Saptamana trecuta s-a incheiat misiunea de evaluare a Romaniei de catre FMI condusa de catre Eric de Vrijer. Tara noastra a trecut in mare cu bine testul, insa a primi multe „teme” de facut pentru acasa plus si o nota scazuta la purtare.
Majoritatea masurilor pe care le-a anuntat guvernul au fost fie respinse fie amanate pentru 2013 sau mai tarziu.
Principalul scop urmarit de FMI este insa usor de inteles. Din anul acesta, Romania va trebui sa ramburseze din creditul de 20 mld Eur luat in 2009. Cel mai dificil moment va fi in 2013, cand vom avea de returnat 5 mld Eur, aproape 4% din PIB. FMI doreste un singur lucru: sa nu piarda creditele acordate, asa ca va „pune bicul” pe noi si ne va mentine cheltuielile la un nivel suficient de scazut cat sa putem sa ne achitam obligatiile.
Din punct de vedere etic, este un lucru corect, pentru ca am luat bani pe care ii vom returna. Din punct de vedere economic, ne va incetini insa cresterea economica. Nu contest decizia de a ne imprumuta, la acel moment fiind singura solutie. 2009 a fost un an critic, in care presiunea pe sistemul bancar a fost imensa atat in Romania cat si international, asa ca la momentul respectiv creditul acesta a fost singura solutie pentru a preveni o prabusire puternica a leului.
Vreau insa sa va spun un secret: Tarile inteligente nu returneaza aproape nici o data valoarea sumelor imprumutate. Poate vi se pare ciudat, insa exista doua valori ale banilor: valoarea nominala si valoarea reala. Valoarea nominala a 1000 de lei se mentine constanta si peste 30 de ani, 1000 de lei vor fi tot 1000 de lei. Valoarea reala este insa cu totul altceva: acum, cu 1000 de lei putem cumpara un cos de produse. Peste 30 de ani, cu 1000 de lei vom fi norocosi daca vom mai putea cumpara doar cosul, fara produse, pentru ca in timp, valoarea reala a tuturor monedelor este erodata prin inflatie, iar puterea de cumparare a unei unitati monetare, scade constant. Cum poti insa sa nu returnezi sumele imprumutate? Simplu: rostogolesti datoria pana cand valoarea ei nominala va fi suficient de mica si nu va mai reprezenta nimic. Exista insa doua conditii esentiale: dobanda sa fie mai mica decat inflatia si sumele imprumutate sa fie folosite pentru dezvoltare organica, adica investitii. Daca ma imprumut doar pentru a consuma, atunci nu fac decat sa ma indrept cu pasi mari spre faliment.
Ce ar trebui sa faca guvernul Romaniei? Evident sa nu forteze tara sa ramburseze sumele scadente in perioada imediat urmatoare. De altfel, acest pas a si fost facut: o noua linie de finantare este disponibila Romaniei si as paria ca cel mai tarziu in 2013 va fi folosita; nu uitati, la anul avem de rambursat peste 5 mld Eur. In opinia mea datoria catre FMI nu ar trebui platita ci permanent rostogolita astfel ca in timp inflatia va rezolva „problema”.
Mai ramane doar un singur aspect: folosirea macar partial a sumelor atrase pentru a genera crestere economica: adica, guvernul trebuie sa canalizeze bani spre investitii. Din pacate, la acest capitol actualul guvern a produs performate foarte slabe, cel putin pana acum. Scandalul economic, promisiunile (bine ca in mare doar promisiuni pana acum) electorale socialiste si nerespectarea institutiilor de drept au creeat o imagine profunt anti-business a guvernului USL. Datoria actuala a Romaniei nu este una foarte mare, insa nu poate fi platita fara sacrificii mari din partea economiei. Gestionarea ei presupune inteligenta si un plan de actiune pe termen lung. Esecul va insemna condamnarea Romaniei la o perioada indelungata de stagnare eocnomica, pentru ca nu vor reusi sa crestem din datorie. Reusita ar fi o crestere economica peste nivelul dobabzii platite si al infaltiei.
Asa ca alegatori si guvernanti: alegeti-va bine pasii, mai ales cei pe termen lung, pentru ca miza e foarte mare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Tarile inteligente nu returneaza aproape nici o data valoarea sumelor imprumutate”.
Lasand la o parte faptul ca o tara nu poate fi inteligenta (cel mult reprezentantii acesteia pot fi: un guvern, un parlament, etc) ceea ce spuneti e o incurajare a unei forme de escrocherie. Noi, guvernul din „tara inteligenta” (citeste „smechera”, „cu pile”) nu ne platim datoriile ca n-avem chef sa ne punem proprii cetateni in cap. Lasa, sa se descurce bancile cum or sti. Iar bancile cum isi vor acoperi pierderile, ca doar ele vor pierde din chestia asta: cineva trebuie sa piarda din inflatie. Bancile vor face pe dracu-n patru sa acopere pierderile, prin orice mijloace. Printre altele vor creste tot soiul de comisioane pe seama oamenilor de rand in ideea de a mai carpi sacul…
Ia uitati-va cat s-au marit comisioanele la BRD. Acum iti ia 1 euro pentru un extras de cont (o biata foaie de hartie), iti iau acum comision si cand scoti bani de la bancomatele proprii, ba chiar iti iau comision si cand platesti cu cardul la magazin (astea pana acum erau gratuite). Vi se par semne bune? Ideea e ca in loc sa plateasca numai cetatenii mei, ai „tarii smechere”, or sa plateasca TOTI cetatenii din UE. Ba poate ca cetatenii mei chiar o sa plateasca mai putin, fiindca eu pot sa fortez mana bancilor, da’ prapaditii aia din Romania depind de capitalul strain si nu-si permit sa faca asta… E si asta un fel de globalizare, nu-i asa?
Si a propos de „tari inteligente”: Belgia avea prin 2010 parca un nivel de indatorare apropiat de cel al Greciei (38.000 fata de 42.000 de dolari/locuitor – un 10% nu-i mare diferenta). Eu n-am auzit sa ceara cineva Belgiei bani; Belgia e „inteligenta”, adica are pile, ca doar Bruxelles e practic capitala europeana… Eu unul sunt satul de pile…
Am numai o întrebare. Cum afectează rostogolirea datoriilor către FMI costul finanţării statului de alte bănci? Că dacă un stat nu poate să-şi plătească datoriile la dobânzile FMI, dacă asta ar lăsa impresia (factorul psihologic contează, se pare), nu ar reuşi să împrumute suficienţi bani de la altele. Ce să mai zic de politicile economice interne, care oricum nu favorizează investiţiile străine… Mulţumesc!
bun articol. Obligarea introducerii TUTUROR datoriilor in deficit e salutara. (inclusiv arierate locale unde dezmatul e de nestavilit si inclusiv dezastrele din companiile de stat) . Pana una alta, li s-a dat voie (adica li s-a poruncit) de FMI sa foloseasca banii de cofinantare la stingerea arieratelor, ceea ce inseamna ca se amana impartirea de contracte din bani publici catre „pretini”. La anul nu mai merge asta, asa ca surubul se va strange drastic. Mai mult, bugetul 2013 va fi aprobat la Bruxelles, INAINTE de a fi prezentat in parlament, ceea ce va forta si privatizarea prin bursa (adica eliminarea ‘jefuitorilor stategici”). Si uite asa Hidro nu mai e amentitata de privatizare catre Felix.
Dar ce te faci, cand banii imprumutati nu sunt folositi nici la investitii si nici in ajutoare sociale directe … ci in mentinerea cursului de schimb (de fapt un ajutor social mascat pentru cei care au credite). Folosirea in acest scop al banilor este ok sau nu? eu as zice ca nu.
In plus rostogolirea datoriei are sens doar intr-un singur sens: valoare noii dobanzi sa fie < decat valoare vechii dobanzi ajustata cu inflatia. Altfel rostogolirea nu are nici un sens.
Banii imprumutati de la FMI oricum NU se folosesc niciodata pentru investitii sau ajutoare sociale, ci pentru sustinerea balantei de plati, deci mentinerea stabilitatii cursului cu ajutorul banilor de la FMI este perfect legitima. FMI a acordat prin exceptie guvernului Boc dreptul de a folosi pentru acoperirea deficitului bugetar 2 mld. euro din creditul total de 12 mld. euro din 2009; poate de aici vine ideea eronata ca orice imprumut de la FMI poate fi folosit pentru investitii etc.