoare, Bruce Lincoln a identificat verbul folosirea a adera, legăturile dintre Eliade și legionarism, legături consumate într-un anumit interval de timp, nu prea mai pot fi contestate.
Bruce Lincoln procedează la o cercetare comparativă a feluritelor interventii publicistice în care Culianu abordează aderarea cu pricina. E clar că uneori naivul Culianu a apărat nu tocmai cu îndreptățire imaginea adoratului Eliade tot la fel cum la fel de clar e că același Culianu și-a recalibrat în timp opiniile. Spre nemulțumirea lui Eliade și apoi a soției sale. Ca și a altora.
Profesorul care i-a urmat la Catedră lui Culianu supune unei analize logice teoriile legate de comanditarii și autorii crimei. În timp pusă în sarcină autorităților post-comuniste de la București nemulțumite de atitudinea ostilă a lui Culianu, legionarilor din exil care voiau să stopeze publicarea textelor incriminate ale lui Eliade, unui amestec securisto-legionaroid ori chiar doamnei Eliade însăși. Bruce Lincoln găsește și argumentează existența unor fisuri în fiecare teorie. Cea vizând-o pe Christinel Eliade e cel mai drastic amendată, deși e clar că văduva savantului nu i-a prea agreat acestuia discipolul.
Cartea Secrete, minciuni și controverse– Trecutul ascuns al unui mare savant și asasinarea discipolului său merită cu prisosință a fi citită. La fel cum merită atenție nepătimașă atât trecutul lui Eliade cât și meandrele relației acestuia cu Ioan Petru Culianu.
Bruce Lincoln – SECRETE; MINCIUNI ȘI CONSECINȚE – Trecutul ascuns al unui mare savant și asasinarea discipolului său; Traducere din limba engleză de Sorana Lupum Editura Polirom, Iași, 2024
Mircea Eliade este, cu o sintagmă clasicizată a lui Sorin Adam Matei, un idol al forului, măcar al unei părți a acestuia. Demersul lui Bruce Lincoln e salutar, cu atât mai mult cu cât, tipic oedipian, a fost el însuși un discipol al lui Eliade, la fel ca Ioan Petru Culianu. Poți citi și-n cheie gnostică întreaga desfășurare de fapte, după cum instrumentele psihanalitice își reconfirmă, desigur, valabilitatea. Privind de foarte de sus, remarcăm o autoprofeție împlinită, corect menționată în text, vicisitudinile implicării în istorie a intelectualului, relativitatea debordantă a științelor sociale și umaniste, hibridizarea omniprezentă a realității cu ficțiunea.
Da,Eliade a fost legionar , ca si Cioran de altfel. Martin Heidegger a fost membru a partidului nazist din Germania.Asta nu le diminueaza deloc opera, care se publica in zeci de limbi si azi si se citeste si se studiaza in facultati.
Gandim cu mentalitatea de azi, ce faceau niste tineri acum in anii 30 ,adica acum dupa aproape un secol?
E ridicol, dar sunt oamenii care nu au acest simt al ridicolului, si scriu si azi carti pe tema asta.
De fapt ce ii mana pe autorii care scriu despre legionarismul lui Eliade si Cioran,sau fascismul lui Heidegger?
Da,sunt prea mari, si o invidie prost ascunsa ii face sa scrie sute de pagini ca sa ii micsoreze. Nu au cum,si asta ii irita si mai tare.
Eliade NU a fost FASCIST!
Doar Corneliu… a fost, alaturi de legionarii lui.
(stiti, nu, cum duce MusuL cafeaua cu caimac Capitanului, n-asa?
Sa ai SIMPATII… nu inseamna ca ai fost MEMBRU al miscarii…
(au fost respectivii, in frunte cu Eliade, membri?
Eliade a fost legionar,membru deplin. Carol al II-a l-a bagat in puscarie. Era deja un scriitor celebru,pilele l-au scos afara din parnaie si l-au trimis la Lisbona la ambasada Romaniei.
Pune,domnule mana pe carte, inainte de a scrie pe internet!
Contributors are in general comentatorii care sunt toba de carte! Incearca pe TikTok!
Foarte bine spus. Cativa urmasii ai lui Eliade, printre care si Bruce Lincoln, vor sa mai faca ceva bani prin carti cu titluri atractive (titlul face cat o mie de cuvinte). Mai cunoastem pe unul, Saul Bellow, care i-a pupat mana lui Eliade canda fost anuntat de primirea Nobelului. Dupa 11 ani de la moartea Mastrului, Saul scrie cartea Ravelstein unde il scoate antisemit pe Eliade. Dupa ce i-a lins paharul cu scotch timp de 25 de ani de prietenie, isi scrie ultima carte pentru a mai face un ban. A murit la scurta vreme. Bruce face la fel. Incearca sa faca din „tintar armasar”. Avem de aface cu caractere Zero. Culmea, nu da nimeni doi bani pe cartile lor in America. dar au gasit Romania vaca de muls. La fel fostul ambasador al USA in Romania, Rossapepe. Si asta a scris o carte despre Romania si insucesele ei. Tot in Romania a venit sa o vanda. Un altul Larry Watts, fost agent CIA, Consul la aceiasi ambasada, a scris o carte despre serviciile secrete romanesti, carte vanduta tot in Romania….Concluzie…trebuie oprita aceasta invazie de oportunisti. Maiestria lor de a scrie nu se pune la indoiala, dar sa o foloseasca in carti stiintifico-fantastice.
Eliade NU a fost FASCIST! Asa cum nici legionarii n-au fost fascisti, ci …legionari!
Heidegger a fost deci NAZIST.
Doar Antonescu a fost FASCIST!
Ah, deci mișcarea legionară nu îmbrățișa sau nu și-a însușit nimic din ideologia fascistă?
Și de ce nu ar scrie cărți pe tema asta?
POvestea adeziunii lui MIrcea Eliade si a lui Nae Ionescu la miscarea legionara e inca o dovada a faptului ca de multe ori imaginea idealizata/romantata a unor intelectuali despre un anumit curent politic/social e foarte diferita de ceea ce se va petrece in realitate. Probabil la vremea aceea ei rezonau din diverse motive cu unele din aceste idei. La fel cum si nazismul a avut adeptii lui (de exp Heidegger, von Braun, Henry Ford), comunismul pe ai lui (Sartre, Godard, etc). Problema e ca in realitate astfel de ideologii si „isme” oribile presupun anihilarea „dusmanilor”, sufera de contradictii interne, si in plus sunt puse in practica de niste insi idioti si fara scrupule.
Este clar ca legionarii nu ar fi avut niciun interes sa impiedice republicarea unor articole presupus legionare, ci ar fi favorizat publicarea. Iar noile autoritati de la Bucuresti erau atat de anticomuniste (cel putin la nivel declarativ) incat nu le afecta cu nimic republicarea acelor articole. Cine ramane? Si care este modus operandi? Se va afla.
Și, totuși, de ce nu pot fi retipărite într-o ediție critică textele legionare ale lui Eliade! Care „… pot fi consultate, însă nu pot fi publicate în întregime din felurite motive,”, – afirmă autorul M.M.
Poate că ar fi prea convingătoare pentru unii? În religie îi zice „sminteală”
Asadar, Eliade se vedea pe sine ca un soi de Goebbels 1/2… mioritic si miop.
Stie insa cineva ceva despre crestinismul sau?
Nu stiu ce gandea in tinerete, dar de la persoane ce l-au cunoscut pe Ioan Pentru Culianu, stiu ca in ultimii 20 de ani ai vietii, Eliade considera toata povestea crestinismului o fabulatie, un mit preluat, scris si rescris de nenumarate ori conform „nevoilor” politice ale evreilor( aici ma refer la vechiul testament), o fabulatie modificata si schimbata destul de des in anii 50-300 e.n., dar si ulterior, scopul principal fiind a fi adaptata „nevoilor” politice ale imparatilor romani (bizantini) si ale varfurilor bisericii nou creata in Europa.
Sa fi fost oare adept al crestinismului in tinerete? Daca ma gandesc la nuvelele fantastice scrise inainte de 1945 si apoi la celelalte, la Nopatea de Sanziene, nu prea imi vine sa cred ca a crezut in crestinism, poate decat la o varsta frageda. Un cercetator in domeniul istoriei religiilor si a ideilor religioase stie atat de multe, incat e greu sa presupui ca a crezut in existenta unui Dumnezeu.
E clar ca intrebarea dumneavoastra are legatura cu perioada in care a aderat la legionarism. Nu cred ca din motive de doctrina crestina a facut asta…..poate doar scarbit de politica vremii si dorind sa aduca un afront……sau poate din dorinta de a stigmatiza pe fata alaturi de o miscare politica orice urma de stangism, socialism, comunism, pe care garantat nu le suporta!
Nu vom sti niciodata ce era in mintea sa extrem de complicata!