vineri, martie 29, 2024

Setarea creșterii economice a României pe o traiectorie mai durabilă

Acest articol își propune să ia ca punct de plecare starea economiei României la sfârșit de 2021 ca să abordeze pe scurt efectele dezechilibrelor macroeconomice asupra competitivității și să propună câteva direcții pentru prioritățile politicilor economice viitoare.[1] Având în vedere constrângerile politicii monetare și ale cursului de schimb în contextul actual de inflație ridicată, consolidarea fiscală ar putea fi, de asemenea, limitată în corectarea exceselor din trecut. Prin urmare, politica economică ar trebui să se concentreze pe realizarea reformelor structurale care să vizeze partea de ofertă a economiei, esențiale pentru stimularea exporturilor și a investițiilor private, asigurând astfel un proces de convergență mai sustenabil.

Normalizarea creșterii economice spre sfârșitul anului 2021, pe fondul unor riscuri de încetinire

Economia românească s-a dovedit destul de rezistentă în fața pandemiei Covid-19. După ce a scăzut în 2020 cu 3,9%, PIB-ul a crescut cu 7,0% în primele două trimestre din 2021 și a depășit deja nivelul de dinaintea pandemiei. Cererea internă a rămas principalul motor de creștere, investițiile înregistrând o expansiune puternică de 12 la sută în ritm anual în această perioadă.

Cu toate acestea, în al treilea trimestru, creșterea PIB-ului a încetinit, pe lângă continuarea adâncirii deficitului comercial și accelerarea inflației. În ultimul trimestru, o dinamică similară ar trebui să continue să afecteze creșterea, consumul privat fiind probabil afectat de restricțiile legate de pandemie și de inflația ridicată. În 2022, creșterea economică va reveni la dinamica dinaintea crizei Covid-19, estimarea BERD fiind la 4.4%. Astfel, după o revenire puternică în prima jumătate a anului 2021, “norii economici” deasupra României devin din nou mai sumbri pe fondul acumulării continue de dezechilibre și riscuri.

Dezechilibrele macroeconomice și competitivitatea de cost

Pe lângă creșterea vulnerabilităților pe termen scurt, economia a fost afectată și de factori mai persistenți în ultimii ani. Înainte de criza Covid-19, politica fiscală expansionistă a fost prociclică, în principal prin creșteri semnificative ale salariului minim și ale salariilor din sectorul public. Începând cu 2016, diferența dintre rata brută de economisire a României și media țărilor din regiune a fost determinată aproape exclusiv de sectorul public. Privind în perspectivă, calea spre normalizarea politicii fiscale va fi treptată, obiectivul actual de deficit de sub 3% din PIB urmând să fie atins abia în 2024, în principal din cauza unui deficit structural semnificativ.

Nivelul sporit al cererii agregate a condus la o deteriorare bruscă a deficitului de cont curent, de la 0,8% în 2015 la aproape 7% din PIB în prima jumătate a anului 2021, determinată în mare parte de un deficit în comerțul cu bunuri, care a crescut de peste două ori în 2020 față de 2015. Cele mai mari deteriorări ale balanței comerciale față de 2015 au fost înregistrate în cazul produselor chimice, un sector cu un deficit profund deja la acel moment, al industriei prelucrătoare și al produselor alimentare. Acest dezechilibru slăbește, de asemenea, poziția investițională netă internațională a României, deoarece fluxurile de capital care trebuie să compenseze deficitul sunt din ce în ce mai mult bazate pe datorie, ceea ce sporește vulnerabilitățile în fața unor eventuale șocuri externe. Acest lucru poate fi asociat cu creșterile recente ale costurilor de împrumut suveran și cu presiunile asupra leului.

Această politică fiscală expansionistă a contribuit, de asemenea, la o creștere cumulată de 50% a costurilor unitare nominale ale forței de muncă și de 20% a costurilor unitare reale ale forței de muncă în perioada 2015-2020, comparativ cu o medie de 27% și, respectiv, 11% pentru UE-11.[2] Acest lucru a contribuit la o deteriorare a competitivității costurilor, măsurată în mod normal prin rata de schimb efectivă reală deflatată cu costurile unitare ale forței de muncă (REER-ULC). În timp ce REER deflatat cu prețurile de consum sau de producție au fost relativ stabile începând cu 2015, REER-ULC pentru întreaga economie a crescut cu aproximativ 23%, în timp ce în industria prelucrătoare aprecierea a fost chiar mai mare, de aproximativ 35%, deși tendința a fost exacerbată de criza Covid-19 (a se vedea graficele de mai jos). Acest lucru coroborează faptul că, în această perioadă, salariile au crescut mai întâi în sectorul public, având un efect de propagare asupra salariilor din întreaga economie, pe fondul unei piețe a forței de muncă tensionate.[3]

Sursa: Estimări ale Băncii Centrale Europene, calculele autorului

Această creștere relativ mare a costurilor unitare cu forța de muncă și, prin urmare, aprecierea REER-ULC, a avut loc în ciuda creșterii relativ puternice a productivității și a urmat o perioadă de depreciere după un vârf atins în 2008. Productivitatea muncii, măsurată ca PIB real pe oră lucrată, a urmat o traiectorie de creștere constantă începând cu 2011, în timp ce productivitatea totală a factorilor a înregistrat cea mai rapidă rată de creștere din UE începând cu 2015.[4] Ca referință, salariile erau cu doar 3,5% mai mari în 2015 decât în 2011, în timp ce productivitatea era deja cu 17% mai mare. Cu toate acestea, începând din 2016, România a înregistrat o așa-numită decuplare inversă, salariile crescând mult mai rapid decât productivitatea, spre deosebire de economiile avansate sau de unele țări din regiune, reflectând aprecierea REER. În termeni relativi, remunerarea nominală ca pondere din media UE ajustată la puterea de cumpărare a fost de 46% în 2015, dar a ajuns la 67% în 2020 – apropiindu-se de media UE-11 de 71% și înregistrând cea mai mare creștere din regiune. Un indicator alternativ este consumul individual efectiv, care în 2020 a ajuns la 80% din media UE, o creștere semnificativă de la 65% în 2016.

Graficul de mai jos ilustrează o descompunere parțială a decuplajului productivitate-salarii în România, după abordarea lui Schröder (2020).[5] Remunerația medie a forței de muncă deflatată cu prețurile de consum a crescut mai rapid din 2016, de asemenea, comparativ cu remunerația deflatată cu prețurile de producție (adică deflatorul PIB). Acest lucru implică faptul că, pe măsură ce prețurile de producție au crescut mai rapid decât prețurile de consum, puterea de cumpărare a lucrătorilor s-a îmbunătățit, ceea ce, la rândul său, a stimulat consumul de bunuri (importate) și a putut contribui la adâncirea deficitului extern. De fapt, dacă indexăm creșterea începând cu 2011, remunerarea deflatată cu prețurile de producție a fost mai mult sau mai puțin la același nivel cu creșterea productivității în 2019. În acest sens, componenta pozitivă a ponderii forței de muncă în venitul intern arată că, în această perioadă, mai multe câștiguri de productivitate au fost transferate către lucrători decât către firme, deși a crescut de la una dintre cele mai scăzute ponderi din UE în 2011.[6]

Sursa: Baza de date AMECO, calculele autorului

Este util de remarcat faptul că o parte din această apreciere poate fi legată de efectul Balassa-Samuelson, deoarece România, dar și Bulgaria, au cunoscut o convergență mai rapidă a salariilor și prețurilor către mediile regionale și europene. Cu toate acestea, ar fi necesară o investigare mai detaliată a altor factori posibili, inclusiv la nivel de sectoare și de întreprinderi, pentru a evalua dacă competitivitatea a scăzut într-un mod structural în această perioadă.[7] De asemenea, rămâne de văzut cum se va reflecta această decuplare în dinamica exporturilor în viitor. Sectoarele cu cea mai mare intensitate a exporturilor nu au fost grav afectate de factorii neciclici, după cum reiese din creșterea cotei de piață a exporturilor, care a încetinit, dar a rămas pozitivă în ultimii ani. Cu toate acestea, productivitatea va trebui să recupereze în timp util nivelul costurilor forței de muncă pentru a evita o perioadă mai lungă de decuplare salarială față de productivitate, astfel consolidând legătura mai sustenabilă dintre creșterea productivității în sectoarele cele mai competitive și salariile din întreaga economie.

Competitivitatea non-cost și prioritățile politicii economice

Pe lângă considerentele legate de costuri, aspectele structurale și factorii calitativi joacă, de asemenea, un rol în limitarea competitivității și reprezintă un risc mai mare pe termen mediu. Reformele axate pe creșterea productivității ar putea compensa deteriorarea competitivității de cost din acești ani și ar putea asigura faptul că România rămâne o economie atractivă în contextul în care salariile vor continua să crească pe fondul unei piețe a forței de muncă tensionate. În plus, abordarea problemelor de competitivitate care nu țin de costuri poate, de asemenea, să contribuie la evitarea unor corecții dureroase ale salariilor ca soluție forțată la dezechilibrele actuale precum după recesiunea din 2009.

Cele mai frecvent menționate probleme ale României sunt lipsa de competențe a forței de muncă, imprevizibilitatea mediului de afaceri și a procesului de elaborare a politicilor publice, calitatea scăzută a guvernanței publice și a întreprinderilor de stat, inegalitatea regională și socială și, bineînțeles, starea precară a infrastructurii României. De aceea, sunt necesare reforme care să abordeze aceste aspecte pentru a reechilibra partea de ofertă în economie, în contextul în care, în anii precedenți, politicile s-au concentrat puternic asupra cererii. De exemplu, cele mai recente estimări ale FMI sugerează că reducerea la jumătate a decalajului în ceea ce privește calitatea guvernanței față de statele UE până în 2026 ar impulsiona creșterea anuală a PIB-ului cu 0,3 pp.[8]

Ca o potențială soluție pentru deteriorarea completivității de cost pe termen scurt, rata de schimb nominală nu a contribuit atât de mult pe cât se presupune la atenuarea acestor tendințe. Cursul de schimb RON/EUR s-a depreciat cu aproximativ 2% anual în ultimii ani, menținând astfel rata de schimb nominală efectivă la un nivel constant. Ca atare, FMI estimează o supraevaluare a REER de 12,2% față de valoarea estimată în baza factorilor fundamentali și deficitului de cont curent.[9] Având în vedere că regimul cursului de schimb din România este unul de flotare controlată, cu o transmisie ridicată a fluctuației cursului de schimb către inflație, politica monetară va fi constrânsă să permită o devalorizare semnificativă pe termen scurt în contextul actual de inflație accelerată. Astfel, presiunea este mai mare pe partea politicii fiscale pentru a contribui la remedierea dezechilibrelor menționate anterior.

Prin urmare, politica economică ar trebui să se concentreze pe corectarea dezechilibrelor existente într-un mod care să favorizeze creșterea economică. În ceea ce privește cererea, consolidarea fiscală, în special prin creșteri salariale și transferuri sociale mai puțin accelerate, este necesară pe termen scurt pentru a crește rata de economisire și a contribui la corecția balanței comerciale. În același timp, cheltuielile publice ar trebui să facă loc investițiilor, de preferință prin intermediul fondurilor UE, pentru a sprijini creșterea productivității. Pe termen mediu, îndeplinirea angajamentelor de reformă formulate în Planul național de redresare și de reziliență și utilizarea eficientă și transparentă a fondurilor disponibile vor fi esențiale, ca parte a unei agende de reformă pentru abordarea problemelor structurale a economiei. În concluzie, realizarea de reforme pentru îmbunătățirea ofertei din economie, legate de o normalizare a politicilor pe partea cererii, va duce la o continuare mai sustenabilă a convergenței standardelor de viață, atenuând riscul unor corecții mai dureroase.


Note

[1] Poate fi definită ca fiind capacitatea de a atinge niveluri ridicate de productivitate, permițând unei țări să plătească salarii ridicate, menținând în același timp niveluri adecvate de exporturi pentru asigurarea echilibrului extern (World Economic Forum).

[2] UE-11 include Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Republica Slovacă și Slovenia.

[3] D’Adamo, G., Hesse, N., Hartley, J. & Bîea, N. (2019). Wage dynamics in Romania. Economic Brief 044.

[4] Cu excepția anului 2020, când productivitatea a scăzut din cauza efectului de conservare a forței de muncă în schimbul disponibilizării..

[5] Joris M. Schröder (2020). Decoupling of Labour Productivity Growth from Median Wage Growth in Central and Eastern Europe. wiiw Research Report No. 448.

[6] Graficul nu include componentele nesalariale și efectul potențial al inegalității salariale, care pot afecta, de asemenea, diferența dintre salariu și productivitate.

[7] Ca exemplu de analiză: Ivanov, E. & Ivanova, N. (2021). Determinants of Bulgarian Exports: the Role of Price and Non-Price Competitiveness. Bulgarian National Bank Discussion Papers 118/2021.

[8] IMF (2021). Romania: 2021 Article IV consultation —Press Release and Staff Report, IMF Country Report No.21/190

[9] Ibidem.

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Prioritatile sunt cunoscute de mai toata lumea .7 % din PIB pus la dispozitia investitiilor .Nevoia sporita de colectare a sumelor de bani ce tin de bugetul Statului .Reorganizarea si identificarea tuturor Intreprinderilor de Stat care au pierderi mari si care necesita ajutor doar in masura in care isi pot reface profitabilitatea . Cresterile salariale ce tin doar de sectorul de Stat au si ele rolul lor de a determina zona economiei particulare sa se alature acestui demers fara a fi obligati prin lege (nici nu se poate) . Necesarul de forta de munca este si el vizibil la tot pasul .Deja se observa cum locul muncitorilor autohtoni este luat de cei ce vin din afara Tarii . Trebuiesc facute si legiferate modalitati ce tin de eliminarea , pe cit posibil , a asa numitei economii „ la negru ” .Evaziunea fiscala si modelele ei de combatere trebuiesc regindite avind in prim plan aratarea modalitatilor de control a formulei de cheltuire a banului public . Atribuirea, de fonduri publice , catre terti, fara a fi urmarita modalitatea de cheltuire a sumelor trebuie rapid desfiintata . Digitalizarea si transpunerea ei in modalitatile de plata a tuturor actiunilor economice ,ce tin de cheltuirea banilor precum si o formula, viitoare, de eliminare a folosirii a cashului ,este benefica .Oricum ar fi Romania se afla pe o directie economica ascendenta si la nivel politic ne asteptam ca actuala Coalitie (detinatoare a 70 de procente intentie de vot in Parlament ) sa puna in aplicare toate masurile (de tot felul ) cerute de catre UE si de catre cetateni .Nu exista nici o scuza valabila daca nu fac asta .

  2. Daca economia se setează pe o traiectorie durabila fără sa se poziționeze pe ea nu vom ajunge nicăieri.
    „Acest lucru implică faptul că, pe măsură ce prețurile de producție au crescut mai rapid decât prețurile de consum, puterea de cumpărare a lucrătorilor s-a îmbunătățit, ceea ce, la rândul său, a stimulat consumul de bunuri (importate) și a putut contribui la adâncirea deficitului extern. ”
    Nu știu de unde aveți dvs datele dar din vizitele pe care le fac in tara (cel puțin anual) nu vad acest fenomen. A scăzut ponderea romanilor care sunt plătiți cu salariul minim? A crescut valoarea venitului disponibil după ce romanii plătesc chirii, energie, transport (ceea ce a ceea ce in new speak se numește diposable income)
    Sunt si alte explicații pentru creșterea importurile. De exemplu dominarea copioasa a sectorului comercial de marile rețele de distribuție din Alemania si Francia care tind sa aiba baze centralizate de aprovizionare care nu se aflat pe teritoriul României. Cați producători romani pot pătrunde in aceste rețele cu articole simple precum cartofi sau mere?

    • „Cați producători romani pot pătrunde in aceste rețele cu articole simple precum cartofi sau mere?”
      _____
      Pepenii, cartofii, fructele si legumele de sezon din supermerkaturi nu vin din Francia si nici din Alemania. In schimb vin produsele lactate, iaurturile, carnea, mezelurile, zaharul, uleiul vegetal, pastele fainoase, multe dulciuri si alte produse procesate. Asta e… stimabilii capitalisti romani de cumetrie s-au limitat la speculatii cu terenuri, la venituri din arenda si din cresterea pretului la terenuri, ceva hoteluri, restaurante de fite si ceva dezvoltari imobiliare. Va asteptam cu investitii in rafinarii de zahar, fabrici de uleiuri vegetale, ferme de animale, prelucrarea carnii, branduri de alimente, produse lactate, dulciuri si délicatesse, fabrici de componente (semiconductori, microchipuri, panouri, robotica, centre de stocare a datelor, panouri solare, invertoare, transformatoare, baterii si siteme de stocare a energiei, produse chimice, hidrogen albastru si verde, productie de energie, pompe de caldura, turbine eoliene, incarcatoare pentru vehicule electrice… si tot ce mai „stimuleaza” UE prin intermediul fondurilor europene). Luati exemplu de la polonezi, cehi, slovaci si evident de la europenii din vestul continetului.

      https://www.power-technology.com/news/durapower-battery-manufacturing/

      https://www.lgcorp.com/media/release/8357

      https://northvolt.com/articles/systems-poland/

      https://www.equinor.com/en/news/20210412-breakthrough-polish-wind.html

      https://www.rwe.com/en/press/rwe-renewables/2021-04-08-poland-awards-contract-for-difference-to-rwes-baltic-2

      https://ec.europa.eu/commission/commissioners/2019-2024/breton/blog/how-european-chips-act-will-put-europe-back-tech-race_en

      • Va citesc cu interes, subt și eu un eurofil, dar nu cred că aici aveti dreptate. Cand aluatul pentru paine vine înghețat in Alemania sau Francia nu cred ca Este vina capitalistilor romani. Am o rudă apropiată care a închis o fabrică de pâine din cauza acestor practici. Nu cred cs romanii produc o pâine inferioară celei din Alemania (de Francis am reținere sa spun) dar sa crezi ca o pâine facuta dintr-un aluat înghețat și dezghetat corespunde unor minime standarde înseamnă că nu știm ce este un produs sănătos.

        • Haideti sa fim mai putin cinici. Multumita pietei libere, oferta aliementelor este mare si in Romania, acopera spectrul complet… in functie de gusturile si de portmoneul fiecaruia. Daca in Ro insa, rafturile cu marfa de calitate inferioara se golesc de n-spe ori mai repede decat cele cu marfa superioara nu este vina comerciantilor. In opinea celui mai longetitiv guvernator de banca centrala, competitivitatea Romaniei consta in salarii mici si in pret mic la energie… tot el insa (alaturi de Tariceanu, Dragnea, Basescu, Udrea si alti mari liberali;) in perioada campaniilor electorale se schimonseau la comercianti sa puna marfa de calitate superioara pe raft, daca se poate ca la KaDeWe… dar evident la preturi pe buzunarul consumatorului roman. Comerciantii straini sunt de vina, nu? Apropo, comerciantii romani pun pe raft alimente de calitate superioara la preturi de calitate inferioara?

          P.S. patriotii astia care nu pot dormi noaptea linistiti de grija sanatatii romanilor puteau face mai multe pentru cresterea nivelului de trai, sau puteau gira de mult cu „mosiile” lor personale pentru constructia unei fabrici de aluat romanesc. Comerciantii (straini, romani) se bucurau sa economisesca costurile de transport din Germania, Franta, etc.

      • Eu am avut ceva contact din interior cu lunea corporațiilor gigantice. Conducerea acestor entitati este in cel mai bun caz leneșă daca nu total lipsita de viziune. Se spune că o barca isi poate imediat schimba direcția cand in ea se afla un singur vaslas, un vapor mare are nevoie de multi km și de decizii care iau timp. Este mai comod sa te bazezi pe o sursă unică din Olanda, Francia sai Alemania decât să cauți un furnizor local. Ca sa nu vorbim de interese de grup si/sau naționalitate.

  3. Bun articol.
    Ca o adăugire, obiectivul României trebuie să fie dublarea pib( nominal) în următorii 5 ani, în condiţiile:
    – diminuării deficitelor structurale( buget, cont curent şi comercial)
    – necesarul de forţă de muncă calificată( aici cei aprox. 3 milioane de români care lucrează în străinătate ar trebui să lucreze în România nu să contribuie la pib-ul altora)
    – dezvoltarea trebuie asigurată de capitalul privat, mai puţin cel de stat.
    Aşa pusă problema, este nevoie, da, de o bună guvernanţă, dar asta nu înseamnă numai cea de stat, ci şi cea privată( care ar trebui să fie mai responsabilă şi agresivă).
    România a ratat startul dezvoltării ei economice în anii ’90, chinuindu-se cu „democraţia originală” a lui Iliescu. Acum trebuie să recupereze atât efectele de 40 de ani ale regimului comunist, dar şi pierderea de 10 ani de la începutul democraţiei din România. Din fericire, România are potenţial ca pe termen scurt să recupereze o parte din decalaje şi să ajungă la nivelul de dezvoltare din Portugalia-Spania. Dar pentru asta este nevoie de o bună guvernanţă şi mai ales de multă muncă de înaltă calitate.

    • Dupa 10 ani Iliescu Ilici… au urmat alti 20 de ani Basescu Petrov, Udrea, Ponta, Mazare, fugaru’ Ghita, Dragnea, Vasile Blaga (i se zicea Buldogul) consilierii Adrian Severin, Dan Andronic, devalizarile bugetului cu bancomatul ANRP, facturarea spitalelor judetene si a companiilor de stat pentru servicii de publicitate (hello Rares Bogdan) aparatura medicala impachetata de 10 ani pe stoc (hello Cocosii), terenuri de fotbal in panta, asfalt turnat pe iarba si alte scheme nesimtite de achizitionare a mosiilor private pe banii contribuabililor.

      • Şi totuşi, târîş-grăpiş România a ajuns la 72% din media europeană în 2020 ca pib(paritatea puterii de cumpărare) per locuitor, înaintea unor ţări din Zona Euro ca Grecia, Letonia şi Slovacia. Suntem la nivelul maxim de prosperitate din întreaga noastră istorie şi avem posibilitatea să ajungem la circa 85-90% din media europeană în următorii ani, adică la nivelul Portugaliei şi Spaniei. Este prea puţin? Altora le-au trebuit sute de ani să facă asta.

        • Mda, marele argument cu „PPP” sustinut prin gaurile negre, subventiile facturilor la energie de catre producatori „de stat”. Hodoroancele de stat insa expira… iar pierderile noilor centrale planificate de monopolistii statului (in special anuitatile centralelor nucleare) le vor plati din nou cetatenii, asa cum au facut-o si pe vremea lui Ceasca. Evident, domnii parlamentari, ministrii, consilieri, directori si administratorii intreprinderilor „de stat” se vor descurca indiferent de situatie (in special daca reusesc sa isi faca plinul;)

  4. Un Articol teoretic care exprima generalitati, oamenii doresc solutii, implementarea acestora fiind problema.
    Nu ajuta tot felul de sfaturi bine intentionate, decidentii, clasa politica, leguitorul/parlamentul atata timp cat nu ofera cadrul generos si simplu, „peste 100 de ani” tot aici vom fi, articole si retete care raman doar pe hartie.
    Pt Romania ar fi cat se poate de simplu, cateva prioritati si ar fi „raiul de pe pamant”, infrastructura de tot felul,
    energie, agricultura, industrie de prelucrare a productiei agricole si exportul masiv al acestora, loc ar fi destul.
    Logistica, industrie IT si turism de calitate prin respectarea mediului si a traditiilor, atat si nu mai mult.
    Pe langa aceste mari accente s-ar dezvolta fara mari probleme tot felul de servicii necesare, ar fi simplu si efectiv iar romanii ar putea trai pe masura, bogatia Romaniei fiind pamantul si natura.

    • 1. In sectorul turismului, concurenta la nivel european este imensa (sansele Romaniei sa se numere printre destinatiile preferate sunt cam mici).
      2. Privitor la pamant, agricultura este cam nerentabila fara subventiile europene si guvernamentale.
      3. In concluzie, Romania trebuie sa atraga si ea investitii „private” imense si in alte ramuri ale economiei, incepand cu sectorul energetic (productie de componente, planificare, montaj, mentenanta) si in alte sectoare care genereaza valoare adaugata, gen chimie, automotive, tech, biotech, economie circulara, servicii, samd.

      • Care sa fie concurenta europeana pt Romania ? nu exista, autenticitatea care mai exista in Romania in restul europei occidentale o mai gasesti foarte greu, turismul individual, alternativ devenind din ce mai cautat.
        Nici n-ar fi de dorit ca mase de turisti, cu milioanele sa bantuie Romania, ar distruge-o precum s-a intamplat in alte locuri, este nevoie de turism de calitate, de liniste, natura.
        Pamanturile sunt cele mai mari bogatii ale unei tari, Romania ar putea functiona si fara subventii daca agricultura ar fi eficienta bazata de produse de calitate, subventiile agrare europene sunt intocmai opusul acestui lucru, este subventionata masa si proasta calitate.
        De exportat ar fi unde, intreg Orientul si Asia, de pietele occidentale n-ar fi nevoie cu toate ca si acolo trendul catre produse ecologice devine tot mai mare, ele fiind importate din intrega lume cu risipa maxima de energie.
        La populatia de ca. 15 milioane la cat se va ajunge peste cativa ani, n-ar fi nevoie de industrializare masiva, mai ales industrii consumatoare de energie, doar de industrializare inteligenta croita pe necesitatile proprii populatii.

        • Imi aduceti aminte de brandul cu Frunza, dar iata ca europenii nu s-au ingramadit prin pensiunile din satele autentice ale Romaniei. Intre timp insa, majoritatea pensiunilor subventionate cu fonduri europene au devenit casele de vara ale politicienilor, consilierilor si a baietilor destepti (a fost evident ca o afacere nu poate trai din 20-30 de turisti eco pe an, in scurtul sezon de vara;)

          Cat despre „autenticitate” gasiti si in alte tari din estul continentului (Ucraina, RMoldova, zona montana a Cehiei) dar si prin peninsula Balcanica, Albania, Macedonia, Kosovo, precum si in alte regiuni subdezvoltate din jurul lumii incepand cu Nepal, Peru, Machu Picchu, sate prin Siberia, etc. Exista si consumatori de autenticitate, numarul lor este insa relativ mic si nu foarte multi dintre ei isi permit sa sa isi sacrifice doua zile din concediu pana ajung la destinatie (apoi, daca modernizati infrastructura si crersteti nivelul de trai, pierdeti autenticitatea – nu puteti avea ambele;)

          P.S. turism „eco”, Bauernhof si liniste exista si in vestul continetului. Ofertele vin din partea micilor fermieri (subventionati si ei din greu) cererea este insa nesemnificativa in comparatie cu destinatii gen litoral, sporturile de iarna si City Breaks. Marea majoritate a turistilor doresc recreere in combinatie cu ceva actiune, distractie, satisfactie si cultura.

          • Conteaza cine sunt clientii pensiunilor atata timp cat ele pot functiona in castig ? tarile europene pe care le enumerati, Romania este o destinatie sigura fapt care nu se poate afirma despre Balcani sau Ucraina, totul depinde de cum iti „vinzi marfa”.
            In prim pran trebuie sa fie necesitatile poluatiei atohtone si cum pot fi acestea rezolvate, restul este planul 2 iar recreerea in combinatie cu actiune, distractie, sasisfactie si cultura se cam dau cap in cap, daca le vrei pe toate nu poti avea recreere, se numeste stresul de concediu.

  5. ” În ceea ce privește cererea, consolidarea fiscală, în special prin creșteri salariale și transferuri sociale mai puțin accelerate, este necesară pe termen scurt pentru a crește rata de economisire și a contribui la corecția balanței comerciale. ”

    Mărturisesc că am citit fraza de mai multe ori și, cu scuze către autor, nu m-am lămurit. Consolidarea fiscală e una, iar încetarea politicilor iresponsabile populiste – precum creșterea artificială a veniturilor populației – este alta. Amândouă la fel de necesare, de altfel.

    … Cum la fel de necesară este în opinia mea și mărirea dobânzilor [pentru creșterea ratei de economisire], dar autorul omite să amintească despre „cooperarea” fructuoasă guvern-BNR, după cum zicea domnul Isărescu (de fapt subordonarea Băncii Centrale de către cleptocrație).

  6. DA,
    d-le Alin,
    1.Setare cum?Deoarece consolidarea fiscala Nu se poate face fara venituri bugetare masive, aduse de REINDUSTRIALIZARE!
    2.Nu dezechilibrele macroeconomice conduc la diminuarea competitivitatii economice, ci invers, lipsa ei, adica situarea ei la indicele (subafrican) 74 determina dezechilibre’e macroeconomice, cu deficitul bugetar si dezechilibreul balantei externe de plati! Din acesta cauza investitorii industriali au disparut dupa 2008, odata cu ,,banii cu buletinul” care au determinat si Criza respectiva.Odata cu ea a venit si criza bugetara, care continua si azi.
    3.Prin urmare, ,,politica economica ar trebui sa se concentreze pe realizarea reformelor structurale”… care sa ….,,asigure un proces de convergenta mai sustenabil”!
    Nimeni (nici articolul) nu spune care sint aceste ,,reforme structurale”, care sa conduca la competitivitatea Coreii de Sud, catre indicele 1, la a tarilor dezvoltate (3- 10), sau macar ca a Ungariei cu indicele de competitivitate 50 care ne-a ,,suflat” de 5 ani orice intentii investitionale vestice sau americane?Oare nu se stie ca ,,Programul national de Competitivitate 2015-2020 a fost un esec de proportii (constatat de cel mai calificat for analitic: CONACO)?
    4.Economia Romaniei nu s-a dovedit de loc rezistenta in fata pandemiei (si cu atit mai putin in fata crizei energetice), ea traind din imprumutul de 1 miliarde de Euro lunar!PIB-ul este unul fictiv, deoarece adauga si realizarea COMERTULUI, reflectind o falsa dezvoltare, adica CONSUMERISTA!
    5.Aveti dreptate d-le Florix, dar cum sa atraga Romania investitii straine industriale (majore), cind viziunea si ,,teoria” economica se invirt exclusiv in zona bugeara, pasiva – iar ,,reformele structurale” sint doar MANTRE VERBALE, necunoscute si ,,neprezentate” CA STRUCTURA SI CONTINUT OPERATIONAL de analisti si guvernanti?Aceasta situatie evaluativa si actionala foarte ,,vaporoasa” nu va permite niciodata cuprinderea lor intr-un program de guvernare!
    (PS.Probabil ca acest comentariu este nepublicabil, dar colectivul Contributor trebuie sa si-l asume ca realist.
    prof. Caliman I. Eugen
    Autor ,,proiect de tara”
    cu obiectivul reindustrializarii.)

  7. Stimate,
    Alin,
    I.)Industrializarea unei tari n-o face cineva anume. ci este rezultatul unei ,,pregatiri si efort” national in vederea ,,dezvoltarii industriale rapide”, ,,atragind” si utilizind resursele mondiale ale dezvoltarii (capital, experienta antreprenoriala a investitorilor industriali straini, resurse de tehnologie si cercetare industriala, licente, inventie si inovatie, etc. devenite ,,libere” de statul de provenienta), in actuala epoca a globalizarii!
    Acest proiect se bazeaza (si este construit) pe capabilitatea nationala de a utiliza resurse straine pentru dezvoltare, cita vreme cele interne sint inexistente!
    ,,Proiectul de tara” (cu care ma tot ,,laud” !) are sapte ,,fundamente” principale:
    1.Aducerea competitivitatii economice-institutionale catre indicele 1 (ca al Coreii de sud) de la catastrofalul indice (actual) 74, printr-un ansamblu de masuri de stimulare si constringere ECONOMICA a institutiilor si populatiei, spre a ,,evolua” in aceasta directie;
    2.,,Organizarea” si monitorizarea la nivel national a acestui proces economic dificil si complicat;
    3.Utilizarea unor tehnici si instrumente de ,,accelerare” a dezvoltarii industriale;
    4.Idntificarea si utilizarea unor principii/axiome ale dezvoltarii economice rapide, de natura sa asigure corectitudinea si controlul procesului de reindustrializare;
    5.Monitorizare activa si in timp real a procesului de implementare a proiectului de reindustrializare, pentru corectiile si imbunatatirile necesare pe parcurs;
    6.Sustenabilitatea teoretica a viziunii, metodelor, tehnicilor, instrumentarului, etc. de realizare practica;
    7.Sprijinul total al UE si FMI dupa evaluarea proiectului de tara si a ,,componentelor teoretice” de prezentare;
    Proiectul in discutie reprezinta sinteza ,,aplicata” in economia curenta a experientei tranzitiei Estului la capitalism, adaptarea la epoca si conditiile actuale a invatamintelor ,,tranzitiei la dezvoltare” a ,,tigrilor asiatici”, cit si generalizarea experientei pozitive a dezvoltarii tarilor (azi) dezvoltate economic.
    II.)Propunerea evaluarii si promovarii acestui proiect am facut-o d-lui Ponta, care promitea la guvernare investitii straine de 14 miliarde de dolari, 250 de mii de noi locuri de munca industriale, crestere economica INDUSTRIALA de 4 la suta anual, etc., toate esuate in lipsa proiectului care sa le asigure realizarea practica….
    De asemenea, am propus evaluarea si promovarea acestui proiect si d-lui Ludovic Orban PERSONAL ! , cu ocazia sedintei festive a activului Central al PNL de la Tg. Jiu, la cistigarea primariei municipiului de catre liberali!Dar fara rezultat, lucru care a facut ca dupa trei ani Romania sa traiasca din imprumutul de un miliard de Euro pe luna, iar Guvernul trecut si L. Orban sa devina politicieni ,,consumati” politic in cirpeli legislative si financiare.
    III.)Urmeaza sa propun din nou evaluarea si promovarea acestui ,,proiect de tara”, in momentul in care Coalitia PNL -PSD isi va fi epuizat ,,cirpelile” legislative si financiar-fiscale” din ,,programul de guvernare” si va deveni nevoita sa utilizeze adevarata solutie contra parcursului Romaniei spre starea de esec si faliment financiar de ,,clasa” Greciei anilor 2016…
    Din experianta trecuta stiu ca guvernantii ramin interesati numai de propria viziune si program de guvernare, fiind alergici la orice propunere din exteriorul partidelor si guvernului…

    • Va multumesc de raspuns care nu raspunde intrebarilor mele. Statul nu poate decat sa creeze cadrul legislativ necesar, in momentul in care intervine prin acordarea unor subventii de tot felul mecanismul este complet bulversat.
      Daca intradevar dorim sa recladim Romania in primul rand trebuie redusa birocratia excesiva , elaborarera unor legi clare. precise pe intelesul fiecaruia cu exceptii cat mai putine, daca s-ar putea deloc.
      Degeaba ne agitam cu fel si fel de proiecte daca politicienii nu sunt in masura sa adopte cele necesare, este problema tuturor tarilor europene sufocate atat de legislatia interna dar mai ales de cea europeana.
      CCR deunazi a dat un verdict salomonic, sa vedem care va fi reactia leguitorului.
      Un „proiect de tara” nu poate fi introdus decat prin metode „dictatoriale”, imi pare rau s-o spun dar democratia actuala nu permite multe, sunt prea multi actori in joc care doresc sa fie luati in seama, dupa deviza , prea multi bucatari strica cirorba.
      Nu ati mentionat care se fie industriile care merita sustinute si promovate, fara numirea acestora nu se poate discuta de o industrializare.

  8. Stimate
    Alin,
    Dimensiunea si complexitatea unui proiect de tara nu ,,incapea” in sinteza masurilor pe care le-am expus!De aceea incerc sa raspund intrebarilor dvs. si daca va interseaza mai multe, putem purta o discutie tehnica pe E-mail (tel. 0721316019 pt. comunicare).
    1.Obiectivul nr. 1 al dezvoltarii este imbunatatirea competitivitatii economice, realizabila prin masurile tehnice ale proiectului de tara, rezultatul fiind acele normative si legi, care deschid larg investitorilor industriali majori straini si antreprenorilor romani, portile economice ale tarii!Intradevar, aceasta este obligatia statului ,,optimal”, adica a creierii permisivitatii absolute pentru investituiile industriale, posibila la atingerea competitivitatii/functionalitatii institutionale mult mai bune decit ale Cehiei, Ungariei, aflate la indicele 50!
    2.O sa va para paradoxala afirmatia ca ,,bugetarii” sint UNICA avere nationala in epoca globalizarii, deoarece restul, cum sint capitalul (banii, licente, inventie,etc.), forta de munca, materiile prime, etc. pleaca sau sint vindute acolo unde se pot valorifica cel mai bine.Exodul a 4 milioane de conationali, demonstreaza acest lucru!
    Problema birocratiei NU este numarul ci faptul ca NU ESTE PUSA SA PRODUCA DEZVOLTARE economica si cultural-educativa!In vederea acestui lucru, proiectul are un modul adecvat, care va constringe bugetarii la acest rezultat, va evalua calitatea lor dupa rezultate in domeniul dezvoltarii, etc.Nici numarul de parlamentari n-are relevanta economica, ci faptul ca NU produc nimic, din simplul motiv ca tara n-are un proiect economic care sa oblige pe fiecare sa raspunda profesional, pentru realizarea unei dezvoltari industriale de 5 la suta anual (cit prevede proiectul si are capacitate tara de a realiza).
    Senatorii de pilda, ar trebui sa fie 50 la suta alesi iar 50 la suta numiti dintre virfurile intelectualitatii tehnice, sanitare, literare, universitare, militare, etc., iar nu sa fie …stim noi ce!
    3.Un proiect de tara urmeaza fi ,,introdus” NU prin dicatatura, ci ca solutie de a evita starea Greciei din 2016, pe care financiar si economic am depasit-o deja la modul negativ!El va fi rezultatul acordului partidelor tarii, iar cine-l va refuza se va elimina din viata politica.Vedeti, ca acordul participarii la NATO, la UE a avut loc in momentul in care 10 ani de dezintegrare economica-industriala au condus la incapacitatea de plata ,,rezolvata” de Stolojan prin confiscarea valutei! A. Nastase intelegind in 2000 ca fara integrarea in UE (si foaia de parcurs) Romania nu avea viitor, a fost artizanul integrarii!
    Atunci toti ,,bucatarii” au fost de acord ca Romania sa participe la ciorba UE cu cite …un morcov.
    4.Care sa fie industriile ,,primordiale”?Criza energetica a dat raspunsul necesar, Romania trebuind sa faca ,,reforma energetica” intirziata 20 de ani, constind in prima etapa la tranzitia pe gaze la unitatile producatoare de energie electrica pe carbune, Cernavoda 3-4 si alte obiective la care trebuie bine gindit!Strategia Energetica nationala da raspunsul tehnic-economic acestei intrebari!O dezvoltare energetica majora, recuperatoare a anilor pierduti este imposibila fara sprijinul UE, iar acest ,,sprijin” este de neimaginat fara argumentul proiectului de tara, care apoi va indrepta tara spre energia verde.
    O dezvoltare industriala este de neimaginat fara o resursa energetica diversificata si indestulatoare – iar Vestul, Canada, America, Japonia, Germania, etc. abia asteapta ,,revolutia industriala” a Romaniei, pentru a localiza intreprinderile din Asia ori alte zone indepartate, in conditiile in care Estul stagneaza economic-industrial de trei decenii.
    Proiectul de tara al Romaniei ar fi o ,,boala” mult mai molipsitoare decit cea pandemica pentru celelalte tari foste comuniste, care au facut o minora ..tranzitie la capitalism”, adica in proportie de cel mult 50 la suta – Ungaria sau Cehia, iar Romania in proportie de 26 la suta!Indicii de competitivitate si functionalitate institutionala reflecta fara tagada aceasta situatie dezastruoasa pentru toate tarile din Est.Unica solutie fiind proiecte de tara de reindustrializare, impreuna cu noua ,,stiinta a dezvoltarii economice rapide” (in epoca globalizarii), ,,derivata” din insasi proiectul de tara, altfel ajungerea din urma a tarilor dezvoltate este o himera…
    Mai departe, industriile care vor apare si dezvolta, depind de localizarile industriale majore, de capacitatea Romaniei si tarilor Estice de a realiza ceeace Orban considera ,, proiectul Estic de la Visegrad”, dar realizat impreuna si cu patronajul UE, iar nu contra ei si intereselor comunitare.Si numai prim metode si tehnici ECONOMICE-liberale, iar nu dictate ILIBERALE!Incapacitatea Estului de a se dezvolta economic-industrial prin proiectele de tara au bagat in capul lui V. Orban convingerea ca numai prin masuri de dictat economic si contra UE poate sa se dezvolte natiunea maghiara!
    5.Fiind ,,si jurist” de profesie, va asigur ca, practic Curtea Constitutionala nu face decit sa interpreteze corect legislatia aiurita a unei tranzitii postcomuniste, iar dincolo de inconvenientele ei – are rolul de a construi o minima ordine legislativa nationala.Specialistii in constitutionalism NU fac Constitutii in Romania, deciziile ,,constitutionale”, politice si sociale se iau de lideri si parlamentari de ,,carton”, asa ca totul este de risul lumii ca mod de conducere politica si administrativa!Iar CC repara ce poate, chiar si contra interesului nostru, deoarece asa este facuta Constitutia lui …stim cine!
    Aceasta situatie de confuzie generala, juridica nu se va schimba – pina cind proiectul de tara nu va lua in maini inclusiv actuala legislatie stufoasa si complicata, construind ca in tarile normale: codurile financiar, fiscal, sanitar, educatie-formare profesionala, silvic, militar, etc. – cit se poate de simple si stabile.

  9. Stimate
    Alin,
    Dimensiunea si complexitatea unui proiect de tara nu ,,incapea” in sinteza masurilor pe care le-am expus!De aceea incerc sa raspund intrebarilor dvs. si daca va interseaza mai multe, putem purta o discutie tehnica pe E-mail (tel. 0721316019 pt. comunicare).
    1.Obiectivul nr. 1 al dezvoltarii este imbunatatirea competitivitatii economice, realizabila prin masurile tehnice ale proiectului de tara, rezultatul fiind acele normative si legi, care deschid larg investitorilor industriali majori straini si antreprenorilor romani, portile economice ale tarii!Intradevar, aceasta este obligatia statului ,,optimal”, adica a creierii permisivitatii absolute pentru investituiile industriale, posibila la atingerea competitivitatii/functionalitatii institutionale mult mai bune decit ale Cehiei, Ungariei, aflate la indicele 50!
    2.O sa va para paradoxala afirmatia ca ,,bugetarii” sint UNICA avere nationala in epoca globalizarii, deoarece restul, cum sint capitalul (banii, licente, inventie,etc.), forta de munca, materiile prime, etc. pleaca sau sint vindute acolo unde se pot valorifica cel mai bine.Exodul a 4 milioane de conationali, demonstreaza acest lucru!
    Problema birocratiei NU este numarul ci faptul ca NU ESTE PUSA SA PRODUCA DEZVOLTARE economica si cultural-educativa!In vederea acestui lucru, proiectul are un modul adecvat, care va constringe bugetarii la acest rezultat, va evalua calitatea lor dupa rezultate in domeniul dezvoltarii, etc.Nici numarul de parlamentari n-are relevanta economica, ci faptul ca NU produc nimic, din simplul motiv ca tara n-are un proiect economic care sa oblige pe fiecare sa raspunda profesional, pentru realizarea unei dezvoltari industriale de 5 la suta anual (cit prevede proiectul si are capacitate tara de a realiza).
    Senatorii de pilda, ar trebui sa fie 50 la suta alesi iar 50 la suta numiti dintre virfurile intelectualitatii tehnice, sanitare, literare, universitare, militare, etc., iar nu sa fie …stim noi ce!
    3.Un proiect de tara urmeaza fi ,,introdus” NU prin dicatatura, ci ca solutie de a evita starea Greciei din 2016, pe care financiar si economic am depasit-o deja la modul negativ!El va fi rezultatul acordului partidelor tarii, iar cine-l va refuza se va elimina din viata politica.Vedeti, ca acordul participarii la NATO, la UE a avut loc in momentul in care 10 ani de dezintegrare economica-industriala au condus la incapacitatea de plata ,,rezolvata” de Stolojan prin confiscarea valutei! A. Nastase intelegind in 2000 ca fara integrarea in UE (si foaia de parcurs) Romania nu avea viitor, a fost artizanul integrarii!
    Atunci toti ,,bucatarii” au fost de acord ca Romania sa participe la ciorba UE cu cite …un morcov.
    4.Care sa fie industriile ,,primordiale”?Criza energetica a dat raspunsul necesar, Romania trebuind sa faca ,,reforma energetica” intirziata 20 de ani, constind in prima etapa la tranzitia pe gaze la unitatile producatoare de energie electrica pe carbune, Cernavoda 3-4 si alte obiective la care trebuie bine gindit!Strategia Energetica nationala da raspunsul tehnic-economic acestei intrebari!O dezvoltare energetica majora, recuperatoare a anilor pierduti este imposibila fara sprijinul UE, iar acest ,,sprijin” este de neimaginat fara argumentul proiectului de tara, care apoi va indrepta tara spre energia verde.
    O dezvoltare industriala este de neimaginat fara o resursa energetica diversificata si indestulatoare – iar Vestul, Canada, America, Japonia, Germania, etc. abia asteapta ,,revolutia industriala” a Romaniei, pentru a localiza intreprinderile din Asia ori alte zone indepartate, in conditiile in care Estul stagneaza economic-industrial de trei decenii.
    Proiectul de tara al Romaniei ar fi o ,,boala” mult mai molipsitoare decit cea pandemica pentru celelalte tari foste comuniste, care au facut o minora ..tranzitie la capitalism”, adica in proportie de cel mult 50 la suta – Ungaria sau Cehia, iar Romania in proportie de 26 la suta!Indicii de competitivitate si functionalitate institutionala reflecta fara tagada aceasta situatie dezastruoasa pentru toate tarile din Est.Unica solutie fiind proiecte de tara de reindustrializare, impreuna cu noua ,,stiinta a dezvoltarii economice rapide” (in epoca globalizarii), ,,derivata” din insasi proiectul de tara, altfel ajungerea din urma a tarilor dezvoltate este o himera…
    Mai departe, industriile care vor apare si dezvolta, depind de localizarile industriale majore, de capacitatea Romaniei si tarilor Estice de a realiza ceeace Orban considera ,, proiectul Estic de la Visegrad”, dar realizat impreuna si cu patronajul UE, iar nu contra ei si intereselor comunitare.Si numai prim metode si tehnici ECONOMICE-liberale, iar nu dictate ILIBERALE!Incapacitatea Estului de a se dezvolta economic-industrial prin proiectele de tara au bagat in capul lui V. Orban convingerea ca numai prin masuri de dictat economic si contra UE poate sa se dezvolte natiunea maghiara!
    5.Fiind ,,si jurist” de profesie, va asigur ca, practic Curtea Constitutionala nu face decit sa interpreteze corect legislatia aiurita a unei tranzitii postcomuniste, iar dincolo de inconvenientele ei – are rolul de a construi o minima ordine legislativa nationala.Specialistii in constitutionalism NU fac Constitutii in Romania, deciziile ,,constitutionale”, politice si sociale se iau de lideri si parlamentari de ,,carton”, asa ca totul este de risul lumii ca mod de conducere politica si administrativa!Iar CC repara ce poate, chiar si contra interesului nostru, deoarece asa este facuta Constitutia lui …stim cine!
    Aceasta situatie de confuzie generala, juridica nu se va schimba – pina cind proiectul de tara nu va lua in maini inclusiv actuala legislatie stufoasa si complicata, construind ca in tarile normale: codurile financiar, fiscal, sanitar, educatie-formare profesionala, silvic, militar, etc. – cit se poate de simple si stabile.Daca mai aveti si alte intrebari, va astept cu raspunsul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Cracan
Radu Cracan
Radu Cracan este analist economic în cadrul departamentului Economics, Policy and Governance al Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) în biroul din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro