joi, mai 6, 2021

Sensibili ca un capac de WC: Despre tembelismul ciocoiesc

Sensibili ca un capac de WC: Nu-i „defaimez”, ii portretizez. Falimentari pe toate fronturile, obstinati sa ramana acolo, hieratici si muti, in ale lor jilturi aurite. Faptul ca nimeni nu demisioneaza la Bucuresti dovedeste, daca mai era nevoie de dovezi, ca lipsa de rusine este blestemul Romaniei de azi. Piedone, Oprea si ceilalti, inclusiv mega-plagiatorul Ponta–nu ma obosesc sa le scriu tuturor numele–sunt doar varful azi mai vizibil al unui aisberg al nesimtirii. Nu am idee ce se poate face, dar stiu precis ca asa nu se mai poate. A demisionat Ramona Strugariu, pentru ca are bun simt si s-a ciocnit cu tembelismul ciocoiesc. Merita tot respectul nostru. Ciocoii merg in continuare cu garzile girofarizate….

Nu-mi place sa-l citez pe Lenin, dar aici vorbele lui se potrivesc: Romania se afla din nou in ceea ce fondatorul bolsevismului numea o situatie revolutionara. Adica una in care cei de la putere nu mai pot guverna cu metodele vechi, iar cei de jos nu le mai accepta. Orice am crede despre Lenin, la revolutii se pricepea…

Personajele despre care scriu aici detin sensibilitatea, vorba lui Salinger, unui capac de WC. Probabil ca doar protestul public, masiv, civilizat si, insist, transant, ii poate face pe acesti maestri ai abuliei morale sa simta ca nu se pot juca la infinit cu o societate umilita. S-a petrecut o catastrofa, e timpul ca acesti iresponsabili cu un tupeu cat Himalaya sa iasa din joc. Eu unul, fierb de indignare. Si ca mine sunt sute de mii, poate milioane. Sa ia aminte arendasii instalati la putere:

„In anii noua sute sapte,
Ca din senin, in marte, intr-o noapte,
S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia,
Si din Flamanzi, si Stanilesti, vapaia.

Si s-au aprins, de-a latul tarii, mii
De lumanari si de faclii,
Ca la un Paste si o Inviere.
Facle, si vipii, si-opaite stinghere”.

(Tudor Arghezi, „1907”)

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Domnule Tismăneanu a venit vremea să înțelegeți ca românii fierb de indignare ” cu milioanele” dar nu vor ieși în stradă nici măcar cu sutele. …Indiferent de câte tragedii de felul celei care s-a petrecut zilele astea vor mai fi. Faptul ca avem un PM plagiator si mincinos de patru ani este cea mai bună indicație despre cât de gros este obrazul administrației românești în general.
    Piedone și Oprea sunt doar niște reproduceri banale ale grobianului Ponta.
    Administrația românească, centrală sau locală este fără excepție, o adunătură de borfași cu ifose, imbrăcați în costume Hugo Boss și ceasuri scumpe. Ăia din administrație care nu au ajuns īncă la semnele bunăstării , muncesc din greu – adică iau și dau mită la scară industrială. Poliția e cu ei. Politicienii sunt cu ei.
    Degeaba vă ofticați. România e un stat care se va destrăma în mai puțin de cincizeci de ani datorită corupției.

  2. Stiti foarte bine ca acesti golani de cartier nu vor iesi din scena oricare vor fi conditiile. Cum la fel de bine stiti ca „boborul” nu va face nimic in acest sens cu exceptia (poate) a catorva mii de oameni. Spalarea pe creier cu televizorul si un sistem educational de doi lei sunt cheia dezastrului politic in democratia contemporana. De acord ca e un prag al decaderii ce declanseaza o revolutie dar ganditi-va ca in cazul celui mai fericit scenariu, o revenire la normalitate, adica o comunitate bazata pe merit, necesita ani de zile de refacere dupa dezastrul social produs de Iliescu si briganzi-i puradei. Spun si acum, asa cum sustineam si in 1990, ca „singura solutie e inc-o revolutie” (istoria a dat dreptate acestui slogan) insa am mari rezerve ca aceasta se va-ntampla si inca si mai mari rezerve ca nu va fi din nou confiscata.

  3. Ar fi trebuit sa demisioneze:
    – ministrul de interne
    – secretarul de stat de acolo
    – seful prevenirilor de la ISU
    – seful prevenirilor de laISU Bucuresti

    Nu se poate spune ca nu se stiu unde sunt cluburile in orice localitate, cu atitea reclame.
    Cred ca ultimii doi ar trebui sa fie inculpati.

  4. Pe vremuri se aștepta reacția studenților, tineri despre care, nu-i așa, se presupune că ar avea vocația binelui general, tineri care visează la o lume în care demnitatea să fie repusă acolo unde îi este locul. Cum poate acum această gloată care, cu chiu cu vai, abia este alfabetizată, și nu în totalitate, să fie vârful de lance al revoltei când ei știu foarte bine că în condițiile în care valoarea ar conta cât de cât, ei nu ar fi avut acces nici la cel mai prăpădit liceu?
    Cum poate exista revoltă în rândurile lor când majoritatea profesorilor tremură la gândul că într-o lume cu un sistem normal de valori, le va fi descoperită impostura?
    Cum se poate revolta acest moloh, când cei dedicați profesiei, ca și tinerii lor învățăcei care gravitează în jurul lor, au ajuns niște celule izolate și fragile chiar acolo unde ele ar trebui să fie structura de rezistență a instituțiilor de învățământ? Poate exagerez un pic, revoltat de lipsa lor de reacție, dar are cineva o altă explicație?

  5. nesimtirea e o stare des intilnita inca de la venirea la putere a comunistilor
    ce bine ar fi,tineri ar invata,daca filmele produse in anii 50 ar fi rulate; ma urmareste o secventa in care taranul comunist il alunga din sat pe groful exploatator si ii striga in urma „adió mă! „omul de jos care imita comportamentul manierat al fostului stapin
    in timpul tineretii mele acolo,era vremea in care talpa tarii urca zilnic noi si noi trepte pe scara sociala.m am intilnit cu atitea situatii de nesimtire,dar daca faceam vreo remarca eram taxat de naiv.regatenii folosesc fraier,la adresa celui care in opinia lor nu intelege cum devine treaba

  6. Dle Tismaneanu pe firul dlui Iordache am povestit niste intamplari reale pe care le repet special pentru dvs:

    „Voi adauga niste lucruri traite de mine adica vazute si auzite si chiar daca as fi fost eu unul din protagonisti tnu o voi recunoaste asa ca (sunteti exceptat) va rog sa credeti macar martorul daca niciodata nu vreti sa credeti participantul care mai poate povesti fara sa aiba o dovada la ce spune:

    1) In zilele lui decembrie 1989 (inainte de Timisoara, dar dupa ce zidul Berlinului cazuse)un om deosebit de capabil se intalneste cu un foarte tanar invatacel care nu-l mai vazuse de mult si acesta il intreaba: Ce faceti dle Z? Z raspunde :draga A astept. A replca : iImi pare foarte rau ca spuneti doar asta pentruca de la dvs speram ca veti spune si ca “ma pregatesc”.
    Nota: Initialele sunt cele ale numelor reale.

    2) Un “erou controversat” al declansarii revoltei din 21 decembrie de la mitingl lui Ceausescu a spus intrun grup foarte restrans, dupa un an sau doi de la evenimente celui care ii spusese ca :”dle NL cu o floare nu se face primavara’ urmatoarele :D le A, o floare tu, o floare eu, o floare el si ei si iata ca facem o gradina”

    Asa este dle NL iti raspund eu cu intarziere de multi ani, dar din pacate fata de aceste doua flahuri in istoria noastra eu puteam spune ce spun si azi :gradina trebuia pregatita, organizata marcata si insamantata dar la noi datorita invidiei si fuduliei (nu ma refer neaparat la fudulia care insoteste prostia) nu se poate asa ceva, asa ca tinerii care nu vor sa-si paraseasca tara judeca corect ca daca umflandu-si muschii se port scutura, pot inlatura jegul care stapaneste tara ce vor face ei chiar cei foarte capabil si curajosi mai apoi cand noi “mineriade” vor veni peste ei?

    Este o problema de procente caci ce sa pretinzi intro famle unde din trei frati doi il ucid pe al treilea din si doar din invidie?

    Ciobanul frate, a refuzat sa se apere cu armele murdare ale fratilor sai adica sa loveasca pe la spate si la ceas de noapte si astfel a ales moartea. Macar Abel nu a stiut, intrucat la unu la unu poate ca se putea apara cavalereste

      • vin si io cu o amintire:
        poate stiti ca ardelenii au un obicei in seara de 24 decembrie;merg la colindat
        ne aflam trei familii intr un apartament,in acea seara de 89;afara se facuse intuneric si probabil vreun militean sau ofiter de armata ori chiar vreun patriot din garzili patriotice isi incerca pistolul din cind in cind cu focuri in aer;stiti,ajuta la crearea atmosferei.
        unul dintre noi intreaba-” ce se va intimpla cu noi ma S ?- ce sa se intimple ma F !? sintem prea multi !
        la intoarcere ne am intilnit cu aparatorii rivolutiei:trei imbracati in salopete albastre ci Kalashnikov-uri si doi in haine de piele neagra,care au indreptat pistoalele spre noi si ne au cerut sa ridicam miinili sus.ne au spus ca apara rivolutia de teroristi si de batrine care ascund pistoale in poseste.
        dar domnule adrian; rominul e o specie care a dainuit aci din vremea rominului Decebal si cintecele lui spun ca va ramine „in veci stapin”

  7. Buna ziua,

    Voiam sa va evidentiez o mica greseala in continut, faptul ca la TVR a demisionat Raluca Stroe Brumariu si nu Ramona Strugariu.

    cu stima

    Calin Niculescu

  8. O demisie sau o demitere nu rezolva problemele de sistem. Intotdeauna se gaseste un inlocuitor. Poate chiar mai “hieratic” sau mai “mega-” decat demisionarul sau demisul. Adevarata solutie rezida in demisia sau demiterea a insasi sistemului. Nu o revolutie, care de fiecare data a fost opera acelui “devil in history”. Nu o rascoala antirandaseasca sau anticamatareasca, ca in noua sute sapte. Intre flacarile sataniste de la celebrarea rockerista si cele ale unei revolutii sau razmerite nu exista nicio deosebire, diavolul este mereu revolutionar si razvratit.

    Instrumentele normale ale schimbarii/modernizarii/reformarii sunt electorale si legislative. Nu trebuie sa pacatuim prin uitarea discursului pro-stat de drept si alunecarea in extrema negarii statului de drept. Pacatul acestei negatii consta in faptul ca aceasta negatie ajunge in cele din urma sa fie o negatie a omului. Siluirea lumii prezente cu credinta ca prin aceasta se poate ajunge la fericirea unei lumi viitoare este o mare inselatorie. Dostoievski si apoi Berdiaev au luminat ca nimeni altii acest adevar, mijlocirea raului inseamna cadere si iremediabil. Daca altii s-au inscris pe drumul normalitatii prin vot si norma, adica prin mijlocirea unor mijloace ale binelui, si noi putem.

  9. „Nu am idee ce se poate face, dar stiu precis ca asa nu se mai poate. „Vorbele astea-mi aduc aminte de vara 1989 cand tatal meu de 80 de ani mi-a spus: „o sa se intample ceva pentru ca asa societatea asta nu mai poate functiona.” Eu batjocoritor l-am intrebat : „ce o sa se intample?” si el mi-a spus : Nu stiu, dar o sa se intample sigur” ……. si peste 6 luni s-a intamplat revolutia….

    • Mda, eu am castigat o sticla de vodca, pariind intrun inceput de decembrie 1989 cu o ruda din Arad ca se va intampla si ca va porni din zona mai departata de slavi si orient adica din ARDEAL ca fiind in plus si cei mai bine informati prin pozitie geografica. :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Bursa din America – gazda unicornilor

Listarea UiPath a încântat publicul avizat din România, unde s-a comentat în termeni de ”o listare de succes”, ”finanțare de miliarde”, ”avalanșă...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro