vineri, martie 29, 2024

Semne de întrebare pe marginea rapoartelor MCV pentru România și Bulgaria

Unele omisiuni și aprecieri discutabile din raportul pentru România și mai ales dublul standard utilizat în cel pentru Bulgaria afectează credibilitatea acestui instrument de monitorizare aplicat din 2007 celor două țări

Recentul Raport de țară MCV, faimosul mecanism de monitorizare pe justiție și stat de drept instituit de Comisia Europeană pentru România și Bulgaria după aderarea acestora la UE, a stîrnit multe pasiuni în spațiul public autohton. Nu doar pentru că este cel mai critic din ultimul deceniu ci și pentru că un raport similar pentru Bulgaria aprecia progresele înregistrate la Sofia și recomanda încetarea monitorizării (pentru care totuși este nevoie de acordul Consiliului European și al Parlamentului European) pentru vecinii noștri de la sudul Dunării. Este un detaliu important care are consecințe concrete, inclusiv în plan economic. De pildă, pot încuraja sau descuraja investițiile. Apoi, cum pînă acum rapoartele MCV au fost folosite, e adevărat de o manieră discutabilă, pentru a respinge includerea noastră în spațiul Schengen, există riscul, cu bună probabilitate, ca să rămînem singura țară din UE cu acest statut de neinvidiat. Pentru că tocmai s-a anunțat că Croația a primit un aviz favorabil din acest punct de vedere iar în urma ultimei recomandări MCV Bulgaria are bune șanse să fie și ea acceptată, dacă este confirmată ridicarea monitorizării.

Reacțiile care au urmat la noi, relativ previzibile, s-au situat în general pe poziții extreme. Politicieni din opoziție, multe voci din mass media și societatea civilă, au considerat că raportul ilustrează eșecul guvernării PSD în domeniul justiției și scoate în evidență încercările actualei guvernări de a bloca lupta anti-corupție și de a-și subordona justiția. Sunt evidențiate principalele critici ale CE la adresa României și se constată și faptul că România rămîne izolată în interiorul UE din acest punct de vedere. Unele critici au fost extrem de dure. De pildă, pe site-ul postului de radio Deutsche Welle, într-un articol intitulat „MCV, cleptocrația și prostia” Petre Iancu, după ce acuză „manipularea multimedială, menită să întărească toate prejudecăţile existente despre neam și ţară”, consideră că afirmațiile din raport sunt departe de a fi suprinzătoare pentru toți, cu excepția celor „proști și dezinformați”. Un exemplu este mult incriminata secție specială pentru anchetarea magistraților. „Fie şi puţini, jurnaliştii independenţi din ţară şi străinătate i-au lămurit în repetate rînduri pe români că instituirea SS, a secţiei speciale de investigare a infracţiunilor în justiţie, echivalează cu înfiinţarea unui soi de poliţie politică pentru ţinerea magistraţilor sub control”, scrie el.

Partea cealaltă cultivă o teorie a conspirației și trădării de neam. Mihai Fifor, secretarul general al PSD, acuză într-o postare pe Facebook trădarea celor care au influențat, în opinia sa, textul documentului, „o întreagă pleiadă de indivizi, în frunte cu Monica Macovei, Cristian Preda, Siegfried Mureșan și alți parlamentari PNL și USR, care cer cu ochii injectați să se mențină MCV pentru România”. Ce nu înteleg acești „români”, care îsi denigreaza țara în afară, e că rapoartele MCV sunt invocate pentru a ține România în afara Spațiului Schengen, împiedicîndu-ne astfel să devenim o rută comerciala între Marea Neagră și vestul Europei. Iar asta înseamnă bani mulți pierduți de țara noastră!”.

Problema este că majoritatea acestor reacții, de la cele extreme redate mai sus pînă la cele relativ neutrale care doar trec în revistă principalele acuze din raport, nu fac și o analiză mai detaliată și mai echilibrată a acestuia. În plus, nu am văzut analize comparative ale raportului similar pentru Bulgaria pentru a vedea dacă s-au utilizat unități similare de măsură la redactarea celor două documente care fac o diferențiere atît de netă în defavoarea noastră. Unul dintre motive, dacă dăm la o parte opiniile vădit partizane din zona politică și din mass media, este acela că pentru mulți orice luare de poziție și orice document venit de la Bruxelles au aproape statut de „texte sfinte” așa că e un fel de sacrilegiu să le contrazici sau să le pui în discuție aprecierile. Acest deficit de spirit critic este întreținut și de tot felul de puncte de vedere care etichetează imediat drept „anti-europeană” sau chiar „pro-putinistă”, „pro-Est”, orice poziție de acest tip. Ceea ce inhibă din start adoptarea unor astfel de poziții.

În realitate lucrurile sunt mai complicate, Comisia Europeană este departe de a deține monopolul adevărului. Există la nivel european interese diverse, naționale, politice, ale unor grupuri de afaceri sau ale birocrației bruxeleze, există jocuri de culise, agende ideologice. Apoi, pe de altă parte, aceste rapoarte, cum sunt MCV (sau GRECO), sunt redactate în bună măsură pe baza discuțiilor și aprecierilor făcute de o serie de interlocutori. Depinde mult cu cine alegi să te întîlnești, cine ți-i recomandă pe aceștia, care sunt sursele considerate credibile și care nu. La fel, depinde pe cine eviți. De pildă, într-un comunicat comun, trei asociații ale magistraților se plîng că deși în raportul MCV se spune că în elaborarea acestuia s-a avut în vedere „diversitatea opiniilor exprimate de diferiţi interlocutori români” în fapt „Comisia şi-a întemeiat considerentele şi recomandările din cele două rapoarte doar pe opiniile unor asociaţii profesionale care îi validează tezele şi prejudecăţile fără rezerve, ignorând asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor care aduc critici clare şi întemeiate cu privire la sistemul judiciar din Romania atunci când este cazul”. Asociațiile respective sunt catalogate de o parte a presei drept „pro-putere” însă, pe de o parte, ele nu au susținut în trecut decît unele dintre propunerile de modificări legislative introduse de PSD și ALDE în timp ce pe altele le-au criticat, iar pe de altă parte, indiferent dacă eticheta respectivă este validă sau nu, era firesc ca și punctul lor de vedere să fie măcar meționat. Sau, măcar să se fi discutat și cu ele.

Dacă revenim la analiza raportului există o serie întreagă de critici valide. Atunci cînd se vorbește despre lipsa de predictibilitate din sistem sau despre anumite modificări ale Codului Penal sau ale Codului de Procedură Penală pe care cea mai mare parte a corpului magistraților le privesc negativ. Însă, pe de altă parte, problemele serioase legate de funcționarea DNA, precum derapajele grave de la Prahova sau Oradea, eșecurile înregistrate de procurori într-o serie de rechizitorii intens mediatizate dar infirmate de instanțe (cazul ANPR în care, cu o singură excepție, toți inculpații, între care unii au făcut multe zile de arest, au fost achitați) nu sunt în nici un fel menționate. Apoi, chestiunea protocoalelor cu SRI cu structuri din sistemul de justiție, este expediată sumar. Se spune doar că „că în ultimii ani a avut loc o dezbatere privind cooperarea în materie penală dintre SRI și diverse instituții judiciare” și că „modul de funcționare a serviciilor de informații nu ține de competența UE și nu intră în sfera obiectivelor referință ale MCV”. Or, în acest caz ce era în discuție nu era maniera în care operează în general serviciile secrete ci măsura în care acestea ar putea influența procesele judiciare, lucru la fel de condamnabil ca și amestecul politicului în justiție, pe drept cuvînt incriminat. Iar dacă un protocol tehnic, nesecret, între SRI și DNA era de înțeles e greu de explicat de ce trebuiau făcute astfel de protocoale cu Înalta Curte de Justiție sau cu CSM. Eludarea acestor aspecte, deloc minore, grevează credibilitatea raportului. După cum curioasă și discutabilă este și aprecierea că „CSM nu a avut o poziție unitară în ceea ce privește recomandările Comisiei Europene, ale Comisiei de la Veneția și ale GRECO”. Dar de ce e incriminant faptul că nu a existat o poziție unitară? În justiție vedem achitări sau condamnări în baza unor decizii luate cu majoritate, nu unanim, hotărîrile se iau Parlament sau în alte foruri cu majoritate. În general, într-o democrație deciziile se iau în baza unei majorități nu ca în comunism cu unanimități! Și atunci, de ce ar trebuie să funcționeze altfel o structură ca CSM? În trecut, cînd deciziile luate acolo, tot cu majoritate, nu erau considerate deranjante, abaterea de la unitate nu a fost niciodată considerată a fi o problemă. Or, dacă poți critica, desigur, unele poziții adoptate de către CSM a incrimina lipsa unității în luarea deciziilor este o abordare care ridică mult semne de întrebare.

Principalele tunuri ale Raportului MCV sunt îndreptate asupra Secției Speciale de anchetare a magistraților, criticile vizînd în acest sens și CSM și Curtea Constituțională, care nu a respins demersul de înființare a acesteia. Criticile venite și din interior și din exterior la adresa acestei secții nu sunt neapărat lipsite de obiect. Această secție poate constitui, într-adevăr, un instrument de presiune împotriva magistraților și unele acțiuni întreprinse de la înființare ei, precum o anchetă deschisă împotriva d-nei Kovesi chiar în perioada în care se derula procesul de desemnare a Procurorului General European, sunt discutabile. Este același tip de „coincidență” precum cele în care se deschideau unele dosare la DNA exact în momente politice cheie, practică pe drept cuvînt consideratăcel puțin discutabilă. Însă toate aceste aserțiuni ar fi cu mult mai credibile dacă ar mai fi îndeplinite alte două condiții: 1. ar fi criticată și maniera în care a gestionat anterior DNA anchetarea magistraților, cu numeroase dosare lăsate deschise cu anii, un posibil instrument de șantaj la adresa unora dintre cei care trebuiau să se pronunțe în rechizitorii întocmite de alți procurori din DNA; 2. ni s-ar spune și ce se va întîmpla după ce se va desființa secția; va reveni anchetarea magistraților tot la DNA și dacă da cum va fi evitată revenirea practicile din trecut? Într-o discuție recentă pe care am avut-o cu doi influenți politicieni din opoziție, de formație juriști, care se pronunțau pentru desființarea secției speciale, cei doi recunoșteau că e vorba de obiecții valide care nu ar trebui trimise în derizoriu ci gestionate responsabil.

Însă probabil cel mai deranjant aspect legat de Raportul MCV este dublul standard flagrant utilizat atunci cînd se judecă situația din România și Bulgaria. În clasamentul Transparency International pe 2018 Bulgaria era considerată de departe cea mai coruptă țară din Uniunea Europeană. Se află în clasamentul mondial întocmit de organizație pe locul 77, în scădere față de anul 2017 cînd s-a aflat pe locul 71, în timp ce România ocupă locul 61. Ognian Shentov, președintele unui cunoscut ONG bulgar, după ce specifica faptul că nimeni nu a fost anchetat pentru corupție politică și nici un fost oficial guvernamental nu se află în închisoare considera că „am ajuns la un stadiu de corupție pe care l-aș descrie drept captura statului”. Ceea ce confirmă aprecierile dintr-un studiu efectuat sub coordonarea lui Moises Naim, un cunoscut expert american, fellow Carnegie Endowment, în care se spunea că într-o serie de țări, între care și Bulgaria, „clanurile mafiote au utilizat noile tehnologii pentru a-și extinde influența dincolo de activitățile tradiționale, penetrînd structurile politice”. La fel, unele website-uri de turism internaționale avertizau că multe dintre cluburile din stațiuni cunoscute de pe litoralul bulgar sunt operate de mafie. În fine, chiar dacă nu este un aspect direct legat de justiție, este relevant și faptul că Raportul World Press Freedom Index 2019, întocmit de organizația „Reporters Sans Frontiers”, aprecia că în Bulgaria „junalismul poate fi considerat o ocupație periculoasă” și plasa țara pe poziția 111 dintr-un total de 180 de țări. Între altele se menționa arestarea de către poliție a unor persoane care făcuseră dezvăluiri privitoare la corupția din interiorul unor structuri ale administrației de stat. În acest ultim raport România se află pe locul 47. Mai trebuie spus și faptul că Bulgaria, pentru care Raportul MCV apreciază că ar fi timpul să se renunțe la monitorizarea pe justiție, a înființat o structură anti-corupție similară DNA abia la sfîrșitul anului trecut. Iar doar cu cîteva zile în urmă Associated Press relata despre protestele declanșate la Sofia împotriva numirii noului procuror general, Ivan Gheșev, o alegere vehement criticată de organizații din societatea civilă inclusiv de asociații ale magistraților și avocaților care îl acuzau că este reprezentantul intereselor unor oligarhi locali. În esență, aprecierile pozitive din raport se bazează în principal pe faptul că s-a înființat această nouă structură anti-corupție, deși aceasta abia a început să funcționeze și nu se știe cît de eficientă va fi în realitate, și pe faptul că s-a înființat, de asemenea, un așa zis Comitet care ar urma să monitorizeze pe plan intern evoluțiile din Justiție după ce va înceta monitorizarea MCV la nivel european.

În ciuda acestui tablou deloc roz Bulgaria a primit notă de trecere în Raportul MCV, mai degrabă în baza unor promisiuni și acțiuni mai mult de PR decît de substanță. Nu e clar care sunt motivațiile. Cum se explică atitudinea complet diferită față de cele două țări? Unele presupuse motive rămîn totuși la nivel de speculație, precum cel referitor la blocarea portului Constanța în favoarea Rotterdam-ului, prin menținerea României în afara spațiului Schengen, alegație pe care merge și PSD. Apoi, a contat, desigur, faptul că în bătălia politică cu PSD s-a apăsat exagerat pe pedala corupției lăsînd în exterior impresia că suntem un fel de pol mondial al corupției. Dar, din nou, probabil e doar o parte a explicației deși cei care merg pe acest tip de discurs, din politică, din societatea civilă sau din mass media, ar trebui să fi conștienți că percepțiile odată impregnate pe plan internațional sunt foarte greu de șters, chiar dacă între timp se schimbă guvernarea. Ceea ce i-ar putea costa în viitor chiar pe cei care beneficiază astăzi de pe urma lor. Unele voci avansează și ipoteza unei încercări sprijin pentru refacerea influenței serviciilor secrete în zona justiției, diminuată între timp. Poate fi vorba, din nou, doar de o speculație bazată pe faptul că serviciile secrete din România au cultivat bune legături cu cele occidentale. În timp ce în Bulgaria, nu este un secret, serviciile secrete rusești sunt bine implantate. O altă explicație pentru care guvernul de la Sofia primește, în mod evident nemeritat, note bune poate fi și influența semnificativă pe care Bulgaria o deține pe plan internațional. De pildă, premierul Boyko Borisov, una dintre figurile marcante din Partidul Popular European, a jucat un rol important în negocierile pentru tranșarea președinției Comisiei Europene, poziție cîștigată în final de Ursula von der Leyen. Iar Kristalina Georgieva, fost președinte interimar al Băncii Mondiale, este începînd din 1 octombrie, noul director al FMI. În acest context este desigur o întrebare legitimă dacă e bine că președintele Iohannis a adoptat o poziție contrară, din evidente rațiuni politice și electorale interne.

Problema de fond este că acest tip de abordare în materie de rapoarte MCV afectează în mod nefericit credibilitatea acestora. Pentru că el devin vulnerabile în fața acuzelor de dublu standard și de implicare în jocuri politice interne și externe. În plus, este afectată astfel în sens negativ și percepția asupra Uniunii Europene într-o perioadă în care, inclusiv prin unele dintre nominalizările extrem de controversate făcute recent în noua Comisie Europeană, aceasta se află oricum într-un deficit de popularitate în multe dintre țările membre.

Alexandru Lăzescu

O primă versiune a articolului a apărut inițial în Ziarul de Iași

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Realitatea obiectivă este adesea prea tehnică indiferent de domeniul abordat dar maiales în domeniile sociale și politice. Ea include cunoștințe dobândite în urma unor studii. Comunicarea către publicul larg a acestei realități este o sarcină foarte dificilă care implică competențe certe de comunicare. Fără această capacitate de comunicare care implică utilizarea noilor media persoanele responsabile (aparent responsabile) nu pot să obțină o susținere pentru promovarea unor idei, teorii, proiecte de interes general.
    Privită problema dintr-o altă perspectivă poate să ne ajute să înțelegem unde suntem. Dacă un politician nu dorește nimic, nu își propune nimic, nu știe nimic, nu este interesat să rezolve sau să corecteze nimic, el ce șanse are să beneficieze și pe viitor de privilegiile care le sunt rezervate demnitarilor? Mici. Ce mai poate el face? Poate să se prefacă că este preocupat de interesul public, de viitor, de principii și de valori. Este greu să se prefacă? Nu. Chiar dacă ar fi un politician serios, bine-intenționat, bine pregătit și inteligent el va trebui să folosească competențele specifice din domeniul comunicării.
    Ideea care se poate desprinde este că realitatea pe care ne-o prezintă unul sau altul poate fi în egală măsură adevărată sau falsă. Importantă este comunicarea, nu neapărat valoare de adevăr a conținutului comunicat. Adevărul devine neimportant, Important este, pentru un politician, să comunice că este serios, implicat, preocupat, priceput, competent și bine-intenționat. Cum reușește un politician să comunice așa ceva? Simplu. Stă și pândește (nu sunt mulți cei care pot să creeze) un eveniment față de care să se poziționeze. Astfel, pe problematica justiției, acută, foarte veche și foarte cunoscută de către marea majoritate o poziționare este foarte, foarte convenabilă. Evenimentul care a declanșat în țară o adevărată isterie privind justiția a fost inițiativa PSD ”Noaptea ca hoții”. Acest abuz al PSD a permis unora să se poziționeze de partea dreptății, a adevărului, a justiției, a luptei împotriva corupției etc.
    În această bătălie de imagine unii s-au poziționat de parte hoților și alții de parte dreptății. Perfect! Mutare de șah mat. PSD a fost obligat să facă ceva în domeniul justiției. Fiecare mutare a PSD a reprezentat un nou eveniment de exploatat de către ceilalți.
    Pentru că prin comunicarea prin diverse forme și în mod repetat a unei idei se inoculează cel mai eficient un mesaj, acest demers al comunicării a fost extins de la nivel de luptă internă în forurile europene, unde apar alți politicieni care nu au reușit într-un mandat întreg să iasă în evidență cu absolut nimic de menționat și care au văzut, la rândul lor, o ocazie bună de a se poziționa de parte adevărului și dreptății aparente și astfel să-și negocieze o continuare a privilegiilor.
    În această cheie mecanismul MCV , excluderea din Shengen și toate prejudiciile economice, sociale și de imagine sunt rezultat al atacurilor (nu știm cât de reale) la justiție sau a comunicării unei imagini a unei țări de blamat, de condamnat și de exclus sau ambele? Ambele, la modul cel mai categoric!
    Justiția are o sumedenie de probleme majore care afectează absolut toate aspectele sociale ale tuturor. Nu am auzit propuneri de corectare a acestotr probleme, ba chiar pot să spun că nu am auzit să fi fost identificate problemele la nivel de cauze! Am rămas în zona de comunicare și știm că și manipularea este tot comunicare.

  2. Ati si gasit cu cine sa va comparati!
    Cand voi sunteti cel putin DUBLI, cum sa va comparati cu ei, fara sa rida toata lumea de voi?
    (ei au vreun milion de turici musulmani, voi aveti vreun milion jumate de maghiari catolici&reformati pro si neopro)
    Puteti desigur protesta si atrage atentia, desigur, dar mai in surdina, fara teatru, in mod real ingrijorati – in primul rand de cum a ajuns EUROPA sa va PER CEAPA!

  3. Fireste ca exista dublu standard. Tari ca si Italia, Grecia sau chiar Portugalia unde sistemul de justitie e foarte probabil mult corupt ca-n Romania n-au fost nicioodata monitorizate de UE. Asta casa nu mai vorbim de Bulgaria… Chiar si in tarile considerate „integre” ale UE precum Germania si Franta nimeni nu indraznest sa se atinga nici cu o floare de marea coruptie.

    A auzit cineva ceva despre incularea fostul lui cancelar Gerhard Shcroeded care acorda cel mai mare credit cu garantii guvernamentale si dobanda sub nivelul pietei din istoria tarii unui consortiu de firma rusesti condus de Gazprom pentur xconstructia magistralei Nordstream I? Banii au fost fraudati grupir de rusi. Materiale si servicii cumparate la preturi astronomice, licitatii trucate, etc. etc. La cateva saptamani dupa acordarea frauduloasa a crediului de 10€ miliarde si dupa pierderea alegerilor Schroeder devine (Surpriza! Surpriza!) angajat al Gazprom cu o leafa (pe atunci imensa) de 1€ milion pe an + bonsurui.

    In aceeasi gama Franta a decis infroamtizarea tarii prin 2013-2014. Biv vel vornic peste acesta operatiune a fost junele ministru al iecoonomiei, socialistul Macron (devenit intre timp presedinte „centrist”). Princuipalul contractor si „integrator” a fost compania californiana Cisco. In perioda derularii operatiunii Cisco a crescut de la $5 miliarde la $20 de miliarde cu 80% din operatiuni legate de Franta. Franta nu s-a ales cu mai nimic sistemul fiind la fel de disfucntional ca si inainte. Intrebarea e cu ce s-a ales Macron – opinia generala fiind ca de fapt e suficient de tamp sa fi facut paguba pe gratis. Oricum ar fi afacerea Cisco e pentru Franta o frauda de sute de ori mai mare ca afacerea Microsft din Romania – unde totusi au ajun niscai gainari la zdup, macar pentur o vreme. Au auzit cineva ca vreo-un procuror francez sa indrazneasca sa initiieze macar o ancheta impotriva lui Valls (fost prim-ministur francez in iepoca) sau Macron? Pai vedeti…

  4. Nu exista nici un semn de intrebare, MCV-ul fiind „nota de plata” pe care Romania o plateste pt. felul in care politicienii romani inteleg sa faca politica, orice discutie fiind absolut inutila. Schimbati politica si politicienii care au condus dezastrul , atunci nu veti mai avea motiv de lamentari.

  5. Citesc intotdeauna cu interes analizele domnului Lazescu si intotdeauna am avut ce invata. Sunt echilibrate, bine informate, afirmatiile sunt sustinute de argumente si cifre, sunt date sursele. Un articol echilibrat, scris cu buna credinta, deci binevenit. Felicitari!

  6. Nici o tara din Europa nu a deschis dosar penal impotriva Vice-Presedintelui EU, raspunzator cu statul de drept, Timmermans, sub acuzarea de grup infractional organizat si a pus-o sub stare de aproape arest pe procuroarea anti-coruptie ca urmare a unor acuzatii absurde facute de un evadat.
    Ati uitat?
    Mai aveti semne de intrebare?

  7. Eu pun semne de mirare pe marginea unui astfel de articol! Imediat ce arunc o privire catre Ciordache ma felicit ca MCV-ul exista si va exista în continuare si pana cand ciuma rosie va fi maturata din Romania!

  8. Coruptie exista peste tot, dar cel putin teoretic exista un sistem judiciar care ar trebui sa lupte impotriva ei. Eficienta acestui sistem este o alta discutie. Insa cand subordonarea justitiei devinde obiectivul politic (declarat) numarul unu, cand doua institutii fundamentale ale statului, parlamentul si guvernul (sustinute de a treia, avocatul poporului care refuza sa se sesizeze), propun zeci de modificari declarate neconstitutionale de catre curtea constitutionala (care si asa s-a aratat mai mult decat indulgenta), discutam de cu totul altceva, nu doar de coruptie. Este vorba de o politica de stat directionata impotriva unei justitii independente. Sa nu ne facem ca nu intelegem.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro