joi, martie 28, 2024

Securitatea energetică între independență și smart-dependency

Premierul a readus în discuție problema securității energetice prin prisma independenței energetice. Această idee a fost enunțată duminica trecută la Baia Mare la o reuniune liberală.

Cred că de mult ar fi trebuit să se antameze o astfel de discuție începând cu mediul universitar, întrebând specialiștii industriei energetice și terminând cu politicienii. Eu am abordat acest subiect în teza de doctorat: Securitatea energetică a României în context european: Capitolul gaze”, din care voi cita câteva pasaje (cu italic) în acest articol.

Securitatea Energetică este o condiţie a existenţei statului român, un drept internaţional inalienabil şi imprescriptibil, rezultat din dreptul statului asupra resurselor sale energetice şi din tratatele europene şi euroatlantice care trebuie să devină unul din obiectivele de guvernare pe termen lung. Securitatea energetică presupune asigurarea necesarului de consum de energie sub aspectul accesibilităţii la resurse şi a disponibilităţii accesului pe termen lung.

Clasicii teoriei securității economice abordează termenul în trei sensuri;

  • conservatoare – prin care securitatea economică este parte a securității naționale și politicii de stat
  • liberală – care elimină intervenția statului și consideră că piața trebuie să se dezvolte și să opereze liber
  • socialistă – care ia în considerare justiția și egalitatea socială intervenind în economie numai atunci când se produc dezechilibre sociale.[1]

Este clar că abordarea este învechită deoarece accesul la resurse este din ce în ce mai îngrădit prin oligopolizarea industriilor (exemple: Rusia și energie sau China și metalele și pământurile rare), apariția actorilor nonstatali (companiile mulțimationale sau rețelele de ong-uri globale) sau folosirea amenințării economice (în speciali energetice în zona europeană) ca parte a războiului hibrid și asimentric.

Începând din al doilea mandat, Președintele Klaus Iohannis a intodus conceputul de securitate energetică ca parte integrantă a doctrinei naționale de securitate în documentul care dă linia evoluției viitoare (2020 – 2024) a României: Stratetia Națională de Apărare. SNAp este un bun public și un produs final al acțiunilor instituțiilor statului, care sunt clare și măsurabile. SNAp ar trebui să genereze Strategia Energetică, pentru o perioadă mult mai mare decât mandatul Președintelui. (O analiză mai detaliată pe această tema am publicat aici.) Nu înțeleg de ce de 13 ani, România nu este în stare de a avea o astfel de strategie! (De fapt înțeleg, și dacă intru în amănunte voi fi etichetat ca promotor al teoriei conspirației, preferand să raman la teoria „războiului româno – român” explicată acum câțiva ani de domnul general Constantin Degeratu.)

Scriam acum mult timp: „În realizarea Strategiei Energetice ar trebui avute în vedere și următoarele aspecte ce trebuiesc depășite:  Administrația Prezidențială și Parlamentul României nu au la dispoziție experți pe problemele securității energetice, de aici putând rezulta o legislație incoerentă în domeniu, toate strategiile se bazează doar pe informații provenite din analizele serviciilor speciale ce au în obiectul de activitate realizarea acestora, în problematica energetică nu se îndeplinește un atribut important: predictibilitatea în relațiile internaționale în domeniul energetic, de asemenea putem aprecia că România nu are o capacitate de analiză strategică regională / internațională pentru a-și putea negocia avantajos strategiile și politicile în cadrul UE.

Securitatea economică (si implicit cea energetică) poate fi redusă la câteva probleme relevante din punct de vedere practic:

  • capacitatea statelor de a menține unități independente de producție într-o piață globală
  • capacitatea statelor de a dispune de acces la surse de energie și materiale strategice
  • eventualitatea ca dependența economică / energetică pe piața globală să fie utilizată pentru atingerea unor scopuri politice
  • posibilitatea ca piața globală să crească inegalitățile economice dintre state
  • riscul ca globalizarea economica ce duce la diminuarea funcțiilor economice ale statului să genereze economie subterană, comerț ilicit, trafic cu tehnologie, afectarea mediului înconjurător
  • riscul ca economia globală să intre în criză datorită politicilor economice greșite, a conducerii politice slabe, a instituțiilor naționale / internaționale slabe, a instabilității financiare. [2]

Nu putem să discutam despre securitate energetică dacă nu ținem cont de realitățile internaționale și regionale. Singura realitate, pe care o repet de câte ori pot este ceea ce scrie în Strategia Energetică a Federației Ruse din 2012:

  1. țările Uniunii Europene sa devină cât mai dependente de gazul rusesc,
  2. Federația Rusă să facă investiții gigant în conducte,
  3. mărirea capacităților de transport din țările fostei URSS: Turkmenistan, Kazakstan, Uzbekistan și Azerbaijan către Occident, deci mărirea monopolului rusesc.
  4. crearea de firme intermediare în țările occidentale care să se ocupe de importurile de gaze.
  5. asocierea Gazprom cu “vechii parteneri de afaceri” ai acestuia în diverse firme,
  6. intrarea în acționariatul a cât mai multor firme de producție și distribuție de gaze sau producători de material rulant pentru industria extracției și transportului de gaze din occident,
  7. achiziționarea companiilor naționale de transport și distribuție de gaze din cât mai multe țări europene,
  8. achiziționarea sau asocierea cu cât mai multe firme de infrastructură din țările europene (comunicații, transport feroviar, etc) la schimb cu un preț mai mic al gazelor.

Am citat din strategia rusescă, fără a mai aminti de doctrina Gherasimov (despre care am scris aici) pentru a încheia orice discuție despre independența energetică.

Situația externă reprezintă amenințări majore, o parte au fost descrise mai sus. Din situația externă însă putem spune că reies și oportunitățile: România este singura țară din sud-estul Europei care deține depozite energetice semnificative și România este singura țară din sud-estul Europei care nu manifestă deviații flagrante de la politica UE și NATO. (Nu dăm exemple și nu mă gândesc nici la glume cu simbioza dintre trotinetiști și antivacciniști.) Acest lucru face că să devină mult mai interesantă pentru potențialii investitori în domeniu.

De asemena această oportunitate ar putea-o atrage pe cea a reindustrializării României prin atragerea de investiții în alte domenii economice. O altă oportunitate este dată de așezarea geografică din care poate rezulta contrucția unei piete regionale (măcar balcanice) în tranzațiile cu energie electrică pentru „ziua următoare”, dar și pentru tranzacțiile pe termen lung, fapt ce ar duce la așezarea corectă a prețurilor energiei. De aici rezidă oportunitatea de a crea dependența energetică a țărilor vecine față de România, concept înscris în ceeace am putea numi smart dependency.

Ideile acestea le scriam acum câțiva ani și rămân valabile în continuare.

Realitatea româneasca arată o oligopolizare și cartelizare ale extracției, prelucrării și distribuției, de jucători ce nu țin cont de interesul național și interesul cetățeanului. Nici piețele de energie nu sunt bine organizate (OPCOM și BRM), acestea fiind acaparate de brokerii de energie (pompos numiți furnizori) care au posibilitatea de a manipula piațele și de a sări peste regulile acestora. Într-un articol de acum 3 luni, explicam riguros acest lucru.

Spre încheiere trag câteva concluzii:

  • dacă am avea o structură care să analizeze situația națională și internatională a industriei energetice și să proiecteze o strategie energetică și politici sectoriale pentru energia securitară sau regenerabilă am putea să dezvoltăm o economie puternică care să contribuie la interdependența de tip win – win a conceptului smart dependency.
  • câteva investiții în capacități de producție de energie securitară (gaz și nuclear) și o mărire a capacității de interconectare ar face România un posibil jucător în piața regională de echilibrare (ceea ce face azi Ungaria), ceea ce ar duce de asemenea la smart dependency cu vecinii UE dar în special non-UE (Ucraina și Moldova).
  • o reorganizare serioasă a piețelor de energie (de gaze și electrică) și o legislație comercială stabilă ar putea face România acel hub energetic regional mult visat, care bineînțeles ar duce la subiectul discuției noastre: smart dependency.

Am amintit de lipsa unei strategii energetice și urgența construcției acesteia în câteva articole: aici despre principii și aici despre riscuri, vulmerabilități, amenințări, pericole și oportunități. Pentru a sublinia importanța conceptului smart dependency, reiau câteva principii pe care le-am enunțat și care se desprind din SNAp și PNI (Programul Național de Investiții):

  • România nu-şi mai permite să renunţe la nici un capitol al suveranității energetice, adică nu-și mai permite să renunțe la controlul niciunei resurse energetice,
  • România trebuie să dețină capacitatea de a menține unități independente de producție, stocare, transport și distribuție într-o piață globală,
  • România trebuie să dispună de acces la surse de energie și materiale strategice,
  • România trebuie să facă față dependențelor economice – energetice față de alte state ce urmăresc scopuri politice pe piața globală și să utilizeze eventuala dependență a altor state de România pentru atingerea unor scopuri politice în interesul său (smart dependency),
  • România trebuie să se împotrivească creșterii inegalităților economice – energetice dintre state în piața globală,
  • România trebuie să aibă instituții și instrumente în fața riscului de globalizare economică ce duce la diminuarea funcțiilor economice ale statului și care generează economie subterană, comerț ilicit, trafic cu tehnologie, afectarea mediului înconjurător și corupție,
  • România trebuie să aibă instituții și instrumente pentru a se apăra în fața riscului ca economia globală să intre în perioade de criză datorită “lebedelor negre”, a politicilor economice greșite, a conducerii politice slabe sau corupte, a instituțiilor naționale sau internaționale slabe și a instabilității financiare sau politice la nivel regional (ceea ce s-a întâmplat începând cu martie 2020 – criza Covid 19),
  • România trebuie să aibă o industrie energetică predicibilă în relațiile internaționale,
  • România trebuie să-și construiască o instituție națională cu rol de analiză economică strategică, de avertizare timpurie și combatere a agresiunilor economice pentru a ajuta la negocierea avantajoasă a tratatelor, strategiilor și politicilor în cadul UE și în cadrul regional.
  • România trebuie să fie capabilă să răspundă, energetic, provocărilor interne și internaționale, anticipând situațiile critice și pregătind scenarii de răspuns și de depășire a situațiilor critice.
  • România trebuie să deruleze politici și programe de exploatare eficientă a potențialului intern privind resuresele regenerabile, împreună cu accesul imediat și concret la resursele aflate în conservare.

Nu pot să închei fără a aminti despre autosuficiența energetică (sper că la aceasta s-a referit domnul Florin Câțu) despre care am scris un articol aici.

PS: Recitind articolul mi-am dat seama că toate aceste principii enunțate acum aproape un an se încadrază perfect între cele patru coloane ale „templului doctrinei liberale” de care amintea Sebastian Burduja (pe care nu îl cunosc) într-o excelentă anailiză aici:

  • Ordinea ce „înseamnă un cadru legislativ coerent și stabil, continuitate în actul guvernării, coerență transpartinică în acțiunile strategice pentru România.”
  • Democtrația. „România are nevoie urgentă de recredibilizarea instituțiilor fundamentale ale democrației, de la Parlament la Guvern, Curtea Constituțională, Avocatul Poporului, justiția independentă.” – în consecință și Ministerul Energiei, ANRE, Consiliul Concurenței, OPCOM și BRM.
  • Patriotismul, care „nu trebuie luat în înțelesul său restrâns, intransigent sau intolerant …[și] nu exclude colaborarea cu străinătatea”, 
  • Armonia socială. Armonie socială înseamnă de fapt echitate și prosperitate, înseamnă un tratament corect în piața de energie.

Later edit: pentru a vedea cât de nealiniată este România la piața internațională a gazelor am făcut un tabel cu creșterile de preț:

TaraCresterea
Romania150%
Japonia5,9%
Franța12,5%
Italia18,7%
Marea Britanie9,5%
Canada 19,7%
Germania  11,6%
SUA 23,8%
țările OECD17,4%

Surse (aici și aici)


[1] Sava, Ionel Nicu – Studii de securitate; Editura Centrului Roman de Studii Regionale, Bucuresti, 2005, pag 233

[2] Sava, Ionel Nicu – Studii de securitate; Editura Centrului Roman de Studii Regionale, Bucuresti, 2005, pag 239

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Ieri s-a scăpat Chirițoiu și ne-a lămurit cam care este strategia energetică a României https://www.wall-street.ro/articol/Economie/276153/chiritoiu-consiliul-concurentei-trebuie-sa-ne-obisnuim-cu-preturile-mari-la-energie-fiindca-va-ramane-ridicat.html?PageSpeed=noscript. Cu pandemia am rezolvat-o, trebuie să ne obișnuim să trăim cu ea. Mai trebuie să ne obișnuim să trăim fără bani și mîncare și am lămurit toate problemele, ca să nu mai tot enervăm guvernu’ și prezidentu’ cu văicăreli și tîmpenii d-astea populiste acum cînd e criză, cînd trebuiem să vedem cum facem ca să plătim șapca lui Iohannis și diverse dobînzi și comisioane la băncile de la care se împrumută ca disperatul Cîțu și neaparat să mărim bugetele serviciilor care luptă cu terorismul, războiul hibrid, amenințările cibernetice, apără constituția, ș.c.l.

    • Daa, Chiritoiu si strategia Robin Hood. Este mai usor sa iei de la cei care se straduiesc sa faca ceva si sa imparti celor mai slabi, in loc sa creezi un mediu propice pentru atragerea investitiilor private in sectorul energetic, sa creezi noi locuri de munca pe plan local, bine platite, energie ieftina din regenerabile, dezvoltare si prosperitate. Guvernele, partidele si primarii (baronii locali de la baza partidelor) ar fi capabili sa faca ceva numai daca primesc bani „neconditionati”. Terenuri de fotbal in panta, metrouri prin orasele cu treisute si cateva zeci de mii de locuitori, parcuri cu pomi importati din Canada, autostrazi de trei ori mai scumpe decat in Elvetia si alte fitze. https://www.youtube.com/watch?v=lJsNuxJEWCQ

    • Draga „turmentatule” Mi-a placut indemnul Dv. de a invata sa traim si „fara mancare” !! Dar mi-am adus aminte de znoava cu magarul tiganului care a murit tocmai cand invatase sa nu mai manance ! Oare ni se poate aplica ?

      • Sîntem un popor vegetal, cum spunea Ana Blandiana, așa că putem încerca să ne hrănim prin fotosinteză. E trendy cu energia solară, putem să-i spargem pe toți hipsterii dacă ne iese, să vedem dacă lui Cîțu îi vine ideea asta ca să o treacă în planurile lui de guvernare.

  2. Felicitări domnului Cosmin Gabriel Păcuraru (pe care nu îl cunosc) pentru analiza punctuala bine articulata.
    Am doua observatii: 1-spuneti ca atât Administrația prezidențială cât și Parlamentul nu au experți care sa analizeze situația energetica a tarii. Da, așa este. O spun în cunoștință de cauza, după 17 ani de activitate de consilier la Camera Deputaților. Dar chiar dacă unii dintre consilieri ar avea cunoștințe și experiența de a sugera soluții viabile, factorul politic, în autosuficienta lui, nu ține seama de nicio propunere. O spun din experiența.
    Și 2- pentru rezultate concrete, o strategie viabila și de durata în domeniul energetic ar trebui mediata și asumată de toate partidele politice, astfel încât fie ca sunt aplicate politici sociale sau liberale, politica energetica sa meargă într-o singura direcție.

  3. E normal, avand in vedere situatia de cvasi-monopol a producatorului rus de gaze pe intreaga piata central si est europeana – nu avem acces facil aici la alte gaze, in afara celor rusesti, iar rusii pot sa ceara pe ele cat poftesc si sa le foloseasca in ori ca re scop!
    Iar noi inca stam bine…
    Solutia de urgenta ar fi sa cerem ajutor americanilor si sa incepem exploatarea gazelor din perimetrele care ne revin din platforma continentala – fara a implica insa, in vreun fel, pe rusi, deoarece n-ar exista concurenta si s-ar crea in cel mai bun caz o situatie de oligopol cu intelegeri de cartel.
    (gaze lichefiate – transportarea lor din porturi)

  4. Strategia energetica era necesara de acum 30 de ani, acum ne am trezit cand urca preturile?!! Bun, vom avea inca 4-5 decenii, gaze naturale convenabile, in parte date de F.Rusa. Dar si Marele Urs treptat isi va reduce livrarile si va ridica mult preturile. Si acolo zacamintele sunt epuizabile. Extractiile siberiene sunt dificile din cauza climatului. Atunci ce strategie ne mai trebuie?!!!

  5. poate nu sunt io in cea mai buna facultate mintala privata dar articolul trebuia sa inceapa cu sfarsitul, adica acel „Later Edit” in care vedem ca preturile gazului in Romania cresc inexplicabil si incomparabil mai mult decat in tari care nu au productie si prelucrare de hidrocarburi….
    nu stiu altii cum sunt, dar io cand ma gandesc la locul copilariei mele, la pohta ce-a pohtit, la ciocu mic ca acu noi suntem la putere… se sparie gandul ca aista nu se poate, dar e un mod sigur de a sugruma mai intai economia, apoi incet incet si cetatenii fara venituri speciale extrase direct din imprumuturi publice, cum fu amu cativa ani la o tragedie greceasca care tot isi cauta sfarsitul
    Suna bine….Suna bine pentru mine, pentru tine, pentru fabrici si uzine?

  6. 1.Pentru o securitate energetica de tipul smart dependency, aveam nevoie mai intai de o economie nationla functionala si creatoare de resurse financiare majore, inexistenta in cazul unui stat esuat economic si financiar!
    Romania are deja din anii trecuti doua strategii energetice, una oficiala (de stat) si alta privata, strategie a gazelor naturale, alaturi de alte 54 de strategii nationale economice (pe domenii) si bugetare, ramase in ,,registrul strategiilor irealizabile” ale acelasi stat esuat.
    2.Autorul propune o masura economica punctuala pe domeniul smart dependency energetica, dar NU STIE (fiindca n-are de unde sa afle) ca ENERGETICA si constructia ei nationala este PARTE a dezvoltarii economice si industriale, iar nu un domeniu/sector economic care se poate edifica si TRAI distinct de complexul economic/industrial al Romaniei, care trebuie sa se dezvolta simultan cu cel energetic!
    Aceasta neintelegere este determinata de ,,progresul” cercetarii economice (industriale) numai pina la conceptul de STRATEGII, care cuprind exact ceeace inventariaza si enumera autorul drept necesitati, resurse, conditii, oportunitati, modalitati de lucru, rezultate, etc. si in final…ceva IREALIZABIL inafara procesului national de REINDUSTRIALIZARE, in raport de care sa fie stabilit necesarul pe grupe/tipuri de energie, cantitatile medii necesare care sa creieze imaginea/structura obiectivelor energetice, apoi costul, finantarea, termene de realizare, responsabilitati, etc.
    Lipsa cercetarii economice FUNDAMENTALE in domeniul dezvoltarii economice si industriale rapide (potentata de conditiile economice speciale ale globalizarii) a creat insasi blocarea ,,mintilor” specialistilor in economie si domeniile acesteia in faza de ,,strategii”, cum este cel energetic!
    Acest vid stiintific lipseste specialistii in economie de cunoasterea principiilor dezvoltarii economice, in care principiul fundamental, este acela ca schimbarea economica/industriala pozitiva se desfasoara SISTEMIC, adica actionaind dezvoltator asupra tuturor componentelor unei societati industriale, care se sustin si potenteaza reciproc ca ansamblu national, producind si resursele dezvoltarii curente si viitoare.
    Fara o viziune noua, conturata de o ,,stiinta a dezvoltarii economice rapide”, diferita de micro si macroeconomie (dar coexistenta cu ele), fara un nou model de dezvoltare economica capabil sa ,,prelucreze” si conexeze strategiile industriale nationale intr-un program economic operational, ofertabil clasei politice si tarii (la fel ca integrarea in UE sau NATO), Romania stagneaza industrial, iar strategiile ramin teoretice, irealizabile.
    Inafara unui PROIECT DE TARA cu obiectivul reindustrializarii, toate strategtiile prezente sau viitoare, toate ARTICOLELE extrem de realiste si solicitante a unei politici energetice ACTIVE, ramin absolut teoretice!
    3.Aceasta situatie, in care specialistii nu pot sa inteleaga de ce nu se trece la actiunea guvernamentala de reconstructie energetica efectiva, imediata, se datoreaza faptului ca STRATEGIILE si loby-ul tehnic-stiintific al specialistilor in domeniu (cum este si autorul) nu este OPERATIONAL si nu pot fi cuprinse intr-un PROGRAM DE GUVERNARE! ELE (strategiile) TREBUIE SA ,,EVOLUEZE” programatic la ,,FORMATUL” de ,,Proiect Economic National de Reconstructie Industriala”, SINGURUL care cuprinde la modul unitar, coerent si realizabil, toate strategiile economice (a carbunelui, gazelor naturale, materialelor de constructii, transportului si infrastructura, etc.) impreuna cu cele ,,bugetare”, capabile sa creieze mediul economic FUNCTIONAL SI PERFORMANT, care sa asigure acest proces national complex si de durata!
    Un calcul simplu m-a condus la costurile srategiilor economice si industriale, ele fiind de ordinul a 150 – 180 de miliarde de Euro anual, bani cu care la modul aproximativ este datoare Romania!De unde atunci bani pentru strategii?

    PS.
    Un proiect de tara ar fi asigurat o crestere economica-industriala de cca. 5 la suta anual si ar atrage investitii industriale straine si nationale de cca. 15 – 20 de miliarde de Euro anual, odata cu imensul sprijin financiar al UE.Cu toate acestea presed. PNL, L. Orban a refuzat evaluarea si promovarea proiectului de tara propus personal dumnealui, el apelind la ,,cirpeli financiare si legislative” care prin caracterul de ,,surogate economice” nu puteau conduce decit la demoraizarea partidelor noi, asociate, si la esecul general al guvernarii, indiferent cine ar fi fost P.Ministru!
    prof. Caliman I. Eugen
    autor ,,proiect de tara”
    autor ,,schita a noii stiinte a dezvoltarii”.

    • Au fost proiecte de bacanii, restaurante, supermarket-uri si constructii de locuinte.
      Si Romania s-a dezvoltat cu asta.
      Inca se viseaza in Romania la proiecte de tara, economie etatista etc. dupa modelul chinezesc de dezvoltare.

      • Stimate,
        d-le Durak,
        Tocmai cu aceste proiecte de consum, fara proiecte industriale, Romania s-a dezvoltat CONSUMERIST SI PE DATORIE de trei decenii!De aceea sintem o natiune esuata in genere, la fel ca Grecia anilor trecuti!
        Dvs. scrieti ca sa va ,,aflati in treaba” si v-a ramas in cap numai dezvoltarea industriala comunista ori chineza!Neavind idee de ceeace s-a petrecut economic in Coreea de Sud ori tarile asiatice emergente, este firesc sa respingeti pina si ideea reconstructiei industriale a Estului, confundind proiectele punctuale de afaceri (private) cu masurile politice, economice si sociale sistemice nationale, care au condus in tarile respective la transformarea lor in puteri industriale.Fara cunostinte economice robuste in genere sau a ,,economiei dezvoltarii” (existenta in tarile emergente), daca taceati ,,filosof ramineati”.
        Acest comentariu este adresat strict celor care in necunostinta de cauza ori din ,,datorie” fata de polirticieni esuati, neaga insasi posibilitatea iesirii Romaniei din actualul dezastru economic si financiar, ,,aparind” fara argumente tehnice/stiintifice pe politicienii care refuza sa treaca dincolo de cirpelile economice si legislative, catre dezvoltarea industriala a tarii!

        • „neaga insasi posibilitatea iesirii Romaniei din actualul dezastru economic si financiar”.
          Pai nu au fost ‘telectualii de tip now post-Brucanian-20-de-ani cei care au votat entuziast coalitia asta la putere in locul cuplului care va fi devenit regretat Dancila-Dragnea?
          Economie dirijata etatist ca in Franta sau Germania este de preferat?

  7. În lumea celor csre se ocupa de energie exista conceptul de Energy Cost Share (ECS). Este procentul din PIB pe care-l cheltuim pe energie. În lume el variază între 3 si 5%, daca trece de 5% o tara nu prea are șanse să se dezvolte. Tarile din energie ieftină (fie din surse interne si/saui cu taxare scăzută a sectorului energetic) sunt mai competitive. Ar fi interesant dr știut care este valoarea ECS pentru Romania.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Păcuraru este consultant în regim de freelancing. Are un doctorat în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca cu o teză depre securitatea energetică a României. (2013) Este autorul cărților „Romania – Energie si Geopolitică” (2018) și „Energia – o problemă de securitate națională” (2022), precum și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro