joi, martie 28, 2024

Serviciul Român de Informații și procesul comunismului.

Joi, 28 septembrie 2017, la sediul Grupului pentru Dialog Social a avut loc o dezbatere despre procesul comunismului și dificultățile întâmpinate de istorici și procurori în probarea prin documente a faptelor unor foști ofițeri de Securitate cercetați sau judecați pentru crime și abuzuri comise în perioada comunistă. Paradoxal, dar poate explicabil, la 11 ani de la condamnarea în Parlamentul României a regimului comunist ca „ilegitim și criminal”, accesul la documentele relevante despre represiunea comunistă și rolul ofițerilor de Securitate este restricționat. Despre toate aceste aspecte, precum și despre spinoasa problemă a continuității dintre Securitate și Serviciul Român de Informații s-a discutat ieri. Câteva dintre cele mai importante idei dezbătute sunt prezentate în cadrul acestei relatări a evenimentului „Procesul comunismului. Probleme şi soluţii”.

La întrunirea de la sediul GDS, au participat Andrei Ursu, fiul dizidentului Gheorghe Ursu ucis de aparatul represiv comunist în noiembrie 1985, cercetătorii CNSAS Mihai Demetriade și Mădălin Hodor, generalul în rezervă Dan Voinea, reprezentanți ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) și ai Administrației Prezidențiale, istorici, membri ai societății civile și muncitori care au participat la revolta din 15 noiembrie 1987. Deși în comunicat se preciza că vor participa și angajați ai SRI, aceștia nu au fost prezenți. De asemenea, au lipsit și „reprezentanți ai Secţiei Parchetelor Militare și a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”1.

Moderatoarea dezbaterii, Magda Cârneci, a menționat la începutul întâlnirii că procesul comunismul a constituit una dintre temele centrale ale perioadei postcomuniste. Cu toate acestea, ideea centrală exprimată de cei prezenți a fost mai degrabă sumbră. După cum a declarat Andrei Ursu, Serviciul Român de Informații, principalul deținător al arhivei fostei Securități, încă nu a desecretizat documente importante despre rolul acestei instituții și a ofițerilor ei în represiunea comunistă. Dintre dosarele celor aproximativ 80.000 ofițeri și subofițeri de Securitate, cifră avansată drept numărul celor care au lucrat în aparat între 1948 și 1989, doar o parte infimă au ajuns la CNSAS. În arhiva acestei instituții, nu se află nici măcar toate dosarele acelor ofițeri pentru care există o hotărâre irevocabilă în Monitorul Oficial că au făcut poliție politică. Numărul estimativ al dosarelor celor care au lucrat în Securitate în această perioadă, și care au ajuns în arhiva CNSAS, este în jurul cifrei de 2000, dacă nu mă înșel.

Una dintre probleme evidențiate de vorbitori a fost cea a angajaților din Securitate care, după 1989, au lucrat în SRI și despre care există indicii, mai ales din alte surse, că ar fi responsabili pentru crime împotriva umanității și rele tratamente împotriva cetățenilor României „căzuți sub puterea adversarului”. Exemplul avansat de participanți a fost cel al lui Vasile Hodiș, anchetator penal de Securitate și ofițer SRI până la începutul anilor 2000. După acest an, a ocupat alte funcții de conducere în diferite instituții ale statului român.

Totodată, Andrei Ursu, Mihai Demetriade și Mădălin Hodor au subliniat faptul că Parchetul Militar se află în imposibilitatea de a cunoaște și documenta activitatea ofițerilor de Securitate implicați în represiunea muncitorilor brașoveni care s-au revoltat în 1987 și a celor care au comis crime în decembrie 1989. Faptul că Parchetul Militar și CNSAS-ul nu au acces la aceste dosare împiedică aceste instituții „să-și facă cu adevărat treaba”. Un alt impediment arătat de participanți a fost că unele dintre dosarele anilor ’80 care au ajuns în arhiva CNSAS sunt contrafăcute de către angajați ai SRI. Astfel, activitatea represivă a Securității este spălată de către principalul ei succesor. Printre cei care au falsificat aceste dosare, au fost nominalizați Cristian Troncotă, fost ofițer de Securitate, al Arhivei SRI și istoric, colonelul de Securitate Gheorghe Cotoman. De altfel, Andrei Ursu a menționat existența unei continuități între activitatea Securității și SRI prin cazul anchetei tatălui său, ucis de Securitate și Miliție în 1985. Potrivit acestuia, în 1992, SRI încă desfășura activități de urmărire informativă. În acest an, angajații instituției postcomuniste îl supravegheau pe generalul Dan Voinea, cel care a redeschis dosarul asasinării lui Gheorghe Ursu. De asemenea, Andrei Ursu a mai arătat că SRI întreține o „faimă artificială” a Unității Speciale de Luptă Antiteroristă. În opinia sa, aceasta a reprezentat una dintre structurile represive implicate în reprimarea opozanților și a dizidenților anticomuniști în anii ’80. Potrivit lui Andrei Ursu, USLA se ocupa de atenționarea acestora și de urmărirea celor care încercau să ia contact cu ambasadele străine din România. A mai exemplificat că SRI întreține această „faimă artificială” inclusiv pe propriul site, unde figurează un film care glorifică activitățile acestei structuri a Securității. Intitulat „Tradiția binelui”2, filmul realizat de SRI prezintă istoria unităților de luptă împotriva terorismului din serviciile de informații române. În cele 16 minute, regizorii reușesc să aneantizeze orice informație că USLA a fost o structură a fostei Securității, chiar dacă printre cei intervievați se află și generalul în rezervă Iulian Vlad și alți foști ofițeri de Securitate.

Interesante au fost și intervențiile lui Mihai Demetriade și Mădălin Hodor. În cazul anchetei începute de Parchetul militar în cazul revoltei muncitorilor de la Brașov, Mihai Demetriade a arătat că dosarele care probează vinovăția torționarilor lipsesc, iar cele aflate în arhiva CNSAS sunt un mare „fals arhivistic”. Acestea reprezintă doar copii executate de SRI de pe diferite dosare, cum ar fi sentința în cazul celor condamnați pentru participarea la revolta din noiembrie 1985. Cercetătorul CNSAS a exemplificat cum a decurs colaborarea dintre instituția unde lucrează și SRI. După mai multe solicitări, CNSAS-ul a primit o copie xerox a unui dosar prezentat drept dosarul anchetei din noiembrie 1985, nume de cod: 1511. Constatându-se că acesta dosar era contrafăcut, CNSAS-ul a solicitat din nou documentele Securității despre revolta muncitorilor brașoveni. Atitudinea SRI a fost următoarea: le-a trimis tot același dosar, dar cu câteva file în plus. De această dată, copiile xerox erau de o calitate mult mai proastă decât primele.

Din această cauză, munca procurorilor și istoricilor de stabilire a celor care au fost reprimați este dificilă. Dintre cele 251 persoane identificate că au fost arestate în urma revoltei din Brașov, istoricii au putut găsi documente care să probeze arestarea doar pentru un număr de 61 de participanți. De altfel, dosarul 1511, creat de Securitate despre Brașov, este încă clasificat ca secret de stat. Desecretizarea lui a reprezentat una dintre solicitările celor participanți la dezbatere. Demetriade a mai subliniat că procurorii militari care solicită dosare SRI-ul se confruntă cu următoarea situație. Serviciul Român de Informații refuză să pună la dispoziția procurorilor militari documente despre implicarea Securității în reprimarea muncitorilor brașoveni. Fostul procuror militar, generalul în rezervă Dan Voinea, a menționat că responsabili pentru această situație ar fi și procurorii militari. În opinia lui, aceștia ar trebui să obțină ordin de percheziție pentru a intra în posesia documentelor necesare pentru definitivarea cazurilor la care lucrează. Intervenția sa nu a rămas neobservată de către cei din sală. Jurnalista Andreea Pora i-a amintit de dificultățile pe care le-a întâmpinat chiar el în instrumentarea dosarului Mineriadei, dosar în care astăzi sunt trimiși în judecată fostul președinte Ion Iliescu, premierul Petre Roman și alți lideri politici postdecembriști3. Voinea i-a replicat că tergiversarea acestui dosar nu a avut drept cauză imposibilitatea identificării documentelor create de structurile FSN. A exemplificat că, în perioada în care a instrumentat acest dosar, a intrat în posesia dosarului de urmărire a protestatarilor din Piața Universității creat de celebra unitate „doi și un sfert” (UM 0215). Generalul în rezervă a declarat că, în trei ani de zile, acest dosar fusese finalizat. Totodată, a mai spus că un dosar al vârfurilor represiunii comuniste urma să fie trimis în instanță chiar înainte de debarcarea lui din fruntea Parchetului Militar.

Chiar dacă s-au publicat numeroase lucrări despre Revoluția Română din decembrie 1989, situația nu este fundamental diferită. Multe dosare sunt încă secrete, iar o parte dintre cele existente sunt contrafăcute. Potrivit lui Mădălin Hodor, „din dosarul Revoluției lipsesc multe zile”. El a menționat că lipsesc documente despre nouă zile, adică despre evenimentele care au avut loc între 22 și 30 decembrie 1989. După cum reiese din studiile publicate, atunci au fost omorâte cele mai multe persoane. În aceste zile, potrivit cercetătorului CNSAS, „Securitatea a continuat să funcționeze. În această perioadă, s-au produs documente” care probează vinovăția instituției și a ofițerilor. Însă, „toate acestea nu există” în arhive publice și nu pot fi cercetate. Motivul indicat este unul simplu: nu au fost predate CNSAS-ului. Pentru susținerea afirmaților sale că aceste documente indică vinovăția Securității și a ofițerilor ei, cercetătorul a citat câteva însemnări din agenda de lucru a generalului de Securitate Ștefan Alexie4, realizate de acesta în decembrie 1989. Mădălin Hodor susține că acestea probează vinovăția Securității și a comandantului ei, general colonel Iulian Vlad. El a citat ordinele consemnate de Alexie. I-a asigurat pe cei din sală că acestea au fost date de generalul Iulian Vlad în timpul Revoluției Române din Decembrie 1989. Ordinele ar fi fost următoarele:

„17 decembrie 1989. Se lichidează radical.

20 decembrie 1989. Lichidarea acestei acțiuni împotriva poporului.

21 decembrie 1989. Ordin către Stamatoiu: În această noapte, să se facă mai multe arestări”5.

Totuși, Andrei Ursu s-a arătat încrezător că toate aceste dosare vor fi desecretizate și vor putea fi cercetate, iar cei vinovați de crime împotriva umanității vor fi aduși în fața justiției. El a menționat că actualul director al SRI, Eduard Hellvig, ar fi favorabil desecretizării acestor dosare. Chiar l-a asigurat că, în timpul mandatului său de director al SRI, au fost îndepărtați din SRI și ultimii angajați ai Securității (sic!). Nu este clar dacă și adjuncții lui, ofițeri de carieră, împărtășesc această voință de deschidere. În caz contrar, concluzia este simplă: prin refuzul de a desecretiza aceste dosare, SRI-ul alege să-i protejeze pe foștii ofițeri de Securitate suspectați de procurori că au comis crime și abuzuri în timpul regimului comunist. Dintr-un anumit punct de vedere, este ușor de înțeles. Actualii generali de SRI, elevi ai foștilor generali de Securitate, cu greu se vor întoarce împotriva profesorilor lor și vor accepta ca cei care i-au inițiat în activitatea de intelligence să fie trimiși în fața justiției și să se apere de acuzațiile care li se aduc. De aceea, principala soluție pentru ieșirea din impas, propusă de participanți, este „voința politică”. Aceasta ar însemna ca președintele Johannis să solicite în CSAT desecretizarea acestor dosare. De altfel, unul dintre scopurile acestei dezbateri l-a reprezentat trimiterea unei petiții președintelui Klaus Iohannis prin care i se solicită desecretizarea acestor dosare și sprijinirea procesului comunismului.

O altă ar fi însă respectarea legii de către Serviciul Român de Informații și celelalte instituții care dețin documente ce probează încălcarea drepturilor omului în perioada comunistă. Potrivit articolului 24, punctele 5 și 6, din Legea 182 din 12 aprilie 2002 privind protecția informațiilor clasificate, nu pot face obiectul clasificării ca secrete de stat acele informații care privesc încălcarea legii sau care lezează alte interese legitime.

„(5) Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.

(6) Nu pot fi clasificate ca secrete de stat informaţiile, datele sau documentele referitoare la o cercetare ştiinţifică fundamentală care nu are o legătură justificată cu securitatea naţională.”6

În același timp, articolul 13 al Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes publicarată că în categoria informațiilor clasificate, cum sunt multe dintre dosarele menționate în timpul dezbaterii de la GDS, nu intră acele informații care „favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituție publică”. Potrivit legii, toate acestea „constituie informații de interes public”7. Firește, un avocat ar putea spune dacă instituțiile obstrucționează sau nu justiția prin nerespectarea prevederilor din aceste două legi. O altă soluție propusă de cei prezenți la dezbatere a fost convingerea parlamentarilor opoziției, adică pe cei ai USR și ai PNL, să depună și să susțină în Parlamentul României un proiect de lege care să declasifice toate dosarele care privesc crimele și abuzurile comise de regimul comunist și structurile sale de stat și de partid între 1948 și 1989.

Chiar dacă la această dezbatere s-a vorbit despre refuzul SRI de a preda anumite dosare, problema este mult mai amplă. O parte dintre dosarele indicate de cei prezenți se pot afla în arhiva Armatei, mai ales că, în decembrie 1989, Securitatea a trecut sub controlul Armatei, iar aceasta a preluat mai multe dosare din fișetele lui Iulian Vlad și a altor ofițeri de Securitate. Totodată, arhivele unor alte instituții implicate în represiunea comunistă, cum ar fi Miliția, Procuratura, sunt inaccesibile. De asemenea, la Arhivele Naționale se află multe documente clasificate ca secrete de stat prin Legea privind protecția informațiilor clasificate din 2002 și care privesc activitățile criminale ale regimului comunist între anii 1948-1989. În consecință, orice încercare a societății civile de a liberaliza accesul la documentele create de regimul comunist și structurile lui represive trebuie să aibă în vedere și aceste aspecte. Nu este un secret că Securitatea a reprezentat doar un instrument de care Partidul s-a folosit pentru reprimarea, încarcerarea și uciderea opozanților anticomuniști. Astfel, trebuie scoase de sub incidența anexei 6 din Legea arhivelor inclusiv dosarele personale ale foștilor membri ai nomenclaturii comuniste și cele care privesc „afacerile criminale” și „documentele judiciare”. În decembrie 1989, prim-secretarii Comitetelor județene de partid erau comandanții Consiliilor județene ale apărării din care făceau parte șefii Securității, Miliței, Armatei și ai Gărzilor Patriotice. Reprezentanții partidului au fost cei care au aprobat planurile de intervenție „focarele probabile de revoltă” și „forțele care intervin pentru blocarea și dislocarea grupurilor revoltate, variante de acțiune și de apărare ale sediului comitetului județean de partid” 8.

Pentru procesul comunismului și cercetarea istorică a crimelor comise în anii ’70-’80, viitorul este incert. Dacă nu se vor desecretiza dosarele produse de instituțiile represive (Securitate, Miliție) și nu se va liberaliza total accesul la dosarele create de Partidul Comunist Român, una dintre puținele consecințe pozitive ale condamnării în Parlamentul României de către președintele Traian Băsescu a regimului comunist ca „ilegitim și criminal” se va evapora.

NOTE_____

1 Vezi comunicatul reprodus http://epochtimes-romania.com/event.php?id=46 [28 septembrie 2017].

2 Filmul Tradiția binelui poate fi vizionat la această adresă https://www.youtube.com/watch?v=_JMU9ZyzgbM [28 septembrie 2017].

3 Dosarul Mineriadei, trimis în judecată în ziua în care se împlinesc 27 de ani. Fostul preşedinte Ion Iliescu, judecat pentru crime împotriva umanităţii, accesibil la adresa http://www.mediafax.ro/social/foto-dosarul-mineriadei-trimis-in-judecata-in-ziua-in-care-se-implinesc-27-de-ani-fostul-presedinte-ion-iliescu-judecat-pentru-crime-importiva-umanitatii-16452873 [28 septembrie 2017].

4 Ștefan Alexie (20 ian. 1934, sat, Livezi, com. Podari, jud. Dolj – 9 aug. 2011). Încadrat în Securitate în 1951, a lucrat în cadrul Direcției regionale de Securitate/MAI Dolj până în 1983. Între 1973 și 1983, a fost șef Securității Dolj, iar în 1983 a fost transferat în aparatul central în funcția de șef al Direcției a III-a. Între 1985 și 1989, a fost secretar de stat în Departamentul Securității Statului din Ministerul de Interne. Vezi http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/ALEXIE%20STEFAN.pdf [29 septembrie 2017].

5 Din „motive de exclusivitate”, documentul nu a fost transmis presei. Urmează că acesta să fie publicat într-un număr special din Revista 22.

6 Legea 182 din 12 aprilie 2002 privind protecția informațiilor clasificate.

7 Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.

8 Pentru mai multe informații, vezi Dumitru Lăcătușu, Braşov 1989. Armata, revoluţia şi revoluţionarii, accesibil online la adresa https://www.contributors.ro/sinteze/brasov-1989-armata-revolutia-si-revolutionarii/ [28 septembrie 2017].

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. punctul 8 de la timisoara avea un singur scop : lustratia. asta n ar fi insemnat casapirea jigodiilor (dupa propriile lor metode), a suboamenilor care doar pentru binele lor au slujit un regim criminal, omorind si torturind oameni nevinovati pentru simplul pacat ca spre deosebire de ei aveau coloana vertebrala, ci eliminarea acesor dejectii umane din viata publica. acest lucru nu s a intimplat, si din nefericire s a ajuns ca aceste nevertebrate sa fie „profesorii” politrucilor, militienilor, securistilor si justitiarilor de azi.

  2. ” Deși în comunicat se preciza că vor participa și angajați ai SRI, aceștia nu au fost prezenți. De asemenea, au lipsit și „reprezentanți ai Secţiei Parchetelor Militare și a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie””
    Gasesc ca era normal sa absenteze: nu eu am tergiversat si apoi inchis dosarele Revbolutiei si Mineriadelor. Aaaa, s-au redeschis? Nu vreau sa fiu malitios, dar redeschiderea e pe post de apa sfintita.
    Si-apoi, nu trebuie uitat ca Iulian Vlad era invitat la parangheliile SRI, aparind alaturi de Coldea.
    Si au trecut peste 27 de ani de atunci.
    Si ne mai miram de cursul vietii in Romania.
    Arhiva SIPA a fost girata de doi securisti de virf; ce colcaiala o mai fi si acolo.

    • Ori Blonda cu Coasa ori Cel de Sus vin in ajutorul Justitiei noastre:
      „A murit Iulian Vlad, ultimul sef al Securitatii comuniste / Fiul dizidentului Ursu depusese anul acesta o plangere penala impotriva fostului general de securitate.”

  3. Articolul este trist și adevărat, din păcate de 27 de ani nu avem ce face decît să mărim în fiecare an bugetul SRI și să-i lăsăm să angajeze mii de oameni care se luptă pe frontul invizibil în războaiele hibride și cibernetice, fac față amenințărilor asimetrice, gestionează situații de risc terorist, anihilează comploturi și lovituri de stat și dorm pe pragul siguranței naționale ca să nu pățească săraca vreun conflict cu bubulii care vor s-o violeze la integritate. În rest, trebuie să îi credem pe cuvîntul lor de pionieri că nu ascultă aiurea oamenii la telefon, nu sînt infiltrați în presă, justiție, politică și activități economice și mai ales că n-au absolut nicio legătură cu vechea securitate, asta încă de pe vremea cînd ne asigurau cuplurile Iliescu-Măgureanu și Băsescu-Maior că așa e de-adevăratelea, parol monșer! Barem duetul Iohannis-Helvig care evoluează acum nu mai spune decît ca ”sînt deschiși” și ”urmăresc cu atenție” care-i șmenu’ și nu mai fac circ în parlament cu procesul comunismului care s-a sfîrșit cu o condamnare la moarte cu suspendare și muncă în folosul comunității. Epuizați, acești bravi apărători ai siguranței naționale se retrag la patruzeci de ani din cîmpul de luptă și se dedică unor vechi pasiuni pe care le-au neglijat, cum ar fi număratul banilor (din pensia specială) și investirea lor în șprițuri și vacanțe. Cînd se plictisesc, revin la catedră ca să le spuie și celor care au venit în locul lor cum stă treaba și ce au de făcut ca să le iasă și lor norocu’ în cale . Și uite așa, toată lumea e veselă că reforma merge în continuare înainte, am scăpat de securiști și debordăm de intelligence.

  4. Ce mi se pare infiorator este ca acesti securisti de doi lei ne dau lectii noua astazi despre cum sa facem bani. Tocmai ei care au furat de au rupt din IC Dunarea si care si-au facut asa-zise afaceri. Insa stiu sa se ascunda de justitie si sa faca inginerii financiare bune, doar sunt experti, nu?

  5. Sunt oameni relativ tineri in SRI care nutresc admiratie fatisa pentru metodele Securitatii in lichidarea oricarei forme de opozitie la aberatiile imundei clase politice staliniste si apoi ceausiste. N-au deloc constiinta raului in slujba caruia a functionat Securitatea, iar sintagma „drepturile omului” le starneste dispretul celui platit nu sa gandeasca ci sa execute.

    Spun relativ tineri, desi unii dintre ei sunt recent pensionari de serviciu regeste platiti, cei mai multi pentru simplul fapt ca au fost angajati ai unui serviciu de informatii, fara activitati deosebite si fara realizari care sa bine-merite asemenea recompense viagere, singurul pericol la care au fost expusi in toata cariera lor a fost sa se friga cu ciorba la popota.

  6. Despre morți..

    Revenind la cei printre noi, ce-l împiedică pe comandantul suprem al forțelor armate să desecretizeze cât mai mult? Desigur, ar însemna să și parcurgă, mai întâi, acele documente.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dumitru Lacatusu
Dumitru Lacatusu
Dumitru Lăcătușu este doctor în istorie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași cu o teză despre represiunea comunistă și cercetător la Centrul de Consultanță Istorică. În ultimii ani, a fost expert în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (2006-2013) și asistent cercetare la Universitatea din București (2013-2017). A publicat mai multe studii despre represiunea comunistă și biografiile unor foști ofițeri de Securitate. http://consultantaistorica.ro/

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro