joi, martie 28, 2024

Securiștii

Cât de infiltrată este diaspora? M-ar fi preocupat destul de puțin această întrebare (am altele pe cap), dacă un fost coleg de liceu, care mă cunoaște din 1986, nu ar fi absolut convins că eu sunt securist – și dacă nu mi-ar aminti acest lucru ori de câte ori ne vedem: „Cum, mă? Cum să stai la Bruxelles fără să muncești? Cine a mai văzut una ca asta, la vârsta ta? Fugi, mă, nu-mi spune mie… tu ești de la ăștia! Ia zi, cât ai pe lună, doar ca să te afli-n treabă? Să tragi cu urechea? Trei mii? Patru mii, cinci? Zi, mă, că oricum știe toată lumea!”. Am încercat să-i explic cu frumosul, dar fără niciun rezultat. Omul e convins, convingerea lui e beton armat. Bronz!

Așa că m-am gândit să scot un articol pe acest subiect: OK, eu nu-s, dar sunt alții, și încă mulți. Dar câți anume? Nu am un răspuns la această întrebare, iar în absența lui, pot lua parte la discuție doar cu relatarea a trei mici întâmplări. Sper să placă!

Prima este cea cu Mary. După ce-am ajuns în Belgia, am primit din România mai multe recomandări (nu știu cum să le zic altfel), cu privire la cunoscuți comuni care veniseră aici mai demult, iar „recomandările” erau, în mare, să încerc să iau legătura cu ei, ca să nu mă simt singur ca un pui de cuc. Printre alte persoane recomandate (dintre care unele mi-au devenit ulterior prieteni și prietene), se număra și Mary, fostă colegă de la „pepiniera” SNSPA, unde studiaserăm amândoi la începutul anilor 2000. Mi-o aminteam perfect: o frumusețe. Ochi albaștri, păr negru buclat, talie de viespe, corp lucrat la sală… i-am dat târcoale o vreme (colegial, desigur!), dar ea mi-a zis cu blândețe: „Mihai, nu. Îmi pare rău. Știi, eu am un destin”. Am lăsat-o cu destinul ei și mi-am văzut de alte interese, fără să fi priceput ce-a vrut să spună; abia acum, în Belgia, am înțeles (vingt ans après). Am primit din România adresa ei, dar nu și numărul de telefon, așa că m-am dus acolo neanunțat, într-o vizită amicală. A rămas cu gura căscată când m-a văzut la poartă (locuiește într-o zonă rurală, foarte dichisită). La fel de frumoasă, doar ceva mai pârguită, cu părul vopsit blond și cu trei copii; soțul nu era acasă. A fost foarte laconică în conversația cu mine. Nu mi-a dat drumul nici măcar în curte, necum în casă. Mi-a zis că n-a ținut legătura cu nimeni, că este extrem de ocupată și că nu vrea niciun fel de probleme; ochii ei erau însă plini de frica de a-și pierde postul, am văzut clar, că asta striga la mine din fiecare celulă a corpului ei: „Ce cauți aici? Ești nebun? Vrei să mă dea ăștia afară? Pleacă și nu mai veni niciodată!”. Eu, băiat salon, mi-am luat la revedere și am plecat fără zăbavă, deși în sinea mea râdeam de mă bășicam; faină meserie, ce să zic! Să trăiești zi de zi c-o asemenea frică-n oase… nu, mulțumesc!

A doua întâmplare e cea cu Nelă. Spre deosebire de Mary, care a rămas totuși o doamnă (sau încremenită în rol de doamnă, enfin), Nelă a ales o altă abordare – e adevărat, el fiind c-o generație mai tânăr: bețivul simpatic. În mediul de medici în care l-am cunoscut, Nelă a anunțat pe toată lumea că e securist, că s-avem grijă ce vorbim, dar mai cu seamă că el are „o problemă cu alcoolul”, apoi s-a comportat în consecință: s-a pilit, a pus muzică deosebită („Mi-am urcat tronul pe munte”, piesa lui Tzancă Uraganu) și altele asemenea. Bref, a făcut pe bufonul, așteptând ca domnii doctori s-o ia pe ulei și să-nceapă să spună vrute și nevrute (el s-a oprit la un moment dat din băut, a trecut pe modul „ascultare”). Mie îmi venea să râd mânzește de toate astea, dar m-am abținut până la sfârșit, până la spartul petrecerii, când am cugetat cu voce tare: „La așa țară, așa diasporă; la așa diasporă, așa securiști!”. Nu m-a auzit nimeni, în afară de Nelă, care mi-a aruncat o privire trează-bec, plină de ură. I-am întors un zâmbet dulce-miere. Mai învață, puișor!

A treia întâmplare s-a petrecut la un eveniment social, unde am fost chemat să vorbesc, alături de alții, despre integrarea femeilor imigrante. Ideea era că femeilor le este mai greu decât bărbaților: ei merg la muncă, se integrează la serviciu, își fac prieteni etc, pe când femeile stau acasă, cresc copii, nu vorbesc cu nimeni și nu deprind limba țării-gazdă, deci le este mult mai greu. Din păcate, evenimentul social de care zic a demonstrat exact opusul: în primul rând, femeile pe care trebuia să le „integrăm” erau integrate de mult, vorbeau limba, aveau independență totală, își conduceau propriile mașini, unele erau antreprenoare, altele câștigau foarte bine ca salariate de stat (în țara-gazdă, adică), nici vorbă nu era c-ar fi avut ele nevoie de „integrarea” noastră. Mai mult: evenimentul era dedicat femeilor, dar la prezidiu eram patru bărbați (cam așa arată România eternă, fie că-i „afară”, fie că-i „înăuntru”); din sală s-a ridicat, la sesiunea de discuții, Părintele Silvian (1,98 m, fost muncitor forestier în Canada, înainte de a simți chemarea preoției). Dar, na, ceasul rău. Din vorbă-n vorbă, Părintele și cu mine ne-am apucat să discutăm despre calitățile drujbelor: el e fanatic Husqvarna, eu maniac Stihl. Vă dați seama ce s-au distrat doamnele din sală la auzul acestui dialog, interesant pentru noi doi, dar complet absurd în cadrul dat! Pe de altă parte (cu toată modestia), cred că momentul nostru a fost printre cele mai reușite ale serii: genul ăsta de evenimente are darul de a plictisi peste fire.

Fotografa oficială a reușit un cadru foarte frumos, a imortalizat clipa: prezidiul prins cumva din față-dreapta, Părintele prins din profil-stânga, mimicile sunt expresive – ce să mai vorbim, o poză de portofoliu. Foarte mândru de „cum am ieșit”, i-am trimis-o pe whatapp amicului din România, fostul meu coleg de liceu. Iată răspunsul, lozincard și nemilos, dar absolut tipic pentru un patibular ca el:

„De la maior în sus. Popa-i colonel”.

În consecință, nu, nu știu cât de infiltrată este diaspora. Mi-ar prinde bine câteva păreri, mai ales ale celor mai bine informați ca mine. Dar toate părerile contează!

Distribuie acest articol

107 COMENTARII

  1. Teama de securisti e la fel ca cea de agenti rusi. Are radacini adanci in NKVD si tacticile de politie secreta. Oricine e „divergent” este unul. Ce? Nu stim, dar nu e ca noi, restul oilor. E un proverb. Oile stau toată viata cu frica lupilor, pt a fi mancate de cioban. Fievare intelege cat poate.

    • „Oile stau toată viata cu frica lupilor, pt a fi mancate de cioban” – de cioban, de familia ciobanului, de șeful ciobanului și de familia șefului ciobanului. Că, na. Are și ciobanul obligații… altfel nu prindea jobul de cioban!

  2. Cat de infiltrata e societatea civila, justitia, diaspora ? Foarte. Cat de eficienta e aceasta infiltrare? Se vede in imaginea externa a Romaniei. Fiind oameni ca acela care se imbata si punea manele, acela este nivelul. Pt ca sunt cautati cei care nu au coloana vertebrala, gimpii care executa si nu discuta, tradatorii, pe scurt. PS care mai e nr lucratorilor la vedere sau nu din servicii? Cred ca bate spre 300.000. Pt ce si cu ce rezultate?

    • „Pt ce si cu ce rezultate?” – pentru nimic și cu zero rezultate. E o castă, un mandarinat. S-a mai întâmplat asta în istoria lumii. Acum se întâmplă și la noi, la români… ce, noi suntem mai proști?

      • Pe unul, pilot pe avion de antrenament care a dus câtiva studenti clandestin prin anii ’80 peste granita, au asteptat pâna prin 2000 si când se stabilise in Australia, ca sa-i insceneze un „accident”. Chipurile, deodata, omul nu s-a mai descurcat la mansa. Deci, nu chiar zero rezultate. Se vede la „popa Terhes”, care este totusi destul de „descoperit”. Cei acoperiti pot fi familia x sau y, cu care stai la masa.

  3. Ceva este aici suspect: cum se face că, dintre atâția imigranți, nimerești totuși în mijlocul conaționalilor de la Secu? De ce nu te întâlnești cu ceilalți, destul de numeroși? Afară de cazul în care articolul este numai o ficțiune scriitoricească (fără valoare).

    • „De ce nu te întâlnești cu ceilalți, destul de numeroși?” – mă întâlnesc cu fel și fel de oameni, bunînțeles. Ca toată lumea din diasporă… vrei, nu vrei, tot dai peste români, tot stai de vorbă cu ei, că altfel nu se prea poate. În cazul ăsta precis, din moment ce am pus articolului titlul „Securiștii”, i-am pomenit, dintre atâția imigranți, pe unii conaționali de la Secu. Adevărați sau închipuiți, asta n-am de unde să știu. Poate că nenorocitul de Nelă glumea, ca să facă pe interesantul!

      • M-ar mira ca industria sinecurilor să nu se fi extins și asupra rețelei noastre externe de spioni. Ar avea, de altfel, tradiții încă de pe vremea bolșevicilor, poate chiar mai dinainte. Șefii securiști urmau instrucțiunile primite de la KGB în vederea tranziției, în timp ce Ceașcă era asigurat că îl iubește poporul, iar măsurile pentru apărarea țării prin lupta întregului popor sunt pe deplin implementate.

  4. intrebarea ar fi alta; de fapt intrebarile:
    – de cine apartin?(SRI sau SIE? SPP sau armata?)
    – care-i scopul spionajului lor? ce vor sa afle?
    – de ce li se dau bani pentru prostii, cand problemele grave ale tarii sunt in durere?
    – cati ca ei in tara? scopul?
    – de ce nu-si retrag prostivanii acasa(si prostovanele) , sa citeasca retelele de socializare? afla mai multe si mai ieftin
    – cui dau rapoartele facute? ce fac respectivii cu ele?
    – daca e pluralism politic (real), de ce sunt spionati oamenii ? daca nu e… cine controleaza totul?
    – cand se reformeaza sistemul securisto-comunist?

    • bune întrebări aveți. În principiu chestiile astea ar trebui să le afle o anumită comisie parlamentară prin intermediul căreia se exercită controlul civil asupra serviciilor. Eu nu am văzut nici o persoană cu vreo urmă de competență pe acolo, deci nu vrem să știm( dar de fapt nu competență trebuie, ci coloană vertebrală). Sincer, nu prea mi-a păsat niciodată de ce scriu ei în rapoartele lor, nici măcar în vremurile „celelalte”, în vremurile noastre chiar pare că e o mașinărie care se învârte în gol. Cel puțin pe partea de „intern”, inclusiv diaspora. Pe partea de extern măcar mai auzim de câte un islamist expulzat, de câte un condamnat reîntors în țara mumă… Prea multe nu putem ști și până la un punct e normal. Comisia ar trebui să știe în numele nostru :)

      • „pare că e o mașinărie care se învârte în gol” – foarte corectă comparația. Nu pare, chiar e: o râșniță fără boabe. Consumă energie și bani ca să producă nimic. Cum era vorba aia? „Un cadavru în armură”? Cred că așa era și grosul aristocrației franceze înainte de Revoluție. Alunițe false, peruci pudrate și scărpinătoare de fildeș, pentru scărpinat pe sub peruci!

        • Poate se pregatesc de vremuri precum cele „apuse”, iar acum doar pregatesc dosarele. Ca sa aiba judecatorii ce procese sa instrumenteze.

    • @mongolul : subscriu la tot ce ati insirat ,succint, in cele cateva formulari cu semnul intrebarii.M-am mai gandit doar un pic de valurile facute prin 2015-16 de de „academia” de stiinte ale „securitatii nationale” ,nasita si inmormantata de generalul poreclit izmana,Gabriel Oprea.Ca nu i-ati trecut la apartinatori si pe astia. Si dintre ei,ca gandaceii iesiti dintr-o balega s-or fi ravasit si prin lume,nu numai in parlamentul romanesc sau alte diverse structuri de stat (sau nu),ca sa nu mai vorbim de BOR.

      • Păi an de an, fiecare dintre academiile astea (că n-o fi numai una!) aruncă pe piața muncii câte o promoție de absolvenți. Ce glume am în mine. Auzi, pe „piața muncii”… mda.

    • „cand se reformeaza sistemul securisto-comunist?” – niciodată. Când se reformează iasca ce parazitează un trunchi de copac? Și de ce-ar face-o?

    • Nu se merita; luati secarica numita pretentios „Scotch”… ori „Vodca”; daca va uitati pe retete, mai toate bauturile alcoolice sunt facute din alcool etilic de origine agricola si zahar, caramel, arome……..
      Asta daca va displace distilatul de prune, cu retetele lui diferite: Tzuica, Slibovitza, Turtz, Palinca.

      • Fiecare face alcool din ce poate, unde e sărăcie și frig bagă boabe la mălțuit și scot spirtul lor (scotch, bourbon, vodca, irish whiskey, bere,etc.). Spre deosebire de cognac, rom și vin, spirtul din boabe cam face buba la cap, d-aia văd ăia numai fantome p-acolo. Ați auzit de fantome prin Franța, Italia, Spania, Grecia? Nu prea sînt, toate au fugit în Scoția și Englitera iar piticii leperchaun pot fi găsiți numai în Irlanda. De cîte ori John coboară în beci să mai bea o citirică dă cu ochii de o fantomă, chestie care nu se întîmplă la ăștia cu struguri, care deși stau călare pe butoaie și sug coniace, grappa, șămpănii, Jerez și tot felul de vinuri, n-au nici pe dracu’, cîntă dansează, se culcă și a doua zi o iau de la capăt.

      • Greșit, nu mai beți porcării, luați țuică de Pitești direct de la producători (după ce vă obișnuiți cu gustul, nu prea prietenos) – mă rog, de la puținii care încă se mai ocupă cu asta și se pricep…

      • Regret că vă dezamăgesc. Onorabilul nu e omul care să consume de-asta făcute din „alcool etilic de origine agricola si zahar, caramel, arome”; el, când zice că bea un Bourbon de la mama lui, păi să știți de la mine că chiar asta face! Își permite… are balta pește!

    • „expuneti o problema majora” – sincer, nu cred că e o problemă majoră. Și, de fapt, am ajuns să cred că nici măcar nu este o problemă (decât prin prisma banilor păpați aiurea din bugetul statului): acești oameni nu mai sunt o problemă pentru nimeni, sunt doar niște sinecuriști care au fentat munca și realizarea profesională. Ar fi putut face orice, și-ar fi putut construi vieți profesionale și cariere, ar fi putut ieși din anonimatul „scăunismului”… dar au ales să n-o facă. Treaba lor. Lumea s-a schimbat, viața a trecut pe lângă ei, i-a lăsat în urmă. Era o vorbă cazonă, parcă: „La sfârșitul vieții, comandant al pieții”.

  5. Dupa 1990, odata cu formarea noului sistem de guvernare, cu noi ministere, agentii guvernamantale, prefecturi, consilii judetene, toate au fost infiltrate de securistii de varsta medie si de cei mai tineri. Sau de copiii, nepotii lor. In toate guvernarile nu au vizat functi inalte, pentru ca puteau fi deconspirati repede. Dar au fost si sunt directori in diferite directii si compartimente, sefi de birou zeci de ani si iau toate concursurile pe aceste posturi, au fise profesionale cu aprecieri f.bune, desi nu fac mai nimic, ci doar subalternii si secretarele lor. Multi au fost si mai sunt decani, prodecani, directori in institute de cercetare, directori in institutii culturale. Noi nu am avut o lege a lustratiei, iar multe acte si dosare au fost facute disparute. Altii si au facut afaceri. Acum, cred ca este prea tarziu, au format o oligarhie bine insurubata economic si politic.

    • Aveti dreptate, Agora. Neavand o elita curajoasa, puternica, revolutia a fost „confiscata” sau chiar initiata de o parte a securitaii si nomenclaturii comuniste care dorea sa scape de Ceausescu. Nu in interesul tarii, ci in interesul lor. Unii acaparasera averi ilicite si se temeau de dictator; altii, aveau in dulapuri „schelete” KGB-iste.
      Fiind profesionisti, au inteles ce arma puternica este santajul si ce utile dosarele securitatii. Prin ele, au controlat si influentat societatea, si-au creat o armata de zvoneri si raspandaci, din fosti turnatori.
      Au creat o vicleana confuzie intre turnatorii autentici, care si-au nenorocit rudele sau colegii, si detinutii politici chinuiti, pusi sa semneze angajamente formale.
      Nu s-a deconspirat arhiva si nu s-a putut face o analiza obiectiva. Totul a trecut prin filtrul CNSAS – cine stie in ce masura infiltrat.
      De aici, suspiciune generalizata, inscenari, identificari de alti santajabili. Pe cei care nu au cedat i-au compromis, intimidat. Pe altii i-au plasat in pozitii importante si raspund la comenzi.
      … Au dorit o tara in care sa le mearga lor bine. Si, o au. Nu stiu ce mai vor cu dispora.

      • „Au dorit o tara in care sa le mearga lor bine. Si o au. Nu stiu ce mai vor cu dispora” – nici eu nu pricepeam în ruptul capului! Treptat, mi-am făcut o părere, mai mult o ipoteză hazardată, dar care totuși e mai bună decât nimic: aparatul de stat din țară e prea mic pentru câți privilegiați există. Așa că sunt trimiși peste tot… oriunde se poate găsi (sau inventa) încă un locșor căldicel.

    • „Acum, cred ca este prea tarziu, au format o oligarhie bine insurubata economic si politic” – și eu cred la fel. Acum e pur și simplu prea târziu.

  6. „La fel de frumoasă, doar ceva mai pârguită, cu părul vopsit blond și cu trei copii; soțul nu era acasă”. Genial. Cu ce se ocupa soțul, dacă nu sunt prea indiscret? De ce s-ar infiltra romanii în Belgia? Nu este frumos, doar suntem parteneri în NATO, UE și toate cele. Singurul „infiltrat” era Băsescu la Anvers. Sunt peste 6000 de microfoane în clădirea Consiliului European ce provin de la câteva zeci de servicii de informații, inclusiv SIE. De ce ar avea nevoie SIE de „Mary” sa se infiltreze în Flandra și sa mai facă și 3 copii ca acoperire? Personal cunosc pe cineva (mișto tipa) care colaborează cu serviciile noastre și care lucrează la o institutie a UE, însă nu face „spionaj” asa cum ne imaginam. Colaborarea este de alta natura și este ceva oficial. Lol, lol, domnule Buzea, îmi vine sa rad de ce povestiți aici! :)

  7. Securitatea a fost desfiintata o data cu revolutia, au ramas oamenii care au apucat pe unde au putut.
    De unde acum aceasta frica fata de securistii care nu mai exista in forma lor autentica ?
    Faceti referire la AUR care au aparut „din neant” in diaspora ? Turcii din Diaspora voteaza im mare parte cu Erdogan si ? le este frica de cineva ? sa fi ramas romanii cu fobia securistilor, iau batrani sunt morti sau ramoliti urmasii lor daca o mai exista se ocupa cu treburi lumesti, vor sa castige cat mai multi bani, metodele sunt in parte „securiste” sa fie altundeva altfel ?

    • Poate ca ai dreptate. Poate ca suntem prea inclinati spre a imagina scenarii. Ca nu putem admite ca ceeace s-a intamplat in Romania se explica prin prin calitatea slaba a poporului, ca dezastrul este consecinta naturala a felului nostru de a fi . Si atunci imaginam comploturi diabolice, scenarii.
      Dar argumente exista. Pot fi toate coincidente?
      Pot fi masurile, arnjamentele, legile strambe doar erori, nu intentii? Dar jaful?
      Pot fi explicate ca naturale antiselectia rapida de dupa revolutie sau actuala plasare a mediocrilor si escrocilor in fruntea institutiilor, puterilor statului?

      • Legi strambe exista peste tot in lumea occidentala , mediocritatea in fruntea institutiilor si a politicii, ceva frecvent. Priviti numai catre „serparia” de la Bruxelles.
        Ce a functionat pana acum in occident a fost mediul economic insa si acesta este tot mai mult torpilat de amestecul statului dar are alternative, se poate indrepta catre locatii mai prielnice, in Europa se vorbeste de deindustrializare.

    • „De unde acum aceasta frica fata de securistii care nu mai exista in forma lor autentica?” – nu mai există niciun fel de frică față de securiști, domnule Ursul Bruno. Nu vedeți că-i ia toată lumea la mișto?

  8. „Am primit din România adresa ei, dar nu și numărul de telefon, așa că m-am dus acolo neanunțat, într-o vizită amicală”
    Nu am făcut asta niciodată, nici măcar cu sor’mea. Asta nu e o vizită, ci un desant intr-un avanpost camuflat (in gospodărie civilă…e posibil ca cei 3 copchii iviți la fereastră să fi fost din carton) despre a cărui poziție cunoștința comună putea afla doar dacă lucra pentru o tabără nu tocmai amicală, ci mai degrabă inamică.

    V-ați gândit vreodată că ați putea fi securist fără să știți? De ce nu ați primit oare și numărul de telefon al lui Mary? Dar de unde știți ce meserie are Mary? Poate v-ați uitat prea mult la seriale gen „The Americans”?…sau poate ați fost servit cu o misiune?

    Dar…articolul ăsta, v-a trecut prin cap că nu face altceva decât să întărească mitul securității atotputernice, ubicue? indiferent că personajele celor 2 povești sunt reale sau nu, pare că agenții sunt prezenți la orice nivel al diasporei și că nu prea ai șanse să scapi de ochiul și timpanul Cooperativei, chit că vă adresați interogativ, retoric citititorilor făcînd pe niznaiul cu privire la nivelul de infiltrare. Insă cel mai probabil agenturile noastre ce ‘activează’ prin Occident sunt un caraghioslâc, un soi de francmasonerie fleșcăită, uzurpată, deturnată de interese personale cât se poate de meschine, o fundătură externă cu sinecuri
    de liga sătească pentru intelectuali interni expirați sau săraci (și in căutare de cazare ieftină).

    Altfel…nu văd de ce un lucrător cu cuvântul s-ar bășica când este suspectat de colaborare cu serviciile, e nu numai o tradiție la noi, ci insăși Calea de a servi Patria… :)

    • „Insă cel mai probabil agenturile noastre ce ‘activează’ prin Occident sunt un caraghioslâc, un soi de francmasonerie fleșcăită, uzurpată, deturnată de interese personale cât se poate de meschine, o fundătură externă cu sinecuri de liga sătească pentru intelectuali interni expirați sau săraci (și in căutare de cazare ieftină)” – exact asta și sunt agenturile „noastre”, domnule EuNuke. Nu asta am scris în articol?

      • Păi și ce dacă din moment ce primul personaj intră in scenă in mod misterios, adică in capot, un pic ciufută și vizibil tulburată că revederea cu craiul tinereții s-a petrecut intr-un cadru neadecvat (adică la portiță, cu permanentul blond deja expirat)…timpurilor și…gradelor?

        Ideea e că atunci când te/ne arunci intr-o ficțiune cu potențial captivant să te hotărăști in ce registru o dai: e comedie romantică cu spioni? e satiră? e acțiune serioasă? e dramă procustiană cu note de absurd kafkian? e pseudodocumentar punctat de agape dâmbovițene? că dacă am fi știut de la început ce urmează să vedem poate am fi făcut abstracție de incorențele lui Mary -o pistă falsă și oleacă ipocrită, dar nici chiar așa, fără nicio logică- și ne-am fi concentrat pe apariția lui Mr Bean. Cum care Mr Bean? cel din subtext, dom’ne…

  9. Interesantă tema.

    Eu cred că sunt foarte puțini rămași, dacă chiar mai sunt. Cel puțin în America de Nord. Ăia pe stil vechi au fost în mare parte exoflisiți din SUA după 9/11 când s-a strâns puternic șurubul, iar ăștia pe stil nou nu prea au stimulente.

    A existat foarte multă toleranță pentru ei în vremea lui Clinton în anii ’90. Însă după 9/11 organele americănești, puternic mototolite după atac, trebuiau să dea rapid rezultate și i-au deportat grupir pe tovarăși (nu numai români. Toți într-o egalitate de la Dresda la Shanghai 😂). Ei erau cei mai ușor de cules și încă mai exista amintirea Războiului Rece. Inclusiv pe ăia care în mod cert nu mai erau de mult activi. Au în mod sigur de undeva listele cu membrii de partid și ai organelor. Pe orice formular de imigrare (chiar și pentru o viză turistică) e o întrebare dacă ești sau ai fost vreodată membru în orice partid comunist. Iar dacă ai fost, îți refuză intrarea. De asemenea e o întrebare dacă ai fost în orice orice organizație militară sau paramilitară și mai ales în care anume și cu ce grad? Ca să poată intra mințeau la chestiile asta. Așa că de prin 2002 au început să-i deporteze pe capete pentru sperjur. Chiar și oameni ce primiseră cetățenia au ajuns să renunțe la ea de bună voie și au plecat ca să nu mai fie târâți prin tribunale.

    Cazul unui cunoscut, care a fost în primii ani de facultate, până în 1989, în ASC și posibil și la organe. Venise ca lucrător al României la UNESCO în vremea lui Iliescu (un imens semn de exclamare) și după aia avea ceva afacere în care importa tot soiul de chestii din Europa de Est și spațiul post sovietic. Evident că mințise la chestia cu ASC-ul și l-au prins. L-au chemat la întrebări pe la început de 2003. Avea cetățenia din anii 90. Ca să nu mai ajungă la procese a făcut o înțelegere cu ăia de la Homeland Security că renunță la cetățenia americană și pleacă de bună voie în 90 de zile. Știu de poveste pentru că în epoca în care-l interogau umbla cu tot soiul de petiții pe la Biserica Ortodoxă Română din Dearborn Heights Michigan. Nu prea a avut succes nici cu asta. În general lumea-l cam mirosise. Cel puțin un altul similar plecase cu mult mai puțin circ. Era venti de prin anii 80 ca „refugiat politic” și preda ceva umanioare la o universitate de mâna a 3-a.

    Ăștia pe stil nou nu cred că au cu adevărat stimulente. Adevăratele afaceri se fac cu risc 0 în România. În vremea lui Pingelică o diurnă în America sau Germania Federală te transforma într-un zeu pe pământ. Ca să nu mai vorbim de posibilitatea de a aduce țigări, cafea, pornografie, electronice, cosmetice, blugi, etc. Azi așa ceva e nimic pe lângă o poziție într-un consiliu de administrație sau o slujbuliță strategică undeva pe la „deconcentratele” din patrie. Apoi să nu uităm riscurile șefilor. Toți biv-vel-vornicii de Bükreş îngheață dacă se răstește la ei ceva ușier de la vreuna din înaltele porți de la Brussăl sau Washington. Dacă ați observat, România e foarte cuminte & ascultătoare în relațiile cu toți ăie ăia și nu calcă niciodată pe bec. Organele sunt concentrate pe chestiunile din patrie. Vigilente cu ochii una pe alta ca nu cumva să ciupească concurența din felia ei. 😀

    • cum din ’90 au trecut 30 de ani și cineva care avea 20 de ani are acum 50 e clar că cei vechi își mănâncă pensiile speciale pe undeva prin preajma Bucureștiului la aer curat. Că doar n-o să muncească până la adânci bătrâneți ca plătitorii de taxe :)

      • Exact asta e ideea. În ultimii peste 20 de ani, între 50% și 80% din bugetul apărării s-a topit pe pensiile speciale ale APV-iștilor și securiștilor lui Pingelică.

        Așa cum am spus, azi nu prea cred că mai există niciun stimulent pentru un serviciu de spionaj imens ca-n vremea Cizmarului. Atunci principalele obiective erau urmărirea românilor din afara țării și furtul de tehnologie. Ambele au dispărut azi. Înjurarea stăpânirii e ceva curent atât în țară cât și afară. În plus vorbim de comunități de milioane de oameni imposibil de urmărit. Și chiar dacă-l urmărești ce afli? Că l-au înjurat de mamă pe Ciolacu, pe Ciucă sau pe neamț? Așa și? Ce le faci?

        La fel și cu furtul de tehnologie. Nu au ce să fure. Tehnologiile moderne intră liber în România și statul oricum nu mai are întreprinderi ce să fabrice produsele furate.

    • Sunteți omul meu, domnule Josef Svejk! Am luat comentariul cu copy-paste, l-am copiat într-un word proaspăt și l-am ascuns în folderul acela, știți dumneavoastră care. Eu din ce să-mi scriu romanele? Din vise erotice, ca alții? Lăsați, e mai bine așa: eu scriu romanul și iau drepturile de autor, iar pe dumneavoastră vă mulțănesc în „Cuvânt înainte”. Mi se pare fair!

  10. Deci ai mers la Mary acasa neinvitat si neanuntat (dubioasa mutare). La care Mary te-a trimis sem-instant la plimbare (firesc). Iar tu ai dedus ca Mary e securista. Ceva imi scapa din rationamentul tau.

    • Faza cu ‘Blonde Mary’ care îl ține la ușă pe counter spy-ul Buzea este clasică, sub diverse forme, tuturor filmelor cu spioni de pe Netflix si HBO Max. Nu putea lipsi nici din aceasta noua productie anuntata, cu spioni romani din inima UE. Spectatorul este tinut in suspans inca vreo trei episoade până vom afla adevarata față a lui Mary securista și legăturile ei cu FSB, CIA, Mossad, SNSPA și ce mai pică la așternutul atrăgătoarei agente.

      • „Nu putea lipsi nici din aceasta noua productie anuntata, cu spioni romani din inima UE” – să vă audă Dumnezeu! Că roman scot eu din Mary, nu e problemă; dar din literatură nu mă îmbogățesc în vecii vecilor. A, dacă s-or alinia astrele pentru o ecranizare, vorbim de un cu totul alt nivel! Nivel de încasări, adică.

      • Mi se pare absolut science fiction: sa deduci ca o femeie e securista pentru ca nu te primeste in curte dupa ce ai mers la ea neinvitat. Da, inteleg, era o persoana cunoscuta, etc dar poate nu avea chef de vizite, erau copiii bolnavi, e sotul gelos, vrea sa se relaxeze, mi se pare ca sunt zeci de explicatii inainte de cea cu securismul. In plus, inteleg ca autorul mai incercase el cate ceva si fusese refuzat, normal ca e securista, cum sa refuze asa oferta? Si mai e si eleganta si are curte la casa, vina suprema. Incredibil…

      • Si daca o cunosti din iunie 2003 inseamna ca e securista? Poate o consideri securista asa cum altii te considera pe tine securist? Sau poate ca era si nu mai este? De ce ar mai fi, ce ar putea sa-i ofera o institutie de doi bani dintr-o provincie de la marginea imperiului?

        Mary este probabil cetatean belgian (in Belgia cetatenia se da usor dupa 5 ani). Are sot, trei copii, casa si probabil o avere destul de mare. Crezi ca vrea sa ma rascoleasca trecutul si asta pe nepusa masa? Putin probabil. Occam razor.

  11. Adică „fratiorii” mei romani ma spionează pe mine? „Datu-n gat” este specialitatea noastră servita cu mămăligă. Ce raportează ăștia și cui? Ca sa ce? Sa facă statistici despre ceilalți romani care își plătesc taxele și lucrează cinstit în vest? În cazul asta putem solicita ajutorul autorităților din tarile în care trăim. Serviciile de informații germane, daneze, britanice, belgiene, etc., ii vor identifica pe spionii romani maneliști având ONG-uri și ii vor expulza cu șuturi în fund. În Occident n-au ce cauta spionii noștri bugetari care se pensionează anticipat la 40 de ani.

    • „În Occident n-au ce cauta spionii noștri bugetari care se pensionează anticipat la 40 de ani” – ba au. Joburi căldicele, complet nesolicitante și evident neriscante. Dar ca să aibă parte de așa ceva, „spionul” respectiv are nevoie de susținere politică. Altfel nu se poate.

    • Draghe Manuel, eu (si, cred ca nici tu) nu am inteles de la autor, spionii cui este? Ai nostri? Sau ai lor? Ori, e dublii (si ai nostri, si ai lor)? Adica’n gatu’ cui se da? Caci faza cu blonde MARY, inteleg ca e asa, spionul nostru (bine) platit, care nu munceste, da’ pt care au pus umaru’ o multime de „recomandanti”, s-a dus la spioana lor (nascuta de-a noastra). Or, era spioana dubla …
      Draghe, am eu 2 mai bune, fara sa scriu articol :
      1. un tip cu tripla cetatenie si firme in tot atatea tari + inca o firma intr-o tara occidentala: nu e spion, nu munceste, da’ are bani. Pe timpul pandemiei, o luuunga periooaada, Mutti Merkel ii platea o seama de bani pentru pierderi (firma lui din Germ neavand niciodata profit…) . Siiguuur nu e spion. Pe bune! Nu ma crezi, nu ? Sau, daca in continuare crezi ca este, zi-mi si mie spionul carei tari este !
      2. un alt tip cu mai multe cetatenii si afaceri in tot atat de multe tari cate cetatenii are + stat X ani in China, cu firma intr-o tara baltica si alta printr-o tara vestica (foarte vestica, puternic de vestica), cu casa de avocatura din Ch, nu plateste si nu a platit (cel putin in ultimii ani) nicio moneda pt profit. In Germ nu sta 18X zile / an,iar din Ro ia bani, dar nu figureaza pe nicaieri. Acu’ bea vodka si mananca kaviar, caci unu’ Iohann a dat si el o lege pentru nespioni, ca sederea 3), din meditatii nefiscalizate, desi legea evaziunii (si in forma neplatii), a existat din 1994. Nu a fost prins (norocu’ lui, fata de altii care au avut ghinion).Basca (sa vezi noroc !) ca a semnat un act, in care partea cealalata (nu cocontractantu’, care e persoana rezon) s-a dovedit ca nu semnase el. Belea ! (zici tu). Avu si de data asta noroc, ca e prescrisa, ca… ca … asa ca saracu’ se trezi ca a semnat un act in care a 3-a semnatura nu era a lui. Si nu l-a cercetat nimenea . Si nici afara din casa dobandita cu semnatura falsificata nu l-a data nimeni, si nici chiriasu’ (o bancuta miiicaa , miiiicaaa) nu i-a cerut banii inapoi. Un adevarat noroc, da’ ce scriu eu noroc, chiar e miracol, ca o bancuta asa de mica, care’ti baga gheara’n beregata pt cativa lei (comision administrare cont) sa te lase’n pace cu sutele de mii .. ! Da’ sa stii ca nici aista nu era d’ala …Pe bune, chiar daca’l decoreaza unii, an de an, fara ca el sa vrea decorarea (da’ nu aia pentru care zice unii ca spioneaza),cu nu’s ce medalie (Sarl_le_grand imi pare) .

      • „Draghe, am eu 2 mai bune, fara sa scriu articol” – păi… nu prea pricep. Dacă aveți două povestioare mai bune decât ale mele, de ce nu le scrieți într-un articol? Sunteți sfios?

  12. Praf in ochi cu securiști verzi pe pereți la Bruxelles! Operațiune stângace de deturnare a atenției opiniei publice de la colonelul SIE, Adjunct al Avocatei Boborului, Madama Renate Weber. Madama însăși foarte probabil gheneraleasă SIE, care se arată puternic ofuscată după șapte (7!) ani de adjunctul sieist pentru a nu fi chiar dansa devoalată drept ceea ce este în realitate.
    Deci, domnu’ Buzea, așa, ca un litmus test de securism, ia lasă-i in amatorismul lor pă securicii de la UE și trântește dumneata un articol despre cum ne spionează geimzbonzii noștri de la SIE chiar pe iarba noastră verde de acasă.

    • „Deci, domnu’ Buzea, așa, ca un litmus test de securism, ia lasă-i in amatorismul lor pă securicii de la UE și trântește dumneata un articol despre cum ne spionează geimzbonzii noștri de la SIE chiar pe iarba noastră verde de acasă” – am dat căutare pe google și am aflat că „litmus test” înseamnă „a decisively indicative test. Example: „effectiveness in these areas is often a good litmus test of overall quality”.” – ceea ce chiar nu știam, am aflat acum. Deci, m-am făcut mai deștept, ceea ce nu-i de colo, la vârsta mea. Ziceți să mai trântesc un articol pe subiect? Trântesc, domnule Liviu Petre, de ce să nu trântesc! Important e să fie mai bun ca ăsta de față. Nu vedeți ce m-au lapidat comentatorii?

  13. Umm, ma scuzati, dar o vizita neanuntata direct la usa… nu se prea face! Cine stie ce dinamica era in acea familie, poate sotul respectiv era gelos si doamna nu voia probleme. De aici pana la secu e cale lunga…

    • „o vizita neanuntata direct la usa… nu se prea face!” – păi nici nu s-a făcut. N-am intrat în curte, am rămas afară în stradă, i-am strigat pe copii și ei au chemat-o pe Mary la portiță. Romantic și nu prea. Ăsta-s eu… lasă, că voi avea noroc la poker!

  14. M-a tăiat cenzura, hai să reformulez.

    Cu ceva ani în urmă, o Sâmbătă frumoasă frumoasă de Mai. Copiii mai mari au plecat de dimineața la fotbal. Iar pe ăia mici i-am debarcat de dimineața la școală unde sunt tot soiul de „activities”. Suntem liberi până la 3 să ne desfrânăm în voie. Pe la ora 11-12, când ne simțeam noi mai bine, sună cineva disperat la ușă. Și sună și sună. Mă gândesc că o fi luat foc prin vecini. Pun ceva pe mine și fug la ușă. În ușă unul pe care-l știam vag din Schaumburg IL de când am stat acolo până-n 2008. Era cu nevasa și cu încă vreo 2 cupluri de necunoscuți + un RV imens parcat pe driveway-ul meu. Behăie cu toții radios „Hi!” și el îmi spune pe românește că face turul țării și că mi-a aflat adresa de la X și că s-au gândit să vadă ce mai facem. Îl bag în @#$% mă-sii în română și-i spun în engleză că are exact un minut să dispară cu au autobuzul lui cu tot de pe proprietatea mea. După care plec să-mi iau Kalașnikovul.

    Până am ajuns din nou la ușă cu arma, vreo 30 de secunde mai târziu, RV-ul era deja la colț și ambala puternic motorul. Oare am căpătat reputația de securist? 😂

  15. Io n-am inteles niciodata treaba asta cu securistii care spioneaza pe toata lumea, OK, pe vremuri , in Romania (o sa va spun si io o povestioara)…dar azi, in vest, șpionatu„ costa si nu inteleg targetu`…par exampăl, de ce Mary cea cu vino-ncoa ar fi șpioană si a luat-o tremuriciu cand v-a vazut pe dvs?
    Cu ce puteati s-o fi speriat pe biata bunaciune?
    Mossad? Emaifaiv?:P doisiunsfert de rit nou?
    Acum sa va spun povestioara, de pe vremuri, poate extrapolam si tragem fo concluzie.
    Prin anul 1 sau 2 de faculta discutam cu un pretin arab, libanez, tocmai primisem o informatie (maica-mea luase legatura cu secretara- sau vitavercea de la faculta, cumva, prin cineva, habar n-am) si tipa ii spusese, cu subiect si predicat ca odrasla ei, io, chiulise de la nu`s ce curs de la electro veche, impreuna cu X si Y, si fusese la baut de vodci la Hermes, un bar de prin apropiere.
    Na, exact asa se si intamplase…dar ce targetu` lu dracu eram io, un neica nimeni, sa fie informari cu ce beau si pe unde? ca trebuiau romane ca sa le dibuie pe toate…si ce conta pana la urma?
    Amicu libanez, un tip sobru, un pic mai batran ca noi, ta`su avea un hotel micut, ca orice libanez care se respecta, imi spune ca e ceva normal, ca in fiecare grupa era cel putin un turnator, si astia tre` sa bage ceva, orice, ca si lui i se propusese bla, bla.
    Ei, na, nu se poate, zic io, exagerezi…in timp m-am convns ca avea dreptate.
    Pot intelge ca pe vremea aia era plin ce ciripitori…dar Secu nu era chiar nu stiu ce „firma” de superspioni, se ocupau de fleacuri la greu.
    Dupa ce am terminat faculta, alta intamplare, mai ciudata.
    Eram militar , la TR, aia de dupa faculta, fusesem repartizat la nu`s ce unitate de proiectare telecomunicati, sau p`acolo. Mergeam ca la servici, pana la 3 dupa aia in oras.
    Tot pe la birt, carevasazica :P
    Na, intr-o sera mergem mai multi, printre care si o araboaica, prietena de familie, care pleca a doua zi inSiria, am convins-o sa dea o masa la Moldova, nu`s ce restaurant de fite din Bucale.
    Io, soldat, alt amic, lucra in cercetare la un institut de petrol si gaze, araboaica si inca fo 2,3…o gasca supervesela si chitita pe baut.
    O ploaie, mama, ce ploaie…asa ca luam un taxi.
    Ala vedea la doi metri, merge ce merge si la un moment dat ne trezim cu niste soldati cu puscoacele pe taxi!
    Berbecul ala de sofer intrase in ambasada Iordaniei, pe ploaia aia turbata a incurcat coltu cu intrarea pe aleea ambasadei, aia din ghereta au vazut prea traziu…pac, militia, secu, ne escorteaza la sectie.
    Pe drum, arboaica, statea in fata , langa sofer, imi palmeaza pe langa scaun niste scrisori, sa le ascund. Le primise de la niste cunostinte si trebuia sa le puna la posta dupa ce pleca din Romanaia.
    Ce dracu sa fac cu ele?
    Cu gaborii in masina din fata, soferul cacat la cur, pardosn, scuzati, se vaita de parca noi am fi condus harbul in maghernita alora… in plus eram suparati ca pierdeam chefu` si bauta pe gratis!
    Aveam o geaca cu o mesada de blana, era descusuta un pic, le bag in captuseala, aveam experienta cu copiatul la examene, tot acolo bagam subiectele gata scrise :P
    La militie, interogatoriu, perchezitie, li s-a aprins un clopotel, soldat, cercetare, araboiaca din Siria (tot bunaciune) Iordania, phaaa, aia,aia…chestia e ca nu au gasit scrisorile cu tot cu securistul ala fitos care se baga in seama!
    Ne-au dat drumu dupa o vreme, birtul se inchisese…s-a dus dracu tot cheful!
    Concluzia, ca nu v-am povestit de florile marului…
    Chiar daca mai sunt si astazi paispe catralioane de secu`, in tara, afara, tot digeaba :P

  16. Dacă vreți sa aflați cu adevărat cât de mult este infiltrata diaspora, incercati sa găsiți numele directorilor de proiecte de cercetare, finanțate fiecare cu aproximativ 1.5 milioane de euro

    I8. Dezvoltarea unui program pentru atragerea resurselor umane înalt specializate din străinătate în activități de cercetare, dezvoltare și inovare

    nume ascunse de

    https://mcid.gov.ro/programe-europene/componenta-9-suport-pentru-sectorul-privat-cercetare-dezvoltare-si-inovare/

    • Scrieți tare adânc. Ce ați vrut să spuneți?

      Ce „resurse înalt specializate din străinătate” atrage statul român? Pe Cîțu? 😂 Pe Madam Usturoi? 🤣 (Ministresa finanțelor lui Ponta, cu studii la Harvard, care a venit cu ideea genială a impozitării babelor ce vând usturoi în Obor pentru creșterea încasărilor la buget)

      Un proiect din ăla de cercetare valorează ceva mai puțin ca un apartament cu două camere la Saint Tropez, care e vreo 1.6€ milioane 😀

  17. Acum vreo 20 de ani. Suna telefonul. O voce etufata. Vrea sa ma intilneasca pentru o discutie preliminara. Zic ok, pot la ora x. Zice: va astept la McDonalds pe linga dv. La McDonalds, ihim.
    La masa, afara, un mosulete mic cu fizic de contabil, intr-un costum care-a avut si ani mai buni. Gusa si chelie cu sapca. Nu, gusa fara sapca :))))
    Tine in permanenta palma in fata gurii si vorbeste pe ton jos privind tot timpul in jur. Ii intind cartea de vizita. El n-are.
    – Stiti, noi avem nu stiu cite zeci de kile de mercur intr-un stoc istoric la Suceava.
    – Cine „noi”?
    – Un grup de afaceri.
    – Care?
    – …
    Scoate din buzunar un bon de depozit (sau cum naiba se numeau alea) din 19 toamna. Eu ma asteptam la un SGS sau echivalent dar na, ce stiu eu.
    Zic: domnu’, aveti voie sa detineti asa ceva? Aveti voie sa vindeti asa ceva? Aveti voie sa transportati asa ceva? Eu n-am.
    Zice: nu e o problema.
    Zic: ba e si inca deloc mica. Si iau instant decizia sa nu ma bag, asta ori e un clovn ori e bolnav psihic ori traieste din amintiri ori se face ca umbla cineva dupa el desi nu-l cauta nimeni. Dar hai sa vad daca pot sa ma distrez putin. Zic:
    – stiti, si pe legitimatia mea scria Ministerul de Interne. (E corect, lucram intr-un domeniu care fusese trecut in MI prin 1984 sau asa). Oricum, cum vindeti mercurul ala?
    – ne intelegem noi.
    – nu, nu ne intelegem. Nu voi intreba a doua oara.
    Biata faptura vazuse prin filme, cred, caci schiteaza niste cifre deasupra mesei. Habar n-am ce.
    – cum de a stat stocul asta 40 de ani si nu l-ati vindut cind preturile erau mult mai sus?
    – …
    – pe care piata intentionati sa vindeti?
    – …
    – sititi ca pretul pietei este de 4 ori mai mic? (Habar n-aveam, puteam sa spun de Pi ori mai mic sau de e la minus lambda t mai mic, tot aia era).
    – …
    – de unde aveti numarul meu de telefon? Ma ridic si spun: va rog sa nu-l mai folositi.

    Cind ii inmorminteaza pe-astia, ii baga-n pamint cu tot cu basti sau au ca la Mina Minovici, siruri de borcanele cu proteze? Basca lu’ tov Col. Xulescu odihneste linga borcanul cu proteza Gral Zetuleanu?

    • Am întâlnit un astfel de personaj prin 1993 – 1994. Dar ăștia de azi arată și se comportă altfel, pot fi găsiți prin consulatele României și au o atitudine de parcă ar fi fost în echipă cu saudiții care l-au aranjat pe Jamal Khashoggi la consulatul de la Istanbul.

      Au și un fel de wingmen, niște ciudați care poartă trening sau bermude, ca pe malurile Dâmboviței, dar în aer liber se află totuși la 5-10 metri de ”domnul consul”, deși n-ar avea ce căuta acolo. Personajul cu manele din articol pare să fie un astfel de wingman. Dar șeful lui arată și se comportă ca CI-știi din armată, deși umblă îmbrăcat civil.

    • Ha, ha, ha… Faină povestea.

      Ăsta o fi fost unul din mofluji. Grosul lurătorilor organelor sunt fie „oameni de afaceri”, fie „pensionari respectabili” fie o combinație a celor două. Ăla a încercat și ele sărăcuțul o țepușoară. 😀

      La vreo 200 de metri de casa părinților mei, până unde au ajuns cu demolările, e un bloc construit pe la sfârșitul iepiocii pentru angajații MI. Da-s numai plevușcă.Sunt tot soiul tot soiul de tablagii pensionari de la miliție, securitate și pompieri. Arată și se manifestă cam așa ca ăla din povestioara dumneavoastră.

      • „Grosul lucrătorilor organelor sunt fie „oameni de afaceri”, fie „pensionari respectabili” fie o combinație a celor două” – da, dar mai e și tineretul care iese pe porțile „academiilor” și care trebuie și el oploșit undeva, că vorba ceea, sunt copii de familie bună!

      • fie : sefi, suprasefi, supervaizari pe la statistica, fisc, asigurari de sanatate si sociale, calitate, concurenta, protectia consumatorului, … ehee ! Esim la penzie cu picioarele’nainte

    • Su-per! Ăștia sunt adevărații securiștii, ăia de pe vremuri! Cei tineri sunt vai cozonacul lor. Se duc la sală! Păi așa arată un securist serios?! Eu zic așa: nu mai avem, domnule, securiștii de altădată! „Un mosulete mic cu fizic de contabil” – ăsta e omul invizibil, omul pe care nu te deranjezi nici să-ți sufli mucii! Treci pe lângă el de zece ori pe zi, da, dar îl vezi măcar o dată? Nu-l vezi. Asta înseamnă profesionalism!

    • la pretu’ ala, nu era mercur alb … si sigur faceai Turcia ! PS Cu rulmenti nu au incercat ? Ca Dir Com de la Bv, din 90-93, era fost refernt in MINST cOM eXT. Secretara, ceva arhivara (tot acolo) seful de desfacere era fost referent … si uite asa cu toti erau disidenti ..

      • Domnu’, nu „faceam” Turcia, n-am lucrat niciodata pe piata aia si nu sint genul sa car rulmenti in rucsac. Si be) nu exista altceva decit mercur „alb”, asa-l face natura. A, ca unii vorbeau de mercur „rosu” e problema lor, asa or fi vazut ei la Chimie intr-a 8 a fosfor alb si fosfor rosu si-or fi zis ca-i la fel. Nu e. Natura nu face mercur rosu, doar „alb”. Daca ar fi sa-mi dau cu presupusul ei se vor fi referit la o iodura sau la o sulfura de mercur care sint rosii. Detinerea, transportul si comercializarea de asa ceva sint fie interzise, fie strict reglementate si licentiate. Pe amatorii de comert cu asa ceva ii ia DIICOT cu mascatii ca din oala.

      • :)) Doar de 2 ori s-a intimplat sa maninc la McDonalds. O data la inaugurare si apoi nu mai stiu pe unde ca mi-era foame rau si n-aveam incotro. La aia cu puiu’ si colonelu’ n-am avut curiozitatea. Mi se pare ca la Burger King am intrat o data undeva pe o autostrada prin Germania/Austria. Dedulesti, Cotmeana? Mai bine iau niste cipsuri sau crap de foame! Sint ele locuri de mici bune de-a lungul drumurilor, alea nu.
        La Londra era sa mai intru o data la McDonalds, fusese la County Hall o expozitie „Into the Mind of a Genius”, Dali, grafica vreo 250 de lucrari, obiecte cu uz dublu, sculpturile cu sertare in trup de femeie, ceasurile care curg, admirabil curatoriata iar explicatiile din casca erau excelente. Ma rog, au fost si ceva Picasso dar n-am avut chef de el, era si tirziu, mi-era foame si pina-n Kensignton (in zona Earl’s Court un resturant mic excelent, paki, bangla, ceva, era cale lunga). Asa ca am iesit din expozitie si-am dat peste usa de la McDonalds. In aceeasi cladire. Tentant, foamea e foame asa ca m-am apropiat ca sa vad cu coada ochilor un salvator „All you can eat” sudest asiatic. Preferabil oricind. Asa ca n-am mincat a 3 a oara la McDonalds :))

  18. Articolul asta nu are nicio logica. De ce s-ar inflitra secu in diaspora? De ce ar face asa ceva la evenimente culturale? Ce sa obtina cand toate acestea se gasesc liber pe internet? De ce ar trebui o fosta colega sa-l primeasca in casa ei asa pe nepusa masa? Vizitele se anunta din timp intr-o tara civilizata, e un lucru cat se poate de elementar, nu? Imi pare ca articolul arata mai mult frustrarea autorului, a aterizat intr-o lume civilizata unde balacariile, calomniile si smechereala nu mai prind asa cum prindeau odata in orasul lui balcanic. Se pare ca usile unui mediu curat i se inchid iar cele ale conspiratiilor incep sa se deschida. Tipic pentru o parte din diaspora.

    • „articolul arata mai mult frustrarea autorului, a aterizat intr-o lume civilizata unde balacariile, calomniile si smechereala nu mai prind asa cum prindeau odata in orasul lui balcanic” – m-ați prins, domnule Sebastian P. Ăsta-s eu! Am crezut că sunt dibaci, dar de ochiul dumneavoastră vigilent mi-a fost imposibil să scap. Ochiul și timpanul.

  19. Interesant articol. Vad ca are efectul hartie de turnesol in sectiunea de comentarii, pe ici pe colo :)
    Am intalnit si eu aici in tara cativa indivizi care, prin consecventa discursului si urmarea unei anumite linii narative, m-au dus cu gandul mai degraba la un personaj bine exersat decat la o persoana reala. Unul dintre ei, am aflat intamplator, chiar incercase sa intre in randul „securistilor”, dar nu a fost admis din cauza unei alunite (eterna poveste a candidatului lipsit de semne particulare, ca sa nu poate fi identificat).
    Remarcabil este ca tot repetand teoriile protocroniste aberante si nostalgiile ceausiste, a reusit sa dezbine o familie. Cretinismele respective chiar au prins la o parte a familiei, iar cealalta inca nu stie in ce parte sa incline.
    E posibil ca o parte dintre oamenii din jurul nostru a aiba un al doilea astfel de job: lucrator la secu. Dar mai degraba cred ca majoritatea sunt idioti utili, indoctrinati cu televizorul si Pavel Corut, metamorfozate mai nou in AUR, sosoci si nationalism de grota.
    Ceea ce mi se pare mai grav este ca toate aceste teorii chiar isi au originea in manualele Secu de pe timpuri si sunt folosite astazi doar in folosul unora dintre conducatorii tarii, mai ales a acelora carora le repugna democratia, egalitatea in fata legii, transparenta si care la „drepturile omului” intreaba cinic „care oameni, mai exact?”.

    • „Remarcabil este ca tot repetand teoriile protocroniste aberante si nostalgiile ceausiste, a reusit sa dezbine o familie” – m-ați întristat foarte tare, doamnă Mihaela. După moartea maică-mii, inteligentul de taică-meu și-a găsit o amică, o iubițică dacă pot să spun așa și iată că pot, care semăna perfect cu personajul descris de dumneavoastră, doar că nu era un el, ci o babă sinistră, ceva cu care să sperii copiii. În mai puțin de o lună, m-am trezit certat la cuțite cu bietul tata, care devenise fan absolut Pavel Coruț, bubuli, octogon, securiști buni și alte vome de-astea. Afacerea „brainwashing” a durat fix 10 ani. Apoi tata a murit. Înainte de moarte și-a cerut scuze: a zis că nici nu credea cu adevărat în mizeriile alea, dar să-l înțeleg și pe el, că era îndrăgostit. Pam-pam.

      • Daca tatal dumitale si-a anulat bruma de gandirea critica de dragul unei amicitii de alcov, sa nu ne mai miram ca altii si-o anuleaza de dragul unei pensii mai speciale, a unei prietenii oportuniste, a unui post caldut in aparatul de stat sau pur si simplu din frustrare si impotenta.

    • „Ceea ce mi se pare mai grav este ca toate aceste teorii chiar isi au originea in manualele Secu de pe timpuri”
      chestia asta sună și mai interesant decât articolul. Unde găsesc și eu un manual d-ăsta? că tare aș vrea să-l răsfoiesc.. :) nu de alta, dar poate mă apuc să torn și eu ceva literatură feroviară de tip coruț/danbrown. pare că ies bani din treaba asta, fiind lumea plină de omuleți care suspectează guvernul, guvernul din adâncime, corporațiile de fațadă și ongeurile din umbră de cele mai nasoale faze..

  20. securitatea exista daca tu crezi ca ea exista.daca tu ii intorci spatele ea nu exista,nu pentru tine, si nici in general.ca sa ai un aparat de represiune functional trebuie sa ai si o putere de coercitie formidabila,lucru care azi nu mai exista la nivelul maselor.cazurile ursu se pot intimpla oricind dar e de remarcat ca si atunci se intimplau foarte rar

    • „lucru care azi nu mai exista la nivelul maselor” – evident. Pe vremea când se câcâiau s-o sperie pe Monica Lovinescu, diaspora număra câteva mii de oameni, care se cam certau între ei. Erau ușor pentru „organe” să se strecoare și să se infiltreze, apoi să lucreze la kompromaturi. Acum diaspora numără milioane, iar organele nu mai sunt nimic. Tot ce pot face este să meargă înainte cu sistemul lor mort demult, bun doar să le mai bage niște salarii în buzunare.

  21. obsesii nationale. cred ca e frica multora dintre noi de a recunoaste ca ceea ce facem in viata lui de zi cu zi e complet irelevant atat pentru statul roman, cat si pentru tot restul lumii, incepand cu vecinii si terminand cu colegii de la munca. unii cauta cu disperare atentie pe tot felul de plartforme gen youtube si facebook, si nu o primesc, iar altii suspecteaza ca au primit-o deha, dar din umbra. ii urmareste oculta. ca sa afle ce, Mihai? cate beri bem in medie pe saptamana? le spun eu singur daca trebuie.

    • „ca sa afle ce, Mihai? cate beri bem in medie pe saptamana? le spun eu singur daca trebuie” – nu trebuie, dar eu totuși le spun, ca să nu moară proști: eu unul beau cam 12 beri pe săptămână, dar uneori bat spre 15. Beri serioase, poloneze, din alea la doză de aluminiu, la un euro cincizeci bucata… beri muncitorești, de șapte la sută. Nu ne jucăm aicea! Berea belgiană nu e bere de băut, asta m-am lămurit din primul an.

      • Dom Buzea, daca cineva e interesat de cate beri bea cineva nu trebuie sa intrebe. Se uita in cardul lui bancar. Curand companiile de asigurai auto, de sanatate etc o vor face.
        Cand merg sa cumpar bere, casierita ma intreaba daca benevol, vreau sa-mi dau codul postal. Evident spun…nu-l stiu Madam.

        Numai bine

  22. https://www.cbc.ca/news/rcmp-investigating-chinese-police-stations-canada-1.6627166

    Ca Trudeau Este agent de influenza al CHINEI stiu Pina si copiii. Ca o parte buna din MPs din partidul liberal e platit de Beijing. Canadienii cu IQul lor inca se intreaba de ce in Canada casele Sint de trei ori mai scumpe ca in USA cam la acelasi salariu mediu. Undeva trebuie si comunistii sa isi parcheze banii..

    Ca Este o lupta surda intre CSIS si partidul liberal de cind a explodat scandalul in Canada cu daily leaks in Globe and Mail iarasi nu e un secret decit in tara lui Papura Voda, unde Adevarul trece drept ziar si Antena 3 drept post TV..

    Bagati pe google un search Robert Fife Twitter si cititi ce scrie omul ala. Editorul aef la Globe and Mail.

    Ca sa nu mai spunem ca un individ pe numele lui Cameron Ortis al treilea om in CSIS a fost deconspirat drept agent Chinez de catre FBI si arestat in Sept 2019..

    Ati vrut securisti, luati de aici, lasatzi / gen Citzu, Orban, Aurescu, Ciolacu, Ciuca, v-am dat chestii serioase de rumegat..

    • „Ati vrut securisti, luati de aici” – am vrut, de ce se nu vrem? Nu zic că vânduții din Canada nu sunt haioși. Dar avem și noi vânduții noștri!

    • Ceea ce este de retinut, este faptul ca nu se doarme, si se desconspira. La timp, dar, se da „pa surse”, doar cand adevarul este viciat…si nu mai conteaza cand.
      – Canada isi dezvolta (apropos de lectura) inca din anii 70′-80′ un sistem de depistare a infiltratilor, la fel ca si
      – Japonia (astia sunt mai nashpa, vroiau ceva pe baza de mimica si gestica si formasera un program bazat pe 105 certitudinei din 127de posibilitati , sau ma rog cam astea erau civ=frele; insa nu garantau 100%, ci doar 82-87 %); la fel ca si
      – Norvegia si Suedia … , care chiar au avut rezultate .
      Nu mecanismele se (mai) spioneaza, ci oamenii, ca sa fie facuti dependenti, vulnerabili si manevrabili . S mai departe, … vedem noi. Ii sacrficam, ii folosim pana la uzura, ii …

  23. Ha! Comisiile care ar trebui să controleze serviciile sunt de fapt ele controlate de către servicii. Aproape toți politicienii sunt școliți și antrenați de securiști, prin școlile controlate de secu. Inclusiv acum suntem conduși de securiști. Că sunt din ce în ce mai proști și neadecvați, asta vine de sus în jos, de la președinte și directori de servicii, puși acolo pe alte criterii decât cele de „real intelligence”. Că sunt facțiuni în servicii ce se bat între ele, a se vedea AUR/PSD vs USR – totul este înfăptuit sau penetrat de servicii / facțiuni din servicii. Am avut o șansă în decembrie 1989 (proclamația de la Timișoara) să ne luăm țara înapoi, dar și-au luat securiștii țara înapoi de la partidul comunist, pe care l-au tot răstransformat, de la FSN la PSD, dar astfel încât să maculeze rămășițele partidelor istorice. Cu PNȚCD le-a ieșit mai repede, PNL se lasă mai greu, dar sub KWJ se va duce neostoit după PNȚCD. Așa că, providențiali cum suntem, românii vor alege tot un voievod care să-i țină proști și sclavi. Masa critică s-a mutat în diaspora, poate de aici agitația din servicii care să asigure non-combatul de departe. Lăsați-i pe Nicu/Marcel/Gigel/Costel să lucreze liniștiți pentru pensionarii speciali care nu fac absolut nimic, decât își păzesc privilegiile – ăștia ar vinde țara cu totul, doar să trăiască ei și ai lor bine.

    • „Așa că, providențiali cum suntem, românii vor alege tot un voievod care să-i țină proști și sclavi.”

      Va dau un pont : sa stiti ca pe listele electorale din care alegeti , candidatul al carui nume incepe cu litere pare e pus de secu iar cel cu litere impare e pus pe lista de Maica Tereza. Dar sa nu mai spuneti la nimeni.

  24. „Cum să stai la Bruxelles fără să muncești?”
    eu mai degraba as fi suspectat ca sunteti Codrut Marta sau Sebastian Ghita, dar nu ma pot pronunta pana nu va dati jos mustata falsa

  25. Textul seamănă izbitor cu cele de pe platforma Flat Earth Society. Zeci de mii de securiști infiltratii în diaspora și plătiți de guvernul gazda. Ce tare!

  26. Mă tot întreb și nu reusesc deloc sa înțeleg ce mesaj vrea sa transmita autorul. De ce ar impanzi România mii de securiști aiurea prin diaspora și, colac peste pupaza, să fie plătiți de guvernul gazda. Poate ne luminează totuși domnul Buzea ca în beznă ne-a băgat destul.

  27. Domnule Buzea, se pare că nu e atât de bine la Bruxelles, va urmăresc securiștii peste tot sau invers, mă rog. Apoi, din câte știu, in diaspora mai toți au joburi și câștigă foarte bine. De ce nu veniți frumușel acasă!? Încă puțin, cred, și dispare și scrisul slab în argumente. ChatGPT produce deja articole deosebit de interesante, cu date clare, argumente si concluzii solide.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro