vineri, iunie 18, 2021

Sfârșit de veac în București

Dar, atenție, numai în București! În Oradea, Timișoara, Brașov și – parțial – în Cluj, „veacul” și-a dat duhul acum vreo 15 anișori, sau poate 20, depinde de cine face socoteala (și mai ales, de ce). În București și-n Iași acum și-l dă, ca să nu mai zic de Mioveni. Dar cam atât. Galațiul, Craiova, Constanța sau Brăila sunt încă-n plină beznă a veacului, speră s-o mai ducă tot așa, doar că n-o să le meargă jucăria. ”They are”, vorba glumețului, ”in for a big surprise!”.

Am citit și eu, cum a citit toată lumea, articolul publicat recent de antropologul Mirel Bănică și-am fost izbit de două lucruri: de calitatea foarte slabă a comentariilor (primo) și de nesesizarea importanței momentului (secundo). Pur și simplu, autorul spune acolo ceva esențial, iar acest ceva nu ajunge la cititori, la înțelegerea cititorilor. De ce? Pentru că ortodoxie, iată de ce! Și de ce ortodoxia ne orbește de nu mai vedem și nu mai auzim nimic? Pentru că-i religia CRIB. Și cine este CRIB? Poporul care ne-a născut. Și de ce nu vrem s-avem de-a face cu el? Pentru că și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul: un secol e destul, i-ajunge! Acum e rândul nostru. Dar este, oare? Ei, aici e-aici. Eu cred că nu; eu cred că rândul nostru a trecut deja și că nici nu ne-am dat seama, iar acum trebuie să lăsăm locul altora. Încerc mai jos să deslușesc ce vreau să spun.

În 1916 România intră în război, iar în 2016 PSD câștigă en fanfare alegerile. Acesta este „veacul” la care mă refer: secolul analfabeților. Războiul a schimbat totul, politica s-a massificat (așa se zicea atunci), votul a devenit universal (adică necenzitar) și milioane de analfabeți au pus ștampila pe desenul care li s-a părut lor mai frumos. „Să ne ferească Dumnezeu s-ajungem la mâna sărăciilor”, spunea un personaj de-al lui Eugen Barbu („Groapa”), „că ăștia dacă iau puterea n-o mai dau înapoi”, și exact asta s-a-ntâmplat. Ca orice imperiu din istorie, și „sărăciile” și-au săpat singuri groapa (!) prin propria lor politică de cadre, iar acum ies pe ușa din dos. Sau nu ies? Sau, dacă totuși ies, cât timp durează „ieșitul” ăsta?

Mai întâi de toate: cine sunt EI? Că știm cine-i reprezintă politic, dar poate avem oarecari dubii asupra identității LOR. Ca să nu pierdem timpul, îi dau cuvântul sociologului Barbu Mateescu: „În România, partea societății rămasă pe dinafară – din motive economice sau pur și simplu pentru că nu se poate adapta – s-a refugiat în mod logic în tipologia românească anterioară celei post-industriale, adică în CRIB = Comunismul Ruralo-Industrial Balcanic. „Comunism” pentru că autoritatea partidului aflat la putere ar trebui să nu fie vreodată chestionată iar suprapunerea între stat și politică e considerată naturală. De asemenea, ideologic și cultural se copiază ce exista în comunismul românesc ceaușist (care la rândul său plagia legionarii). „Rural” pentru că aproape jumătate din populație, în 1989 sau acum, locuiește la sat, iar normele respective au importanța lor pentru sistem. „Industrial” pentru că, pentru o parte a populației, s-a realizat o integrare parțială în logica economică și socială a lumii coșului de fum, strungului și furnalelor. „Balcanic” pentru că eficiența statului e redusă, corupția e normală iar canalele non-formale de obținere a resurselor de orice tip primează. Cele patru elemente, după cum observi, se influențează reciproc.
CRIB nu e un partid și nici o generație, ci un curent de idei și un set de valori. Misiunea CRIB nu e ușoară: a te lupta cu o revoluție tehnologică e dificil până și pentru nord-coreeni, darămite pentru o nație europeană. PSD și ALDE, în speță, nu sunt chintesența CRIB ci modalitatea de exprimare a CRIB în spațiul politic. Important în lunile trecute și în anii ce urmează este că CRIB nu înțelege revoluția post-industrială și nici segmentele care sunt sub puterea ei. Tot ce vede CRIB trebuie tradus în… limba CRIB. De aceea, de exemplu, protestele anti-OUG 13 au fost citite de PSD și ALDE drept o conspirație planificată de un grup redus de elite umbroase. S-au folosit până și ideile lui Nicolae Ceaușescu din 20 decembrie 1989. (CRIB e CRIB indiferent ce an e în calendar).  În lumea CRIB nu există autonomie sau independență: ieși în stradă pentru că ți s-a zis de către o persoană cu statut superior să ieși în stradă. (Vorba lui Dragnea: „Oamenii noștri nu mai pot fi ținuți în frâu”. Care frâu? Poți să spui asta în secolul 21 în Europa? Într-o democrație? Nu, evident că nu, dar în lumea CRIB da, poți s-o spui, e chiar natural). Implicit, un protest nu poate fi decât organizat de structuri formale, chit că mai puțin vizibile. De asemenea, ideea de a protesta împotriva corupției e de neînțeles pentru CRIB. Corupția e calea normală a lucrurilor. E dreptul celor aflați la vârful CRIB, drept căpătat pentru că au ajuns la vârf. Restul societății trebuie să plece capul și să pipăie firimiturile. Așa e normal, așa e CRIB să fie” (sursa)

În al doilea rând: cine suntem noi? Urmându-l pe Barbu Mateescu, noi nu putem fi altceva decât CUIG: capitaliști urbani informaționali globali. Dacă are cineva o definiție mai bună, să vină aici s-o spună – mie alta nu mi-a dat prin cap și nici n-am timp să aștept până-mi dă (e adevărat că nici n-am talentul lui Mateescu, să scot un acronim isteț, cu trimiteri: în engleză, „crib” e și „pătuț” – adică infantilizarea masselor, mă-nțelegi; e și „iesle” – adică de unde mănâncă boii, mă-nțelegi; e și „fițuică” sau „copiuță” – adică Victor Viorel Ponta, mă-nțelegi!).

În al treilea rând: care-i problema? CRIB-ul cu CRIB-ul, CUIG-ul cu CUIG-ul, sănătate și virtute! Păi, eu zic că problema este la „B”-ul ăla al lui Mateescu. Mie mi se pare că „B”-l nu este de la „Balcanic”, ci de la „Bizantin”. Și bizantinismul e altceva decât balcanismul: balcanicii sunt europenii cuceriți cândva de Imperiul Otoman, iar bizantinii sunt atât un imperiu, cât și amintirea unui imperiu. Pe scurt, balcanicii au mentalitate de cuceriți, bizantinii au mentalitate de cuceritori. Și aici intră-n joc wild card-ul Mirel Bănică, omul care se pricepe la ortodoxie ca întreg: o fi CRIB-ul (și modalitatea lui politică de exprimare) un Herdenvolk, dar BOR este un Herrenvolk. Sau așa se vede pe sine, cel puțin la vârf. Iată cuvintele lui Mirel Bănică: „încordarea şi neliniştea exprimată de oficialii BOR […] în ceea ce priveşte coabitarea dintre Biserică şi Stat […]. Ceva încă greu de definit, dar palpabil, se schimbă”. Sunt perfect de acord: ceva se schimbă. Ohoho!

Mereu am fost uimit (șocat) de modul cum vorbesc și se poartă preoții ortodocși: obraznici și aroganți în relația cu publicul plătitor, autoritari și paterni în relația cu babele, umili și lingușitori în relația cu superiorii lor ierarhici, corupți și coruptibili în relația cu statul. N-ar fi trebuit să fiu. Dacă eram mai atent la ceea ce scriu cercetătorii fenomenului religios din România, mă dumiream din timp: acești oameni nu au alți interlocutori în afară de CRIB, iar în lumea CRIB nu există egalitate (nici măcar egalitate formală, ca în lumea noastră). Acolo ești fie stăpân, fie sclav, iar un preot ortodox n-are de ales, trebuie să fie stăpân pe turma lui de mioare, că altfel se dezbracă mioarele de blană și-și arată adevărata față (eu am văzut-o, pot aduce mărturie. Modul de adresare al preoților ortodocși este singurul posibil). Dar odată formați pe acest calapod, preoții dau de altă belea: habar n-au cum să se poarte cu CUIG, iar CUIG nu acceptă o asemenea abordare, pentru care are și un nume (global, cum altfel): „to belittle”.

Bref: pe măsură ce CRIB pierde controlul (prin îmbătrânire, moarte, sărăcire, proastă reprezentare politică etc) și CUIG îl câștigă, ortodoxia are probleme. De adresare, dar nu numai: de adecvare, de intransingență etc. Problemele ortodoxiei nu sunt și problemele mele, le semnalez doar în trecere, alta-i problema mea de fond: este acum timpul generației mele, sau timpul generației mele a trecut deja? Adică: sfârșitul ăsta de veac ne include și pe noi, sau suntem parte din veacul ce stă să se nască? Pentru că de prea multe ori, primii care-au salutat o revoluție au fost printre primii măturați de ea. Exemple sunt nenumărate, acum pe loc îmi vine-n cap doar romanul „Izgoniții”, dar sunt convins că se pot găsi și altele mai bune.

Iată o mică întâmplare: de când am emigrat aici la Bruxelles mă tot câcâi să-nvăț franceza, s-ajung la un nivel cât de cât. Am început în ianuarie, am dus cursul târâș-grăpiș până-n martie când ne-au trecut pe online și de-atunci s-a dus totul dracului, nimeni n-a știut ce să facă și am ratat examenul din iunie (tot online și ăla, păi cum altfel). Am reînceput în septembrie (același modúl de anul trecut, vai de capul meu francofil), am mers bine până luni (26 octombrie), când a fost ultima lecție face to face. A ieșit o halima. Din cele 3 ore pe care le aveam la dispoziție, prima a fost dedicată unui mic examen, iar în restul timpuluiu ne-am scremut să instalăm aplicația Microsoft Teams, ca să putem lucra și pe mai departe. Oricât ne-am străduit, treaba n-a mers, iar replica finală a celor prezenți a fost: „Nu-i nimic, domnișoară profesoară, c-o vom instala acasă! Or să ne-arate copiii cum se face”.

Culmea este că exact așa s-a și întâmplat. Ieri (28 octombrie) am avut prima lecție online, o treime din cursanți a participat și s-a descurcat între binișor (Slimen, berberul din Maroc) și foarte bine (Joanna, grecoaica din Albania). Da, evident: cei care avem copii am reușit să instalăm aplicația și să luăm parte la lecție; cei fără copii, nu. E-adevărat, pe mine m-a ajutat nevastă-mea (că fiică-mea e la grădiniță), dar asta nu scade din valoarea argumentului: „Aici” (citez din articolul lui Bănică) „transpare şi unul dintre efectele ale oricărei crizei epidemice majore: o «reaşezare» a instituţiilor şi a oamenilor”. Nu pot să nu mă întreb: această reașezare nu vine cumva prea târziu pentru generația mea? Că de CRIB nici nu mai vorbesc; dar noi suntem încă vii și mai sperăm la vreo 20 de ani de viață activă. Ei bine, dacă acești ani care ne-au rămas i-om petrece tutelați de copii, cu ce vom fi fost, istoric vorbind, mai buni decât CRIB?!

p.s. ori de câte ori scriu câte un text, se găsește cineva care să-mi explice că-s în lună și că habar n-am de sărăcia de la țară, că problemele de acolo sunt cu totul altele și că vorbesc ca să mă aflu-n treabă. Sau că „aberațiile” mele nu au „nicio legătură” cu realitatea (pe care el sau ea, comentatorul sau comentatoarea, o cunoaște iar eu, nu). Poate că așa și e. Nu cred, însă-i e posibil; orice e posibil. Dar vin și întreb: ăsta este rostul unul text pe Contributors? Să rezolve problemele din mediul rural? Ale precariatului din ghetouri? Abandonul școlar? Plecarea medicilor din România? Fabricile de doctori de pe la diverse Academii? Ambuteiajele din trafic? Salariile actorilor? Mie mi se pare, dimpotrivă, că rostul unui text nu este să „rezolve” ceva, ci să aducă la aceeași masă (virtuală, da; a comentatorilor, da!) oameni cu păreri, viziuni și convingeri diferite, opuse și chiar ireconciliabile. Să se certe, dacă e nevoie! Dar să știe unii de alții că există. Iată de ce mi se par esențiale, absolut esențiale, fraze ca acestea: „Vreau să vă mărturisesc direct şi foarte sincer, ca fost (şi viitor!) pelerin şi observator al fenomenului, că mi-e foarte dor de umanitatea caldă, de atmosfera pelerinajului de la Iaşi şi Bucureşti. Îmi lipseşte amestecul greu de exprimat în cuvinte, de credinţă, religiozitate populară, ordine şi dezordine, emoţie – într-un cuvânt, un ritual religios excepţional, pe care este bine că-l avem, acum în (post)modernitate. Până când pelerinajul se va întoarce, soluţia este pelerinajul interior”. De unde să știu eu sau alții ca mine ce simte un pelerin?! Doar n-am mai intrat într-o biserică de pe la vreo zece ani, și chiar și-atunci intram doar bătut, altfel preferam să merg la pescuit. Darămite pelerinaje! Mi se pare evident că fără mărturii, fără puncte de contact ca Mirel Bănică, o întreagă lume ne rămâne complet necunoscută, o Africă interioară despre care nu știm nimic (și nici nu vrem să aflăm, mulți dintre noi. Noroc că mai vine și câte un rând de alegeri și-atunci aflăm, iar după ce aflăm facem urât!).

p.p.s: poate că rostul unui text de pe Contributors este tocmai „pelerinajul interior”. Dacă un text nu te face să te inflamezi, să ieși din carapace, atunci – la ce bun?

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. Eu nu inteleg talibanizarea asta stearpa a ideilor.

    Intelegerea e ca se termina veacurile prin incetarea dominatiei PSD? De parca PNL e un fel de Iisus care face trecerea intre ere. Dar hai sa zicem ca ar fi asa, Chirica de la Iasi nu a fost PSD pana in urma cu un an?! Probabil ca e un fel de Maria Magdalena a acestei schimbari de era. Oricum, acolo numai schimbare nu e cu acelasi om la putere. Poate doar la fata. Si oricum, nu e neaparat o revelatie acolo, pentru ca Iasi-ul fusese mai bine administrat de cat Bucurestiul chiar sub control politic al PSD, acelasi ca in Bucuresti.

    OK, la Bucuresti se poate spune ca e o schimbare autentica si vom vedea cat de eficienta si mai ales cat de puternica va fi ruperea de trecut astfel incat bucurestenii sa nu mai voteze PSD in ruptul capului la urmatoarele alegeri.

    Iar la Galati a castigat tot candidatul PSD, acolo nu e nicio schimbare, dar exemplul e iarasi prost ca in cazul Iasiului. Galatiul a fost un oras foarte bine administrat sub PSD in ultimii 4 ani, drept dovada fiind cred orasul pe primul loc in Romania la atragerea de fonduri europene. Da, ati citit bine, pe primul loc!! Se modernizeaza linii de tramvai, canalizari, bulevarde, zone pietonale, parcuri intr-un ritm foarte bun raportat la Romania, totul din bani europeni. Nu e chiar un lucru rau si nu vad de ce ar trebui atunci dat ca un exemplu negativ doar pentru ca … PSD.

    In concluze mi se pare putin cam subtire constructul argumentativ si per total nefundamentat si fara fir.

    • Se poate completa cu Bucureștiul – e forțată includerea în paradigma asta cu CRIB, dacă te gândești că încă din 92 capitala a respins PSD (cu toate denumirile anterioare) de o grămadă de ori, până să ajungă la Oprescu și apoi Firea. Iar Brașovul, sa fim serioși, cine știe stilul lui Scripcaru nu ar spune că ieșise din CRIB și se afla in vreun capitalism global whatever. E foarte tras de păr, ca și cum avem un model teoretic seducător și apoi forțăm exemple care sa îl confirme.

  2. recomand o lectura utila pentru un inceput mai facil ( se poate începe si cu Freud de ex) in intelegerea celuilat dar si a sinelui.
    https://ziare.com/stiri/conflict/pupatul-moa-telor-o-scurta-istorie-despre-rugaciune-si-componenta-irationala-de-manifestare-prin-simboluri-1641194

    Altfel felicitări pentru text ai multa bafta la „francizare”. Odata stapananita, limba franceza ajuta enorm la expunerea dilemelor intr-un mod elegant, argumentat si non-agresiv. La subtilité oblige! :-)

  3. „logica economică și socială a lumii coșului de fum, strungului și furnalelor.”.
    Este ușor sa-i condamna pe cei care au ramas prizonierii cosului de fum si al strungului, dar nu vrem sa vedem ca de cel puțin un sfert de veac elitele românești n-au propus nimic in schimb. Trebuie sa observam ca nu toate tarile din est au purces la deindustrializarea haotica din Romania. Trebuie numai sa aruncam o privire la Polonia.

    • Capitaliștii urbani informaționali globali au cam dat-o in bara in UK si USA, unde CRIB-ul le-a trantit usa in nas din 2016 încoace alegand pe cei mai improbabil indivizi care sa-i reprezinte. CRIB =~ People from somewhere, iar People from anywhere sunt CUIG, oamenii fara patrie, o varianta imbunatatita a omului nou propus de Trotsky si mai nou de Soros.

    • M-am uitat. Si ce mi-au vazut ochii?
      Polonia: pondere industrie in PIB: 28%, pondere servicii in PIB: 67%
      Si Romania, care vine si ea din urma: pondere industrie in PIB: 33%, pondere servicii in PIB: 62%

      Absolut de neinteles statistica. Dar, una peste alta, felul cum creste sectorul post-industrial e al naibii de similar intre Polonia si Romania, doar ca noi suntem un pic in spate. Si asta e cel care schimba masiv lucrurile.

      • Mai exact ce au propus?
        Sa devenim o tara in care eu ii tai iarba vecinului, iar el îmi tunde iarba si in felul acesta crestem PIB-ul?
        Sau sa concuram cu Manila si Bombay in a deveni un call centre? Cum bine spunea un comentator mai jos, în afară de uzinele Dacia nu avem un obiectiv industrial serios in tara, fabricile din Ardeal produc componente care sunt apoi asamblate in Germania, unde se realizeaza valoarea maxima a produsului final.

  4. Multe lucruri interesante care, poate, ar merita discutate. Dupa mai multe lecturi bine aprofundate …
    Acuzatiile la adresa „saracilor” romani care, chipurile, ar fi ales sunt nefondate ! Romanii nu au dorit comunismul, n-au existat comunisti romani (rarele exceptii nu se pun niciodata la socoteala, sunt exceptii), comunismul ne-a fost impus de o putere ocupanta . Poate se va scrie vre-odata o istorie cinstita; cele scrise pana acum sunt dintr-o „corectitudine politica” avant la lettre…(pentru francofoni).

  5. Un text bun, ca de obicei, domnule Buzea! Personal sunt de acord cu majoritatea ideilor exprimate de dumneavoastra. Am o singura precizare de facut. Dumneavoastra identificati CUIG-ul ca fiind Capitalisti Urbani Informationali Globali, ceea ce mi se pare corect. Doar ca o parte din CUIG, mai exact copiii celor din CUIG, o parte a milenialilor, crescuti doar in capitalism (ca si mine, de altfel) s-a cam prins care e „spilul” capitalismului. Noi cei cu internshipuri neplatite, cu ore peste program neplatite, cu diplome de master in buzunar dar cu part-time-uri pe salariul minim la McDonalds in UK sau aiurea, care am mers si am vazut ambele fete ale capitalismului in Vest, obisnuiti sa inchiriem apartamente cate doi-trei, care nu ne vom putea lua case probabil niciodata (cum sa fac eu credit pe 30 de ani, cand avem cate o criza economica la fiecare cinci ani?) asa ca preferam sa ne cheltuim salariile pe iPhone-uri, o parte dintre noi incepe sa fie bantuita iarasi de stafia lui Marx. Noi, supranumiti si sexo-marxisti, vom creste procentual iar conflictul CRIB-CUIG va fi inlocuit probabil de conflictul CUIG-CUIG, unde primul C denota termeni diferiti. Dar mai avem pana atunci. Toate cele bune!

    • „o parte dintre noi incepe sa fie bantuita iarasi de stafia lui Marx” – vă mulțumesc pentru comentariu, domnule Ganymede. Înțeleg ce spuneți; am trecut prin aceleași experiențe ca dumneavoastră (https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-opinii/articol/gastarbeiter), doar că stafia lui Marx nu m-a bântuit niciodată: sunt născut în 1971, am trăit personal fanteziile lui Marx în țara lui Caragiale, m-am lămurit. O singură întrebare: dacă doriți să trăiți într-o lume mai bună și mai dreaptă (adică-n comunism) sunteți dispus să ucideți oameni? Sunteți pregătit de crime? Vă asumați asasinarea „dușmanilor obiectivi”? Sunt convins că știți lucrul cel simplu: fiecare om ia decizii, deciziile au consecințe, iar pentru consecințe cineva își asumă responsabilitatea. Ca Nea Nicu, de pildă.

      • Multumesc pentru raspuns, domnule Buzea. Da, cunosc si experientele dumneavoastra. Nu inteleg, insa, de ce legati idea de sistem perfect (ii spuneti comunism, poate ar fi mai bine sa gasim un alt termen mai putin controversat, nu stiu!) cu ideea de crima. Un sistem criminal este, din start, un sistem care nu e perfect. Suntem de acord ca sistemul care a predominat in Europa de Est pana in ’89 nu era perfect. Deci, o intoarcere in timp nu este de preferat. Pe de alta parte, ce facem cu victimele actualului sistem capitalist? Cu cei care mor pentru ca nu isi pot permite tratament medical, cei care mor pe strazi iarna, de frig, cei care mor literalmente la birou in fata calculatorului (in Japonia, ii zice karoshi), copii care mor de foame in Africa numai pentru ca nu este profitabil sa cream sisteme de aprovizionare alimentara in acele zone si altii? Ii lasam sa moara doar pentru ca noi am reusit sa ne implini visul de a bea Coca Cola si de a manca portocale nu numai de Craciun?

        Cred ca este clar ca nici acest sistem (capitalist, la el ma refer) nu functioneza, mai ales de la criza din 2008 incoace (cand Obama a salvat bancile si a lasat oamenii simpli sa moara). Consider ca suntem o specie mult prea inteligenta si cu o putere de imaginatie mult prea bogata incat sa ne multumim doar cu atat!

        • I see. Dacă mergeți cu gândul spre „Capitalismul este imperfect, dar perfectibil; hai să ne punem mintea la contribuție și să-l facem mai bun, mai inclusiv”, atunci da, puteți conta pe mine fără nici o problemă. Dar dacă mergeți spre „Capitalismul este imperfect, deci trebuie să-l înlocuim cu un sistem mai bun de organizare a societății, unul bazat pe redistribuție – fie că îi spunem comunism, marxism, maoism, titoism, juche, castrism, ceaușism, leninism sau pol-potism”, atunci apucați-vă de florări, de mers la sală și de tras de fiare. Va trebui să ne omorâți pe toți înainte de-a vă bucura de The New Brave World. Pentru că, știți, de data asta nu ne vom mai lăsa. În 1917 ne-ați luat ca din oală, dar de atunci încoace am mai învățat și noi câte ceva.

          • Nu pot sa inteleg de ce va preocupa redistributia. Adica, redistributia nici nu are cum sa atinga marea majoritate a oamenilor. Nu stiu cat capital aveti dvs personal (si nu ma intereseaza, ca nu asta e problema), dar 99% din oameni nu au capital (in cazurile fericite in care cineva are casa si masina, ala nu e capital, e proprietate personala). Adica cei mai multi oameni nu au ce sa redistribuie, chiar daca ar dori! In cazul meu, ar fi un laptop de cinci ani, un telefon mobil si un costum mai de doamne-ajuta (vechiut, dar fara coate tocite, ca e purtat doar la ocazii!).

            • Pentru că redistribuția presupune confiscare, iar confiscarea presupune violență (nimeni nu dă nimic de bunăvoie!). Eu personal nu posed nimic al meu, capital mobiliar sau imobiliar, iar hainele de pe mine și laptopul mi le-au cumpărat nevastă-mea și soră-mea (în „rafale”, adică de ziua mea de naștere, de onomastică și de Crăciun). Ce e drept, laptopul meu e mai nou decât al dumneavoastră: e din decembrie 2018! Totuși, nu aș da nimic de bunăvoie, nici haine, nici telefon, nici laptop și nici echipamentul de munte (ăsta, ce e drept, l-am cumpărat din banii mei! 20 de ani mi-au luat ca să-l adun, piesă cu piesă), va trebui să fiu bătut foarte rău înainte, și chiar dacă asta nu e foarte greu, vă asigur că nici tocmai ușor nu e. Și mai e ceva: când au fost desproprietăriți / deschiaburiți, foștilor proprietari li s-au luat copiii, care au fost trimiși în Izolatorul Politic. Acolo au crescut, fără să știe cine sunt. Vin și vă întreb: dat fiind că nu am decât un singur copil, pe care-l duc zi de zi la grădiniță cu cârca, mă vedeți dumneavoastră pe mine lăsându-mi copilul „redistribuit” în Izolatorul Politic?

  6. Spiritul civic dezlănțuit 1989 la eliberarea din naționalcomunismul ceaușist nu mai poate fi asuprit, întemnițat, eliminat. Societate civică atomizată, deformată și amputată în 80 de ani 1939-1989 de dictatură autohtonă specifică, a reapărut în spațiul public românesc. E ceva viu, îndrăzneț și promițător.

    …”… să aducă la aceeași masă (virtuală, da; a comentatorilor, da!) oameni cu păreri, viziuni și convingeri diferite, opuse și chiar ireconciliabile. Să se certe, dacă e nevoie!…”…

    Pluralitatea, diversitatea din civilizația urbană e tulburătoare, nu se înghite pe loc de unii („Șocul viitorului de Alvin Tofler” a apărut în anii 1970 în țară) . Cred că acomodarea cu civilizația urbană e o treabă care ține o viață întreagă. M-am născut la sat și am văzut cum bunicii și părinții mențin amintirile, imaginațiile și credințele insușite la sat chiar după ce s-au mutat la oraș. Tranziția nu reușește la fiecare în aceași măsură. Nu e o problemă mare în lucrurile zilnice?

    …”… soluţia este pelerinajul interior”. De unde să știu eu sau alții ca mine ce simte un pelerin?!…”….

    Copii de pe planeta noastră se nasc la sate (în Africa, Asia…) și se mută în orașe. Pământenii devin de mult timp o specie de orășeni. Nu mă sperie. Civilizația din orașele provincilor istorice, Bucovina, Banat, Transilvania, Sibiu, Brașov, Timișoara, Cluj etc au un trecut foarte asemănător cu cea din MITTELEUROPA, Praga, Viena, Lwiw etc.
    Îmi lipsește aici pe contributors aceast aspect care neglijează sau elimină din vedere civilizația urbană MITTELEUROPA și plasează CRIB ca singura realitate din țară. Nu cred că e așa. Am văzut cum mulți bănăteni mutați în orașele din vest sau descurcat din prima zi foarte bine cu noua situație, s-au simțit acasă (fac abstarcție de faptul că unii s-au mutat în limba lor maternă). Cred că Timișoara TM2021 capitala culturală europeană poate ilustra acest lucru. Sibiu capitala culturală europeană 2007 e deja ceva uitat și ignorat aici?
    CRIB e numai o parte (crescândă?) din viața cotidiană a țării în secolul mult lăudat la București? O mare parte a locuitorilor țării au migrat după eliberarea din naționalcomunismul ceaușist în vest. Sunt milioane de cetățeni care și-au luat răspunderea pentru viața lor și pentru familia lor în propriile mâini. Îmi lipsește aici în articol această experiență a milioane de locuitori care durează mai mult de 30 de ani (migrarea în SUA durează de peste 150 de ani), chiar dacă autorul scrie din Bruxelles.

    … „… o «reaşezare» a instituţiilor şi a oamenilor”. Nu pot să nu mă întreb: această reașezare nu vine cumva prea târziu pentru generația mea?… „…

    O preocupare prea restrânsă cum e în mișcarea „identitară” limitează orizontul extrem de mult. Ieșirea din „selbstverschuldete Unmündigkeit (I. Kant)” nu e doar de domeniul filozofiei.
    Nu sufăr de lucruri care sunt departe de mine (balcaniul, regățenii). Nu sufăr de lucruri „istorice” pe care nu le-am trăit, care sunt interpretate de fiecare generatie în alt fel.
    …”… În 1916 România intră în război, iar în 2016 PSD câștigă en fanfare alegerile. Acesta este „veacul” la care mă refer: secolul analfabeților. Războiul a schimbat totul, politica s-a massificat…”….
    Doi străbunici au murit degeaba în WW1 într-un război „imperialist” dezlănțuit în Europa de mai mult decât un inițiator. Familia a suferit din cauza dispariției a doi bărbați tineri. Am aflat târziu de la bunica câte ceva despre tatăl ei pe care nu l-a cunoscut. Tristețea și durerea ei e o parte din viața familiei. Aici începe pentru mine aspectul familiar al „epocii” descrisă excelent de autor.

    Văd în România europeană, în integrarea euroatlantică realitatea pentru tinerii de azi în țară.
    BOR e numai:
    „cu umbre care nu sunt v-a întunecat vederea” ….?

    • „Îmi lipsește aici în articol această experiență a milioane de locuitori” – vă mulțumesc pentru lungul dumneavoastră comentariu, domnule Kurt, dar nu este această frază ușor absurdă? Poate în germană să aibă un sens, dar în română nu are. Nu găsiți în textul scris de 1 om experiențele a milioane de oameni?! Păi, cred și eu că n-o găsiți. Nici nu e.

      • Sensul: trebuie ținut cont de faptul că milioane de cetățeni „migrați” din țară în vest au „trăit” în democrațiile occidentale. La aceste fapte trăite m-am referit. Nu prea am o expresie elegantă ca dvs. în limba română. De acord. Folosesc practic numai limba maternă. Cei care sunt rezidenti în vest au acumulat cunoștințe de limbi mai bune (franceza, spaniola, portugeza, engleza, olandeza, italiana etc) ca la scoală. Vom vedea traducători mai buni? Mai multe traduceri din literatura română contemporană in celălalte limbi din UE?
        Cu stimă

        • Dacă aș putea eu să mă exprim în germană așa cum puteți dumneavoastră să vă exprimați în română, domnule Kurt, aș fi luat premiul „Otto cel Mare” înaintea președintelui! Lăsând gluma la o parte, vreau să vă spun că vă descurcați foarte bine în română, chiar dacă nu este limba dumneavoastră maternă. Revenind la articol: dacă înțeleg bine, dumneavoastră constatați că am „lăsat la o parte” experiența de viață a milioanelor de foști cetățeni români care au părăsit țara din 1945 și până azi, în 2020. Că nici nu am pomenit-o în text, nemaivorbind de a o folosi. Dar ce ar fi fost de spus? Milioanele despre care faceți vorbire, Diaspora, s-a schimbat fundamental și, de vreo două decenii încoace, ajută din plin la schimbarea țării, a României, care nici ea n-a stat pe loc (deși, după câtă văicăreală românească citesc pe internet, ai zice c-a rămas în 1992, în „democrația originală” a lui Nea Nelu! Ei bine, nici pomeneală). Am scris în text despre faptul că Estul în general și România în special (da, România este în unele privințe înaintea Estului, luat ca pluton) se află în plină schimbare. O schimbare fundamentală; generațională, culturală, de model al autorității etc. Pe scurt, ca să vă răspund („nemțește”) scurt și la obiect: cei plecați din țară s-au schimbat foarte repede, iar acum se schimbă și cei rămași în țară. Mai încet, dar în exact aceeași direcție – a DESPRINDERII. Când veți vedea mai multe traduceri din literatura română contemporană în celelalte limbi din UE? Păi… când dumneavoastră veți merge la librărie și veți întreba dacă librăria are la raft romanul „Gastarbeiter” de Mihai Buzea în traducere germană. Și dacă librăria nu-l are, dumneavoastră să faceți scandal! Sau, în buna și strania exprimare românească, să mergeți la patron și să-i ridicați toți sfinții :)

          • Mulțumesc. M-am referit numai la cei plecați în ultimii 30 de ani în vest. Sunt milioane. Contactul cu familiile din țară e un aspect nou și cred că are influență.
            Traducerile din literatură cehă au fost numeroase după Buchmesse Leipzig (Jaroslav Rudis, Topol, Tuckova etc). Traducerile din literatura română contemporană: Mircea Cărtărescu, Dan Lungu, Ana Blandiana, Dinescu etc au fost prezentate bine în sfera literară germană. Cred că traducerile sunt importante. Citesc câte ceva beletristică. Recomand traducerea în germanâ IL. Caragiale „Publicistica”. Cum se traduce: curat murdar? Mă concentrez pe stiințele naturii, mă interesează fizica etc.

            • „Contactul cu familiile din țară e un aspect nou și cred că are influență” – păi sigur că are. Cei plecați s-au îmbogățit, iar acum cei din țară sunt în curs de a le urma exemplul – și se îmbogățesc și ei. Iar oamenii bogați sunt oameni liberi. Nimeni nu le mai poate spună ce să facă, iar ei nu așteaptă de la nimeni „să le dea”. Asta am vrut să spun prin „tensiunea” care crește între puterile din România (cea politică și cea religioasă) și pătura activă a societății: „puternicii” erau obișnuiți să comande și comenzile lor să fie ascultate „fără murmur și șovăire”, pentru că ei dețineau forța economică (id est erau bogați). Acest mecanism al „ascultării” s-a dereglat în unele părți ale țării (orașele pe care le-am numit la început) și este încă perfect funcțional în alte zone; dar viitorul nu este (sau nu mi se pare mie că este) al „ascultării”, ci al „consultării” (ierarhiile tind să fie înlocuite de rețele de colaborare). Cam asta am vrut să spun. Precizare: „a se îmbogăți” = a ieși din paradigma „grija zilei de mâine”. Sau, și mai scurt: Vrem O Țară Ca Afară începe să prindă cheag.

          • Banii nu sunt totul dar ușurează multe. Cred că banii „căpșunarilor”, al migranților în vest din ultimii 30 de ani sunt un proiect „reușit”.
            Anual au ajuns astfel miliarde Euro dierct la familiile din țară și au înbunătățit balanța de devize al BNR. Crearea unei pături de antreprenori în intreprinderile private din țară e necesară pentru ca experiența de indpendență față de budgeturile publice să convingă pe cât mai multi cetățeni de avantajele libertății și al democrației. Democrația e un melc, merge încet dar merge înainte. Cehia asigură azi cetățenilor un trai ca in vest chiar dacă guvernele sunt mediocre de mult timp.
            Traducătorii au făcut treabă bună și au contribuit mult la conectarea est vest, la o cunoaștere mai bună între europeni. Gabriela Adameșteanu a fost tradusă de G. Aescht în germană. Traian Pop Traian a fost tradus în germană de Johann Lippet („Biografie un model„ și în antologia „Vânt de la potrivit la tare”, traduse în limba română anii 1980) și primește acum pe 6.11.2020 premiul literar Gryphius-Preis la Düsseldorf/RFG (…”…Gryphius-Preis an Traian Pop Traian
            Die Jury der Künstlergilde Esslingen hat auf Vorschlag von Norbert Sternmut dem aus Rumänien gebürtigen Schriftsteller, Herausgeber und Verleger Traian Pop den Andreas-GryphiusPreis 2020 für sein Gesamtwerk verliehen.
            Traian Pop, gebürtig aus Kronstadt, war nach einem Studium an der Technischen Uni Temeswar in der Begastadt als Lyriker, Dramaturg und Toningenieur u. a. am Deutschen Staatstheater Temeswar tätig. Er verfasste Romane, Theaterstücke und Gedichtbände in rumänischer Sprache. Anfang der 1980erJahre begann er mit systemkritischen Texten gegen das Ceausescu-Regime und hat diese kritische Grundhaltung bewahrt. 1984 erschien sein erster Gedichtband „Innere Zeit“ unter dem Pseudonym Traian Pop Traian. Seither veröffentlicht er unter diesem Namen. 2013 wurde sein Lyrikband „Die 53. Woche“ ins Deutsche übersetzt. Der Banater deutsche Autor Johann Lippet merkt zu „Absolute Macht. Roman(z)e(n) aus einem vertraulichen Tagebuch“ an: „Traian Pop Traian, der seit 1990 in Deutschland lebt, war in der literarischen Szene Rumäniens kein Unbekannter, gehörte Anfang der achtziger Jahre zu jener Generation junger Lyriker, die von der rumänischen Literaturkritik in Anlehnung an die Beat Generation in den USA als Generation 80 bezeichnet wurde. Der Großteil der in diesem Auswahlband vorliegenden Gedichte sind nach 1990 entstanden und thematisieren immer wieder zwei fundamentale Fragen: Wer bin ich? Wo gehöre ich hin? Beim Versuch, Antworten auf diese Fragen zu finden, wird der Autor unweigerlich mit der Vergangenheit konfrontiert.
            Traian Pop Traian, heißt es weiter, kommt aus dem Ovid Land Rumänien und er schlägt eine Brücke von Glogau und Breslau, heute Pole, nach Temeswar/Timișoara, der künftigen EU-Kulturhauptstadt. Bearbeitung für die BZ: Balthasar Waitz.
            Banater Zeitung, Wochenblatt für Temesch, Arad und das Banater Bergland Mittwoch, 4. November 2020, 28. Jahrgang/Nr. 1389…”..)
            scrie Balthasar Waitz în ziarul „Banater Zeitung” din Timișoara (anexă la ziarul Bucureștean „Deutsche Allgemeine Zeitung für Rumänien”) din 4.11.2020.

  7. Sfirsit de „veac” se poate anunta la basarabeni:
    „Maia Sandu, liderul opoziției din Republica Moldova, a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale, având un avans de aproape 4 procente în fața socialistului Igor Dodon.”
    La noi inca nu se stie; cind ne fu lumea mai draga, aparu mamutul USL.
    Dupa atitea critici se va putea adapta Nicusor la munca pe care o critica? Si, sa vedem ce cauta neamtul in Timisoara :P

  8. Bun articol, multumesc!
    Ca sa ma aflu-n treaba intr-un subiect total colateral, va descriu experienta mea cu sculele de comunicare online. Prin natura meseriei, din martie pina acum am folosit skype professional, goto meeting, webex, zoom, Microsoft Teams (scoala copiilor). Zoom a functionat cel mai bine video si audio, interfata cea mai simpla si cu toate facilitatile de care am nevoie – de fapt ceilalti cu care sunt in contact impun sculele lor. Nu vreau sa sune a reclama asa ca ma opresc aici.
    O intimplare amuzanta a fost la sedinta cu parintii, online, unde scoala foloseste Teams. Am trimis in timpul sedintei un comentariu cam ironic celuilalt tatic roman (suntem doar doi) referitor la niste alegeri ale madamei responsabila clasei. Am selectat numele parintelui din lista de participanti si Send… Comentariul s-a dus catre toti parintii… noroc ca nu nu stiu romana. M-au intrebat vreo doi ce-am scris si am biiguit o scuza necredibila, bineinteles. Cel putin in implementarea scolii si a laptop-ului meu, in Teams nu se pot trimite mesaje private catre alt participant dintr-un meeting. Gata, am invatat-o si p-asta :-P

    • Am pățit exact același lucru, domnule F. George: i-am scris ceva Joannei, care vorbește și engleza, și comentariul s-a dus la toată lumea. Având în vedere că limba de comunicare era franceza, toți cei conectați s-au amuzat copios și ne-au amenințat că ne pârăsc soțului Joannei, respectiv neveste-mii.

  9. „Mereu am fost uimit (șocat) de modul cum vorbesc și se poartă preoții ortodocși: obraznici și aroganți în relația cu publicul plătitor, autoritari și paterni în relația cu babele, umili și lingușitori în relația cu superiorii lor ierarhici, corupți și coruptibili în relația cu statul.” Pai CTP este mai putin alambicat: preotii sunt „satane in sutane”. Cand liber-cugetatorii si progresistii vor sa-si motiveze greata fata de credinta romanilor, incep cu judecarea preotilor..

    • Românii au aceeași limbă, domnule Tiberiu, dar nu au o credință unică. Iar cetățenii români nu au nici măcar aceeași limbă, ci doar aceeași cetățenie. Ca în toate statele normale, democratice; sigur, în Arabia Saudită este altfel.

      • Romanii ortodocsi sunt majoritari, 87%-cf. INStatistica-2011 . Iar pacatul generalizarii (preotii „sunt obraznici, aroganti, corupti, satane „etc) aduce aminte de felul cum erauprivita populatia Romaniei in anii ’90 prin ochii cetateanului mediu vest european(care nu prea stia pe unde e tara noastra pe harta): cersetori, maslinii, nespalati si hoti..

        • Ortodoxia este religia majoritară în România, da. Românii sunt etnia majoritară în România, da. Poate nu m-am exprimat bine: mulți români educați nu se recunosc în ortodoxie, iar mulți ortodocși nu se recunosc în Europa (sau în „lumea globală”, nu știu cum este mai exact). Dacă din tot ce-am scris vă interesează strict partea cu ortodoxia, atunci am să rezum: fără o strategie de adresare către intelectuali și către tinerii marilor orașe (cele două categorii se suprapun, dar nicidecum în totalitate), ortodoxia din România – ca, de altfel, din tot Estul – pierde teren. Deja pierde teren (în sens de „autoritate spirituală”) și, fără un efort de repoziționare, va continua să piardă. Există în spațiul public din România, într-adevăr, intelectuali de mare valoare care se exprimă în favoarea ortodoxiei locale, dar factorii decizionali ai înaltului cler îi ignoră sistematic, îi lasă să vorbească singuri. Dacă dumneavoastră aveți un alt punct de vedere asupra acestei situații, vă rog să-l comunicați; este perfect posibil ca eu să mă aflu în eroare. Orice e posibil.

  10. Au dreptate cei care critică comportamentul preoților ortodocși. Cu mare regret!
    La fel de inacceptabil mi se pare că tembeli pluseriști ALEȘI!!!! nu sunt în stare să jure pe Biblie și să spună: Așa să-mi ajute Dumnezeu!
    Și încă ceva!
    BOR n-a fost deloc patriotică în decursul veacurilor, a fost un vector de slavizare, noroc cu luteranii lui Hanăș Begner, cel din Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung , primul document pe românește, care prin Coresi au românizat biserica pravoslavnică!

    • „Biserica ortodoxa e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghițirea printre poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e“ (Mihai Eminescu, „Liber-cugetător, liberă-cugetare“, „Timpul“, 2 februarie 1879).

  11. E un punct de vedere. Nu stiu de cit timp sinteti in Bruxelles, dar banuiesc ca nu de foarte mult, avind in vedere ca ati marturisit „mă tot câcâi să-nvăț franceza”. Probabil ca nu cu mult timp inainte de venirea pandemiei. Dupa ce trece asceasta nebunie, poate o sa aveti curiozitatea sa mergeti un pic la Sf. Nicolae, de linga Place Lidts. O sa aveti surprinderea sa gasiti acolo o multime de „CUIG” si mult tineret foarte scolit in occident. Plus, multi EU-officials de 35-40 de ani, care nu au nici o tangenta cu CRIB.
    Preoti deschisi la minte, care nu cer bani si care nu sint nici pe departe „obraznici și aroganți în relația cu publicul plătitor, autoritari și paterni în relația cu babele, umili și lingușitori în relația cu superiorii lor ierarhici, corupți și coruptibili în relația cu statul”.
    Facind astfel de catalogari, procedati exact ca aia care spun: „romanii sint hoti”.

    • Vă mulțumesc pentru comentariu, domnule George. Apreciez coerența și eleganța exprimării dumneavoastră; mă nedumerește însă recomandarea, punctul central al comentariului! Cum era și acea apocrifă din 1990, atribuită inubliabilului Gelu Voican Voiculescu („Domnilor, sunt perplex și așa am ordin să rămân”). Adică: de ce? Sau, mai pe larg: dumneavoastră îmi recomandați să merg la biserica Sfântul Nicolae din Schaerbeek (cea de pe rue de Palais, dacă nu mă înșel)? De ce aș face acest lucru? Ca să capăt ce, să obțin ce, să m-aleg cu ce? Care ar (putea) fi motivația mea de a întreprinde o astfel de acțiune? Scrierea unui reportaj? Altă motivație? Dacă aveți timp și bunăvoință, dumiriți-mă, s’il vous plaît!

      • Scuzati, nu m-am exprimat suficient de clar. Departe de mine gindul de a va determina sa mergeti in locul respectiv pentru a scrie ceva sau sa obtineti ceva. Va citesc textele si imi amintesc in special de cel despre Brexit. Acolo ati prezentat citeva planuri diferite ale aceleasi probleme. Acum, credeam ca, pur simplu veti fi avut o curiozitate de autor sa vedeti ca teoria cu CRIB nu se aplica in totalitate. Ca sint oameni foarte ok (multi), cu scoala, care isi traiesc credinta ortodoxa senin. Asta aproape de dvs. Atita tot.
        Dupa cum teoria cu CRIB nu se poate aplica, de exemplu Greciei, tara unde credinta este vie si nu a avut experienta traumatizanta a comunismului. Asta ca sa ma refer la Ortodoxie. Am vazut multe si mari procesiuni religioase in tari catolice, ca Spania sau Italia. Nu poti sa decupezi o felie din istoria unui popor si sa tragi concluzii asupra unei credinte ce tine de mii de ani.
        Stiu, e usor de a trage suturi in BOR, in pelerinaje, in credinciosii ortodocsi. Exact asta au facut si comunistii. Dar progresistilor de azi li se inmoaie vocea imediat cind le dai exemple din alte tari. Israel de exemplu. Unde traditia e pastrata, unde sint procesiuni importante si o mare parte a populatiei participa. Cind le aduci asa ceva drept argument, schimba vorba. Ca e buba.
        Voi continua sa citesc cu placere textele dvs.
        PS Poate scrieti daca v-ati mai intilnit cu englezul.

        • Nici o teorie nu se aplică în totalitate, domnule George. Nici una, dar absolut nici una! Paranteză: poate că asta e singura teorie care se aplică 100%… am închis paranteza. Revenind: sunt absolut convins că atât în rândul clerului ortodox, cât și în rândul credincioșilor practicanți, și în țară și în diaspora, există persoane deosebite, perfect adaptate secolului XXI, pentru care eticheta CRIB se potrivește ca nuca-n perete. Am întâlnit (fără să vreau și fără să-i caut) doi astfel de preoți și patru astfel de ortodocși praticanți, ceea ce (având în vedere că la anul împlinesc 50 de ani) e destul de puțin; pe de altă parte, admit că sus-numiții erau oameni mai buni ca mine, în toate sensurile. Mai citiți, mai iuți de minte, mai generoși, mai corecți (onești) și cu simț al umorului mai rafinat decât al meu. Plus că unul dintre preoți era și foarte bun la fotbal! Necazul e că acest fel de oameni e într-o minoritate absolută, atât în BOR, cât și în massa ortodocșilor practicanți (pe vremea mea se spunea „turmă”, acum văd că nu se mai spune). Iar când eu personal am avut experiențe cu totul neplăcute cu preoții care au slujit la înmormântările părinților mei, cum să nu fiu predispus spre generalizare? Deși, admit, generalizările nu sunt bune decât pentru învrăjbiri, iar aici massa preoților ortodocși este maestră, din păcate. Punctul be mic: da, sunt societăți și națiuni profund religioase care s-au descurcat și se descurcă excelent în economia informațională (post-industrială), dar mie mi se pare că se descurcă excelent DEȘI sunt religioase, nu PENTRU CĂ sunt religioase. Iar la punctul ce mic, dați-mi voie să râd pe săturate: idioții de comuniști, cu ateismul lor de stat, au produs o generație de călugări! Nu glumesc. O colegă de-a mea de liceu, bună jucătoare de baschet și mare amatoare de flirt, de yoga (?!) și de drumeții pe munte (eu însumi… enfin) s-a călugărit după facultate – dar nu așa, la mișto, că se certase cu iubițelul! Nope. S-a călugărit și călugăriță a rămas până-n ziua de azi, mai are puțin și ajunge stareță (da, am păstrat legătura cu ea).

  12. Stimate silicon_v,
    1.Industria sau industrializarea este o notiune mult prea generala, incit vorbind de ea, statistica sa ofere ,,realism analitic” economic!
    Comparind Romania cu Polonia sau Ungaria la ,,industrializarea”, trebuie sa constatam ca afara de uzinele de automobile NU avem industrializare majora!Indicele de competitivitate/functionalitate institutionala dezastruos 74 alunga sau tin la distanta investitorii industriali/investitiile majore straine de Romania!Ungaria de pilda are in ultimii 3 ani investitii industriale majore, adica fabrici cap-coada cu BMW si Mercedes, la fel in domeniul energetic-gaze, de 3,4 miliarde Euro pe total!Ea are indicele de competitivitate 50, cu 24 de puncte mai bun ca al Romaniei si rezultatele se vad in investitii!
    Romania in schimb are o puzderie de investitii industriale minore in Cluj, Timisoara, Brasov, Rovinari, etc, respectiv pentru anexe si piese simple pentru diferite fabrici straine, cu valoare adaugata sub jumatate decit cele ale BMW/Mercedes in Ungaria!!!
    Asa ca statistica nu ne ajuta cu nimic spre a intelege decalajul industrial major dintre tarile Estice pe de o parte si tarile Estice comparativ cu cele Vestice dezvoltate.Pentru a vorbi de industrializare si avans industrial rapid, ar fi trebuit ca intreg teritoriul national sa fi fost acoperit cu intreprinderi de felul aratat inca din anii 2000 – 2005, astfel ca in 2020 sa fim la ,,egalitate” industriala cu Ungaria. In momentul de fata stagnam in industria simpla a ,,primei revolutii industriale”, dar cu putine uzine de montaj anexe pentru industrii dezvoltate si piese la fel de simple, cu valoare adaugata redusa.
    2.Stimate Orion,
    Aveti perfecta dreptate!
    a.O schimbare majora, asa cum are nevoie Romania nu poate fi ,,produsa” prin simpla afirmare a angajarii in aceasta directie.
    Pentru aceasta este nevoie de o VIZIUNE si un PROIECT POLITIC, ECONOMIC ORI SOCIAL, ori toate la un loc!
    Nu pot afirma ca intre PSD si PNL nu exista nici o diferenta, ci mai degraba o asemanare care le face sa nu fie inovative politic, economic si social!Fiecare au cistigat alegerile ca urmare a esecului general al celuilalt, alternanta la guvernare neavind la baza un proiect de tara.Fiecare a mimat restructurarea politica, morala, sociala sau economica, fara a construi sau adopta un proiect national capabil de a o realiza.Traseismul, coruptia, lipsa de interes pentru dezvoltarea economica si antreprenoriat au culminat cu cirpelile fiscale, legislative si economice.Fiecare a practicat populismul si dezvoltarea consumatorista care a adus tara in stare de natiune esuata!
    b.Istoria da exemple concludente in ce priveste viziunea si ideologia politica, economica ori sociala, concretizate apoi in proiecte nationale!
    In Anglia regele a fost alungat de la putere si executat de catre Cromwell, dar dupa moartea lordului protector regalitatea a continuat ca si cum nu s-a intimplat nimic!Britancilor nu li s-a spus de nimeni nimic rau despre rege si indatoririle sale, astfel ca au crezut ca domina lui este ceva normal!
    Abia dupa 100 de ani, in Franta J. J. Rouseau in ,,Despre Contractul Social”, afirma obligatia regelui de a conduce in beneficiul poporului, in baza unui ,,contract social”!El afirma si dreptul poporului de a inlatura pe regele care nu actioneaza in acest mod.Aceasta lucrare a fost practic un proiect revolutionar, care a schimbat lumea nu doar Franta!
    Sigur ca intrati in UE nu mai putem astepta de aici un proiect politic-social de ,,scoatere din comunismul rural-industrial balcanic” jumatatea de populatie de la tara fara un PROIECT ECONOMIC care sa industrializeze zona limitrofa rurala si sa aduca la scoala si la locuri de munca industriale copiii care abandoneaza scoala, ori trec clasa doar ca profesorii sa nu fie descalificati prin numarul mare de repetenti!
    Si aici sta asemanarea principala dintre PSD si PNL care n-au construit in 3 decenii un proiect de tara cu obiectivul reindustrializarii, pentru a nu pierde un sfert din populatie prin emigrare si in viitor alt sfert prin copii, adolescentii si maturii care nu au locuri de munca si sint candidatii la emigrare…
    c.Comentariul este pentru sustinerea proiectului de tara, despre care PSD s-a ,,scapat” sa vorbeasca la primul ,,Congres” al PSD dupa zborul lui Dragnea.
    De atunci nimic despre un proiect de tara de la PSD sau PNL, ceeace constituie alt element de ASEMANARE dintre cele doua partide care ideologic nici nu se prea deosebesc, cita vreme n-au o PARADIGMA a LEGITIMITATII GUVERNARIi!
    O astfel de legitimitate este definita de accederea la guvernare in urma alegerilor ca latura politica, asumarea unui ,,proiect de tara” drept latura economica si cresterea nivelului de trai conform unor indici sociali prestabiliti, ca latura sociala a PARADIGMEI LEGITIMITATII!
    Fara asumarea acestei paradigme, PSD si PNL (si restul) sint partide ale structurilor in care functioneaza, iar nu ale poporului roman care le voteza fara sa stie ca trebuie sa beneficieze de contractul social pe care-l presupune adevarata legitimitate a guvernarii!
    Despre LEGITIMITATEA GUVERNARII inca nici un autor sau filosof ,,liberal fie social” n-au vorbit niciodata!La fel cum nu vorbeste nimeni despre nevoia unui proiect de tara care sa o sustina din toate punctele de vedere…

  13. CRIB-ul exista si in Engleteria (mai ales in N), si in Francia si la dvs in Belgia, preferam sa nu-i vedem pentru ca acolo societatea este per total mai bogata si este dominata de spiritul legii.
    Nu pot sa cred ca autorul n-a văzut interview-urile cu CRIBistii din USA transmise acum in preajma alegerilor de majoritatea canalelor TV, inclusiv cele francofone (le-am văzut pe TV5 si France 2). Si acolo exista o proportie mare de oameni prizonieri ai cosurilor de fum, mineri si muncitori forestieri cărora li s-a promis populist continuarea slujbelor in care au lucrat părinții si bunicii lor. Si asta intr-o economie dinamică care este in stare sa creeze slujbe noi. Este trist dar un miner prefera sa-si scuipe plamanii intr-o gaura in pamant decat sa devina chelner cu 5$ ora si sa spere ca va primi un bacsis ca sa faca bani mai multi pentru autobuz si chirie. Sau sa fie parte a noii gig economy transportand cu bicicleta mancare pentru Uber Eat sau Deliveroo. Pentru ca asta înseamnă noua economie a propusa de CUIG.

    • Foarte corecte ambele observații, domnule Cinicul. CRIB există peste tot, nu numai în România – i-am cunoscut personal pe CRIB din Midlands, vai de capul lor, veniți la muncă la Londra (și ăștia erau crema CRIB de la ei de-acolo, majoritatea rămăsese acasă, pe ajutoare guvernamentale. Exact, dar exact ca-n România, doar că ajutoarele erau mai mari, prețurile și mai mari, iar nostalgia imperială mult mai mare decât în România… unde nostalgia se referă strict la „imperiul” lui Nea Nicu și la nimic altceva: „Toată lumea Îl regretă!” îmi spuneau băieții din județul Dâmbovița, din fosta zonă industrială Târgoviște – Doicești – Pucioasa – Fieni. Aveau și ei dreptatea lor. Praful și pulberea s-a ales, Dâmbovița mai e județ doar cu numele, recolta de sărăcie la hectar e printre cele mai bune din țară). Și a doua observație: da, peste tot în lumea asta CRIB se adaptează extraordinar de greu economiei bazate pe servicii. Este foarte plastică imaginea: un miner va refuza să devină chelner în 99% din cazuri. Pot să observ, doar, că și reciproca e adevărată: un IT-ist va refuza și el să devină miner, tot în 99% din cazuri… nu c-ar fi cea mai mică șansă de întoarcere la economia „coșului de fum”. Sau, cine știe?

  14. Pentru mine e o adevarata incantare lectura contributiilor dvs, domnule Mihai Buzea! Castigul meu este dublu: pe de o parte, faptul de a ma pune pe ganduri la tema abordata si, pe de alta parte, stilul dvs (limpede, natural, viu, ironic, auto-ironic, expresiv). Va multumesc frumos!

    • Vă mulțumesc pentru comentariu, domnule C-un Fir de Sare! Iată o mică discuție casnică… poate vă dă o anumită distanțare față de afacerea asta cu scrisul: „Vai de mine și de mine”, zice nevastă-mea, „auzi ce zic ăștia, că de vineri muncim gratis!”. Eu, înnebunit de groaza foamei (numai ea aduce bani în casă deocamdată): „Asta vrea să însemne că va trebui să ies la cerșit?!”; ea se uită la mine șocată și îmi răspunde imediat și direct, fără să reflecteze asupra sensurilor: „Nu, la muncit!”. A durat o vreme până să reușim să râdem :(

      • Ma bucur ca va puteti pastra simțul umorului.
        „Asta vrea să însemne că va trebui să ies la cerșit?!”
        Repet si eu o fraza dintr-un banc evreiesc: de la cine domnule?, de la cine?

  15. … aaa, deci aparut pina la urma… Ce e drept cu intirziere de citeva decenii. Ma refer la CUIG. La lectiile de socialism stiintific ii spuneau „omul nou”.

    • Mulțumesc pentru comentariu, domnule Nic. Evident că nu sunt de acord cu perspectiva dumneavoastră, dar timpul ne va împăca pe toți, și știți prea bine cum. Peste 50 de ani, când Nic și Buzea vor fi murit demult, nu va mai conta că din perspectiva CUIG „omul nou” este CRIB, iar din perspectiva CRIB este exact invers. Vor găsi oamenii acelei vremi alte subiecte pe care să se contrazică – măcar de asta sunt sigur!

  16. In Ro, lumea rurala si cea urbana au coexistat de secole, cu toate diferentele, de ocupatii, scoala si educatie, locuire si venituri, munca si religie, mentalitati si comportamente. Primele targuri si orase au aparut inca din Evul Mediu. Este aceea influenta orientala, desi nu suntem o tara balcanica care face acesta evidenta departajare. Tarile balcanice se afla la sud de Dunare. In Europa de Vest si Centrala, altele au fost conditiile care au facut ca ruralul ca mentalitati si atitudini si toate celelalte sa fie mai aproape de urban si astazi sa existe tot mai putin rural. La noi, analizati cum arata satele, dar si multe orase mici si mijlocii din Moldova fata de cele din Banat ori Crisana. Ceea ce doriti prin categorisirea pe care o faceti este sa aratati diferentele dintre acestea. Dar simbioza dintre acestea va cere cateva secole, proces prin care au trecut multe tari europene unde au migrat mii de romani.

Lasă un răspuns la Mihai Buzea Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Ultima carte publicată: „Paralel” (2021)

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Creștinismul global în cifre și câteva comentarii

Potrivit raportului anual publicat de Center for the Study of Global Christianity (din cadrul Gordon-Conwell Theological Seminary), în 2021, numărul creștinilor, la...

Reinventarea Occidentului, ultima șansă

Rezumatul în 10 puncte: Turneul european al președintelui Biden începe sub semnul unei târzii și, probabil, ultime speranțe....

In război cu Școala de Război

Pe 8 decembrie 1939, în prezența regelui Carol al II-lea și a membrilor guvernului, se inaugura la București noul sediu al Școlii...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro