marți, decembrie 7, 2021

…sex, sange si egalitatea mocirlei (sau despre involutia biologiei evolutioniste)

…toata lumea o stie pe aia cu « toti oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii ». Mai putin, insa, realizeaza ca nici egalitatile nu sunt aidoma. Si nu, nu ma refera aici la alde Platon sau Aristotel, desi au avut si ei lucruri interesante de spus despre diferitele feluri de egalitate. Ma refer la mult mai recentul Tocqueville, francezul care, flacaiandru fiind, a vizitat America si-a sfarsit scriind poate cea mai buna radiografie a Statelor Unite, asa cum erau ele la inceputul secolului al XIX, dar, mai cu seama, asa cum aveau sa evolueze in secolul XX.

Pe atunci nu existau telenovele, ziarele de-abia incepusera sa infloreasca (si aici Tocqueville are o analiza pertinenta in legatura cu diferentele dintre presa americana si cea franceza), iar scandalurile sexuale (desi vehiculate inca de la inceputurile SUA), nu reuseau inca sa aiba prea multa priza la public. Si asta nu neaparat pentru ca americanii de ieri ar fi fost neaparat mai dusi la Biserica decat cei de astazi (desi erau), ci pur si simplu pentru ca gradul lor de expunere la sex si sange(le altora) era mai redus. Daca preferati, o chestiune de educatie.

Miza majora a democratiei, spunea Tocqueville, nu e succesul acesteia. Intreaga istorie a umanitatii nu e decat un mars, accelerat progresiv, spre egalitate. Problema, asadar, nu e « daca » ci « cum ». Ce fel de egalitate vom stii sa alegem ? Cum ne vom educa democratia ? Si cu asta ajungem la cele doua feluri de egalitate. Simple, dupa vorba, dupa port, dar atat de diferite : in sus si in jos.

Egalitatea « in sus » e caracterizata printr-o miscare in care cei « de jos » – din toate punctele de vedere – sunt educati si ajutati sa ravneasca a se apropia de idealul celor « de sus ». E, daca vreti, o competitie a virtutii, in care fiecare aspira sa fie mai bun. Nu neaparat mai bun la pian, medicina sau facut prajituri, ci mai bun pur si simplu. Pur si simplu.

Nu doar suna dificil. Este dificil. Un cerc virtuos se creeaza infinit mai greu decat un cerc vicios care, vorba lui Ionesco, abia asteapta sa se lase mangaiat.

Egalitatea « in jos » e mult mai la indemana. E egalitatea in care cei « de jos » ii trag inapoi pe cei « de sus ». E egalitatea lui toti o apa si-un pamant. Egalitatea mocirlei. O egalitate de telenovela. De ce ne pasioneaza peste noapte seful FMI, doar cand e arestat pentru un scandal sexual ? De ce ne intereseaza cu asupra de masura noile avataruri ale Monicai si Irinel ? Pancreatita lui Teo Trandafir (dar numai pana incepe sa faca bine) ? Sinuciderea Madalinei Manole ? Copilul secret al lui Mitterrand (sau Schwarzenegger) ? De ce ne dam in vant dupa povestile altora cu sex, sange, boala, sinucideri, s.a.m.d. ? Pentru acelasi motiv pentru care ne plac telenovelele – ne place sa constatam ca si altii sunt ca si noi. Cu nimic mai presus, ceea ce presupune ca noi nu suntem mai prejos. Ca, oricat de bogati, de puternici, de frumosi sau de talentati, sufera ca si noi, mint si injura si violeaza. Daca Iisus n-a avut copii, ii nascocim unul, scriem Codul lui DaVinci si-avem succesul de casa asigurat. Era si el om, ca si noi.

In plus, cu egalitatea in jos mergi la sigur. N-ai cum sa dai gres. Einstein mergea si el la toaleta, a avut si el peripetiile sale sentimentale. Eminescu, asisderea, iar despre Beethoven sau Mozart ce sa mai vorbim ? Toti cu probleme, toti cu boli, tuturor le mai curgea nasul, va – bag mana-n foc  – mai trageau si vanturi. Oameni ca si noi, adica. De aici si fascinatia biologiei evolutioniste, cu accentul ei pe ceea ce avem in comun cu animalele. Cum sa nu te binedispui cand citesti despre competitia spermei, care demonstreaza ca femeia e mai predispusa sa-si insele partenerul in perioada maxima de fertilitate, pentru a se asigura ca ovulul are parte de spermatozoidul cel mai dotat ? Cine n-a zambit pe sub mustata afland despre imperioasa nevoie de supravietuire a genelor ce-i determina pe barbati sa insamanteze cat mai multe partnere cu putinta ?

Nu ma-ntelegeti gresit : n-am de gand sa contest biologia evolutionista. Am citit cateva articole fascinante pe aceasta tema, ba am participat si la cateva conferinte de Biopolitica iar unele prezentari facute acolo m-au lasat cu gura cascata (pentru oxigenarea suplimentara a creierului, de chiar va intereseaza). Problema biologiei evolutioniste – dupa cum spunea Hannah Arendt despre statistica (si ea folosita din ce in ce mai mult in stiintele politice) – nu e aceea ca e falsa. Dimpotriva. Problema ei e ca e adevarata si ca devine din ce in ce mai adevarata. Focusand pe ceea ce ne apropie de animale, uitam sa ne mai concentram pe ceea ce ne deosebeste de ele.

Da, impartasim cu cimpanzeii 98% din gene. Ingaduiti-mi, insa, sa ma fascineze celalte doua procente care ne diferentiaza. Altminteri, tot cautandu-ne radacinile, riscam sa ne ingropam alaturi de ele.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Hm, bine scris.
    Imi vine in minte If al lui Kipling. Greu pot sa aiba oamenii o atitudine de imbogatire cu … virtuti, de inobilare … :(

  2. Interesant articolul, good reading. Da’, dupa ce l-am citit, tot n-am inteles care e parerea dv.:
    A fost sau n-a fost … viol?!

    Hm, ciudat! Cam repede am asimilat conceptul de „egalitate in jos” ;-)

  3. Hm, Hm. Premisa e putin gresita: mersul lucrurilor e cam asa: (dezechilibru – reactie sociala – echilibru instabil) luat de N ori.
    Sau daca vreti spus altfel: provocare sociala => raspuns social care declanseaza o alta provocare sociala. Daca provocarea initial e prea mare, stagnare. Daca raspunsul e intirziat => revolutie.
    Acum, istoria ne invata ca nu intotdeauna raspunsul social e dat de cei multi, de prostime. Uneori, raspunsul social adecvat e cel al unei minoritati, nu al majoritatii, minoritate care poate angrena sau nu masele la un moment dat.
    Astfel, desi aparent socitatea pare a stagna pe termen scurt, imaginea poate fi pur si simplu falsa.

    P.S.
    Nu ne ramine sa speram decit ca exista un raspuns social adecvat momentului in Romania. Cind sint deprimat, nu o vad. Cind sint cu nivelul de serotonina un pic mai mare, nu o vad. Dar poate, cine stie ?….

  4. In textul dvs sunt doua afirmatii care atrag atentia :

    „…toata lumea o stie pe aia cu « toti oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii » „.

    Este foarte adevarat ca oricand , oricine, poate lua usor in deradere o problema serioasa. Pe de alta parte , nu toata lumea a citit ” Ferma animalelor ” si cu atat mai putin alte carti ale lui Orwell.

    ” De ce ne pasioneaza peste noapte seful FMI, doar cand e arestat pentru un scandal sexual ? De ce ne intereseaza cu asupra de masura noile avataruri ale Monicai si Irinel ? Pancreatita lui Teo Trandafir (dar numai pana incepe sa faca bine) ? Sinuciderea Madalinei Manole ? Copilul secret al lui Mitterrand (sau Schwarzenegger) ? De ce ne dam in vant dupa povestile altora cu sex, sange, boala, sinucideri, s.a.m.d. ? Pentru acelasi motiv pentru care ne plac telenovelele – ne place sa constatam ca si altii sunt ca si noi.”

    Argumentatia nu este una foarte valida . Mai intai , care „noi ” ? Una este sa stabiliti drept sistem de referinta …groapa de la Glina sa zicem, si alta ar fi sa va orientati catre studentii Politehnicii din Bucuresti, de exemplu. In acest caz , invocati o confuzie majora intre ceea ce ofera televiziunile si ceea ce vor in realitate oamenii. Argumentul vesnic al televiziunilor : ” asta vor oamenii ! ” a fost mereu invocat dar nu si probat . In timpul comunismului de exemplu, pe ecranul televizorului rula non-stop „ Cantarea Romaniei”. In realitate, pe primul loc in preferintele „ maselor ” se afla …sportul ( fotbalul probabil ) iar pe ultiumul loc se afla …politica PCR !

    Pe de alta parte, daca acum toate posturile TV , zise concurente, ofera acelasi tip de analisti care de 20 de ani sunt reciclati pe toate canalele, iar publicul este bombardat si suprastimulat in mod constant cu acelasi tip de stiri , barfa, limbaj vulgar , emisiuni cu tenta sexuala sau chiar pentru nivelul unui oligofren , nu trebuie sa ne mai miram de ce publicul nu vede cerul daca tot „noi” nu-l lasam sa vada decat mocirla.

  5. foarte bun articolul, dar e ca un copac cu trunchi si coroana, ba chiar si cu fructe, dar fara radacini … cu alte cuvinte de ce as alege evolutia in sus? … si cred ca asta-i intrebarea la care evolutia poate da gres.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro