sâmbătă, mai 15, 2021

…sex, sange si egalitatea mocirlei (sau despre involutia biologiei evolutioniste)

…toata lumea o stie pe aia cu « toti oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii ». Mai putin, insa, realizeaza ca nici egalitatile nu sunt aidoma. Si nu, nu ma refera aici la alde Platon sau Aristotel, desi au avut si ei lucruri interesante de spus despre diferitele feluri de egalitate. Ma refer la mult mai recentul Tocqueville, francezul care, flacaiandru fiind, a vizitat America si-a sfarsit scriind poate cea mai buna radiografie a Statelor Unite, asa cum erau ele la inceputul secolului al XIX, dar, mai cu seama, asa cum aveau sa evolueze in secolul XX.

Pe atunci nu existau telenovele, ziarele de-abia incepusera sa infloreasca (si aici Tocqueville are o analiza pertinenta in legatura cu diferentele dintre presa americana si cea franceza), iar scandalurile sexuale (desi vehiculate inca de la inceputurile SUA), nu reuseau inca sa aiba prea multa priza la public. Si asta nu neaparat pentru ca americanii de ieri ar fi fost neaparat mai dusi la Biserica decat cei de astazi (desi erau), ci pur si simplu pentru ca gradul lor de expunere la sex si sange(le altora) era mai redus. Daca preferati, o chestiune de educatie.

Miza majora a democratiei, spunea Tocqueville, nu e succesul acesteia. Intreaga istorie a umanitatii nu e decat un mars, accelerat progresiv, spre egalitate. Problema, asadar, nu e « daca » ci « cum ». Ce fel de egalitate vom stii sa alegem ? Cum ne vom educa democratia ? Si cu asta ajungem la cele doua feluri de egalitate. Simple, dupa vorba, dupa port, dar atat de diferite : in sus si in jos.

Egalitatea « in sus » e caracterizata printr-o miscare in care cei « de jos » – din toate punctele de vedere – sunt educati si ajutati sa ravneasca a se apropia de idealul celor « de sus ». E, daca vreti, o competitie a virtutii, in care fiecare aspira sa fie mai bun. Nu neaparat mai bun la pian, medicina sau facut prajituri, ci mai bun pur si simplu. Pur si simplu.

Nu doar suna dificil. Este dificil. Un cerc virtuos se creeaza infinit mai greu decat un cerc vicios care, vorba lui Ionesco, abia asteapta sa se lase mangaiat.

Egalitatea « in jos » e mult mai la indemana. E egalitatea in care cei « de jos » ii trag inapoi pe cei « de sus ». E egalitatea lui toti o apa si-un pamant. Egalitatea mocirlei. O egalitate de telenovela. De ce ne pasioneaza peste noapte seful FMI, doar cand e arestat pentru un scandal sexual ? De ce ne intereseaza cu asupra de masura noile avataruri ale Monicai si Irinel ? Pancreatita lui Teo Trandafir (dar numai pana incepe sa faca bine) ? Sinuciderea Madalinei Manole ? Copilul secret al lui Mitterrand (sau Schwarzenegger) ? De ce ne dam in vant dupa povestile altora cu sex, sange, boala, sinucideri, s.a.m.d. ? Pentru acelasi motiv pentru care ne plac telenovelele – ne place sa constatam ca si altii sunt ca si noi. Cu nimic mai presus, ceea ce presupune ca noi nu suntem mai prejos. Ca, oricat de bogati, de puternici, de frumosi sau de talentati, sufera ca si noi, mint si injura si violeaza. Daca Iisus n-a avut copii, ii nascocim unul, scriem Codul lui DaVinci si-avem succesul de casa asigurat. Era si el om, ca si noi.

In plus, cu egalitatea in jos mergi la sigur. N-ai cum sa dai gres. Einstein mergea si el la toaleta, a avut si el peripetiile sale sentimentale. Eminescu, asisderea, iar despre Beethoven sau Mozart ce sa mai vorbim ? Toti cu probleme, toti cu boli, tuturor le mai curgea nasul, va – bag mana-n foc  – mai trageau si vanturi. Oameni ca si noi, adica. De aici si fascinatia biologiei evolutioniste, cu accentul ei pe ceea ce avem in comun cu animalele. Cum sa nu te binedispui cand citesti despre competitia spermei, care demonstreaza ca femeia e mai predispusa sa-si insele partenerul in perioada maxima de fertilitate, pentru a se asigura ca ovulul are parte de spermatozoidul cel mai dotat ? Cine n-a zambit pe sub mustata afland despre imperioasa nevoie de supravietuire a genelor ce-i determina pe barbati sa insamanteze cat mai multe partnere cu putinta ?

Nu ma-ntelegeti gresit : n-am de gand sa contest biologia evolutionista. Am citit cateva articole fascinante pe aceasta tema, ba am participat si la cateva conferinte de Biopolitica iar unele prezentari facute acolo m-au lasat cu gura cascata (pentru oxigenarea suplimentara a creierului, de chiar va intereseaza). Problema biologiei evolutioniste – dupa cum spunea Hannah Arendt despre statistica (si ea folosita din ce in ce mai mult in stiintele politice) – nu e aceea ca e falsa. Dimpotriva. Problema ei e ca e adevarata si ca devine din ce in ce mai adevarata. Focusand pe ceea ce ne apropie de animale, uitam sa ne mai concentram pe ceea ce ne deosebeste de ele.

Da, impartasim cu cimpanzeii 98% din gene. Ingaduiti-mi, insa, sa ma fascineze celalte doua procente care ne diferentiaza. Altminteri, tot cautandu-ne radacinile, riscam sa ne ingropam alaturi de ele.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Hm, bine scris.
    Imi vine in minte If al lui Kipling. Greu pot sa aiba oamenii o atitudine de imbogatire cu … virtuti, de inobilare … :(

  2. Interesant articolul, good reading. Da’, dupa ce l-am citit, tot n-am inteles care e parerea dv.:
    A fost sau n-a fost … viol?!

    Hm, ciudat! Cam repede am asimilat conceptul de „egalitate in jos” ;-)

  3. Hm, Hm. Premisa e putin gresita: mersul lucrurilor e cam asa: (dezechilibru – reactie sociala – echilibru instabil) luat de N ori.
    Sau daca vreti spus altfel: provocare sociala => raspuns social care declanseaza o alta provocare sociala. Daca provocarea initial e prea mare, stagnare. Daca raspunsul e intirziat => revolutie.
    Acum, istoria ne invata ca nu intotdeauna raspunsul social e dat de cei multi, de prostime. Uneori, raspunsul social adecvat e cel al unei minoritati, nu al majoritatii, minoritate care poate angrena sau nu masele la un moment dat.
    Astfel, desi aparent socitatea pare a stagna pe termen scurt, imaginea poate fi pur si simplu falsa.

    P.S.
    Nu ne ramine sa speram decit ca exista un raspuns social adecvat momentului in Romania. Cind sint deprimat, nu o vad. Cind sint cu nivelul de serotonina un pic mai mare, nu o vad. Dar poate, cine stie ?….

  4. In textul dvs sunt doua afirmatii care atrag atentia :

    „…toata lumea o stie pe aia cu « toti oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii » „.

    Este foarte adevarat ca oricand , oricine, poate lua usor in deradere o problema serioasa. Pe de alta parte , nu toata lumea a citit ” Ferma animalelor ” si cu atat mai putin alte carti ale lui Orwell.

    ” De ce ne pasioneaza peste noapte seful FMI, doar cand e arestat pentru un scandal sexual ? De ce ne intereseaza cu asupra de masura noile avataruri ale Monicai si Irinel ? Pancreatita lui Teo Trandafir (dar numai pana incepe sa faca bine) ? Sinuciderea Madalinei Manole ? Copilul secret al lui Mitterrand (sau Schwarzenegger) ? De ce ne dam in vant dupa povestile altora cu sex, sange, boala, sinucideri, s.a.m.d. ? Pentru acelasi motiv pentru care ne plac telenovelele – ne place sa constatam ca si altii sunt ca si noi.”

    Argumentatia nu este una foarte valida . Mai intai , care „noi ” ? Una este sa stabiliti drept sistem de referinta …groapa de la Glina sa zicem, si alta ar fi sa va orientati catre studentii Politehnicii din Bucuresti, de exemplu. In acest caz , invocati o confuzie majora intre ceea ce ofera televiziunile si ceea ce vor in realitate oamenii. Argumentul vesnic al televiziunilor : ” asta vor oamenii ! ” a fost mereu invocat dar nu si probat . In timpul comunismului de exemplu, pe ecranul televizorului rula non-stop „ Cantarea Romaniei”. In realitate, pe primul loc in preferintele „ maselor ” se afla …sportul ( fotbalul probabil ) iar pe ultiumul loc se afla …politica PCR !

    Pe de alta parte, daca acum toate posturile TV , zise concurente, ofera acelasi tip de analisti care de 20 de ani sunt reciclati pe toate canalele, iar publicul este bombardat si suprastimulat in mod constant cu acelasi tip de stiri , barfa, limbaj vulgar , emisiuni cu tenta sexuala sau chiar pentru nivelul unui oligofren , nu trebuie sa ne mai miram de ce publicul nu vede cerul daca tot „noi” nu-l lasam sa vada decat mocirla.

  5. foarte bun articolul, dar e ca un copac cu trunchi si coroana, ba chiar si cu fructe, dar fara radacini … cu alte cuvinte de ce as alege evolutia in sus? … si cred ca asta-i intrebarea la care evolutia poate da gres.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Capcana dilemelor tranziției sau cum să faci omleta fără să spargi oul

"Faceți calculele și apoi trageți linie pentru a ajunge la propriile voastre concluzii, aceasta este rugămintea mea. Pentru că dacă decideți...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro