Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:
“Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă…
Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!”
Vasile Alecsandri – Sergentul
Mircești, decembrie 1877
După câștigarea Războiului de independență pe câmpiile bulgare, Sergentul de la Vaslui voia să ajungă cât mai repede acasă pentru a-și celebra legendara sa victorie (capturase steagul redutei Plevna).
După câștigarea unei victorii la fel de legendare acum doi ani prin semnarea Acordului de la Paris, „sergenții” climatici au ajuns săptămâna aceasta la Bonn (COP23), dar au descoperit că triumful lor de pe malurile Senei este unul à la Pyrrus – adică, seamănă mai mult cu o înfrângere. Pentru că „rana din pulpă”, care acum 140 ani oprea zborul unui sergent victorios către meleagurile vasluiene, este prezentă și printre eroii climatici de la Paris, opriți temporar din ascensiunea lor pe scara care urcă spre un low carbon heaven [i]. O „rană” pe care am descris-o și analizat-o în 2016 sub numele efectul de recul al eficienței energetice, care nu permite o reducere semnificativă a intensității energetice, măsurată prin energia necesară pentru a produce o unitate PIB sau grame CO2 per KWh [ii].
Pe scurt, pe frontul luptelor contra încălzirii globale antropogene, efectul de recul este o consecință directă a creșterii simultane a economiei și a populației globale. Pentru prima dată în istorie, numărul oamenilor săraci de pe planetă a scăzut considerabil (cu peste un miliard după 1990) și populația globului a crescut enorm (cu peste 2 miliarde) în aceeași perioadă. Numărul oamenilor de știință care trăiesc astăzi este mai mare decât al tuturor celor care au trăit vreodată până în 1980 și – datorită în bună parte lor – durata medie de viață a depășit în ultimii 50 ani pe cea existentă în ultimii 1.000 ani. În 1990, din cele circa 5 miliarde de locuitori ai planetei, doar 2 miliarde puteau să scrie și să citească. Astăzi, într-o lume care hrănește 7,5 miliarde oameni, 6,5 miliarde pot scrie și citi. O creștere a alfabetizării cu 4,5 miliarde este o realizare enormă, oricare ar fi criteriul folosit.
Sângele care pulsează și întreține la cote tot mai înalte creșterea economică mondială și masiva creștere a populație este energia ieftină, abundentă, prezentă oriunde este nevoie, disponibilă 24/7 și scalabilă – adică energia generată de combustibilii fosili. Dar, pentru că nu poți mânca omletă fără să spargi niște ouă, de la începutul Revoluției industriale (cca 1850), emisiile de CO2 au crescut și ele. Ce putem face pentru a le reduce?
Am indicat două soluții: reducerea creșterii economice ori reducerea intensității energetice la scară globală.
Prima soluție ar reprezenta o încercare de sinucidere pentru oricare politician care ar îndrăzni s-o propună. Nimeni nu-i „nebun” ca să recomande încetinirea creșterii economice drept soluție pentru încetinirea încălzirii globale. Din motive politico-sociale, oricare politician va face promisiuni de creștere economică pentru a-și atrage voturile alegătorilor: creșterea economică oferă joburi, asigură viitorul copiilor și nepoților noștri, evită șantajele economice etc., etc. Indiferent de ce se va întâmpla cu clima, economia globală va continua să crească în sec. al XXI-lea.
Soluția a doua este rana (nevindecată încă) din pulpa „sergenților” climatici adunați zilele acestea la Bonn.
În ultimul secol, rata medie de scădere a intensității energetice globale a fost de circa 1%/an. În perioada 1990 -2015, ea fost de circa 1.28%/an. Pentru a stabiliza concentrația de CO2 la 450 ppm în anul 2100, va trebui, conform modelărilor specialiștilor, ca descreșterea intensității globale să se tripleze (3%/an) – adică ceea ce nu am realizat în ultima sută de ani să se tripleze în următorii 85 ani! Este posibilă o astfel de rată de scădere a intensității energetice?
Răspunsul actual este nu: Pentru a reduce consumul total de energie, trebuie ca rata de declin a intensității energetice să fie mai mare decât rata creșterii economice.
În perioada postbelică, economia Statelor Unite a crescut cu o rată medie de 3,3%/an. Începând din 1989, economia Chinei a cunoscut o rată de creștere anuală de circa 9,3%. În condițiile în care rata de declin a intensității energetice din ultimul secol a fost doar de 1%, se pare că va fi extrem de dificil să scădem această rată mai repede decât rata creșterii economice.
Participanții la a 23-a Conference of the Parties de la Bonn, organizată sub auspiciile lui United Nations Framework Convention on Climate Change, vor trebui să vindece „rana din pulpa” Acordului Climatic de la Paris. O soluție la îndemână ar fi reconsiderarea strategiilor privind înlocuirea energiilor fosile. Pentru că energiile regenerabile nu sunt probabil soluția pentru scăderea intensității energetice.
Estimările făcute de Bloomberg New Energy Finance arată că în ultimii 10 ani guvernele și investitorii privați au cheltuit $2.000 miliarde pentru infrastructura necesară generării energiilor solare și eoliene. Colosala sumă menționată depășește costul total al tuturor centralelor nucleare construite până în prezent sau aflate în construcție.
În 2016, investițiile în energii regenerabile au scăzut la $287,5 miliarde, cu 18% mai puțin decât cele din 2015 ($348,5 miliarde). După ani de investiții record, China și Japonia au lăsat-o mai moale: ambele țări au redus proiectele pe scară largă, mulțumindu-se să folosească doar capacitățile regenerabile pe care le-au pus deja în funcțiune.
Pe de altă parte, capacitățile instalate pentru energii regenerabile au crescut în ultimii ani, în special, cele eoliene și solare. Dar, paradoxal, cu foarte limitate excepții, nici vântul și nici soarele nu au produs mult dorita, așteptata și anticipata decarbonizare a energiei consumate la scară planetară. Mai mult chiar, în ciuda investițiilor colosale și a creșterii recente a energiilor „curate”, intensitatea energetică – „rana din pulpa” eroilor climatici – a rămas neschimbată în ultimii 50 de ani!! Concluzia aceasta a fost publicată pe 7 noiembrie 2017 de organizația non-profit Environmental Progress în raportul The Power to Decarbonize și se bazează pe analiza evoluției intensității energetice din 68 țări începând din 1965 până în prezent.
Importantă mi se pare o concluzie năucitoare a raportului menționat: Surplusurile de electricitate solară și eoliană în sistemele naționale energetice nu se reflectă în decarbonizarea energiei la niveluri naționale agregate. În timp ce unele țări, precum Danemarca, au înregistrat scăderi ale intensității energetice prin folosirea energiei eoliene, altele au înregistrat contrariul: creșterea intensității energetice corelată cu creșterea surselor de energie regenerabilă! Curat recul energetic, coane Fănică!
Experiența Germaniei, pe care am analizat-o în repetate rânduri, pare să fie noua normă. În ultimii 11 ani, țara a investit în și a construit numeroase surse de energie eoliană și solară. Dar declinul intensității energetice a fost minuscul, de la 213 la 203 grame CO2 per KWh. Un studiu recent [iii] a calculat că energia solară din panourile fotovoltaice instalate in Germania are un EROI (Energy Return On Invested) de doar 1,9, iar energia eoliană atinge un EROI = 3,9. În contrast, termocentrale pe cărbuni din SUA produc un EROI = 80 [iv].
Dacă Weißbach et al., 2013, au dreptate atunci când susțin că națiunile dezvoltate au nevoie de surse de energie constante cu un EROI mediu = 8 sau mai mare pentru a menține standardele de viață prezente, rezultă că EROI-ul relativ scăzut calculat pentru soare și vânt sugerează dificultăți viitoare cu care se vor confrunta acele țări în comparație cu națiunile care folosesc predominant energie hidro, nucleară sau fosilă.
Printre „sergenții” climatici adunați la Bonn circulă și zvonuri conform cărora performanța slabă a Germaniei sau a Japoniei în vindecarea „rănii din pulpă” se datorează interzicerii energiei nucleare, care în Germania ar atinge un EROI = 75. Chestiunea energiei nucleare are mai multe aspecte. Pe de o parte, cele trei accidente catastrofale (Three Mile Island, Cernobîl și Fukushima Daiichi) au speriat opinia publică, iar construirea și funcționarea centralelor nucleare necesită capitaluri serioase. Pe de altă parte, nicio energie regenerabilă nu produce cantități similare de electricitate precum centralele nucleare.
De exemplu, reactorul Diablo Canyon, trecut pe lista închiderilor, ocupă 4,8 ha și produce 18.000 GWh, adică aprox. 8,6% din electricitatea utilizată de statul California, și furnizează electricitate la peste 3 milioane consumatori. În contrast, ferma solară Topaz din California ocupă de 500 ori mai mult teren și speră să producă 1.100 GWh. În Oklahoma, ferma eoliană Wind Catcher începută în 2016, ocupă o suprafață de peste 121.000 ha, dar va produce (la capacitate maximă) doar 9.600 GWh. Costurile infrastructurii eoliene s-au ridicat la $4,5 miliarde.
O altă „rană” nevindecată pe care eroii climatice strânși la Bonn vor trebui s-o considere este costul integrării energiilor solare și eoliene- intermitente prin definiție – în sistemele energetice naționale. Pentru că nu sunt prezente în cantități suficiente în toate locurile unde se consumă electricitatea, energia solară și cea eoliană au nevoie de o infrastructură pentru liniile de transmisie și de centrale de rezervă, pe bază de cărbuni sau gaze naturale, care să intre rapid în funcțiune atunci când vântul nu mai bate sau cerul s-a acoperit de nori. În plus, crearea unor sisteme de stocare a energiilor regenerabile va reduce beneficiile folosirii lor în scopuri climatice.
Într-un articol mai vechi – Riscă „energiile curate” să deraieze eforturile de încetinire a încălzirii globale? Despre efectul „gâtului de rață” – am indicat și alte probleme care apar atunci când energiile solare/eoliene sunt momentan abundente. De exemplu, introducerea unor cantități de energie solară în rețea creează probleme, în special în zilele când cererea de electricitate este relativ mică, iar producția de energie regenerabilă este mare. În California, situația aceasta este frecventă în martie și aprilie, când intensitatea solară este mare (comparativ cu lunile de iarnă), dar cererea de aer condiționat este încă scăzută.
O complicație suplimentară generată de curba tip „rață” descrisă în articolul citat mai sus este faptul că reactoarele nucleare, ca și generatoarele pe cărbuni, nu se pot porni sau opri instantaneu. Situația apare la mijlocul zilei, când soarele strălucește cel mai puternic, iar centralele non-solare trebuie să plătească pentru a li se accepta producția în rețea. De aici decurge, simplu, o pierdere a profitabilității, mai ales a centralelor nucleare.
Concluzii
La doi ani după victoria de la Paris, destinul climatic al planetei noastre este încă departe de a fi unul triumfător (e mai degrabă o victorie à la Pyrrus), iar stabilizarea temperaturii globale la 2°C deasupra celei pre-industriale este dificil de obținut în deceniile următoare.
Conform Acordului de la Paris, fiecare țară semnatară și-a propus benevol un program de reducere a gazelor cu efect de seră pe următorii 15 ani. Dar nici o țară industrializată majoră nu este în prezent pe cale să își îndeplinească angajamentul, potrivit noilor date oferite de Climate Action Tracker. Lista „codașelor” include nume grele, precum Uniunea Europeană, China, Rusia, Canada, Japonia, Australia și Statele Unite (care s-au retras deja din Acord). Pour la bonne bouche, singura țară cu „temele la zi” este Marocul.
Ce vor hotărî „sergenții” climatici adunați la Bonn? Nu știu. Mi-ar face plăcere să văd vindecate „rănile din pulpele” victoriei legendare de acum doi ani și Acordul de la Paris să „zboare” spre raiul cu puțin carbon.
Dacă se va întâmpla vreodată minunea asta, voi da și eu onorul, precum ofițerul împărătesc pe „drumul de costișe ce duce la Vaslui”:
Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, dă un ordin… Pe loc, tot regimentul
Se-nşiră, poartă arma, salută cu onor
Românul care pleacă trăgând al lui picior.
NOTE_____________________
i [#] Cranganu, C.
A Stairway to (low carbon) Heaven, 13 decembrie 2015.
A Stairway to (low carbon) Heaven, partea a II-a. De ce sunt sceptic?, 16 decembrie 2015.
ii [#] Cranganu, C., 2016, Eficiența energetică poate contribui la creșterea încălzirii globale. Despre paradoxul Jevons și efectul de recul
iii [#] Weißbach, D. et al., 2013, Energy intensities, EROIs (energy returned on invested), and energy payback times of electricity generating power plants, Energy , Vol, 52, pp. 210-221, http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0360544213000492
iv [#] Murphy, D.J.; Hall, C.A.S., 2010, Year in review EROI or energy return on (energy) invested, Annals of the New York Academy of Sciences, vol. 1185, pp. 102–118.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Inca un articol pe tema asta si emigrez in SUA ;)
„Am indicat două soluții: reducerea creșterii economice…..Nimeni nu-i „nebun” ca să recomande încetinirea creșterii economice drept soluție pentru încetinirea încălzirii globale.”–
Ba da, domnul Dragnea. Incep sa cred ca este un ecologist convins, din moment ce doreste sa „termine” economia Romaniei si, implicit si emisiile de CO2 :)
„$2.000 miliarde pentru infrastructura necesară generării energiilor solare și eoliene.” WOW , cu banii astia modernizam 20 de centrale nucleare in toata lumea.
Mai umblati un pic la aritmetica. O centrala nucleara costa intre $2 si $5 miliarde. Daca acceptam un pret mediu de 3.5 miliarde din $2000 de miliarde se fac peste 570 de central nucleare nou noute….
Dragă Mike
Te repezi să comentezi fără să citeşti atent articolul.
Ce legătură are dl Dragnea cu problema ridicată de dl Crânganu?
Deasemenea dl Crânganu spunea că “$2.000 miliarde pentru infrastructura necesară generării energiilor solare și eoliene depășește costul total al tuturor centralelor nucleare construite până în prezent sau aflate în construcție.“
Te rog citeşte mai atent articolele şi nu te grăbi să comentezi.
Un naiv bătrân
Un batranel simpatic posibil votant al PSD-ului? Ce am scris mai sus, a fost intr-un spirit de gluma oricum.
Daca studiile prezentate aici sunt adevarate, inseamna ca pana acum am trait intr-o propaganda pentru energii verzi (centrale eoliene, celule photovoltaice, etc.) care a adus miliarde de euro unor organizatii de mediu. Ar trebui investigata treaba.
Păi se poate?! Știm cu toții că PSD-ul a fost și este în fruntea luptei pentru „energii verzi”. N-a fost toată PSD-imea vârf de lance al manifestațiilor de la Pungești și împotriva exploatărilor miniere de la Roșia Montana?! N-au promovat toate guvernele PSD de la înscăunarea lui Ponta încoace tot soiul de taxe de mediu și taxe ecologice?! Păi vedeți?!
Cât despre „studiile” ce susțin încălzirea globală antropogenă ele fac și vor continua să facă valuri atâta vreme cât mama cretinilor e mereu însărcinată (e un „spirit dă glumă” desigur :P ). Nu e nimic de anchetat aici, chiar dacă e vorba de excrocheria secolului Nu există leac pentru vindecarea zevzecului ce dorește cu disperare să fie țăpuit și care trăiește țăpuirea cu o satisfacție orgasmică. Nu-i așa?! Aici ați putea de altfel să dezvoltați un pic subiectul împărtășind lumii propriile trăiri :D
Si totusi sunt destui politicieni ce produc stagnare economica pentru o iluzorie „salvare a planetei”. Daca ne uitam doar la UE de azi eforturile imense de promovare a enegiilor regenerabile in dispretul ratiunilor economice, taxele ecologice oneroase, reglementariile dementiale, etc. au cu toate partea leului instagnarea economica a continentului. Si nu se observa nici o schimbare vizibila. Turmele se lasa prostite in continuare de aceeasi gargara. Ultimul exempu fiind victoria totala din vara a lui Macron in Franta. Deci iata ca functioneaza impotriva oricarui bun simt…
@Josef Svejk spune:
10/11/2017 la 20:20
Foarte daunatoare aceste politici ale verzilor din Vest.
Stii ce se zice despre verzi – sunt ca pepenii, verzi pe dinafara rosii pe dinauntru.
Verzii sunt si pt open borders-migratie masiva din Africa/Orientul Mijlociu, a nefixari in Germania a unui numar maxim de migranti anual, netrimiterea inapoi a celor care fac infractiuni si chiar a celor care nu sunt admisi ca refugiati si multe alte nefacute inclusiv mantrele astea ecologice care au ridicat enorm somajul in Vest, devenind foarte costisitoare productia – mutarea locurilor de munca din Europa in China-cu toate nefericirile ce rezulta din asta.
Bunul simț era să câștige Le Pen? Halal!
Nț!
Le Pen nu ar fi fost HALAL („halal refers to what is permissible or lawful in traditional Islamic law”).
Macron insa, ca si ceilalti candidati (exceptind-o pe Marine Le Pen), e HALAL.
Si tu pari HALAL.
În general nu discut cu țopârlanii. Fac o excepție, acum.
Replica mea fiind scrisă în română, cuvintele trebuie citite în română. E simplu, nu? Și nu e stilistic elegant să amesteci limbile fără noima, în același text. Denotă snobism.
Dexonline:
“SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob.”
Dexonline:
„HALÁL interj. 1. (peior.) bravo! (~! asemenea rezultat.) 2. ferice!, noroc! (~! de voi!)”
Remarc și umorul tău scremut prin care îmi pocești numele (tu fiind sub pseudonum, ca orice binecrescut de pe aici). E tipic pentru cei care nu au argumente.
Halal să-ți fie!
Dexonline:
„Halal să-ți fie! expr. (peior.) să-ți fie rușine!”
D, bunul simț era să câștige e LePen Oricât de straniu ar suna ceed că ea era răul cel mai mic.
Incompetentul și ineptul Macron va zdrobi ultimele fărâme de încredere ale Franței în democrație și libertate. La alegerile dni 2022 Mme LePen (sau cine va avea șefia FN) va fi de fapt opțiunea moderată… :P
Rolul delegației SUA la Conferința de la Bonn
Deși Președintele Trump a hotărât să retragă Statele Unite din Acordul de la Paris, ieșirea oficială nu poate avea loc mai devreme de 2019. De aceea, la COP23 de la Bonn, Casa Albă a trimis o mică delegație care va prezenta luni, 13 noiembrie, programul american cu privire la rolul energiilor fosile și nucleare în lumea post-Paris 2015.
Programul este considerat ca o discuție despre modul în care resursele energetice americane, în special combustibilii fosili (gazele și petrolul de argilă), pot ajuta țările sărace să răspundă nevoilor de energie electrică și să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Intitulat „The Role of Cleaner and More Efficient Fossil Fuels and Nuclear Power in Climate Mitigation„, programul va fi prezentat de delegați ai Peabody Energy, o companie de cărbune; NuScale Power, o firmă de inginerie nucleară, și Tellurian, un exportator de gaze naturale lichefiate.
„Pe măsură ce lumea caută să reducă emisiile de CO2, promovând în același timp prosperitatea economică, combustibilii fosili vor continua să joace un rol central în mixul energetic„, se arată în previzionarea prezentării din 13 noiembrie.
Detalii, Trump Team to Promote Fossil Fuels and Nuclear Power at Bonn Climate Talks
Pai, daca americanii nu mai dau banii, de unde leacuri pentri vindecarea „ranii”?
Ca o gluma, pentru care sper sa nu primesc bobirnace: Obama, pentru ce a facut spre sfirsit de mandat indatorind contribuabilii prin acest acord, sa fie bucuros ca America nu are un DNA.
Între zolitorul pe care îți spăla bunica rufele când erai copil și mașina programabilă de spălat rufe au trecut nu doar ani, ci mai ales nenumărate filozofii de viață. Electricitatea e ca un drog: cu cât consumăm mai mult, cu atât avem nevoie de încă mai multă. Toate eficientizarile ultimelor decenii de progres tehnic și tehnologic rămân oricum subunitare și nu pot surmonta nevoia crescândă de energie. Pierderile sunt și ele tot mai mari în valoarea absolută, chiar dacă procentual ar scădea. Trăim pe datorie, iar ca să ne plătim creanțele trebuie să vindem și să producem tot mai mult. Zi de zi. Implicit cresc pierderile și, odată cu ele, rana din pulpă, dar descresc resursele. Ăsta e prețul pe care-l plătim de fapt, nu banii sau sponsorizările pentru diverse frecții. Nimic nu se câștigă, totul se transformă, iar valoarea adăugată are doar sens dpdv al legilor economice. Fizic, mineralele din geosfere se transformă în bunuri de consum și alimente, adică din neutilizabile pentru omenire în unele utilizabile, pentru a deveni apoi din nou deșeuri nefolositoare. Reciclarea lor perfectă și completă ar fi o opțiune, dar asta presupune din nou pierderi. Pare ideal să construim câteva sute de centrale nucleare, dar cine ar accepta să trăiască lângă deșeurile cu mii de ani ca teimpi de înjumătățire?!
Asta e marea diferență între rana din pulpă sergentului alecsandrian și rana pe care ne-o autoprovocam. Sergentul nu avea decât opțiunea luptei pentru independenţă, cu orice risc, noi putem alege doar intre drog și zolitor. Distanța temporală până la achiziționarea unui nou zolitor ar trebui să fie însă și în acest caz suficientă pentru a permite naturii să recicleze de la sine materialele necesare plus compensarea creșterii geometrice ale nevoilor omenirii.
Pare imposibil și atunci vindecarea e oricum iluzorie. Rămâne întrebarea dacă merită să încercăm, să prelungim agonia sau să folosim la maxim ce avem. Să ne trăim viața până la capăt! Unii sunt de părere că da, alții că nu. Intre cele două tabere vor exista întotdeauna acuze: roșii pe dinăuntru, tocători de bugete versus egoiști, iresponsabili.
P.S. Pentru acte guvernamentale, bazate pe opțiuni politice, DNA nu închide pe nimeni.
Trosc Mariţo, pardon, @ Hantzy; ce scriam eu si ce dizertatie imi prezinti
Cine-i „zolitorul”, Obama?
Victorel, are mai multă legătură decât crezi: pe scurt, „rana” asta nu se va vindeca niciodată cu bani.
Bineînțeles că un tip suplu și antrenat precum Obama are abdomen ca zolitorul sau măngălăul. Ăia cu burtă și gușă n-au nicio șansă.
Bonn-ul ca Bonn-ul, dar banii sunt mai importanți pentru SUA și China!
În timpul vizitei de stat în China, Președintele Trum nu și-a dezmințit calitățile de businessman: China a oferit $250 miliarde pentru mai multe produse și servicii americane.
Pe lângă transporturi, agricultură, tehnologie, finațe ș.a., Acordul convenit conține o foarte importantă componentă energetică:
Alaska Gasline Development Corp. Un acord comun pentru avansarea unui proiect de gaze naturale lichefiate în Alaska, care implică statul Alaska, Sinopec, China Investment Corp. și Bank of China Ltd. Proiectul de 43 miliarde dolari a fost discutat de ani de zile și Alaska Gasline a solicitat aprobarea federală pentru dezvoltare în aprilie. Exxon Mobil Corp., ConocoPhillips, BP Plc și TransCanada Corp. s-au implicat în acest efort, dar s-au retras, deoarece au estimat în 2012 că ar costa 65 miliarde de dolari și va dura mai mult de un deceniu pentru a construi.
West Virginia: Statul a semnat un Memorandum de înțelegere cu China Energy Investment Corp. Compania chineză intenționează să investească în dezvoltarea gazelor din argila Marcellus din Virginia de Vest și în fabricarea de produse chimice în următoarele două decenii. Mărimea investiției propuse este de 83,7 miliarde de dolari, mai mare decât produsul intern brut al statului West Virginia, de 73,4 miliarde de dolari.
Cheniere Energy: A semnat un Memorandum de înțelegere cu China National Petroleum Corp. Companiile vor „continua discuții aprofundate” cu privire la proiectele de gaze naturale lichefiate, potrivit unui comunicat al Departamentului de Stat al SUA.
Air Products & Chemicals Inc: Compania americană de gaze industriale și compania de stat Yankuang Group Co. intenționează să formeze un joint-venture pentru construirea și operarea unui sistem de separare, gazeificare și purificare a gazului sintetic produs într-o o fabrică de convertire cărbuni-syngas. Valoarea investiției chineze este de 3.5 miliarde de dolari.
Detalii, $250 billion China deals Trump got for US include WV shale gas project
„Soluția a doua este rana (nevindecată încă) din pulpa „sergenților” climatici adunați zilele acestea la Bonn.”
Las’ ca le-o reperează dom’ Mitică!
Conferințele de clima au emis intre 30 000 și 40000 tone codoi. Cică ăsta de la Bonn va emite mult mai puțin deoarece s-au împărțit sticle colorate în care sa se pună apa de la robinet, cafeaua va fi bio, prelucrarea ei fiind cu emisiuni minime, pregătirea ei va avea loc doar în zilele și orele în care bate vintul
Bună dimineața, NT!
Nemții au PR de calitate. Că altfel, n-au decât gura mare. Până în 2020 ar fi trebuit să reducă emisiile de codoi cu 40% față de 1990. Până acum s-au realizat ca. 32%. Nu e rău, dar adevărul e că administrația de stat „n-are nicio vină”, scăderea emisiilor datorându-se aproape exclusiv închiderii centralelor termice din fosta RDG. Cât privește reducerea arderii de cărbune brun, niciun executiv după Unire n-a avut curajul să întreprindă ceva. Frica de sindicate și lobby-ul energetic! Așa Italia, Franța, MB, Olanda și Canada vor anunța planurile pentru renunțarea la cărbune, Merkel va tace mâlc. Din punctul ăsta de vedere e Trump mai fair. Nu vrea și gata! Nici norvegienii nu renunță la balene, nu?!
Cafeaua, ca cafeaua, dar varza și Bratwurst-ii îs tot după cum bate vântul?! Că berea e mai bună rece!
Savanții californieni au stbilit dinclo de orice dubii că măgarul are cele mai mici emisii de CO2 & metan / km parcurs. E chiar mai eficient ca omul, ca să nu mai vorbim de cai și vite ce sunt adevărate bombe ecologice ce au ajungând să depășescă automobilele la generarea gazelor cu efect de seră. De altfel California a adoptat de mai bine de un an legislația referitorare la reglementarea și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ale vitelor. În concluzie măgarul e mijlocul de transport al viitorului și nicidecm calul sau boul.
Așa că la următoarea sindrofie eco perăm sp-i vedem pe participanți venind călare pe măgari…
OFF TOPIC
Fracturarea hidraulică generează producții record de petrol și gaze în SUA
Statele Unite au produs 9,62 milioane de barili de petrol pe zi (mbpd) săptămâna trecută, potrivit datelor publicate miercuri de Administrația SUA pentru informații energetice (EIA). Aceasta este cea mai mare producție zilnică de petrol, în oricare săptămână, de când monitorizarea unor astfel de date a fost introdusă la începutul anilor 1980. Producția de săptămâna aceasta a depășit recordul anterior de 9,61 mbpd stabilit în iunie 2015.
Acest nou record de producție a fost obținut mai devreme decât au prognozat unii experți și subliniază reziliența producătorilor din S.U.A., care încă se confruntă cu prețuri relativ scăzute ale petrolului. În 2016, Agenția Internațională pentru Energie (IEA) a prezis că producția de țiței din SUA va atinge un nivel de „valoare maximă” până în 2021, dar numai după o încetinire ușoară care se va extinde în 2018. Dar revoluția argilelor americane a avansat mai repede decât au anticipat unii, astfel că previziunea făcută de IEA s-a dovedit a fi un pic prea conservatoare.
Revoluția argilelor americane este atât de puternică încât EIA a prognozat că producția globală de petrol din SUA se va apropia de un record istoric – 9,9 milioane de barili pe zi în 2018. Chiar și OPEC a ajuns cu oarecare reticență să accepte faptul că producția americană de hidrocarburi din argile este o forță de neoprit, că producția de petrol din argilele americane va atinge 7,5 mbpd în patru ani, generând o producție globală în SUA mai mare cu 3,8 mbpd față de nivelul actual până în 2022.
Producția de țiței nu este singura tendință de creștere care poate fi atribuită boom-ului argilelor. Cu doar o săptămână în urmă, exporturile de țiței din S.U.A. au atins un nou record de 2,13 milioane de barili pe zi.
Producția de gaze naturale din SUA este și ea în creștere, mai ales în Bazinul Apalașian. În 2016, Pennsylvania (statul unde locuiesc) a devenit cel de-al doilea mare producător de gaze naturale din țară după Texas, iar EIA a raportat că producția din Pennsylvania a atins niveluri record. Statul vecin nouă, Ohio, a înregistrat rate similare de creștere. Ohio a produs cu 43% mai multe gaze în 2016 față de anul precedent, iar un singur comitat – Jefferson – a înregistrat o creștere enormă de 587% în același interval de timp. Numerele de acest fel au determinat British Petroleum să prevadă că SUA va domina piețele de producție a gazelor naturale și de gaze naturale lichefiate până în 2035.
Ce câștigă americanii din toate aceste creșteri ale producțiilor de țiței și gaze de argilă?? În primul rând, guvernul nostru federal obține un venit bugetar fără a crește impozitele individuale și familiile – și multe guverne statele și locale primesc la fel surplusuri bugetare. Producția de petrol și gaze de pe terenurile publice susține 638.000 de locuri de muncă în întreaga țară. Statul New Mexico a adăugat 1,6 miliarde de dolari la buget datorită impozitelor pe petrol și gaze, iar unele comitate din Ohio au adunat venituri de peste 43 milioane de dolari prin taxarea producătorilor de petrol și gaze, fără să se ia în calcul veniturile suplimentare și crearea de noi locuri de muncă pentru instalarea de noi conducte și pentru construirea unor noi centrale electrice.
Detalii: Boom! Weekly US crude oil production hits an all-time high
Pobabil transportul lor in forma bruta pana la noi ar costa prea scump ca sa renteze.
Sunt insa curios ce fel de petrol extrag din argilele alea! Greu, vascos, sulfuros, ca cel rusesc, mai usor, care poate fi transportat prin oleoduct si la zero grade Celsius din Grecia, la Cernavoda ori la Ruse, avand in vedere ca ar costa destul de scump sa-l ingropi pe sub Dunare in alta parte decat pe viitorul tunel de la Galati???
…ma gandesc daca l-am putea transporta pana prin Decembrie si din Martie in colo, la rafinariile de pe Platforma Petrochimica Borzestii, avand in vedere ca stiti zona, ca sa-l facem carburanti pentru Nordul insetat de energie.
Exista „gazoducte” si pentru GPL?
Petrolul din argile este ușor (viscozitate redusă) și „dulce” (conține foarte puțin sulf). În plus, pentru că nu a migrat din locul de naștere, are cel mai redus conținut de alte impurități chimice, prezente în restul țițeiurilor pentru că au migrat cale lungă din roca-sursă în roca-rezervor. Cu alte cuvinte, este mult mai valoros decât competitorii săi.
Pentru transportul gazelor naturale între continente, acestea se răcesc la −162°C și se lichefiază la circa 25 kPa (4 psi). Astfel, devin Gaze Naturale Lichefiate (GNL). Pentru a le descărca din cargouri, este nevoie de un terminal special. Din păcate, Europa, care s-a bazat predominant pe gaze rusești și norvegiene, pompate direct prin gazoducte, nu are prea multe terminale pentru GNL (Rotterdam e cel mai mare). După transformarea lor în gaze, se pot pompa prin gazoductele existente.
Ati putea sa ne indicati printr-un un link o harta cu PERIMETRELE de unde se exploateaza gazele si petrolul din shisturi – pp ca toate s-or afla cam pe mijLoc – ca sa vedem distantele catre cele mai apropiate porturi!?
Nu vi de pare curios faptul ca protestele de la Pungesti au fost puternic susTzinute din TgMuRRRRRRResh?
Cele mai bune și actualizate hărți sunt produse de EIA (https://www.eia.gov/maps/maps.htm#pdf), respectiv de USGS
https://pubs.usgs.gov/dds/dds-069/dds-069-z/
https://energy.usgs.gov/OilGas/UnconventionalOilGas/OilShale.aspx
Nu sunt familiar cu susținătorii de la Tg. Mureș ai protestelor de la Pungești.
Ciclurile petelor solare și El Niño -Southerm Oscillation (ENSO) sunt factorii principali care controlează schimbările climatice pe termen scurt
Aș dori să atrag atenția asupra unui articol publicat în aprilie 2017 în revista Nature:
Identification of the driving forces of climate change using the longest instrumental temperature record
by Geli Wang, Peicai Yang & Xiuji Zhou, Nature Scientific Reports, 7 April 2017, Article number: 46091 (2017), doi:10.1038/srep46091, https://www.nature.com/articles/srep46091
Autorii afirmă în Rezumatul articolului:
Acest articol este doar unul din cele 20 publicate în 2017, care repun în drepturile sale climatice activitatea solară.
Oare se discută la Bonn astfel de cercetări?
Explotările de cărbune în carieră ocupă mii de hectare în România. Terenuri sunt pierdute total pentru sute de ani, deșertul extinzându-se de la an la an. Termocentralele de la noi primesc subventii mascate de miliarde de dolari pentru a concura cu energia verde, cu mult mai ieftină. Bugetul statului plătește toate pierderile înregistrate de energia termo de 25 de ani de zile.
Cât despre suprafața ocupată de energia atomică, vă pot spune că la Cernobâl ea ocupă un cerc cu diametrul de 30 de kilometri. La fel și la Fukusima.
OK. Energie verde sa fie!
Puteti totusi sa ne explicati cum va veti incalzi in noptile geroase de iarna daca nu bate vantu’ ?!
Cine va opreste sa va acoperiti casa cu panouri solare, sa va trageti eoliana in curte, sa va sapati putz de aductiune al apei actionat de o pompe electrica alimentata de regenerabile si apoi sa renuntati majestuo la toate serviciile publice devenind astfel 100% independent de combustibilii fosili?! :D
Va intreb toate astea pe ca sunt stupefiat de numarul de „ecologisti” din astia care predica regerabilele dar pentru aia masina are motor V8 de macar 5 litri, aerul conditionat le merge vara de poti sa stai cu caciula-n in casa la ei cand sunt 30C afara si tot ce au pe energie regenerabila sunt luminile solare din curte – da’ alea le am si eu care nu sunt ecologist .Eu le am pentru ca astfel evit cablajele :P . In plus mai am iluminare solara si la piscina (din aceleasi motive) si tocmai mi-a facut sotia cadou a minunatie de ceas (am o adevarata manie cu ceasurile de mana) Citizen Atessa cu cadran alb (o raritate, comandat tocmai din Japonia) si alimentare cu energie solara. Ma uit la in el in timp ce scriu acesta postare cu o fascinatie de-a dreptul maimutareasca :D
1. Cred ca lumea a inceput sa se duca de ripa cind pirlitii au inceput sa faca politica.
2. Politicienii profesionisti sint moartea planetei.
3.Politica ar trebui sa apartina oamenilor care au reusit, prin munca si succes sa schimbe o comunitate.
4. Altfel, apar clovni ca Obama, Macron si altii ca el.
5. In rest, cred ca solutiile ar fi:
5.1 Eficienta energetica (case bine izolate, masini hibride, conducte izolate, etc.)
5.2 Reciclare extrema pentru a economisi materiale si energie.
5.3 Energie regenerabila cuplata cu solutii de stocare.
5.4 Dezamorsarea bombei demografice din tarile sarace, altfel e nenorocire.
5.5 Incetarea oricarei pomeni catre tarile sarace – numai ajutoare pentru educatie si strict dezvoltare economica.
Interesante observatii.
1. Greu de spus.
2. Dincolo de orice dubiu.
3. As spune mai degraba ca ar trebui sa apartina oamenilor care au reusit in ceva in viata inainte de a intra in politica.
4. Rezon!
5.1. Da cu oarecari rezerve. Merita facute toate astea pana la punctul la care sunt eficiente economic. Am lucrat la inceputul deceniului trecut la cel mai performante sistem hibrid din lume (two mode hybrid dezvoltat de GM, Chrysler, Mercedes si BMW). In America le mai fabrica doar GM (Chrysler le-a abandonat in 2015) si se vinde extrem de prost iar in Germania au intrat in productie la vreo 6-7 ani dupa SUA si se vand chiar mai rau ca-n SUA :P .
5.2 De acord, din nou cu rezerve. Trebuie avut grija ca reciclarea sa nu fie dusa pana la absurd sa nu consume mai multa energie decat exonomiseste, respectiv sa nu produca mai multa poluare ca ignorarea ei. Bunul simt trebuie sa fie prezent in tot si toate.
5.3. Da atunci cand poate concura pe piata libera. Subventiile energiei „verzi” si penalitatile energici conventionale s-au diovedit constant contraproductive.
5.4. Cum?
5.5. Corect. Cu observatia ca marea majoritate a acestor ajutoare acordate azi sunt tocmai pentru educatie si dezvoltare economica :P Problema e ca in tarile lumii a III-a s-a format o adevarata birocratie ce face prioiecte castigatoare incaseaza ajutoarele si apoi le rispieste sau sifoneaza metodic. E exact ce se intampla la o scara mai mica cu fondurile UE: Cel putin 60% se rispiesc aiurea.
In locul lor ar fi mult mai utile politici fiscale care sa stimuleze intreoprinzatorii si afacerile in loc sa le jumuleasca pentru a rispi sudoarea lor pe „proiecte” ce au ca rezultat frauda intentionata sau nu.
Sintem pe aceeasi pagina, dar pentru ca ma ingrozeste ideea de a fi confundat cu un neomarxist, precizez:
1. Evident, orice candidat trebuie sa se fi dovedit util in viata; ideal, pentru mine ar fi ca toti politicienii sa fie deja milionari. De, mai sint si oameni competenti fara milioane, dar eu cred ca vizionarii adevarati sint milionarii.
2. Categoric, orice reciclare sau eficientizare termica trebuie sa fi economica.
3. Bomba demografica poate fi rezolvata prin educatie si constringere; ajutoarele sint arma de lucru.
Se zice ca imbunatatirea nivelului de trai duce la scaderea natalitatii. Amaritii trebuiesc invatati sa munceasca.
Contractele temporare si ucenicia in tarile dezvoltate ar putea fi parte a solutiei.
Conflictele militare trebuiesc sanctionate prin provocarea disparitiei combatantilor.
Evident, extremismul trebuie sugrumat.
4. In tarile civilizate exista destui aiuriti care vor sa-si dedice viata educarii dezmostenitilor.
Initiativele astea pot fi finantate.
Deasemenea, se poate finanta libera initiativa, dar nu fleacurile: artizanatul. Se poate incepe cu a finanta ateliere de reparatii auto, asamblare de utilaje agricole.
5. Ajutoarele trebuie sa fie materiale:
Tractoare pe care sa fie invatati sa si le asambleze si repare
Sisteme de irigatii pe care sa si le sape singuri
Sisteme de energie solara/eoliana
6 EU este o organizatie parazitara, dar din pacate, mult mai daunatoare decit ONU.
CO2 emis de combustibilii fosili nu s-a schimbat în ultimii doi ani, dar concentrația globală a crescut din cauze naturale
Nicio o națiune industrială majoră nu și-a îndeplinit cotele asumate de reducere a emisiilor de CO2
Astăzi, 13 noiembrie 2017, revista Nature Climate Change a publicat un articol care probabil va da fiori „sergenților” climatici adunați la Bonn.
Deși emisiile rezultate din arderea combustibililor fosili au rămas constante în 2015 și 2016, concentrația globală de CO2 a crescut cu cca 3 ppm din cauze lui El Niño. Aștept ca ecologiștii să înceapă demonstrațiile cu „Jos El Niño!” :-)
Tot astăzi, The New York Times, un bastion al luptei contra încălzirii globale antropogene, a recunoscut că
Two years after Paris, the world is still off track
Și chiar vă surprinde asta? Păi haideți să socotim pe deș’te:
– Conform acordului China pote polua și emite CO2 după pofta inimii până-n 2030. Iar China e primul poluator al lumii cu aproape 30% din emisiile globale de CO2. SUA sunt pe la 15%, iar UE pe la 7%.
– India își poate mări numărul de termocentrale pe cărbune după pofta inimii până-n 2020. Iar după ia oricum nu e obligată la nimic până-n 2030. Și nci după aia nu se obligă la nimic dacă între timo nu primește peșcheșuri durdulii de miliarde bune de la donatori. Nu de rupii ci de dolari :P Iar pe moment se pare că n-a primit nimic No pay, no play
– Moș Trumo=p a fugit cu teșchereaua cu parale a unchiului Sam lăsând progresimea să se smiorcăie cu muci oe marginea drumului…
– UE a dus la deplină desăvârșire principiul acțiunii hotărâte prin inacțiune cronică: Conciliabule nesfârșite. Summit-uri furtunoase. Tocmeli aspre de culise. Comunicate comune pline de lapte și miere urmate toate de obișnuita înțepenire.
Păi de unde vreți să iasă reducerea emisilor de CO2?! De la San Marino, unde cei doi căpitani regenți, au renunțat anul trecut la SUV-urile oficiale Alfa Romeo în favoarea unor Fiat-uri pitice ca să dea un exemplu națiunii de 30000 de mii de suflete ce se încăpățânază să prefere mașinile mari :P ?!
OFF TOPIC
IEA Sees U.S. Shale Surge as Biggest Oil and Gas Boom in History
După raportul publicat miercuri de Energy Information Administration, o altă agenție majoră – International Energy Agency (IEA) – a anunțat publicarea pe 14 noiembrie 2017 unui raport voluminos (782 p) din care se rețin ușor unele concluzii remarcabile:
– Revoluția argilelor din SUA a creat cel mai mare boom al producției de petrol și gaze din istorie.
– Până în 2025, creșterea producției de petrol american va fi egală cu cea obținută de Arabia Saudită la apogeul expansiunii sale.
– Producția de gaze naturale americane va depăși pe cea a fostei Uniuni Sovietice
– Revoluția argilelor va transforma Statele Unite din unul dintre cei mai mari importatori de hidrocarburi, într-un exportator net de petrol și gaze.
World Energy Outlook 2017
http://www.iea.org/bookshop/750-World_Energy_Outlook_2017
OFF TOPIC
Pentru cei care și-au început educația despre fracturarea hidraulică cu „documentarul” propagandist Gasland, dar și pentru ceilalți, care sunt interesați de Lebăda Neagră a industriei hidrocarburilor din secolul al XXI-lea, recomand documentarul Următoarea Revoluție a Argilelor, realizat de Bloomberg News.
Un interes special este prezența inginerului Nicholas (Nick) Steinsberger care, pe când lucra pentru Mitchell Energy, a efectuat prima fracturare hidraulică de mare volum pe argila Barnett, aflată, conform fracktiviștilor români, într-un „deșert” american, numit zona metropolitană Dallas – Fort Worth.
Pentru mai multe detalii, recomand și recitirea articolului meu O scurtă istorie a fracturării hidraulice (3)
Un articol care mi-a scăpat la timpul potrivit:
In shadow of Germany’s climate conference, a village disappears to make way for coal