Cum îi poate convinge doamna Pivniceru să candideze pe procurorii buni din sistem în condițiile în care presiunile politice pentru înlocuirea actualei conduceri a parchetului cu persoane obediente politic sunt evidente?
Săptămâna trecută, Ministerul Justiției a lansat anunțul cu privire la selectarea noului procuror general al României și a procurorului şef DNA. Procedura e clar prevăzută de lege – ministrul Justiției propune, CSM emite un aviz consultativ, iar președintele României numește sau respinge motivat propunerea. Au existat ample dezbateri în ultimii ani cu privire la formula optimă pentru realizarea acestor numiri – premierul, pe când se afla în opoziție, susținea că ar trebui date toate competențele privind această procedură către CSM. Acum și-a mai nuanțat poziția. Eu cred că actuala reglementare este cea corectă, pentru că îmbină răspunderea politică a ministrului Justiției cu opinia profesională pe care o emite CSM cu privire la candidatul propus să ocupe funcția, opinie de care președintele României a ținut cont mai mereu. Cred că e bine ca ministrul Justiției să fie lăudat dacă face o alegere bună și criticat dacă face o alegere proastă, adică să plătească un cost politic pentru acțiunile sale. Chiar și atunci când ministrul este un (fost) magistrat, costurile politice pentru formațiunea politică susținătoare există.
Persoane marcante din conducerea USL discută despre urgența schimbărilor la conducerea DNA şi a Parchetului General, căci anchetele privind neregulile la referendum merg înainte sub actuala conducere și generează nopți albe celor care se văd chemați să dea explicații în fața procurorilor. Pe de altă parte, între oamenii politici și ministrul Pivniceru nu pare să existe o diferență majoră în privința felului de a se raporta la activitatea Parchetului. Chiar înainte de a ajunge ministru, doamna Pivniceru a ținut pagina întâi a ziarelor cu plimbarea sa în mașina condusă de Andrei Năstase, asta după ce declarase cu câteva zile înainte că fostul premier are dreptate din punct de vedere strict jurnalistic atunci când susține că dosarul Trofeul Calității (în care a fost condamnat) este unul pur politic. Doamna Pivniceru s-a poziționat public și alături de domnul Costiniu – judecătorul implicat în dosarul Voicu.
Lovitura de stat eșuată din această vară a accentuat atenția acordată României de către Comisia Europeană, care, în dezacord cu opiniile politicienilor români, a lăudat constant DNA. După ce au văzut astă-vară de ce suntem în stare, europenii au transmis premierului o listă de solicitări, printre care figurează și asigurarea unei proceduri deschise şi transparente, bazate pe criterii profesionale și de integritate, de numire a procurorului general şi a șefului DNA. Comisarul Reding ar fi dorit să discute cu ministrul Pivniceru despre această procedură, însă, în ultimul moment, ministrul a anunțat că nu mai merge la întâlnirea cu doamna Reding, pentru că are treburi mult mai importante în țară. De altfel, cu câteva zile înainte, ministrul tocmai lansase un simulacru de procedură de selecție care a generat reacții extrem de dure din partea CSM. Și Comisia Europeană a transmis Bucureștiului scrisori prin care își exprimă îngrijorarea cu privire la graba de a înlocui pe doamna Kövesi și pe domnul Morar din funcții. Presată din toate părțile, doamna Pivniceru a trebuit să revizuiască procedura și să prelungească termenele pentru diferitele etape din procesul de selecție. Rămâne însă problema de fond a credibilității procedurii care e indisolubil legată de credibilitatea ministrului, pentru că ministrul rămâne suveran în luarea deciziei.
Cum îi poate convinge doamna Pivniceru să candideze pe procurorii buni din sistem în condițiile în care presiunile politice pentru înlocuirea actualei conduceri a Parchetului cu persoane obediente politic sunt evidente? Ce poziții publice a avut doamna Pivniceru care să justifice presupunerea că dânsa nu gândește exact la fel cu politicienii care o susțin? Reacția cvasiinexistentă a ministrului la deciziile parlamentului de a refuza ridicarea imunității în cazurile Dobre și Borbely este un indiciu privind modul de poziționare a doamnei Pivniceru cu privire la deciziile politice care blochează efectuarea anchetelor penale în România.
Cum să schimbi șefii Parchetului, fără să pierzi prea multe puncte pe plan extern și fără să-ți șifonezi imaginea prea tare pe plan intern, căci e an electoral (alegerile generale au fost programate, suprema ironie, pe 9 decembrie – ziua internațională de luptă împotriva corupției)? Asta e întrebarea care îi macină azi pe guvernanți. Grea misie, vorba lui Caragiale…
Articol aparut in Revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
stimabila doamna laura stefan,
citesc, aprob si ma minunez totusi. asadar, consider ca nu are sens sa ma aplec asupra intrebarilor formulate de dumneavoastra pe care le impartasesc, ci consider ca ar trebui sa comentez asupra punctelor in care viziunile sau informatiile noastre nu converg.
1. eu am inteles doar ca masina era a lui andrei nastase, nicidecum ca acesta era la volanul acesteia. este o schimbare foarte delicata a informatie care deschide un camp complet diferit de interpretare. abstractie facand faptul ca respectivul cetatean andrei nastase nu este „vinovat” decat de a fi fiul tatalui sau. si domnul petre roman este fiul unui personaj care a ajutat la instaurarea comunismului in romania de exemplu, sau domnul tismaneanu. asemenea asocieri v-as recomanda sincer ca pe viitor sa nu le mai sugerati, diluati consistent mesajul principal al articolului dumneavoastra.
2. dosarul trofeul calitatii este unul politic, caci inculpatul a fost inculpat si condamnat in calitatea sa de sef de partid si candidat la alegerile ce urmau sa aiba loc. asemenea domnului helmut kohl in finantarea ilegala a partidului pe care il prezida. nu doresc sa fac paralele intre cele doua personaje, m-as acuza singur de blasfemie, dar ambele au fost dosare politice. am ferma convingere ca niste procurori mai profesionisti ar fi avut suficiente posibilitati sa gaseasca fapte de coruptie in exercitarea funcitiei de prim ministru, si atunci am fi avut altceva, nu un dosar politic.
3. ingerintele comisiei europene vor fi analizate si sanctionate, pentru ca procedural nu au fost corecte. forul este unul colegial, iar domnul barroso facand nici mai mult nici mai putin abuz in serviciu a vorbit in numele tuturor. desigur, asupra acestui aspect nu se va face mult tam-tam, caci rufele europene nu se spala nici in presa nici in public, asa ca va recomand un pic de rabdare si citirea printre randuri in lunile ce vor urma, atat in ce priveste atitudinea doamnei reding cat si a domnului barroso. nu vorbesc in mod partizan ci strict procedural.
4. dumneavoastra vreti sa insinuati ca ingrijorarea uniunii europene, prin tocmai cei doi si doar cei doi reprezentanti numiti, ar fi ca ar fi tolerabila o incalcare a procedurilor si astfel o prelungire a mandatelor. asta ar insemna o incalcare a principilor statului de drept stimabila doamna avocat. nu ca nu se mai practica si pe la comisia europeana, caci exista suficiente procese pe aceasta tema pierdute de stimabila comisie, doar sunt si ei oameni, dar ideea de fond a unui stat de drept nu este incalcarea prevederilor de catre executiv, chiar daca ulterior se pierde procesul, ideea este aplicarea procedurilor in mod corect, si cu bune intentii, bona fide.
in rest, cum am precizat si mai sus, urmaresc cu acelasi interes celelalte intrebari pertinente ridicate de dumneavoastra. viitorul ne va deslusi optiunile si vom avea desigur oportunitatea de a comenta la momentul respectiv.
Stimate Hr. Schmitt,
Nu stiu cum puteti afirma ca dosarul „Trofeul calitatii” a fost unul politic „caci inculpatul a fost inculpat si condamnat in calitatea sa de sef de partid si candidat la alegerile ce urmau sa aiba loc”. E o lipsa de logica intre comcluzie si premiza.
Daca Nastase ar fi calcat cu masina pe cineva pe strada tot sef de partid ar fi fost, ceea ce nu inseamna ca dosarul ar fi fost politic. Practic orice crima ar comite Nastase, dupa dv totul e politic fiindca Nastase e un om politic.
Cinstit vorbind nastase ar fi trebuit sa ia inchisoare pentru celelalte procese insa justitia a functionat doar in cazul cel mai putin flagrant.
Cu privire la primul punct si eu cred ca autoarea s-a inselat cu privire la identitatea soferului insa asocierea nu este cu totul de ignorat. Nu e vorba de vreo incalcare a legii ci doar de o indicatie a lumii in care se invirte doamna ministru, o lume mult prea apropiata de marea coruptie.
Eu cred ca ar trebui mai curind sa va supere abuzurile lui Ponta et co decit tragerile de maneca ale politicienilor europeni.
stimabile anonim nevenetian,
pe mine ma supara toate abuzurile indiferent de coloratura politica, atunci cand sunt abuzuri reale si nu inchipuite.
subiectul penal adrian nastase a fost condamnat in trofeul calitatii pentru finantarea campaniei electorale, asadar pentru activitatea politica desfasurata in conditii aparent ilegale – caci dovezi palpabile nu au existat, cum dealtfel scrie si in sentinta. repet, am convingerea ca i s-ar fi putut gasi destule legate de activitatea executiva, constituindu-se astfel in fapte de coruptie.
daca ar fi calcat pe cineva doamne fereste cu masina, nu ar fi fost politic, caci nu ar fi avut nici o legatura cu functia, nici in partid nici in stat. in calitate de candidat in alegeri, fiind vorba de o functie si o lupta politica, inseamna ca este un dosar politic. nu in sensul „politiei politice” si a incercarilor care s-au facut de insinuare ca oponentii politici, in speta basescu, ar fi instrumentat dosarul pentru a scapa de el sau pentru a-l compromite. aceasta nuanta nu o gust, daca intelegeti ce spun – tocmai de aceea am facut paralela cu kohl, invinuit de finantare ilegala a partidului pe care il prezida. asadar si acela a fost un dosar politic, care insa a fost instrumentat de justitie si nu de adversarii politici. si partidele au legile lor sub semnul carora trebuie sa functioneze, precum un dosar pentru bancruta frauduloasa este economic.
Stimabile,
Intre stimate si stimabile exista o oarece diferenta de nuanta si atit timp cit nu te exprimi politicos nu te poti astepta la politete dar poate ca asta e nivelul dezbaterilor dimbovitene …
Dosar politic are nuanta de instrumentat politic, ceea ce nu e cazul. Repet ca Nastase merita ani de puscarie pentru celelalte dosare, pentru spagile din care si-a construit casele si cumparat tablourile, pentru patronarea sistemului de coruptie totala, etc. E un fel de pedeapsa de genul celeia pe care a primit-o Al Capone.
Mi-as dori sa vad aceleasi intrebari cu privire la Ponta et co.
stimabile anonim nevenetian,
daca ati fi citit cu atentie ce am scris nu ati fi repetat treaba cu instrumentat politic, caci m-am adresat expresis verbis acesteui aspect.
oricum ma bucur sa constat ca in legatura cu personajul respectiv nu avem nici o divergenta de opinii, iar referitor la purtatorul de tricou guevarist viitorul ne va lamuri.
stimabile este de coloratura caragialesca, dat nu totul este bascalie la nenea iancu, si nici eu nu duc totul in derizoriu. in alta ordine de idei mi s-ar parea relativ caraghios „stimate anonim…”, caci vorba tocmai lui, daca-i anonima semnez si eu.
dle schmidt, adica o sfeteriseala/mangleala/ sparlaeala/ furt devine actiune politica daca e facuta de un om politic? O fi existand si viol politic? dar talharie politica? dar cleptomanie politica? Oricum felicitari pt. inventarea unor noi categorii de infractiuni.
stimabile cinic si rau,
am certitudinea ca nu ati apucat sa cititi explicatia pe care am dat-o. finantarea partidelor si campaniilor este o chestiune ce tine de politic. asadar, orice frauda la legile care guverneaza acest domeniu, este o frauda politica. nu am inventat nimic. delictele civile ca si cele penale se impart in mai multe subcategorii – e simplu. am scris de asemena ca nu cred ca dosarul sa fi fost instrumentat politic in sensul peiorativ, adica la indicatiile lui basescu, si am trait destule erori judiciare, ca sa o incadrez si pe aceasta in acelasi registru, avand in vedere ca s-a pronuntat o condamnare fara dovezi. am o sentinta in care tata nu este fiul bunicii, asadar suntem si aici in fata unei erori judiciare.
Problema e, cinice si raule, ca sfeterisirea n-a putut fi probata. Singurul carlig de care s-au agatat juzii cazului a fost faptul ca nastasele sau, mai bine zis, partidul pe care-l conducea a fost avantajat de stratagema lui Bogdan si a Ioanei. Iar din motivarea Curtii rezulta ca verdictul a rezultat astfel doar pentru ca inculpatul n-a putut arunca mâta intr-o alta curte.
Mai exista un caz foarte asemanator in politica romaneasca: sfeterisirea probata a ministrului Ridzi. Din banii astfel mangliti se intentiona a se face campanie electorala in favoarea EBa-ei. Ridzi si consortul ei se doreau un fel de ioana si bogdan pentru europarlamentara ce nu-i spunea nimic tatanelui, dar transa candidatura la televizor. Ce zici, ar trebui sa o ia la purecat procurorii si pe dumneaei? Din exact aceleasi motive ca pe nastase.
@ frank g. schmidt
Cu sau fara voie , reusiti sa ne mai si destindeti :
” 1. eu am inteles doar ca masina era a lui andrei nastase, nicidecum ca acesta era la volanul acesteia…”
Ati inteles corect , dar ati pierdut pe drum ideea principala. Sa incercam altfel . Cand celebrul comisar de Politie Shoric din Piatra Neamt a recunoscut , de buna voie si nesilit de nimeni , ca si-a facut casa drept in curtea unui camatar , nimeni nu a tras de aici concluzia ca a dormit si in casa sau in patul camatarului , dar toti au inteles ca daca de ochii lumii era fiecare de cealalta parte barierei legii , se salutau totusi politicos exact in aceeasi curte intamplator a unuia din ei ( interesant nu ?) . Cu toate acestea, domnul Shoric desi era numai un amarat de comisar vecin ” by accident” cu un camatar si n-a dat probabil nici un ban cu camata , a zburat totusi din Politie pentru ca si credibilitatea unui functionar public de la noi incepe sa devina o valoare sociala chiar daca nu este inca recunoscuta de toata lumea.
„2. dosarul trofeul calitatii este unul politic, caci inculpatul a fost inculpat si condamnat in calitatea sa de sef de partid si candidat la alegerile ce urmau sa aiba loc. ”
Cunosc un patron din constructii care in acest dosar ” politic”cum ii spuneti dvs , a trebuit ( ca multi altii de altfel ) sa contribuie economic chiar din profitul firmei lui cu alte cuvinte din buzunarul propriu . A facut-o, dar scrasnind printre dinti , pentru ca numai asa castiga dreptul …de a putea face si alte lucrari .
” 3. ingerintele comisiei europene vor fi analizate si sanctionate, pentru ca procedural nu au fost corecte. forul este unul colegial, iar domnul barroso facand nici mai mult nici mai putin abuz in serviciu a vorbit in numele tuturor. ”
Suna cunoscut ( in limbajul de lemn de altadata exprimarea avea o savoare aparte : ” neamestecul in treburili noastre interne ” versus „agresiunili esterne” ; „ abuz in serviciu”,etc. ), numai ca atunci cand esti invitat intr-un club de domni, nu intri incaltat cu bocancii chiar daca mai ai inca unele antipatii antieuropene sau chiar antidemocratice de ordin visceral. Ca sa fii considerat domn , trebuie totusi sa-i respecti si regulile clubului care se aplica nu numai vechilor membrilor, ci si noilor veniti . Sau nu ?! :))
stimabile domn sergiu simion,
ma bucur ca reusesc sa va destind si sper ca este in folosul dialogului. asadar sa trecem in medias res:
ad 1. exemplul pe care il dati nu comporta comparatie din urmatorul motiv: opuneti un reprezentant al unei autoritati a statului intr-un caz unui delincvent (camataria este si a fost intotdeauna interzisa prin lege) cu o persona nevinovata, care intamplator este fiul unui delincvent, si care in cele din urma a pus la dispozitie doar un autovehicul. desigur se pot face multiple asocieri, dar acestea sunt de domeniul speculatiei si nu a evidentei. personal am fost prezent in aceeasi sala de judecata cu gregorian bivolaru si chiar daca am preocupari in sfera filozofiei buddhiste (desigur, altceva decat yoga, dar asta stiu si inteleg doar cei cu un anumit grad de cultura – nu doresc sa insinuez ca dumneavoastra nu ati stii diferenta, ma refer strict la „spectacolul mediatic” al asocierii nastase/pivniceru) asta nu inseamna ca ingurgitez lichide conform prescriptiilor bivolariene.
2. pai tocmai confirmati un act care nu poate fi de coruptie, chiar daca este ceva aparent probat. stimabilul patron a cumparat un loz in speranta ca este castigator. n-a fost, asadar atat timp cat acele potentiale contracte promise nu s-au materializat, nu am coruptie si o legatura cauzala in speta. si cei care cotizeaza la campaniile prezidentiale in statele unite se asteapta la un paraindarat cum se spune pe la noi. unii iau in mandatul castigatorului si altii spera ca vor lua in urmatorul mandat in cazul in care sansa le va fi mai favorabila. coruptia vorbeste de foloase, ori respectivul pana una alta a avut doar pagube si nu foloase, iar pagubele nu au fost din bani publici.
3. va recomand calduros o vizita pe siteul curtii europene de justitie inainte de a ma acuza de limbaj de lemn. de exemplu un furt de software
http://www.systran.co.uk/systran/news-and-events/press-release/systran-prevails-in-lawsuit-versus-european-commission
dar gasitit destule altele si oricine (deci si o persoana fizica de exemplu) poate apela la curte daca comisia prin activitate sau inactivitate a impietat asupra unui drept al sau.
eu ma simt foarte european, chiar daca „la mine” in austria euroscepticii sunt mult mai numerosi decat in romania. de asemena cred ca sunt democrat, dar desigur ma delimitez de democratia populara care s-a practicat ceva vreme in asanumitul spatiu esteuropean. abuzul in serviciu este reglementat prin text de lege, asadar nu am cum sa ma fac vinovat ca altii au preluat aceasta sintagma (oricum provenita din dreptul roman si nu inventata de dreptul”comunist”), eu doar, cu indulgenta plagiez, dar citarea din codurile legale nu se subscrie plagiatului. am ferma convingere ca „domnia” nu se dobandeste DOAR din respectarea regulilor ci si din delicata atentionare a colegilor de club in momentul in care dintr-o pardonabila eroare si manati de eminamente bune intentii chiar dansii le incalca.
cu distinsa consideratiune,
al dumneavoastra frank g. schmidt
cf.1. Nu opun nimic, fac numai comparatii si pun intrebari pe care si le poate pune orice cetatean. Discutia nu este de fapt si de loc despre „ persoana nevinovata care intamplator este fiul unui delincvent” cum insinuati si acum ca si in primul dvs comentariu, si nu doresc sa insinuez ca dvs nu puteti observa aceasta nuanta. Una este cand un cetatean oarecare se afla intamplator in sala unde are loc procesul unui proxenet sau trece pe strada pe langa un infractor pe care nu-l cunoaste , si alta este cand , de exemplu, cetateanul oarecare este de fapt ruda de sange cu acuzatul si prieten la catarama cu seful procurorului de caz.
cf. 2. Exemplul meu confirma , dar exact contrariul a ceea ce afirmati dvs pentru ca nu e vorba de „ un loz in aparenta castigator”. Redau inca o data textul scris anterior :
„Cunosc un patron din constructii care in acest dosar ” politic” cum ii spuneti dvs , a trebuit ( ca multi altii de altfel ) sa contribuie economic chiar din profitul firmei lui cu alte cuvinte din buzunarul propriu . A facut-o, dar scrasnind printre dinti , pentru ca numai asa castiga // dreptul …de a putea face si alte lucrari // .”
Mai exact , era vorba despre dreptul ( recte o suma care trebuia musai platita ca o taxa de protectie – aici e problema, si nu este nici un loz castigator ! ) …de a se inscrie la licitatii . Abia dupa ce castigai acest drept ( de a te inscrie la licitatii ) incepea cu adevarat competitia : la fiecare licitatie apareau caiete de sarcini, conditii si garantii de participare, oferte, competitori, selectia ofertelor, etc. , etc.
N.B. In ceea ce priveste situatia hilara in care acuzati de abuz in serviciu ( specific prin definitie sistemului comunist ) un inalt functionar UE pentru ca „ a vorbit in numele tuturor ( !) ” ( interesant, era mai corect daca vorbea in nume personal ? ) este bine sa pastram totusi proportiile. Daca functionarii UE ar fi fost formati din fosti activisti P.C.R. , U.T.C.-isti , nomenclaturisti , securisti,etc. atunci mentalitatea lor dominanta ar fi fost ceva de genul : „seful are intotdeauna dreptate”. Subalternii ar fi raspuns intotdeauna legal, civil si penal pentru …ordinele si faptele sefilor , iar principala lor indatorire din fisa postului ar fi sunat cam asa : „indeplineste si alte sarcini” . Daca .
stimabile domn serfiu simion,
cu cred ca de fapt vorbim aceeasi limba dar ne place sa ne contram in „nuante”.
ad.1 nu stiam ca andrei nastase este prieten la catarama cu seful procurorului de caz. in aceasta situatie este cu atat mai laudabila „independenta” justitiei in contextul cazului. in fiecare zi inveti ceva nou.
ad 2. caietele de sarcini costa bani si le poate cumpara oricine. ca depune ulterior oferta sau nu este deja alta treaba, si ca o castiga iarasi cu totul alta. astfel de aranjamente se fac peste tot. respectivul patron a cumpatat lozul nu ca pe un caiet de sarcini, care l-ar fi putut cumpara oricind, l-a cumparat in ideea participarii la „extragere” cu sanse sporite. dar s-au mai vazut si persoane care au cumparat astfel de lozuri si apoi au calcat pe bec, chiar daca a castigat calul pe care au pariat si tot cu buza umflata au ramas. respectivii doreau ca potentatii sa-si aduca cu placere aminte de dansii cand se ajungea la imparteala cascavalului. ceea ce vreau eu sa va explic este ca pana aici nu este nimic ilegal! despre coruptie putem vorbi doar in situatia in care nu numai ca ajunge cascavalul pe masa, dar o felie din el ajunge la cumparatorul lozului. atunci suntem in zona delincventei.
ad 3. repet: notiunea de abuz in serviciu sau abuz in functie nu este specifica sistemului comunist. este posibil, ca acest termen sa fi parcurs in mentalul colectiv un traseu identic precum cooperativizarea, care la randul ei nu era o inventie comunista. in austria, germania si elvetia va asigur ca exista foarte multe astfel de cooperative, care nu au absolut nimic in comun cu comunismul, cum dealtfel si abuzul in serviciu nu are. pe germana se numeste amtsmissbrauch si va asigur ca nu a fost inventat nici de nazisti nici de ddr-isti.
„ ad.1 nu stiam ca andrei nastase este prieten la catarama cu seful procurorului de caz. in aceasta situatie este cu atat mai laudabila “independenta” justitiei in contextul cazului. in fiecare zi inveti ceva nou”
De unde ati dedus aceasta afirmatie sau aveti obiceiul sa inventati ? Textul scris de mine este unul foarte clar :
„ cf.1. Nu opun nimic, fac numai comparatii si pun intrebari pe care si le poate pune orice cetatean. Discutia nu este de fapt si de loc despre „ persoana nevinovata care intamplator este fiul unui delincvent” cum insinuati si acum ca si in primul dvs comentariu, si nu doresc sa insinuez ca dvs nu puteti observa aceasta nuanta. Una este cand un cetatean oarecare se afla intamplator in sala unde are loc procesul unui proxenet sau trece pe strada pe langa un infractor pe care nu-l cunoaste , si alta este cand , de exemplu, cetateanul oarecare este de fapt ruda de sange cu acuzatul si prieten la catarama cu seful procurorului de caz.”
Dialogul devine obositor.
stimabile domn sergiu simion,
in primul rand trebuie sa-mi cer scuze ca am tastat gresit numele dumneavoastra la raspunsul anterior. in al doilea rand este evident ca am facut o asociere nedorita in directia prieteniei fiului puscariasului cu seful procurorului de caz. in al treilea rand imi cer scuze ca daca initial va destindeam am ajuns sa va obosesc. mea maxima culpa.
excelente argumentari Domnule Simion. Oricum hilara (si de scolar prost, derbedeu si chiulangiu) ramine justificarea „n-am stiut in a cui masina ma urc” – cind ai masina proprie, taxi si alte lucruri la indemina. E posibil ca s-au urcat acolo tocmai pentru a discuta nestingherit.
Multumesc, oricum celebra justificare “n-am stiut in a cui masina ma urc ” ramane una antologica si absolut hilara pentru un anumit nivel al complicitatilor tacite . Cetateanul turmentat al lui Caragiale era chiar mai simpatic : nu stia niciodata cu cine sa voteze , dar cel putin intreba mereu :)).
la un aviz negativ al CSM, Basescu nu mai are nevoie de nicio alta motivare. Iar CSM este ostil Monei (for good reasons). Pe de alta parte, disparuti Balan si Sanpetru, nu mai exista procurori bine „marinatzi” de catre USL pt. cele doua posturi. Altor procurori [acceptabili pt. Fenechiu si Dragnea] li s-a facut probabil frica. Iar dna Reding NU DOARME (oare de ce frumosul Corlatean a sters-o de acolo in mare viteza?)
stimabile pragmatic la extrem,
in ce cheie pragmatica interpretati numirea doamnei kovesi in pofida avizului negativ al csm? asadar, ce valoare ar avea oricum un astfel de aviz, caci pot exista si numiri in pofida avizelor negative, cum sunt convins ca vor exista si respingeri in pofida unor avize pozitive. in fond este doar consultativ, deci nu conteaza ca o facem in contra vantului, altii duc pantalonii la spalatorie.
dle schmidt, eu am enuntat o ipoteza. Nu va place, OK. Nici mie nu-mi plac unele postari ale Dvs, dar nu le atac. Si oricum eu vorbesc despre ce va fi. Ce a fost …. non bis in idem.
stimabile pragmatic la extrem,
referitor la non bis in idem, ar fi de dorit. imi cer scuze daca v-ati simtit atacat, eu doream o simpla explicatie si ma declar satisfacut de non bis in idem. sa vedem ce va urma, caci cu siguranta trebuie sa urmeze. personal as pleda pentru ca avizul csm-ului sa nu fie strict consultativ in sensul ca daca este negativ (si motivat desigur) sa nu mai poata fi numita persoana.
stimabile radu d.l.popescu,
ma indoiesc ca personajul sau vre-o ruda apropiata ar fi spus ca ar fi trebuit, presupunand ca procurorii ar fi niste profesionisti, sa-i fi gasit suficiente incalcari ale legii in exercitarea functiei, deci pe materie de coruptie. cititi un pic mai atent – personajul imi este mai mult decat profund antipatic, dar m-as simti mai bine sa-l stiu unde este pe dovedite si nu pe presupuse.
Domnule Frank g. Schmidt dupa discurs pari a fi nastase in persoana. daca nu el, atunci o ruda foarte apropiata.. Ce dosar politic visezi domnule, e hotie de cea mai joasa speta.
Doamna pivnicieru e ca ala din banc, a inghiti o sfoara al carei capat i-a iesit pe fund si cineva i-a legat de ea o sarma ghimpata, iar la capatul dinspre gura are atasat un rahat, si-acum nu stie de ce parte sa traga. Kakaia dilema!
asa cum extrem de rar un mare jucator devine un mare antrenor, a fi un judecator remarcabil nu te face ministru. Ministrul e un gospodar de bugete si de persoane, nu se baga in vreun dosar. Asa ca M.P. este perfect necalificata pt. functia de ministru. Intrebarea este daca Ponta realizeaza asta? NB. Uitandu-ma la istoria parlamentara a Angliei, cam niciun mare orator din opozitie nu a fost un mare prim-ministru.
Johann Cruyf, Beckenbauer, Tiriac, Iordanescu, Bölöni. Chiar daca o fi extrem de rar, imposibil cu siguranta nu e. In orice caz nu poate nimeni concluziona, cel putin deocamdata, „ca M.P. este perfect necalificata pt. functia de ministru.” cel putin nu un prudent!
Calitatea intelectuala a lui Mona (sic!) Pivniceru se rezuma la expresia „o PANARAMA” – expresie tipica persoanelor needucate, de joasa extractie, inculte si agresive, asa cum orice studiu lingvistic o poate oricind demonstra.
Va trebui o data sa luam la puricat nu numai plagiatele din mediul „universitar” romanesc, dar si calitatea intelectuala a lor, care nu depaseste, o lucrare submediocra de clasa a V a din vremurile cind se invata carte in Romania.
Sint convinsa ca lucrarea Monei Pivniceru face exact cit hirtia pe care e tiparita..pardon, mai putin, fiindca e maculata.
evident, fara virgula, „depaseste o lucrare”
@anonimul nevenetian
Daca instanta scrie cu manuta ei in motivarea sentintei (citez din memorie) „ca nu se poate determina o vina directa a lui A. Nastase, dar se presupune ca acesta ar trebui sa stie ca i-au fost facute materiale de campanie’, cel care citeste asa ceva de la cea mai inalta instanta a statului, ce trebuie sa inteleaga ? Ca a fost un proces corect, impartial, echidistant cu o justitie legat la ochi ? Pot sa presupun si eu in acelasi mod ca este o condamnare cu iz politic ?
Daca celor doi procurori sefi li s-au terminat mandatele, unuia chiar cu prelungire, inseamna ca se fac presiuni pentru schimbarea lor urgenta ?
La termenul de „lovitura de stat” au cam renuntat majoritatea celor care au sustinut-o, inclusiv presedintele, dar au mai ramas cativa in priza.
Cel care citeste asa ceva trebuie sa inteleaga ca nu te mai poti ascunde dupa interpusii buni de bagat la inaintare, ca atunci cand infractiunile iti profita si mai esti si calare pe cai mari, e musai ca esti putin uns. Sau ceea ce se numeste un fascicul de prezumtii daca preferati.
N-a inceput sa renunte nimeni la descrierea loviturii de stat ca lovitura de stat. Este o manevra de zvoner si raspindac ce incercati dvs, nene Nae.
„Cred că e bine ca ministrul Justiției să fie lăudat dacă face o alegere bună și criticat dacă face o alegere proastă, adică să plătească un cost politic pentru acțiunile sale. Chiar și atunci când ministrul este un (fost) magistrat, costurile politice pentru formațiunea politică susținătoare există.”
Costuri si doar costuri. De castigat, nimic-nimic?! Daca trebuie si laudat in cazul unei alegeri bune, atunci macar un cuvintel acolo si despre aceasta eventualitate. Fie si doar ca sa nu creada unii citittori ca pozitia autoarei este subiectiva.
stimabile hantzy,
intrebarea dumneavoastra este cu adanc iz filozofic – in fond, trebuie in mod normal sa facem bine, si atunci a lauda aceasta normalitate o face sa fie altceva decat normal. mai mult, o activitate nu poate fi evaluata decat ex post, asadar nominalizarea unei persoane aparent, ab initio, calificate desigur ca este un fapt bun/normal, dar nu exclude aprioric si un comportament neadecvat pe parcursul mandatului, asadar o eventuala lauda initiala ar trebui ulterior sanctionata printr-o atitudine critica in sensul negativ, caci pe fond critica este doar o evaluare si nu trebuie apodictic sa fie negativa.
@codo
Mie nu-mi place Nastase, nu l-am votat in 2004, dar cand il prezinti pe parcursul mai multor ani drept emblema coruptiei din Romania, nu credeti ca este cam putin doar o prezumtie de vinovatie ? Hai sa introducem in coduri ca cineva este vinovat pentru ca asta este impresia opiniei publice sau asa zice presa, La asta m-am referit. Pentru un caz urmarit si intens mediatizat cred ca trebuiau niste dovezi indubitabile. Cazul matusa Tamara s-a inchis fara sa se constate vreo vina, iar la Zambaccian, doar niste declaratii vamale ale sotiei. Nu-i cam putin pentru cat s-a comentat despre „tatal coruptiei” ?
Cazul matusa Tamara s-a inchis dar nu pe dreptate, ci pe motive de conjunctura volatila.
Sunteti de acord cu acesta procedura legala pentru ca a fost impusa de Monica Macovei (cea fara de greseala), intr-un alt context politic, fiind foarte criticata la acel moment si in continuare. Eu cred ca trebuie sa recunostem si faptul ca nu exista procedura care sa poata infrange toate ticalosiile si neputintele omenesti, tot asa cum un om capabil si responsabil poate face foarte multe lucruri bune si fara proceduri. Din punctul meu de vedere aceasta procedura ar trebui amendata. Avizul CSM-ului sa fie obligatoriu, iar presedintele sa poata respinge de cate ori considera necesar propunerile care i se fac. Si inca ceva, toti candidatii sa fie obligati sa-si prezinte public intreaga activitate, nu selectiv. Toate rechizitoriile, ordonantele, rezolutiile, etc. si solutiile instantelor unde e cazul.
Mi se pare o idee buna care trebuie dublata de CALITATEA INTELECTUALA A PERSOANEI! O persoana de anvergura din punctul de vedere al inteligentei, onestitatii si culturii.
„ Rămâne însă problema de fond a credibilității procedurii care e indisolubil legată de credibilitatea ministrului, pentru că ministrul rămâne suveran în luarea deciziei.”
La nivel general, problema credibilitatii oamenilor politici , magistratilor, functionarilor publici , etc., a fost mereu in atentia cetatenilor si este simptomatic faptul ca acum pentru Ministerul Justitiei, magistrati, domeniul justitiei in general , credibilitatea devine cu adevarat o valoare sociala .
In mod evident, ministrul trebuie sa ramana totdeauna suveran in luarea deciziei . In acelasi timp, cum acesta nu se poate credita singur, iar perceptia publica este una esentiala, credibilitatea ministrului a devenit o problema de viata si de moarte . Dar ce ne facem atunci cand comportamentul public al ministrului in exercitiu iese din grila standard acceptata tacit in Uniunea Europeana ?! Cum ziceau vechii greci, ne oprim judecata , orice comentarii fiind de prisos :
„ Comisarul Reding ar fi dorit să discute cu ministrul Pivniceru despre această procedură, însă, în ultimul moment, ministrul a anunțat că nu mai merge la întâlnirea cu doamna Reding, pentru că are treburi mult mai importante în țară.”
Pe de alta parte, la fel de simptomatic este faptul ca in alte domenii perceptia asupra credibilitatii ca valoare sociala este una absolut particulara .
Daca Ministerul de Justitie face totusi eforturi pentru a asigura credibilitatea procesului de selectie a sefilor Parchetului atat in plan extern cat si in plan intern, nu cred ca cineva din sistem s-a gandit la eventualitatea in care acestia ar putea fi contestati „in corpore”.
A facut-o deja cineva din alt domeniu. Jurnalistul Ion Cristoiu a declarat în cadrul emisiunii „Ultimul Cuvânt”, la B1 TV, că va da în judecată …Parchetul General , pentru că a fost anunţat, alături de Mihai Tatulici, pe lista jurnaliştilor plătiţi de Sorin Ovidiu Vântu cu bani de la FNI :
” În martie 1999, SOV, din contul său personal, a înfiinţat editura Ion Cristoiu cu un aport de capital de circa 30.000 de euro, echivalat acum. Era domn onorabil, avea revista Curentul, onorabil ca orice patron de presă. Mi-a spus că vrea să facă o editură, a pus banii de la el din cont, aceasta a funcţionat doi ani şi apoi a dat faliment.Habar nu aveam că joacă la FNI, el era un domn de mare notorietate. Eu ce trebuia să fac? Să fac anchetă să aflu de unde are el banii? Eu să mă interesez de unde îmi plăteşte drepturile de autor patronul? A scos 13 cărţi, a dat faliment, care este dreptul Parchetului să mă treacă în această chestiune? A avut nişte bani, i-a folosit, care e vina mea sa a lui Tatulici? ”
Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/Ion-Cristoiu-d-n-judecat-Parchetul-General-1002551.html
Un alt cetatean a mers chiar si mai departe . Un post TV ne-a prezentat recent un roman care chiar s-a infuriat pe Uniunea Europeana si a dat-o in judecata . Dreptul domniei sale , deoarece „ cetatenii romani au si drepturi ”. L-am citat pe domnul Petre Roman ( devenit mai nou liberal, dupa ce cu 22 de ani in urma era un fesenist convins ca regele este un pericol public pentru tara ) care ii aproba demersul . De fapt aceasta este si frumusetea democratiei : oricine are drepturi si poate reclama prejudicierea lor, si orice cetatean poarta in ranita bastonul de maresal…
Bineinteles ca, la limita , orice persoana are dreptul sa reclame orice si poate da in judecata pe oricine si orice instanta , „ sala pasilor pierduti” fiind creata tocmai in acest scop . La nivel general rezultatul este urmatorul :
„1.000 de dosare pentru un judecător este media pe ţară.
250 de dosare pentru un judecător este media europeană”
Sursa – http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Cum_arata_justitia_pe_repede-nainte_0_777522545.html
Ca sa-l parafrazam pe Marin Preda, daca justitie nu e, nimic nu e.
Pe de alta parte, nici o societate nu poate functiona numai prin instante si justitie ( ajunge sa semene cu un penitenciar, etc. ) . Dar aceasta nu mai este problema justitiei !
stimabile segiu simion,
in ceea ce priveste anulata intalnire intre doamnele reding si pivniceru, exprimati doar parerea de rau a uneia dintre parti dar nu si motivarea anularii intalnirii de catre cealalta parte. ulterior desigur ati putea sa va exprimati parerea daca motivarea este plauzibila sau nu, oricum stim ca regretele raman eterne.
aveti mare dreptate in ceea ce priveste sistemul judiciar in romania, iar faptul ca numarul dosarelor atribuite fiecarui judecator este enorm, aduce mari deservicii actului de justitie. si daca toti judecatorii ar fi genii in domeniul juridic, la numarul mare de dosare este absolut exclus sa nu dea si gres din motive umane.
numai ca in ultima perioada de timp s-a pus accent pe ingrosarea randurilor la procurori si nu la judecatori. exista si argumente pentru acest lucru, chiar obiective – dotarea necesara pentru un judecator este mult mai costisitoare: birou, grefieri, sala de judecata, etc. procurorii pot fi acomodati cu cheltuieli mai mici. aberatia consta in faptul ca procurorii vor produce din ce in ce mai multe dosare si vor ingropa judecatorii sub stive din ce in ce mai inalte de hartii.
poate doamna pivniceru, provenind din randul judecatorilor, se va apleca mai mult asupra acestui lucru. simpla constructie sau extindere a unor judecatorii poate creste calitatea actului de justitie, caci atunci putem canaliza formarea profesionala catre aceasta categorie.
austriecii sunt mai smecheri – ei formeaza doar judecatori! daca nu ai fost judecator nu poti deveni procuror. ca „tanar” procuror trebuie sa stai vre-o 10 ani sub bagheta superiorului tau ierarhic, asadar un procuror general la 33 de ani este ab initio imposibil. acolo procurorii nu fac prognoze la televizor evaluand suspiciuni, ei isi vad de treba lor analizand si interpretand dovezile ce exista la dosar. speculatia nu are loc in argumentarea actului juridic in absenta probatoriului. suna simplu, nu? e si eficient – la o populatie de 2,5ori mai mica, exista doar 380 de procurori, adica de mai bine de 10ori mai putin decat pe la noi.